<\/span><\/h3>\n\n\n\nMetoda de numire a directorului reprezentativ \u00een Japonia difer\u0103 semnificativ \u00een func\u021bie de faptul c\u0103 societatea are sau nu un consiliu de administra\u021bie. \u00cen cazul societ\u0103\u021bilor cu consiliu de administra\u021bie, directorul reprezentativ este ales prin rezolu\u021bia consiliului de administra\u021bie<\/sup>. Consiliul de administra\u021bie este format din to\u021bi directorii \u0219i are responsabilitatea de a alege \u0219i de a demite directorul reprezentativ<\/sup>. Acest proces de numire este fundamental pentru guvernan\u021ba corporativ\u0103, deoarece consiliul de administra\u021bie, care este organul de decizie managerial\u0103 al companiei, selecteaz\u0103 persoana cu cea mai \u00eenalt\u0103 responsabilitate pentru conducerea opera\u021biunilor companiei.<\/p>\n\n\n\nPe de alt\u0103 parte, \u00een cazul societ\u0103\u021bilor care nu au un consiliu de administra\u021bie, numirea directorului reprezentativ se face printr-o metod\u0103 mai flexibil\u0103. Concret, se poate stabili \u00een statutul companiei prevederi referitoare la numirea directorului reprezentativ, se poate alege prin vot reciproc \u00eentre directori pe baza statutului, sau se poate numi din r\u00e2ndul directorilor prin rezolu\u021bia adun\u0103rii generale a ac\u021bionarilor. Aceast\u0103 diferen\u021b\u0103 este rezultatul faptului c\u0103 Legea Societ\u0103\u021bilor Comerciale din Japonia (Japanese Companies Act) permite structuri de guvernan\u021b\u0103 diferite \u00een func\u021bie de dimensiunea \u0219i caracteristicile companiei. Pentru investitorii \u0219i antreprenorii str\u0103ini care doresc s\u0103 \u00eenfiin\u021beze o companie \u00een Japonia, este esen\u021bial s\u0103 defineasc\u0103 clar structura de guvernan\u021b\u0103 corporativ\u0103 dorit\u0103 de la \u00eenceput. \u00cen\u021belegerea gre\u0219it\u0103 a procesului de numire sau implementarea inadecvat\u0103 a acestuia poate duce la \u00eendoieli cu privire la legitimitatea ac\u021biunilor directorului reprezentativ \u0219i poate rezulta \u00een invalidarea contractelor \u0219i a altor acte juridice. Prin urmare, procedurile adecvate de la \u00eenfiin\u021bare sunt de o importan\u021b\u0103 crucial\u0103.<\/p>\n\n\n\n
<\/span>Sfera dreptului de reprezentare<\/span><\/h3>\n\n\n\nDirectorul reprezentant are autoritatea de a efectua toate actele judiciare \u0219i extrajudiciare legate de activit\u0103\u021bile unei societ\u0103\u021bi pe ac\u021biuni. Aceasta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 directorul reprezentant func\u021bioneaz\u0103 ca entitatea legal\u0103 a companiei \u0219i poate efectua o gam\u0103 larg\u0103 de acte \u00een numele companiei. Articolul 349, alineatul (1) din Legea Societ\u0103\u021bilor pe Ac\u021biuni din Japonia (Japanese Companies Act) stabile\u0219te c\u0103 directorii reprezint\u0103 societatea pe ac\u021biuni, dar c\u00e2nd se desemneaz\u0103 un director reprezentant, acest drept de reprezentare este exclusiv al s\u0103u. \u00cen plus, chiar \u0219i atunci c\u00e2nd sunt numi\u021bi mai mul\u021bi directori reprezentan\u021bi, fiecare dintre ei are autoritatea complet\u0103 de a reprezenta compania individual.<\/p>\n\n\n\n
Expresia “toate actele judiciare \u0219i extrajudiciare” indic\u0103 faptul c\u0103 aceast\u0103 autoritate este extrem de vast\u0103. Aceast\u0103 autoritate extins\u0103 ofer\u0103 comoditatea ca ter\u021bii care fac afaceri cu companii japoneze s\u0103 nu fie nevoi\u021bi s\u0103 verifice \u00een detaliu procesul de aprobare intern\u0103 al companiei. Acest lucru este de a\u0219teptat s\u0103 faciliteze tranzac\u021biile comerciale. Cu toate acestea, \u00een acela\u0219i timp, aceast\u0103 autoritate extins\u0103 impune o \u00eencredere \u0219i responsabilitate enorm\u0103 pe umerii directorului reprezentant individual. Prin urmare, este esen\u021bial ca compania s\u0103 stabileasc\u0103 un control intern riguros \u0219i o supraveghere activ\u0103 din partea consiliului de administra\u021bie \u0219i a ac\u021bionarilor pentru a preveni un poten\u021bial abuz al autorit\u0103\u021bii de c\u0103tre directorul reprezentant.<\/p>\n\n\n\n
<\/span>Restric\u021bii ale dreptului de reprezentare \u0219i ter\u021bii de bun\u0103-credin\u021b\u0103 sub legisla\u021bia japonez\u0103<\/span><\/h3>\n\n\n\nDe\u0219i directorii executivi au autoritate extins\u0103, este posibil s\u0103 se impun\u0103 restric\u021bii interne asupra acestora prin statutul companiei sau prin rezolu\u021biile consiliului de administra\u021bie. Cu toate acestea, articolul 349 alineatul (5) din Legea Companiilor din Japonia stabile\u0219te c\u0103 astfel de restric\u021bii impuse asupra autorit\u0103\u021bii directorului executiv nu pot fi opuse ter\u021bilor de bun\u0103-credin\u021b\u0103 care nu cunosc aceste restric\u021bii. Aceast\u0103 prevedere are scopul de a proteja siguran\u021ba tranzac\u021biilor \u0219i de a asigura c\u0103 ter\u021bii pot efectua tranzac\u021bii cu compania \u00een mod \u00eencrez\u0103tor.<\/p>\n\n\n\n
Spre exemplu, dac\u0103 un director executiv al unei companii contracteaz\u0103 un \u00eemprumut substan\u021bial de la o banc\u0103 f\u0103r\u0103 aprobarea consiliului de administra\u021bie, \u00eemprumutul va fi valabil fa\u021b\u0103 de companie, cu excep\u021bia cazului \u00een care banca \u0219tia sau ar fi putut s\u0103 \u0219tie despre lipsa acestei aprob\u0103ri. Aceasta reflect\u0103 atitudinea Legii Companiilor din Japonia de a prioritiza lichiditatea \u0219i fiabilitatea tranzac\u021biilor comerciale peste autonomia intern\u0103 a companiei.<\/p>\n\n\n\n
Totu\u0219i, principiul protec\u021biei ter\u021bilor de bun\u0103-credin\u021b\u0103 nu este absolut. Acte precum emiterea de noi ac\u021biuni sau fuziunile, care au un impact fundamental asupra structurii \u00eentregii companii, necesit\u0103 conform Legii Companiilor din Japonia o rezolu\u021bie a adun\u0103rii generale a ac\u021bionarilor. Dac\u0103 directorul executiv avanseaz\u0103 \u00een procedurile de emitere a unor noi ac\u021biuni f\u0103r\u0103 o astfel de rezolu\u021bie, emiterea tinde s\u0103 fie considerat\u0103 valabil\u0103, \u00een timp ce fuziunile tind s\u0103 fie considerate invalide. Aceast\u0103 diferen\u021b\u0103 sugereaz\u0103 c\u0103 nivelul de verificare a\u0219teptat de la ter\u021bi difer\u0103 \u00eentre tranzac\u021bii de baz\u0103 \u0219i ac\u021biuni corporative importante care pot zgudui fundamentul companiei. Prin urmare, c\u00e2nd companii str\u0103ine efectueaz\u0103 astfel de tranzac\u021bii de amploare cu companii japoneze, se cere s\u0103 efectueze o due diligence mai aprofundat\u0103, care s\u0103 nu se limiteze la verificarea autorit\u0103\u021bii directorului executiv, ci s\u0103 includ\u0103 \u0219i existen\u021ba rezolu\u021biilor adun\u0103rii generale a ac\u021bionarilor.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen plus, c\u00e2nd directorul executiv efectueaz\u0103 tranzac\u021bii \u00een interes propriu \u0219i nu \u00een interesul companiei, acest lucru este considerat un abuz al dreptului de reprezentare. Jurispruden\u021ba japonez\u0103 aplic\u0103 prin analogie prevederile articolului 93 din Codul Civil Japonez (rezerva mental\u0103) \u00een astfel de situa\u021bii. Conform acestui principiu, dac\u0103 partea cu care se efectueaz\u0103 tranzac\u021bia cuno\u0219tea sau putea s\u0103 cunoasc\u0103 inten\u021biile reale ale directorului executiv, tranzac\u021bia nu produce efecte asupra companiei; \u00eens\u0103, dac\u0103 partea este de bun\u0103-credin\u021b\u0103 \u0219i f\u0103r\u0103 culp\u0103, efectele tranzac\u021biei se atribuie companiei (decizia Cur\u021bii Supreme din Japonia din 5 septembrie 1963). Aceast\u0103 abordare legal\u0103 are scopul de a preveni ca problemele interne ale companiei s\u0103 aduc\u0103 prejudicii nejustificate ter\u021bilor de bun\u0103-credin\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n
<\/span>Obliga\u021biile Directorului Reprezentant Sub Legisla\u021bia Japonez\u0103<\/span><\/h2>\n\n\n\nDirectorul reprezentant, av\u00e2nd o gam\u0103 larg\u0103 de autoritate, are mai multe obliga\u021bii importante fa\u021b\u0103 de companie. Aceste obliga\u021bii sunt esen\u021biale pentru gestionarea s\u0103n\u0103toas\u0103 \u0219i protec\u021bia profiturilor companiei.<\/p>\n\n\n\n
<\/span>Rela\u021bia de mandat \u0219i obliga\u021bia de diligen\u021b\u0103 \u00een cadrul companiilor japoneze<\/span><\/h3>\n\n\n\nSub legea companiilor din Japonia, directorii sunt \u00eens\u0103rcina\u021bi de c\u0103tre companie \u0219i poart\u0103 o “obliga\u021bie de diligen\u021b\u0103 a unui administrator prudent” (obliga\u021bia de diligen\u021b\u0103) \u00een \u00eendeplinirea sarcinilor lor (Articolul 330 din Legea Companiilor Japoneze, Articolul 644 din Codul Civil Japonez). Aceasta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 directorii sunt obliga\u021bi s\u0103 acorde aten\u021bia obi\u0219nuit\u0103 a\u0219teptat\u0103 \u00een func\u021bie de pozi\u021bia \u0219i capacitatea lor. Directorul reprezentativ, av\u00e2nd rolul de a superviza executarea afacerilor companiei, este cerut s\u0103 \u00ee\u0219i \u00eendeplineasc\u0103 sarcinile cu un nivel \u00eenalt de specializare \u0219i aten\u021bie. <\/p>\n\n\n\n
<\/span>Datoria de loialitate sub legisla\u021bia japonez\u0103<\/span><\/h3>\n\n\n\nDe asemenea, directorii au o ‘datorie de loialitate’ fa\u021b\u0103 de companie (conform articolului 355 din Legea Companiilor din Japonia). Aceasta presupune respectarea legilor \u0219i a statutului companiei, conformarea la hot\u0103r\u00e2rile adun\u0103rii generale a ac\u021bionarilor \u0219i prioritizarea intereselor companiei \u00een \u00eendeplinirea cu fidelitate a \u00eendatoririlor. Directorul reprezentativ, ca cel mai \u00eenalt executiv al companiei, este solicitat \u00een mod special s\u0103 elimine interesele personale care ar putea contraveni intereselor companiei \u0219i s\u0103 efectueze decizii transparente. <\/p>\n\n\n\n
<\/span>Obliga\u021bia de a evita concuren\u021ba \u0219i restric\u021biile privind tranzac\u021biile cu conflict de interese sub legisla\u021bia japonez\u0103<\/span><\/h3>\n\n\n\nCa manifestare concret\u0103 a datoriei de fidelitate, directorii au obliga\u021bia de a evita concuren\u021ba \u0219i de a limita tranzac\u021biile cu conflict de interese (conform articolului 356, alineatul (1) din Legea Companiilor din Japonia). Aceasta \u00eenseamn\u0103 c\u0103, atunci c\u00e2nd directorii efectueaz\u0103 tranzac\u021bii care apar\u021bin categoriei de afaceri ale companiei sau c\u00e2nd efectueaz\u0103 tranzac\u021bii care intr\u0103 \u00een conflict cu interesele companiei, este necesar\u0103 aprobarea prealabil\u0103 a adun\u0103rii generale a ac\u021bionarilor (sau a consiliului de administra\u021bie, \u00een cazul companiilor care au un astfel de consiliu).<\/p>\n\n\n\n
Directorul reprezentant, av\u00e2nd un rol central \u00een activit\u0103\u021bile de afaceri ale companiei, este supus unei cerin\u021be deosebit de stricte de respectare a acestei obliga\u021bii. Pentru a preveni riscul ca ace\u0219tia s\u0103 foloseasc\u0103 informa\u021biile clien\u021bilor sau know-how-ul companiei \u00een scopuri personale, prejudiciind interesele companiei, urm\u0103toarele exemple specifice au fost prezentate:<\/p>\n\n\n\n
\n- \u00cen cazul \u00een care directorul reprezentant al companiei A, care desf\u0103\u0219ura activit\u0103\u021bi de panifica\u021bie \u00een regiunea Kanto, a \u00eenfiin\u021bat compania B \u00een timpul cercet\u0103rii pentru extinderea \u00een regiunea Kansai \u0219i a \u00eenceput produc\u021bia \u0219i v\u00e2nzarea de p\u00e2ine \u00een Osaka, priv\u00e2nd compania A de oportunitatea de expansiune, instan\u021ba a recunoscut cererea de desp\u0103gubire a companiei A (decizia Tribunalului Districtual Tokyo din 26 martie 1981).<\/li>\n\n\n\n
- Cazul \u00een care directorul reprezentant a \u00eenfiin\u021bat o alt\u0103 companie, transfer\u00e2nd angaja\u021bi loiali c\u0103tre aceasta \u0219i v\u00e2nz\u00e2nd echipamentele companiei, astfel \u00eenc\u00e2t noua companie s\u0103 devin\u0103 un concurent puternic al companiei sale, a fost de asemenea considerat o \u00eenc\u0103lcare a obliga\u021biei de a evita concuren\u021ba (decizia Cur\u021bii de Apel Osaka din 18 iulie 1990).<\/li>\n\n\n\n
- Cazul \u00een care un cuplu care \u00eendeplinea func\u021bia de directori reprezentan\u021bi comuni a divor\u021bat, iar dup\u0103 divor\u021b, so\u021bul a \u00eenfiin\u021bat o companie \u00een acela\u0219i domeniu de activitate \u0219i a ac\u021bionat ca director reprezentant al acesteia, a ridicat de asemenea probleme legate de \u00eenc\u0103lcarea obliga\u021biei de a evita concuren\u021ba (decizia Tribunalului Districtual Tokyo din 20 iulie 1990).<\/li>\n<\/ul>\n\n\n\n
Aceste exemple demonstreaz\u0103 c\u0103 obliga\u021bia de a evita concuren\u021ba nu se limiteaz\u0103 la o simpl\u0103 conformare formal\u0103, ci reglementeaz\u0103 \u00een mod strict activit\u0103\u021bile concuren\u021biale substan\u021biale.<\/p>\n\n\n\n
Totu\u0219i, exist\u0103 \u0219i excep\u021bii. De exemplu, \u00een cazul \u00een care directorul reprezentant al companiei B efectueaz\u0103 tranzac\u021bii care apar\u021bin categoriei de afaceri ale companiei A cu o ter\u021b\u0103 parte C, iar efectele economice ale acestei tranzac\u021bii sunt considerate a apar\u021bine \u00een mod substan\u021bial companiei A, majoritatea opiniei este c\u0103 aceast\u0103 tranzac\u021bie nu este supus\u0103 restric\u021biilor privind concuren\u021ba \u0219i nu necesit\u0103 aprobarea niciunei companii (decizia Tribunalului Districtual Osaka din 11 mai 1983). Aceast\u0103 decizie sugereaz\u0103 c\u0103 instan\u021bele acord\u0103 importan\u021b\u0103 nu doar formei legale a tranzac\u021biei, ci \u0219i substan\u021bei economice a acesteia, oferind astfel spa\u021biu pentru o interpretare flexibil\u0103 \u00een structuri de afaceri complexe.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen ceea ce prive\u0219te obliga\u021bia de a evita concuren\u021ba dup\u0103 demisia directorului reprezentant, \u00een principiu, aceasta nu este impus\u0103 \u00een absen\u021ba unui acord clar separat \u00eentre director \u0219i companie. Cu toate acestea, exist\u0103 cazuri \u00een care s-a considerat c\u0103 ac\u021biunile post-demisie \u00eencalc\u0103 datoria de diligen\u021b\u0103 \u0219i fidelitate a directorului, chiar \u0219i pe baza principiilor de bun\u0103 credin\u021b\u0103 (decizia Tribunalului Districtual Tokyo din 25 august 1993). Acest lucru sugereaz\u0103 c\u0103, \u00een cazurile \u00een care directorul a planificat sau a \u00eenceput ac\u021biuni \u00een timpul mandatului s\u0103u, care implic\u0103 utilizarea abuziv\u0103 a informa\u021biilor sau oportunit\u0103\u021bilor companiei, anumite obliga\u021bii etice \u0219i legale pot continua s\u0103 existe chiar \u0219i dup\u0103 demisie.<\/p>\n\n\n\n
<\/span>Principiul judec\u0103\u021bii manageriale<\/span><\/h3>\n\n\n\nPrincipiul judec\u0103\u021bii manageriale este o norm\u0103 juridic\u0103 care recunoa\u0219te o larg\u0103 discre\u021bie directorilor, inclusiv directorului general, \u00een ceea ce prive\u0219te deciziile de management. Conform acestui principiu, ac\u021biunile directorului general nu constituie o \u00eenc\u0103lcare a obliga\u021biei de diligen\u021b\u0103, at\u00e2ta timp c\u00e2t procesul \u0219i con\u021binutul deciziei nu sunt flagrant ira\u021bionale (decizia Cur\u021bii Supreme din Japonia din 15 iulie 2010). Ca element esen\u021bial al obliga\u021biei de diligen\u021b\u0103, exist\u0103 o responsabilitate de a colecta \u0219i analiza informa\u021bii ra\u021bionale \u0219i de a lua decizii adecvate atunci c\u00e2nd se face o judecat\u0103 managerial\u0103. At\u00e2t timp c\u00e2t procesul de luare a deciziilor este ra\u021bional \u0219i con\u021binutul acestora nu este flagrant ira\u021bional, nu se consider\u0103 o \u00eenc\u0103lcare a obliga\u021biei de diligen\u021b\u0103, chiar dac\u0103 decizia duce \u00een cele din urm\u0103 la prejudicii pentru companie.<\/p>\n\n\n\n
Acest principiu a fost stabilit recunosc\u00e2nd c\u0103 deciziile manageriale implic\u0103 \u00een mod inerent riscuri \u0219i pentru a preveni ca instan\u021bele de judecat\u0103 s\u0103 evalueze excesiv deciziile managerilor \u00een mod retrospectiv. Astfel, directorul general poate lua decizii strategice f\u0103r\u0103 o fric\u0103 excesiv\u0103 de a fi personal responsabil pentru acele decizii, chiar dac\u0103 acestea se dovedesc a fi dezavantajoase, at\u00e2ta timp c\u00e2t sunt bazate pe un proces de luare a deciziilor onest. Acest principiu este esen\u021bial pentru a promova un mediu de afaceri inovator \u0219i dinamic \u0219i subliniaz\u0103 importan\u021ba unei \u00eenregistr\u0103ri detaliate a procesului de luare a deciziilor.<\/p>\n\n\n\n
<\/span>Datoria de supraveghere fa\u021b\u0103 de al\u021bi directori \u0219i echivalen\u021bi sub legisla\u021bia japonez\u0103<\/span><\/h3>\n\n\n\nDirectorul reprezentativ are o important\u0103 “datorie de supraveghere” asupra celorlal\u021bi directori \u0219i angaja\u021bi \u00een ceea ce prive\u0219te executarea afacerilor, \u00een special \u00een companiile care au un consiliu de administra\u021bie. Aceast\u0103 datorie include construirea unui sistem intern de control adecvat \u0219i operarea eficient\u0103 a programelor de conformitate. <\/p>\n\n\n\n
Datoria de supraveghere este un aspect fundamental \u0219i extensiv inerent rolului unui director \u0219i nu poate fi evitat\u0103 chiar \u0219i de c\u0103tre directorii reprezentativi numai cu titlu nominal. Decizia Cur\u021bii Supreme de Justi\u021bie din Japonia din 26 noiembrie 1969 (Showa 44) a stabilit c\u0103, chiar \u0219i pentru un director reprezentativ nominal, neglijarea supravegherii execut\u0103rii sarcinilor de c\u0103tre al\u021bi directori (substan\u021biali) poate fi considerat\u0103 o neglijare a datoriei. \u00cen plus, decizia Cur\u021bii Supreme de Justi\u021bie din 18 martie 1980 (Showa 55) a clarificat c\u0103 datoria de supraveghere a unui director se bazeaz\u0103 pe statutul s\u0103u ca membru al consiliului de administra\u021bie \u0219i c\u0103, chiar \u0219i un director “obi\u0219nuit”, trebuie s\u0103 supravegheze executarea sarcinilor de c\u0103tre directorul reprezentativ, f\u0103r\u0103 a se limita la problemele care au fost aduse \u00een discu\u021bie \u00een consiliu. <\/p>\n\n\n\n
Aceste decizii judiciare subliniaz\u0103 c\u0103 niciun director, inclusiv directorul reprezentativ, nu poate pur \u0219i simplu s\u0103 transfere responsabilitatea altora. Ca lider al managementului, directorul reprezentativ poart\u0103 o responsabilitate mai mare de a asigura c\u0103 structura \u00eentregii companii respect\u0103 legile \u0219i func\u021bioneaz\u0103 eficient. Acest lucru subliniaz\u0103 importan\u021ba stabilirii unui sistem intern de control solid, men\u021binerii acestuia activ \u0219i cultivarea unei culturi puternice de conformitate.<\/p>\n\n\n\n
<\/span>R\u0103spunderea pentru daune a directorului general fa\u021b\u0103 de companie sub Legea Japonez\u0103 a Societ\u0103\u021bilor<\/span><\/h2>\n\n\n\nArticolul 423, alineatul (1) din Legea Japonez\u0103 a Societ\u0103\u021bilor stabile\u0219te c\u0103 directorii, contabilii, auditorii, directorii executivi sau auditorii contabili (denumi\u021bi \u00een mod colectiv “oficialii etc.”) sunt responsabili pentru a compensa compania pentru daunele rezultate din neglijarea \u00eendatoririlor lor. Aceast\u0103 responsabilitate poate rezulta din diverse forme de neglijen\u021b\u0103 a \u00eendatoririlor, inclusiv \u00eenc\u0103lcarea obliga\u021biei de diligen\u021b\u0103 sau a obliga\u021biei de loialitate.<\/p>\n\n\n\n
Directorul general, fiind cel mai \u00eenalt responsabil pentru executarea afacerilor companiei, are un poten\u021bial ridicat de a cauza daune semnificative companiei prin neglijarea \u00eendatoririlor sale, \u0219i \u00een special se aplic\u0103 urm\u0103toarele prevederi.<\/p>\n\n\n\n
<\/span>\u00cen cazul tranzac\u021biilor concurente<\/span><\/h3>\n\n\n\nDac\u0103 directorul general sau directorul executiv efectueaz\u0103 tranzac\u021bii care apar\u021bin categoriei de afaceri ale companiei pentru sine sau pentru ter\u021bi, \u00eenc\u0103lc\u00e2nd astfel articolul 356, alineatul (1) din Legea Japonez\u0103 a Societ\u0103\u021bilor, profitul ob\u021binut de directorul general, directorul executiv sau ter\u021bii din aceste tranzac\u021bii este prezumat a fi echivalent cu suma daunelor suferite de companie (articolul 423, alineatul (2) din Legea Japonez\u0103 a Societ\u0103\u021bilor). Aceast\u0103 prevedere prezumtiv\u0103 are scopul de a u\u0219ura sarcina companiei de a dovedi suma daunelor \u0219i de a facilita urm\u0103rirea responsabilit\u0103\u021bii.<\/p>\n\n\n\n
<\/span>\u00cen cazul tranzac\u021biilor cu conflict de interese<\/span><\/h3>\n\n\n\nC\u00e2nd compania sufer\u0103 daune ca urmare a tranzac\u021biilor cu conflict de interese, prev\u0103zute de articolul 356, alineatul (1), punctele 2 \u0219i 3 din Legea Japonez\u0103 a Societ\u0103\u021bilor, se prezum\u0103 c\u0103 directorul general sau directorul executiv care a efectuat tranzac\u021bia, directorul general sau directorul executiv care a decis tranzac\u021bia, \u0219i directorii care au aprobat tranzac\u021bia \u00een cadrul adun\u0103rii consiliului de administra\u021bie au neglijat \u00eendatoririle lor (articolul 423, alineatul (3) din Legea Japonez\u0103 a Societ\u0103\u021bilor). \u0218i aceast\u0103 prevedere are scopul de a u\u0219ura sarcina companiei de a dovedi neglijen\u021ba \u00eendatoririlor.<\/p>\n\n\n\n
<\/span>Excep\u021bii pentru companiile cu comitet de audit etc.<\/span><\/h3>\n\n\n\nTotu\u0219i, exist\u0103 o excep\u021bie pentru companiile care au un comitet de audit etc. \u00cen cazul tranzac\u021biilor cu conflict de interese ale directorilor care nu sunt membri ai comitetului de audit etc., dac\u0103 acestea au primit aprobarea comitetului de audit etc., prevederea prezumtiv\u0103 de neglijen\u021b\u0103 a \u00eendatoririlor men\u021bionat\u0103 \u00een alineatul (3) nu se aplic\u0103 (articolul 423, alineatul (4) din Legea Japonez\u0103 a Societ\u0103\u021bilor). Aceasta este o prevedere politic\u0103 care ia \u00een considerare faptul c\u0103 comitetul de audit etc. are anumite func\u021bii de supraveghere, cum ar fi dreptul de a emite opinii cu privire la numirea \u0219i remunerarea directorilor. Cu toate acestea, chiar dac\u0103 exist\u0103 aceast\u0103 aprobare, responsabilitatea directorului care a efectuat tranzac\u021bia cu conflict de interese nu este exonerat\u0103, \u0219i este posibil s\u0103 se urm\u0103reasc\u0103 responsabilitatea acestuia conform principiilor generale, prin sus\u021binerea \u0219i dovedirea neglijen\u021bei \u00eendatoririlor.<\/p>\n\n\n\n
<\/span>R\u0103spunderea directorului reprezentativ pentru daunele cauzate ter\u021bilor sub legisla\u021bia japonez\u0103<\/span><\/h2>\n\n\n\n<\/span>R\u0103spunderea conform articolului 429 alineatul (1) din Legea Companiilor din Japonia<\/span><\/h3>\n\n\n\nDirectorii, contabilii, auditorii, directorii executivi \u0219i auditorii contabili (denumi\u021bi \u00een mod colectiv “oficialii”) sunt responsabili pentru compensarea daunelor cauzate ter\u021bilor dac\u0103 ac\u021bioneaz\u0103 cu rea inten\u021bie sau neglijen\u021b\u0103 grav\u0103 \u00een \u00eendeplinirea \u00eendatoririlor lor, conform articolului 429 alineatul (1) din Legea Companiilor din Japonia. Aceast\u0103 responsabilitate este interpretat\u0103 ca o “r\u0103spundere legal\u0103 special\u0103” recunoscut\u0103 de lege din perspectiva protec\u021biei ter\u021bilor, pentru a preveni ca creditorii s\u0103 sufere daune nea\u0219teptate \u00een cazul \u00een care compania nu are mijloace financiare.<\/p>\n\n\n\n
Directorul reprezentativ, av\u00e2nd o autoritate extins\u0103 ca fa\u021b\u0103 extern\u0103 a companiei, poate cauza direct daune ter\u021bilor prin rea inten\u021bie sau neglijen\u021b\u0103 grav\u0103 \u00een exercitarea \u00eendatoririlor sale, fiind astfel adesea chemat s\u0103 r\u0103spund\u0103 pentru aceste ac\u021biuni.<\/p>\n\n\n\n
Decizia Cur\u021bii Supreme de Justi\u021bie a Japoniei din 26 noiembrie 1969 (Showa 44) a stabilit c\u0103, de\u0219i directorii sunt responsabili pentru compensarea daunelor cauzate direct ter\u021bilor prin inten\u021bie sau neglijen\u021b\u0103 \u00een \u00eendeplinirea \u00eendatoririlor lor, ter\u021bii care sufer\u0103 daune din cauza neglijen\u021bei directorilor pot cere compensa\u021bii f\u0103r\u0103 a fi nevoie s\u0103 dovedeasc\u0103 inten\u021bia sau neglijen\u021ba grav\u0103 a acestora.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen ceea ce prive\u0219te amploarea daunelor, se consider\u0103 c\u0103 aceasta include nu doar daunele directe personale suferite de ter\u021bi din cauza ac\u021biunilor directorului reprezentativ, ci \u0219i daunele indirecte, unde compania sufer\u0103 ini\u021bial daune, rezult\u00e2nd \u00een daune secundare pentru ter\u021bi. Aceasta reflect\u0103 scopul legii de protec\u021bie a creditorilor.<\/p>\n\n\n\n
“Ter\u021bii” includ orice persoane \u00een afara companiei, inclusiv ac\u021bionarii, \u00eens\u0103 exist\u0103 dezbateri cu privire la posibilitatea ca ac\u021bionarii s\u0103 cear\u0103 compensa\u021bii directe de la directorul reprezentativ pentru daunele indirecte cauzate de sc\u0103derea valorii ac\u021biunilor datorit\u0103 diminu\u0103rii activelor companiei. O opinie influent\u0103 sus\u021bine c\u0103 ac\u021bionarii nu sunt inclu\u0219i \u00een categoria “ter\u021bilor”. Totu\u0219i, \u00een anumite circumstan\u021be, cum ar fi \u00een cazul companiilor \u00eenchise, exist\u0103 posibilitatea de a recunoa\u0219te cererile de compensa\u021bie pentru daunele indirecte suferite de ac\u021bionarii minoritari, ca o form\u0103 de remediere a prejudiciilor suferite de ace\u0219tia.<\/p>\n\n\n\n
<\/span>R\u0103spunderea directorului reprezentativ nominal<\/span><\/h3>\n\n\n\n\u00cen practic\u0103, responsabilitatea persoanelor care ocup\u0103 pozi\u021bia de director reprezentativ doar nominal este adesea pus\u0103 sub semnul \u00eentreb\u0103rii. Chiar \u0219i directorii reprezentativi nominali pot fi considera\u021bi neglijen\u021bi \u00een \u00eendatoririle lor dac\u0103 nu supravegheaz\u0103 corespunz\u0103tor executarea \u00eendatoririlor celorlal\u021bi directori (a\u0219a cum a stabilit Curtea Suprem\u0103 de Justi\u021bie a Japoniei \u00een decizia din 26 noiembrie 1969). Cu toate acestea, \u00een ultimii ani, au existat cazuri \u00een instan\u021bele inferioare care au negat responsabilitatea directorilor nominali care nu primesc nicio remunera\u021bie, pe motiv c\u0103 nu exist\u0103 o neglijen\u021b\u0103 grav\u0103 \u00een \u00eendeplinirea \u00eendatoririlor lor.<\/p>\n\n\n\n
De exemplu, au existat cazuri \u00een care s-a recunoscut responsabilitatea pentru compensarea daunelor unui “director reprezentativ nominal” \u00een companii unde a avut loc decesul unui angajat din cauza suprasolicit\u0103rii la locul de munc\u0103. Aceasta demonstreaz\u0103 c\u0103, chiar \u0219i \u00eentr-o pozi\u021bie nominal\u0103, este dificil s\u0103 se evite complet responsabilit\u0103\u021bile prev\u0103zute de Legea Companiilor din Japonia.<\/p>\n\n\n\n
<\/span>Concluzii<\/span><\/h2>\n\n\n\n\u00cen cadrul legisla\u021biei companiilor din Japonia, directorul reprezentativ de\u021bine o gam\u0103 larg\u0103 de aspecte legale, de la numirea sa \u0219i p\u00e2n\u0103 la autoritatea extins\u0103, precum \u0219i obliga\u021biile \u0219i responsabilit\u0103\u021bile grele care \u00eei revin. Ace\u0219tia supravegheaz\u0103 executarea afacerilor companiei \u0219i reprezint\u0103 compania \u00een rela\u021biile externe, fiind adev\u0103rata fa\u021b\u0103 a corpora\u021biei. Autoritatea lor este vast\u0103 \u0219i, pe de o parte, siguran\u021ba tranzac\u021biilor este asigurat\u0103 prin principiul protec\u021biei ter\u021bilor de bun\u0103-credin\u021b\u0103, \u00een timp ce, pe de alt\u0103 parte, sunt stabilite r\u0103spunsuri legale la restric\u021biile interne \u0219i abuzul de drept de reprezentare.<\/p>\n\n\n\n
Obliga\u021biile pe care directorul reprezentativ le are fa\u021b\u0103 de companie sunt \u00een principal bazate pe datoria de diligen\u021b\u0103 conform Codului Civil din Japonia \u0219i pe datoria de loialitate, a\u0219a cum este stipulat\u0103 \u00een legea companiilor din Japonia. Acestea se dezvolt\u0103 \u00een norme specifice de conduit\u0103, cum ar fi datoria de a evita concuren\u021ba \u0219i restric\u021biile privind tranzac\u021biile care implic\u0103 conflicte de interese, iar \u00eenc\u0103lcarea acestora poate duce la responsabilitatea pentru daunele cauzate companiei. Mai mult, \u00een cazul r\u0103uvoitor sau al neglijen\u021bei grave, exist\u0103 posibilitatea de a fi responsabil pentru daune directe \u0219i fa\u021b\u0103 de ter\u021bi. Principiul judec\u0103\u021bii manageriale acord\u0103 directorului reprezentativ discre\u021bia de a face decizii de management care implic\u0103 riscuri, pun\u00e2nd totodat\u0103 accent pe ra\u021bionalitatea procesului. De asemenea, datoria de supraveghere fa\u021b\u0103 de al\u021bi directori \u0219i angaja\u021bi este o responsabilitate important\u0103 care se aplic\u0103 chiar \u0219i directorilor reprezentativi numinali.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen\u021belegerea \u0219i respectarea acestui cadru legal complex este de o importan\u021b\u0103 vital\u0103 pentru companiile care desf\u0103\u0219oar\u0103 activit\u0103\u021bi \u00een Japonia. Pentru a gestiona riscurile legale asociate cu numirea directorului reprezentativ, exercitarea autorit\u0103\u021bii, \u00eendeplinirea obliga\u021biilor \u0219i apari\u021bia responsabilit\u0103\u021bilor, sunt esen\u021biale cuno\u0219tin\u021bele specializate \u0219i experien\u021ba practic\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Firma de avocatur\u0103 Monolith de\u021bine o vast\u0103 experien\u021b\u0103 \u00een ceea ce prive\u0219te numirea, autoritatea, obliga\u021biile \u0219i responsabilit\u0103\u021bile directorului reprezentativ sub legea companiilor din Japonia \u0219i ofer\u0103 suport legal unui num\u0103r mare de clien\u021bi \u00een interiorul Japoniei. Firma noastr\u0103 include mai mul\u021bi vorbitori de limba englez\u0103 cu calific\u0103ri de avocat str\u0103in, permi\u021b\u00e2ndu-ne s\u0103 oferim sfaturi precise \u0219i practice f\u0103r\u0103 bariere lingvistice, chiar \u0219i pentru companii \u0219i persoane str\u0103ine care nu sunt familiarizate cu sistemul juridic japonez. Pentru orice provocare legal\u0103 legat\u0103 de directorul reprezentativ, firma noastr\u0103 este preg\u0103tit\u0103 s\u0103 sprijine puternic afacerea dumneavoastr\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen guvernan\u021ba corporativ\u0103 din Japonia, directorul reprezentativ joac\u0103 un rol extrem de important. Ace\u0219tia nu doar c\u0103 gestioneaz\u0103 conducerea companiei, dar reprezint\u0103 legal entitatea \u0219i sunt fa\u021ba acest […]<\/p>\n","protected":false},"author":32,"featured_media":66846,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[18],"tags":[24,91],"acf":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/monolith.law\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/66631"}],"collection":[{"href":"https:\/\/monolith.law\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/monolith.law\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/monolith.law\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/users\/32"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/monolith.law\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=66631"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/monolith.law\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/66631\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":66890,"href":"https:\/\/monolith.law\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/66631\/revisions\/66890"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/monolith.law\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/media\/66846"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/monolith.law\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=66631"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/monolith.law\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=66631"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/monolith.law\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=66631"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}