<\/span><\/h3>\n\n\n\nArticolul 429, alineatul (1) din Legea Societ\u0103\u021bilor Comerciale din Japonia prevede c\u0103 \u201e\u00een cazul \u00een care directorii sau alte persoane similare ac\u021bioneaz\u0103 cu rea-credin\u021b\u0103 sau cu o neglijen\u021b\u0103 grav\u0103 \u00een \u00eendeplinirea \u00eendatoririlor lor, ace\u0219tia sunt responsabili pentru compensarea daunelor cauzate ter\u021bilor\u201d<\/sup>. Termenul \u201edirectorii sau alte persoane similare\u201d include directorii executivi, directorii de operare, auditorii, consilierii contabili \u0219i auditorii financiari<\/sup>. <\/p>\n\n\n\nAlineatul (2) al aceluia\u0219i articol stabile\u0219te c\u0103, \u00een cazul unor anumite ac\u021biuni precum notific\u0103ri false, \u00eenregistr\u0103ri, \u00eenregistr\u0103ri la registrul comer\u021bului sau anun\u021buri publice, directorii sau alte persoane similare sunt responsabili dac\u0103 nu pot demonstra c\u0103 au ac\u021bionat cu diligen\u021b\u0103<\/sup>. Aceasta reflect\u0103 cerin\u021ba stringent\u0103 a legiuitorului pentru acurate\u021bea divulg\u0103rii informa\u021biilor \u0219i \u00eent\u0103re\u0219te protec\u021bia ter\u021bilor prin impunerea unei responsabilit\u0103\u021bi mai mari de prob\u0103 asupra directorilor sau altor persoane similare<\/sup>. <\/p>\n\n\n\n<\/span>Natura ca \u201eresponsabilitate legal\u0103 special\u0103\u201d \u0219i scopul protec\u021biei ter\u021bilor<\/span><\/h3>\n\n\n\nResponsabilitatea directorilor sau altor persoane similare conform Articolului 429 din Legea Societ\u0103\u021bilor Comerciale este interpretat\u0103 de jurispruden\u021b\u0103 \u0219i doctrin\u0103 ca o \u201eresponsabilitate legal\u0103 special\u0103\u201d<\/sup>. Aceasta este diferit\u0103 de \u00eenc\u0103lcarea obliga\u021biilor fa\u021b\u0103 de companie de c\u0103tre directori (Articolul 423 din Legea Societ\u0103\u021bilor Comerciale) \u0219i reprezint\u0103 o responsabilitate special stabilit\u0103 de legea societ\u0103\u021bilor comerciale pentru protec\u021bia ter\u021bilor<\/sup>. <\/p>\n\n\n\nScopul acestei prevederi este de a preveni ca ter\u021bii, cum ar fi creditorii, s\u0103 sufere daune nea\u0219teptate din cauza neglijen\u021bei directorilor, \u00een cazul \u00een care compania nu dispune de resurse financiare suficiente<\/sup>. Lu\u00e2nd \u00een considerare faptul c\u0103 activitatea directorilor are o importan\u021b\u0103 semnificativ\u0103 \u00een activitatea societ\u0103\u021bilor pe ac\u021biuni, care sunt esen\u021biale pentru economia \u0219i societatea, inten\u021bia legiuitorului de a prioritiza protec\u021bia ter\u021bilor este clar exprimat\u0103 \u00een aceast\u0103 responsabilitate legal\u0103 special\u0103<\/sup>. <\/p>\n\n\n\n<\/span>Rela\u021bia cu responsabilitatea pentru acte ilicite conform Codului Civil<\/span><\/h3>\n\n\n\nResponsabilitatea conform Articolului 429 din Legea Societ\u0103\u021bilor Comerciale nu exclude aplicarea Articolului 709 din Codul Civil al Japoniei privind responsabilitatea pentru acte ilicite<\/sup>. Ter\u021bii pot urm\u0103ri responsabilitatea pentru acte ilicite dac\u0103 \u00eendeplinesc condi\u021biile prev\u0103zute de Codul Civil. Cu toate acestea, Articolul 429 din Legea Societ\u0103\u021bilor Comerciale este interpretat astfel \u00eenc\u00e2t este suficient\u0103 dovedirea \u201einten\u021biei rele sau a neglijen\u021bei grave\u201d \u00een cazul neglijen\u021bei directorilor sau altor persoane similare fa\u021b\u0103 de companie, ceea ce reduce povara probei \u0219i ofer\u0103 un avantaj ter\u021bilor<\/sup>. <\/p>\n\n\n\n<\/span>Cerin\u021bele r\u0103spunderii directorilor \u0219i altor persoane fa\u021b\u0103 de ter\u021bi pentru daune sub Legea Japonez\u0103 a Companiilor<\/span><\/h2>\n\n\n\nPentru ca directorii \u0219i alte persoane s\u0103 fie r\u0103spunz\u0103tori conform articolului 429 din Legea Japonez\u0103 a Companiilor, trebuie s\u0103 \u00eendeplineasc\u0103 urm\u0103toarele cerin\u021be:<\/p>\n\n\n\n
<\/span>Existen\u021ba unui act de neglijen\u021b\u0103 \u00een \u00eendeplinirea sarcinilor<\/span><\/h3>\n\n\n\nPrima cerin\u021b\u0103 este c\u0103 directorii \u0219i alte persoane au comis un act de neglijen\u021b\u0103 \u00een \u00eendeplinirea sarcinilor lor. Directorii au obliga\u021bia de a-\u0219i exercita func\u021biile cu aten\u021bia unui administrator prudent, cunoscut\u0103 sub numele de “datoria de diligen\u021b\u0103” (conform articolului 644 din Codul Civil Japonez \u0219i articolului 330 din Legea Japonez\u0103 a Companiilor), \u0219i de a-\u0219i \u00eendeplini sarcinile cu fidelitate \u00een interesul companiei, cunoscut\u0103 sub numele de “datoria de loialitate” (conform articolului 355 din Legea Japonez\u0103 a Companiilor). \u00cenc\u0103lcarea acestor obliga\u021bii sau a legilor aplicabile constituie neglijen\u021b\u0103 \u00een \u00eendeplinirea sarcinilor.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen ceea ce prive\u0219te deciziile de management, se aplic\u0103 “principiul deciziei de management”, care prevede c\u0103, dac\u0103 procesul \u0219i con\u021binutul deciziei sunt ra\u021bionale, chiar dac\u0103 rezultatul este prejudiciabil, nu se consider\u0103 neglijen\u021b\u0103 \u00een \u00eendeplinirea sarcinilor.<\/p>\n\n\n\n
<\/span>R\u0103uvoire sau neglijen\u021b\u0103 grav\u0103<\/span><\/h3>\n\n\n\nA doua cerin\u021b\u0103 a r\u0103spunderii este c\u0103 directorii \u0219i alte persoane au ac\u021bionat cu “r\u0103uvoire” sau “neglijen\u021b\u0103 grav\u0103”. “R\u0103uvoirea” se refer\u0103 la starea de con\u0219tientizare a neglijen\u021bei \u00een \u00eendeplinirea sarcinilor, iar “neglijen\u021ba grav\u0103” se refer\u0103 la o neglijen\u021b\u0103 flagrant\u0103 sau la un comportament extrem de imprudent.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen decizia Tribunalului Districtual Tokyo din 25 aprilie 1995 privind cazul restructur\u0103rii unui teren de golf, s-a stabilit c\u0103 ac\u021biunile directorilor de a avansa \u00eentr-un proiect f\u0103r\u0103 investiga\u021bii adecvate \u0219i f\u0103r\u0103 planificare, duc\u00e2nd la faliment, constituie “neglijen\u021b\u0103 grav\u0103”. Aceasta demonstreaz\u0103 nivelul ridicat de aten\u021bie pe care directorii trebuie s\u0103-l acorde \u00een proiectele de mare amploare.<\/p>\n\n\n\n
<\/span>Daunele suferite de ter\u021bi \u0219i rela\u021bia cauzal\u0103 adecvat\u0103<\/span><\/h3>\n\n\n\nA treia cerin\u021b\u0103 este c\u0103 actul de neglijen\u021b\u0103 \u00een \u00eendeplinirea sarcinilor comis de directori \u0219i alte persoane a cauzat “daune ter\u021bilor”, \u0219i c\u0103 exist\u0103 o “rela\u021bie cauzal\u0103 adecvat\u0103” \u00eentre neglijen\u021ba \u00een \u00eendeplinirea sarcinilor \u0219i daunele suferite.<\/p>\n\n\n\n
“Ter\u021bii” se refer\u0103 la orice persoane \u00een afara companiei \u0219i a persoanelor responsabile. Daunele includ “daunele directe” cauzate direct ter\u021bilor de ac\u021biunile directorilor (de exemplu, solicit\u0103ri frauduloase) \u0219i “daunele indirecte” care apar prin intermediul prejudiciilor companiei (de exemplu, incapacitatea de a recupera crean\u021bele \u00een urma falimentului). Decizia Cur\u021bii Supreme de Justi\u021bie din 26 noiembrie 1969 a clarificat c\u0103 articolul 429 din Legea Japonez\u0103 a Companiilor se aplic\u0103 at\u00e2t daunelor directe, c\u00e2t \u0219i celor indirecte.<\/p>\n\n\n\n
Ac\u021bionarii sunt, de asemenea, \u00een principiu, considera\u021bi “ter\u021bi”, dar exist\u0103 discu\u021bii \u00een jurispruden\u021b\u0103 cu privire la solicitarea direct\u0103 a daunelor indirecte (de exemplu, sc\u0103derea pre\u021bului ac\u021biunilor). \u00cen cazul companiilor listate, decizia Tribunalului Superior Tokyo din 18 ianuarie 2005 (cazul produselor alimentare Snow Brand) a stabilit c\u0103 remedierea prin ac\u021biunea reprezentativ\u0103 a ac\u021bionarilor este principiul general. Cu toate acestea, cum arat\u0103 decizia Tribunalului Districtual Fukuoka din 28 octombrie 1987, \u00een cazul unor “circumstan\u021be speciale” \u00een care ac\u021biunea reprezentativ\u0103 a ac\u021bionarilor nu este eficient\u0103 \u00eentr-o companie \u00eenchis\u0103, exist\u0103 posibilitatea de a recunoa\u0219te solicitarea direct\u0103 a ac\u021bionarilor. \u00cen decizia Cur\u021bii Supreme de Justi\u021bie din 9 septembrie 1997 (cazul emisiunii avantajoase de ac\u021biuni), s-a recunoscut r\u0103spunderea directorilor conform articolului 429 din Legea Japonez\u0103 a Companiilor pentru daunele ac\u021bionarilor cauzate de o emisiune incorect\u0103 de ac\u021biuni noi.<\/p>\n\n\n\n
<\/span>Domeniul \u0219i responsabilitatea solidar\u0103 a directorilor \u0219i altor ofi\u021beri sub Legea Japonez\u0103 a Companiilor<\/span><\/h2>\n\n\n\nResponsabilitatea conform articolului 429 din Legea Japonez\u0103 a Companiilor nu se limiteaz\u0103 la forma titlului de func\u021bie, ci se aplic\u0103 unui spectru larg de ofi\u021beri \u0219i directori \u00een func\u021bie de executarea efectiv\u0103 a sarcinilor \u0219i puterea de control.<\/p>\n\n\n\n
\n- Directorul executiv: Acesta poart\u0103 responsabilitatea \u00een cazul \u00een care exist\u0103 rea-voin\u021b\u0103 sau neglijen\u021b\u0103 grav\u0103 \u00een executarea sarcinilor sale.<\/li>\n\n\n\n
- Directorul neexecutiv: Are datoria de a supraveghea executarea sarcinilor celorlal\u021bi directori \u0219i poate fi responsabil \u00een cazul neglij\u0103rii acestei obliga\u021bii.<\/li>\n\n\n\n
- Directorul nominal: Chiar dac\u0103 este numit formal \u0219i nu particip\u0103 efectiv la conducerea companiei, poate fi responsabil \u00een cazul \u00een care a consim\u021bit explicit la \u00eenregistr\u0103ri false, conform aplic\u0103rii prin analogie a articolului 908 alineatul (2) din Legea Japonez\u0103 a Companiilor.<\/li>\n\n\n\n
- Directorul de facto: Persoana care, f\u0103r\u0103 a fi formal aleas\u0103 sau \u00eenregistrat\u0103, conduce efectiv executarea sarcinilor companiei, poate fi responsabil\u0103 prin aplicarea prin analogie a articolului 429 din Legea Japonez\u0103 a Companiilor.<\/li>\n<\/ul>\n\n\n\n
C\u00e2nd mai mul\u021bi ofi\u021beri sunt responsabili pentru acela\u0219i prejudiciu, conform articolului 430 din Legea Japonez\u0103 a Companiilor, ace\u0219tia poart\u0103 o “responsabilitate solidar\u0103”. Acest lucru \u00eenseamn\u0103 c\u0103 o ter\u021b\u0103 parte poate solicita \u00eentreaga sum\u0103 a daunelor de la oricare dintre ei, ceea ce spore\u0219te certitudinea compensa\u021biei pentru prejudiciile ter\u021bei p\u0103r\u021bi.<\/p>\n\n\n\n
<\/span>Comentarii asupra principalelor cazuri juridice<\/span><\/h2>\n\n\n\nInterpretarea articolului 429 din Legea Companiilor Japoneze (Japanese Companies Act) a fost concretizat\u0103 prin urm\u0103toarele cazuri juridice semnificative.<\/p>\n\n\n\n
<\/span>Decizia Cur\u021bii Supreme a Japoniei privind natura juridic\u0103 a articolului 429 din Legea Societ\u0103\u021bilor Comerciale \u0219i domeniul de aplicare al daunelor<\/span><\/h3>\n\n\n\nDecizia plenului Cur\u021bii Supreme a Japoniei din 26 noiembrie 1969 (1969) a oferit o judecat\u0103 extrem de important\u0103 cu privire la natura juridic\u0103 a articolului 429 din Legea Societ\u0103\u021bilor Comerciale din Japonia (fostul articol 266 alineatul 3 din Codul Comercial) \u0219i domeniul de aplicare al daunelor. Aceast\u0103 decizie a stabilit c\u0103, de\u0219i directorii au o rela\u021bie de mandat cu compania \u0219i \u00eei datoreaz\u0103 acesteia datorii de diligen\u021b\u0103 \u0219i loialitate, ei nu au \u00een mod automat o obliga\u021bie de desp\u0103gubire pentru daunele cauzate ter\u021bilor prin \u00eenc\u0103lcarea acestor datorii, deoarece nu exist\u0103 o rela\u021bie direct\u0103 cu ter\u021bii. Cu toate acestea, lu\u00e2nd \u00een considerare pozi\u021bia important\u0103 pe care o ocup\u0103 societ\u0103\u021bile pe ac\u021biuni \u00een societatea economic\u0103 \u0219i faptul c\u0103 activit\u0103\u021bile lor depind de executarea \u00eendatoririlor de c\u0103tre directori, din perspectiva protec\u021biei ter\u021bilor, s-a decis c\u0103, dac\u0103 directorii ac\u021bioneaz\u0103 cu rea inten\u021bie sau cu o neglijen\u021b\u0103 grav\u0103 \u00een \u00eendeplinirea \u00eendatoririlor lor \u0219i, prin aceasta, cauzeaz\u0103 daune ter\u021bilor, ei vor fi direct responsabili pentru desp\u0103gubirea acestor daune, at\u00e2ta timp c\u00e2t exist\u0103 o leg\u0103tur\u0103 cauzal\u0103 adecvat\u0103 \u00eentre neglijen\u021ba \u00een \u00eendeplinirea \u00eendatoririlor \u0219i daunele suferite de ter\u021bi. Aceast\u0103 responsabilitate include at\u00e2t daunele indirecte, c\u00e2nd compania sufer\u0103 daune care ulterior afecteaz\u0103 ter\u021bii, c\u00e2t \u0219i daunele directe suferite de ter\u021bi. Prin aceast\u0103 decizie, responsabilitatea bazat\u0103 pe articolul 429 din Legea Societ\u0103\u021bilor Comerciale din Japonia a fost definit\u0103 ca o “responsabilitate statutar\u0103 special\u0103”, diferit\u0103 de responsabilitatea pentru acte ilicite conform dreptului civil japonez, clarific\u00e2nd astfel inten\u021bia de a \u00eent\u0103ri protec\u021bia ter\u021bilor. <\/p>\n\n\n\n
<\/span>Criterii de determinare a neglijen\u021bei \u00een \u00eendeplinirea sarcinilor manageriale<\/span><\/h3>\n\n\n\nDecizia Tribunalului Districtual Tokyo din 25 aprilie 1995 (1995) (cazul restructur\u0103rii unui teren de golf) a stabilit criteriile pentru a determina dac\u0103 deciziile manageriale ale unui director constituie neglijen\u021b\u0103 \u00een \u00eendeplinirea sarcinilor. \u00cen acest caz, directorul general Y2 \u0219i directorul Y3 al companiei care administra terenul de golf Y1, au for\u021bat recrutarea de noi membri f\u0103r\u0103 o investiga\u021bie adecvat\u0103 sau un plan financiar ra\u021bional pentru restructurarea unui teren de golf aflat \u00een faliment. Y2 \u0219i Y3 au promovat un plan de restructurare nes\u0103buit, baz\u00e2ndu-se exclusiv pe veniturile din taxele de \u00eenscriere ale noilor membri, \u00een ciuda unei pie\u021be incerte \u0219i a unei finan\u021b\u0103ri neclare din partea institu\u021biilor financiare, ceea ce a dus la impasul redeschiderii terenului de golf \u0219i la prejudicierea membrilor noi, inclusiv reclamantul X, care nu au putut s\u0103-\u0219i recupereze depozitele. Curtea a subliniat c\u0103 directorii care ini\u021biaz\u0103 proiecte de amploare, afect\u00e2nd numero\u0219i stakeholderi, au obliga\u021bia profesional\u0103 de a efectua cercet\u0103ri am\u0103nun\u021bite \u00een prealabil \u0219i de a stabili un plan de finan\u021bare obiectiv \u0219i ra\u021bional. Actul lui Y2 \u0219i Y3 de a neglija aceast\u0103 obliga\u021bie \u0219i de a promova planul f\u0103r\u0103 critic\u0103 a fost considerat o “neglijen\u021b\u0103 grav\u0103”, chiar dac\u0103 nu a fost f\u0103cut\u0103 cu rea inten\u021bie, \u0219i a fost recunoscut\u0103 responsabilitatea lor pentru desp\u0103gubiri conform articolului 429 din Legea Companiilor din Japonia. Aceast\u0103 decizie clarific\u0103 cerin\u021ba unei aten\u021bii sporite \u00een procesul de luare a deciziilor manageriale de c\u0103tre directori.<\/p>\n\n\n\n
Decizia Cur\u021bii Superioare Osaka din 19 decembrie 2014 (2014) a recunoscut responsabilitatea directorilor \u00eentr-un caz \u00een care o companie cu o situa\u021bie financiar\u0103 extrem de precar\u0103 a emis cambii f\u0103r\u0103 perspective de plat\u0103 pentru achizi\u021bionarea de bunuri, urmat\u0103 de faliment \u0219i cambii returnate. Aceast\u0103 decizie sugereaz\u0103 c\u0103, atunci c\u00e2nd o companie se afl\u0103 \u00een insolven\u021b\u0103 sau aproape de aceasta, directorii au obliga\u021bia de a preveni extinderea prejudiciilor creditorilor companiei, evalu\u00e2nd posibilitatea restructur\u0103rii sau procedurile de faliment ca parte a datoriei lor de diligen\u021b\u0103. \u00cen astfel de circumstan\u021be, dac\u0103 directorii efectueaz\u0103 \u00eemprumuturi sau emit cambii f\u0103r\u0103 perspective de rambursare, aceste ac\u021biuni pot fi considerate neglijen\u021b\u0103 \u00een \u00eendeplinirea sarcinilor \u0219i pot duce la responsabilitatea directorilor pentru daunele suferite de ter\u021bi creditori.<\/p>\n\n\n\n
<\/span>Evolu\u021bia jurispruden\u021bei privind cererile de desp\u0103gubire ale ac\u021bionarilor sub Legea Companiilor din Japonia<\/span><\/h3>\n\n\n\nDezbaterile jurispruden\u021biale au abordat dac\u0103 ac\u021bionarii sunt inclu\u0219i \u00een categoria \u201eter\u021bilor\u201d conform articolului 429 din Legea Companiilor din Japonia \u0219i, \u00een special, dac\u0103 li se recunoa\u0219te dreptul de a solicita direct desp\u0103gubiri pentru daune indirecte. <\/p>\n\n\n\n
Decizia Cur\u021bii Superioare de Justi\u021bie din Tokyo din 18 ianuarie 2005 (cazul Snow Brand Food) a evaluat situa\u021bia \u00een care, \u00een cadrul unei companii listate, neglijen\u021ba directorilor a dus la deteriorarea performan\u021bei \u0219i la sc\u0103derea pre\u021bului ac\u021biunilor, afect\u00e2nd astfel \u00een mod egal to\u021bi ac\u021bionarii. Aceast\u0103 decizie a stabilit c\u0103 astfel de daune indirecte ar trebui s\u0103 fie recuperate de c\u0103tre companie prin intermediul ac\u021biunilor reprezentative ale ac\u021bionarilor \u0219i c\u0103, prin recuperarea daunelor companiei, se vor recupera \u0219i daunele ac\u021bionarilor, astfel \u00eenc\u00e2t cererile directe de desp\u0103gubire ale ac\u021bionarilor \u00eempotriva directorilor nu sunt admise, \u00een absen\u021ba unor circumstan\u021be speciale. Printre motivele invocate se num\u0103r\u0103 problema dublei responsabilit\u0103\u021bi a directorilor, posibilitatea \u00eenc\u0103lc\u0103rii principiului de men\u021binere a capitalului \u0219i poten\u021biala inegalitate \u00eentre ac\u021bionari. Totu\u0219i, decizia a sugerat \u0219i c\u0103, \u00een cazul companiilor \u00eenchise, unde directorii care au comis acte ilegale sunt identici sau \u00een str\u00e2ns\u0103 leg\u0103tur\u0103 cu ac\u021bionarii majoritari, existen\u021ba unor \u201ecircumstan\u021be speciale\u201d care fac ineficient\u0103 ac\u021biunea reprezentativ\u0103 a ac\u021bionarilor, ar putea permite cererile directe de desp\u0103gubire ale ac\u021bionarilor pe baza articolului 709 din Codul Civil din Japonia. <\/p>\n\n\n\n
Pe de alt\u0103 parte, decizia Tribunalului Districtual Fukuoka din 28 octombrie 1987 a ar\u0103tat concret c\u0103, \u00een cazul companiilor \u00eenchise, unde exist\u0103 \u201ecircumstan\u021be speciale\u201d care fac ac\u021biunea reprezentativ\u0103 a ac\u021bionarilor ineficient\u0103, este posibil s\u0103 se admit\u0103 cererile directe de desp\u0103gubire ale ac\u021bionarilor. \u00cen acest caz, s-a luat \u00een considerare faptul c\u0103 directorul reprezentant era \u0219i ac\u021bionar majoritar, iar to\u021bi membrii consiliului de administra\u021bie erau inculpa\u021bi sau rude ale acestuia, f\u0103c\u00e2nd dificil\u0103 recuperarea efectiv\u0103 a daunelor de c\u0103tre ac\u021bionarii minoritari prin ac\u021biune reprezentativ\u0103, astfel \u00eenc\u00e2t s-a afirmat cererea de desp\u0103gubire a ac\u021bionarilor \u00eempotriva directorilor pe baza articolului 266 alineatul 3 paragraful 1 din fostul Cod Comercial (echivalentul actualului articol 429 din Legea Companiilor din Japonia). <\/p>\n\n\n\n
\u00cen plus, decizia Cur\u021bii Supreme din 9 septembrie 1997 a recunoscut responsabilitatea directorilor conform articolului 429 din Legea Companiilor din Japonia pentru daunele suferite de ac\u021bionari ca urmare a unei emisiuni de ac\u021biuni \u00een mod incorect. \u00cen acest caz, problema a fost diluarea procentului de de\u021binere a ac\u021biunilor \u0219i a drepturilor de vot ale ac\u021bionarilor existen\u021bi, precum \u0219i sc\u0103derea valorii ac\u021biunilor, ca urmare a unei major\u0103ri de capital prin alocare c\u0103tre ter\u021bi la un pre\u021b de subscriere avantajos, f\u0103r\u0103 o rezolu\u021bie special\u0103 a adun\u0103rii generale a ac\u021bionarilor. Curtea a stabilit c\u0103 astfel de ac\u021biuni constituie o \u00eenc\u0103lcare a obliga\u021biilor directorilor fa\u021b\u0103 de to\u021bi ac\u021bionarii, cum ar fi lipsa notific\u0103rii convoc\u0103rii adun\u0103rii generale a ac\u021bionarilor, \u0219i a recunoscut responsabilitatea directorilor pentru diferen\u021ba dintre pre\u021bul de emisiune \u0219i pre\u021bul corect de subscriere care ar fi trebuit pl\u0103tit companiei, consider\u00e2nd-o daun\u0103 suferit\u0103 de ac\u021bionarii existen\u021bi. Aceast\u0103 decizie este considerat\u0103 un caz important care recunoa\u0219te responsabilitatea directorilor pentru daunele directe ale ac\u021bionarilor. <\/p>\n\n\n\n
<\/span>Jurispruden\u021b\u0103 privind raza de responsabilitate a directorilor sub Legea Japonez\u0103 a Companiilor<\/span><\/h3>\n\n\n\nResponsabilitatea prev\u0103zut\u0103 de articolul 429 din Legea Japonez\u0103 a Companiilor nu se limiteaz\u0103 la pozi\u021bii formale, ci poate include diverse persoane \u00een func\u021bie de gradul lor real de control \u0219i implicare.<\/p>\n\n\n\n
Decizia Cur\u021bii Supreme din Japonia din 22 mai 1973 (Showa 48) a clarificat obliga\u021biile de supraveghere ale directorilor care nu execut\u0103 activit\u0103\u021bi de afaceri. Aceast\u0103 decizie a stabilit c\u0103, chiar \u0219i directorii non-executivi au datoria de a supraveghea executarea afacerilor de c\u0103tre directorul reprezentativ prin intermediul consiliului de administra\u021bie \u0219i, dac\u0103 este necesar, de a solicita convocarea consiliului pentru a asigura o conducere adecvat\u0103 a afacerilor.<\/p>\n\n\n\n
Decizia Cur\u021bii Supreme din 18 martie 1980 (Showa 55) a determinat c\u0103 acelea\u0219i obliga\u021bii de supraveghere se aplic\u0103 \u0219i directorilor numinali. Aceast\u0103 decizie a clarificat c\u0103, chiar dac\u0103 cineva este numit director doar formal \u0219i nu este implicat \u00een gestionarea efectiv\u0103 a companiei, are totu\u0219i datoria de a supraveghea executarea afacerilor de c\u0103tre al\u021bi directori \u0219i de a nu ignora actele de m\u0103sluire. \u00cen cazul neglij\u0103rii acestor responsabilit\u0103\u021bi, chiar \u0219i directorii numinali pot fi r\u0103spunz\u0103tori conform articolului 429 din Legea Japonez\u0103 a Companiilor.<\/p>\n\n\n\n
Decizia Cur\u021bii Supreme din 15 iunie 1972 (Showa 47) a abordat responsabilitatea persoanelor \u00eenregistrate ca directori \u00een registrul comercial, chiar dac\u0103 nu exist\u0103 o rezolu\u021bie formal\u0103 de numire. Aceast\u0103 decizie a stabilit c\u0103, chiar dac\u0103 numirea este doar nominal\u0103, dac\u0103 persoana a acceptat aceast\u0103 \u00eenregistrare, nu poate invoca \u00een fa\u021ba ter\u021bilor de bun\u0103-credin\u021b\u0103 c\u0103 nu este director, conform aplic\u0103rii prin analogie a articolului 908 alineatul 2 din Legea Japonez\u0103 a Companiilor (fostul articol 14 din Codul Comercial). Astfel, directorii \u00eenregistra\u021bi \u00een registrul comercial nu pot evita responsabilitatea conform articolului 429 din Legea Japonez\u0103 a Companiilor.<\/p>\n\n\n\n
Decizia Cur\u021bii Supreme din 16 aprilie 1987 (Showa 62) a evaluat responsabilitatea fa\u021b\u0103 de ter\u021bi a directorilor care au demisionat, dar al c\u0103ror demisionare nu a fost \u00eenc\u0103 \u00eenregistrat\u0103. Aceast\u0103 decizie a indicat c\u0103, \u00een principiu, nu se poart\u0103 responsabilitate dup\u0103 demisie, dar dac\u0103 persoana continu\u0103 s\u0103 ac\u021bioneze activ ca director dup\u0103 demisie sau dac\u0103 a consim\u021bit explicit la men\u021binerea unei \u00eenregistr\u0103ri false prin neaplicarea pentru \u00eenregistrarea demisiei, exist\u0103 \u201ecircumstan\u021be speciale\u201d care fac ca persoana s\u0103 nu poat\u0103 evita responsabilitatea fa\u021b\u0103 de ter\u021bi de bun\u0103-credin\u021b\u0103, conform aplic\u0103rii prin analogie a articolului 908 alineatul 2 din Legea Japonez\u0103 a Companiilor, indic\u00e2nd o direc\u021bie de limitare a responsabilit\u0103\u021bii.<\/p>\n\n\n\n
Decizia Tribunalului Districtual Tokyo din 26 noiembrie 1980 (Showa 55) a fost un caz care a afirmat responsabilitatea \u201edirectorilor de facto\u201d, care, de\u0219i nu erau \u00eenregistra\u021bi oficial ca directori, conduceau efectiv executarea afacerilor companiei. Aceast\u0103 decizie a stabilit c\u0103, pentru a fi responsabil ca un director de facto, nu este suficient s\u0103 fii numit director, ci trebuie s\u0103 ai autoritate echivalent\u0103 cu cea a unui director \u00een gestionarea \u0219i executarea afacerilor companiei. Persoanele care de\u021bin astfel de putere de control efectiv pot fi r\u0103spunz\u0103toare fa\u021b\u0103 de ter\u021bi conform aplic\u0103rii prin analogie a articolului 429 din Legea Japonez\u0103 a Companiilor, chiar dac\u0103 nu de\u021bin o pozi\u021bie formal\u0103.<\/p>\n\n\n\n
<\/span>Decizia Cur\u021bii Supreme de Justi\u021bie din Japonia privind dob\u00e2nzile de \u00eent\u00e2rziere<\/span><\/h3>\n\n\n\nDecizia Cur\u021bii Supreme de Justi\u021bie din Japonia din data de 21 septembrie 1989 (Heisei 1) a stabilit punctul de plecare \u0219i rata dob\u00e2nzii pentru dob\u00e2nzile de \u00eent\u00e2rziere \u00een cadrul unei cereri de desp\u0103gubire pentru daune bazate pe articolul 429 din Legea Companiilor Japoneze. Aceast\u0103 decizie a determinat c\u0103 momentul de na\u0219tere al dob\u00e2nzilor de \u00eent\u00e2rziere este momentul solicit\u0103rii \u00eendeplinirii obliga\u021biei \u0219i c\u0103 rata dob\u00e2nzii de \u00eent\u00e2rziere trebuie s\u0103 se limiteze la rata dob\u00e2nzii civile legale din Japonia, care este de 5% pe an. Aceasta se bazeaz\u0103 pe conceptul c\u0103 daunele devin definitive atunci c\u00e2nd o companie nu mai poate s\u0103 \u00ee\u0219i \u00eendeplineasc\u0103 obliga\u021biile fa\u021b\u0103 de ter\u021bi \u0219i c\u0103, dup\u0103 acest moment, nu exist\u0103 loc pentru daune care s\u0103 corespund\u0103 cu suma dob\u00e2nzii legale stabilite de Legea Cambiei \u0219i a Cecurilor. <\/p>\n\n\n\n
<\/span>Exonerarea de r\u0103spundere \u0219i prescrip\u021bia extinctiv\u0103<\/span><\/h2>\n\n\n\nR\u0103spunderea directorilor \u0219i a altor persoane cu func\u021bii de conducere pentru daunele cauzate ter\u021bilor este tratat\u0103 diferit fa\u021b\u0103 de r\u0103spunderea fa\u021b\u0103 de companie.<\/p>\n\n\n\n
<\/span>Sistemul contractelor de limitare a r\u0103spunderii<\/span><\/h3>\n\n\n\nLegea companiilor din Japonia prevede un sistem prin care r\u0103spunderea directorilor pentru daunele cauzate companiei poate fi limitat\u0103 (de exemplu, articolul 427 din Legea companiilor japoneze) <\/sup>, \u00eens\u0103 aceste prevederi de limitare sau exonerare de r\u0103spundere, \u00een principiu, nu se aplic\u0103 r\u0103spunderii pentru daunele cauzate ter\u021bilor conform articolului 429 din Legea companiilor japoneze. Deoarece articolul 429 din Legea companiilor japoneze are ca scop protec\u021bia ter\u021bilor \u0219i stabile\u0219te o “r\u0103spundere legal\u0103 special\u0103”, nu este posibil s\u0103 se limiteze r\u0103spunderea fa\u021b\u0103 de ter\u021bi prin acorduri \u00eentre companie \u0219i directorii sau alte persoane cu func\u021bii de conducere. <\/p>\n\n\n\n<\/span>Prescrip\u021bia extinctiv\u0103 a dreptului la ac\u021biune \u00een r\u0103spundere civil\u0103<\/span><\/h3>\n\n\n\nPerioada de prescrip\u021bie extinctiv\u0103 pentru dreptul la ac\u021biune \u00een r\u0103spundere civil\u0103 bazat\u0103 pe articolul 429 din Legea companiilor japoneze este, \u00een principiu, de 10 ani conform articolului 167 alineatul (1) din Codul civil japonez <\/sup>. Aceasta este o perioad\u0103 mai lung\u0103 dec\u00e2t termenul de prescrip\u021bie general pentru acte ilicite (3 ani), lu\u00e2nd \u00een considerare faptul c\u0103 ter\u021bii pot avea nevoie de timp pentru a identifica daunele \u0219i persoana responsabil\u0103. <\/p>\n\n\n\n<\/span>Concluzie<\/span><\/h2>\n\n\n\nArticolul 429 din Legea Companiilor din Japonia este o prevedere important\u0103 care stabile\u0219te r\u0103spunderea directorilor pentru daunele cauzate ter\u021bilor prin rea-voin\u021b\u0103 sau neglijen\u021b\u0103 grav\u0103. Aceasta func\u021bioneaz\u0103 ca o “r\u0103spundere legal\u0103 special\u0103” pentru protec\u021bia ter\u021bilor \u00een situa\u021bii \u00een care compania nu dispune de resurse financiare suficiente. Jurispruden\u021ba include at\u00e2t daunele directe, c\u00e2t \u0219i pe cele indirecte \u0219i face evalu\u0103ri bazate pe caracteristicile companiei \u00een ceea ce prive\u0219te daunele ac\u021bionarilor. Domeniul de responsabilitate al directorilor este vast, iar contractele care limiteaz\u0103 r\u0103spunderea nu se aplic\u0103, de regul\u0103, ter\u021bilor, iar termenul de prescrip\u021bie este stabilit la 10 ani, reflect\u00e2nd o inten\u021bie puternic\u0103 de protec\u021bie a ter\u021bilor. Pentru companiile \u0219i persoanele str\u0103ine care desf\u0103\u0219oar\u0103 activit\u0103\u021bi \u00een Japonia, \u00een\u021belegerea \u0219i abordarea adecvat\u0103 a acestui sistem juridic complex este extrem de important\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Cabinetul de Avocatur\u0103 Monolith de\u021bine o experien\u021b\u0103 vast\u0103 \u00een domeniul dreptului corporativ japonez \u0219i a sus\u021binut numero\u0219i clien\u021bi, \u00een special \u00een teme legate de responsabilitatea directorilor \u0219i guvernan\u021ba corporativ\u0103. Avoca\u021bii no\u0219tri, care de\u021bin calific\u0103ri juridice str\u0103ine \u0219i vorbesc engleza, sunt parte integrant\u0103 a echipei \u0219i pot oferi o perspectiv\u0103 interna\u021bional\u0103 pentru \u00een\u021belegerea reglement\u0103rilor complexe din Japonia \u0219i pentru a furniza sfaturi practice. Dac\u0103 ave\u021bi \u00eentreb\u0103ri sau consulta\u021bii specifice legate de Legea Companiilor din Japonia, guvernan\u021ba corporativ\u0103 sau responsabilitatea directorilor, v\u0103 rug\u0103m s\u0103 contacta\u021bi Cabinetul de Avocatur\u0103 Monolith. Suntem dedica\u021bi s\u0103 v\u0103 sus\u021binem cu cuno\u0219tin\u021be specializate pentru a asigura o desf\u0103\u0219urare f\u0103r\u0103 probleme a activit\u0103\u021bilor dvs. de afaceri \u00een Japonia.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen activitatea corporativ\u0103 din Japonia, directorii joac\u0103 un rol central \u00een managementul companiei, iar executarea responsabilit\u0103\u021bilor lor implic\u0103 o gam\u0103 larg\u0103 de obliga\u021bii. Pentru a asigura o guvernan […]<\/p>\n","protected":false},"author":32,"featured_media":66849,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[18],"tags":[24,91],"acf":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/monolith.law\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/66629"}],"collection":[{"href":"https:\/\/monolith.law\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/monolith.law\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/monolith.law\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/users\/32"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/monolith.law\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=66629"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/monolith.law\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/66629\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":66850,"href":"https:\/\/monolith.law\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/66629\/revisions\/66850"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/monolith.law\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/media\/66849"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/monolith.law\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=66629"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/monolith.law\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=66629"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/monolith.law\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=66629"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}