<\/span><\/h2>\n\n\n\n\u00cen cazul \u00een care o concediere este considerat\u0103 invalid\u0103, angajatul are dreptul s\u0103 solicite salariile nepl\u0103tite de la data concedierii p\u00e2n\u0103 la data rezolv\u0103rii disputei, cunoscut sub numele de back pay. Acest drept de solicitare se deosebe\u0219te de o cerere de desp\u0103gubire pentru un act ilicit, cum ar fi concedierea. Este o cerere creditorie bazat\u0103 direct pe contractul de munc\u0103 care nu a fost \u00eencheiat prin concedierea invalid\u0103 <\/sup>.<\/p>\n\n\n\nObliga\u021bia de plat\u0103 a back pay-ului este fundamentat\u0103 pe prevederile articolului 536 alineatul (2) din Codul Civil japonez. Acest articol stabile\u0219te regulile aplicabile c\u00e2nd una dintre p\u0103r\u021bile contractante nu poate \u00eendeplini o obliga\u021bie din cauza circumstan\u021belor celeilalte p\u0103r\u021bi, cunoscut sub principiul “riscul creditorului” <\/sup>. Aplic\u00e2nd acest principiu contractelor de munc\u0103, se formeaz\u0103 urm\u0103toarea structur\u0103 legal\u0103:<\/p>\n\n\n\n\u00cen primul r\u00e2nd, contractul de munc\u0103 este un contract bilateral \u00een care angajatul are obliga\u021bia de a furniza munca, iar compania are obliga\u021bia de a pl\u0103ti salariul ca recompens\u0103. \u00cen aceast\u0103 rela\u021bie, compania este “creditorul” care prime\u0219te presta\u021bia de “furnizare a muncii” de la angajat, iar angajatul este “debitorul” care furnizeaz\u0103 munca.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen al doilea r\u00e2nd, o concediere invalid\u0103 efectuat\u0103 de companie creeaz\u0103 o situa\u021bie \u00een care angajatul, chiar dac\u0103 dore\u0219te, nu poate furniza munca. Aceasta este considerat\u0103 o incapacitate de a \u00eendeplini obliga\u021bia de munc\u0103 a angajatului (debitorul) din cauza unei circumstan\u021be imputabile companiei, adic\u0103 “creditorului” <\/sup>.<\/p>\n\n\n\n\u00cen al treilea r\u00e2nd, articolul 536 alineatul (2) din Codul Civil japonez prevede c\u0103 “dac\u0103 debitorul nu poate \u00eendeplini obliga\u021bia din cauza unei circumstan\u021be imputabile creditorului, creditorul nu poate refuza s\u0103 \u00eendeplineasc\u0103 presta\u021bia opus\u0103” <\/sup>. Aplic\u00e2nd acest lucru la contractele de munc\u0103, \u00eenseamn\u0103 c\u0103, chiar dac\u0103 angajatul (debitorul) nu poate lucra din cauza responsabilit\u0103\u021bii companiei (creditorul), compania nu poate refuza s\u0103 pl\u0103teasc\u0103 salariul, care este presta\u021bia opus\u0103.<\/p>\n\n\n\nPrin urmare, angajatul continu\u0103 s\u0103 de\u021bin\u0103 dreptul de a solicita \u00eentregul salariu pe baza unui contract de munc\u0103 care r\u0103m\u00e2ne valid, chiar dac\u0103 nu a lucrat efectiv. De asemenea, este de men\u021bionat c\u0103, de\u0219i textul articolului 536 alineatul (2) din Codul Civil japonez a fost u\u0219or modificat prin reforma Codului Civil din 2020, persoanele responsabile cu elaborarea reformei au clarificat c\u0103 aceast\u0103 modificare nu inten\u021bioneaz\u0103 s\u0103 schimbe interpretarea jurispruden\u021bei existente privind back pay-ul \u00een cazul concedierilor invalide, astfel \u00eenc\u00e2t stabilitatea acestei baze legale este men\u021binut\u0103.<\/p>\n\n\n\n
<\/span>Domeniul salariilor eligibile pentru plata retroactiv\u0103 sub legisla\u021bia japonez\u0103<\/span><\/h2>\n\n\n\nSalariile care ar trebui pl\u0103tite ca plat\u0103 retroactiv\u0103 includ toate sumele de bani pe care angajatul le-ar fi ob\u021binut \u00een mod sigur \u0219i regulat dac\u0103 nu ar fi fost concediat. Cu toate acestea, nu toate elementele salariale sunt eligibile, iar decizia depinde de natura lor.<\/p>\n\n\n\n
Salariul de baz\u0103, indemniza\u021biile de func\u021bie \u0219i cele de locuin\u021b\u0103, care sunt pl\u0103tite \u00een mod constant \u00een fiecare lun\u0103, sunt \u00een mod evident incluse \u00een calculul pl\u0103\u021bii retroactive.<\/p>\n\n\n\n
Elementele salariale care sunt eligibile pentru plata retroactiv\u0103 se determin\u0103 nu dup\u0103 denumirea lor, ci \u00een func\u021bie de natura \u0219i condi\u021biile de acordare. De exemplu, exist\u0103 cazuri \u00een care, \u00een calculul salariilor dup\u0103 anularea concedierii, s-a folosit suma f\u0103r\u0103 includerea indemniza\u021biei de navet\u0103 (de exemplu, decizia Tribunalului Districtual Tokyo din 6 iulie 2012 (Heisei 24)). Pe de alt\u0103 parte, indemniza\u021bia de navet\u0103 este considerat\u0103 “salariu” conform Legii Standardelor Muncii Japoneze, a\u0219a cum s-a decis \u00eentr-un alt caz (de exemplu, decizia Cur\u021bii Supreme din 14 iulie 1988 (Showa 63)). Cu toate acestea, chiar \u0219i atunci c\u00e2nd indemniza\u021bia de navet\u0103 este recunoscut\u0103 ca salariu, includerea acesteia \u00een calculul pl\u0103\u021bii retroactive se decide individual, \u00een func\u021bie de scopul \u0219i natura pl\u0103\u021bii (dac\u0103 este compensatorie sau fix\u0103). Astfel, tratamentul indemniza\u021biei de navet\u0103 se diferen\u021biaz\u0103 \u00een func\u021bie de caracterul s\u0103u compensatoriu sau de natura sa de salariu fix.<\/p>\n\n\n\n
Indemniza\u021bia pentru orele suplimentare (plata pentru orele suplimentare) nu este \u00een principiu inclus\u0103, cu excep\u021bia cazului \u00een care exist\u0103 un istoric de munc\u0103 peste orele de lucru stabilite. Totu\u0219i, exist\u0103 cazuri \u00een care o sum\u0103 fix\u0103 lunar\u0103 pentru orele suplimentare (indemniza\u021bie fix\u0103 pentru orele suplimentare) este inclus\u0103 ca salariu fix, indiferent de performan\u021b\u0103. \u00cen ceea ce prive\u0219te bonusurile, exist\u0103 o tendin\u021b\u0103 de a nu recunoa\u0219te cererile atunci c\u00e2nd suma se bazeaz\u0103 pe performan\u021b\u0103 sau evaluare \u0219i acestea nu au fost efectuate (de exemplu, decizia Tribunalului Districtual Tokyo din 9 august 2016 (Heisei 28)). Pe de alt\u0103 parte, exist\u0103 cazuri \u00een care bonusurile au fost incluse atunci c\u00e2nd contractul de munc\u0103 sau regulamentul intern stabile\u0219te clar suma \u0219i criteriile de calcul, f\u0103r\u0103 a necesita o evaluare.<\/p>\n\n\n\n
Astfel, tratamentul fiec\u0103rui element nu este uniform, ci necesit\u0103 o decizie concret\u0103 bazat\u0103 pe con\u021binutul contractului individual, condi\u021biile de acordare \u0219i existen\u021ba naturii salariale, \u021bin\u00e2nd cont de tendin\u021bele cazurilor judecate.<\/p>\n\n\n\n
<\/span>Deducerea veniturilor intermediare: Reducerea pl\u0103\u021bilor retroactive<\/span><\/h2>\n\n\n\nC\u00e2nd un angajat concediat ob\u021bine venituri (venituri intermediare) lucr\u00e2nd pentru o alt\u0103 companie \u00een perioada de concediere, compania nu este obligat\u0103 s\u0103 pl\u0103teasc\u0103 \u00eentreaga sum\u0103 a pl\u0103\u021bilor retroactive, ci poate deduce aceste venituri pe baza unui calcul stabilit. Aceasta este o ajustare pentru a preveni ca angajatul s\u0103 ob\u021bin\u0103 un beneficiu nejustificat prin primirea dubl\u0103 a salariului de la compania original\u0103 \u0219i venitul de la noul loc de munc\u0103. Cu toate acestea, metoda de calcul a acestei deduceri nu este o simpl\u0103 sc\u0103dere, ci trebuie s\u0103 urmeze reguli speciale \u0219i complexe stabilite de Curtea Suprem\u0103 a Japoniei.<\/p>\n\n\n\n
Metoda de calcul a fost stabilit\u0103 printr-o decizie a Cur\u021bii Supreme din 2 aprilie 1987 (cazul Akebono Taxi). Aceast\u0103 decizie a ar\u0103tat o judecat\u0103 avansat\u0103 de armonizare a cerin\u021belor a dou\u0103 legi diferite. Una este principiul din articolul 536 alineatul (2) din Codul Civil Japonez, care spune c\u0103 beneficiile ob\u021binute trebuie returnate. Cealalt\u0103 este cerin\u021ba imperativ\u0103 a articolului 26 din Legea Standardelor Muncii din Japonia, care stipuleaz\u0103 c\u0103, \u00een cazul \u00eentreruperii activit\u0103\u021bii din cauza angajatorului, trebuie pl\u0103tit\u0103 o indemniza\u021bie de \u00eentrerupere a activit\u0103\u021bii de cel pu\u021bin 60% din salariul mediu pentru a asigura traiul lucr\u0103torului.<\/p>\n\n\n\n
Ca rezultat al armoniz\u0103rii acestor dou\u0103 principii, Curtea Suprem\u0103 a stabilit urm\u0103toarele reguli de deducere treptat\u0103. \u00cen primul r\u00e2nd, partea corespunz\u0103toare a “60% din salariul mediu” garantat\u0103 de articolul 26 din Legea Standardelor Muncii din Japonia nu poate fi redus\u0103 \u00een niciun caz prin venituri intermediare, deoarece scopul este de a asigura minimul de trai al lucr\u0103torului. Veniturile intermediare pot fi deduse doar din partea care dep\u0103\u0219e\u0219te 60% din salariul mediu, adic\u0103 “40% din salariul mediu”.<\/p>\n\n\n\n
Procedura specific\u0103 de calcul este urm\u0103toarea:<\/p>\n\n\n\n
\nPentru fiecare perioad\u0103 de plat\u0103 a salariului \u00een timpul perioadei de concediere, se deduc veniturile intermediare ob\u021binute \u00een perioada corespunz\u0103toare acelui salariu. Cu toate acestea, aceast\u0103 deducere este limitat\u0103 la suma corespunz\u0103toare a 40% din salariul mediu.<\/li>\n\n\n\n Dac\u0103 suma veniturilor intermediare dep\u0103\u0219e\u0219te 40% din salariul mediu \u0219i r\u0103m\u00e2ne o sum\u0103 care nu poate fi dedus\u0103, aceast\u0103 sum\u0103 r\u0103mas\u0103 poate fi dedus\u0103 din alte venituri, cum ar fi bonusurile, care nu sunt incluse \u00een baza de calcul a salariului mediu. Bonusurile nu sunt incluse \u00een indemniza\u021bia de \u00eentrerupere a activit\u0103\u021bii garantat\u0103 de articolul 26 din Legea Standardelor Muncii din Japonia, astfel \u00eenc\u00e2t \u00eentreaga sum\u0103 poate fi dedus\u0103.<\/li>\n<\/ol>\n\n\n\nEste important de re\u021binut c\u0103 veniturile intermediare care pot fi deduse sunt limitate la cele ob\u021binute \u00een perioada corespunz\u0103toare perioadei de plat\u0103 a salariului. De exemplu, veniturile ob\u021binute \u00een luna mai nu pot fi deduse din salariul pentru luna aprilie. Aceast\u0103 regul\u0103 de calcul complex\u0103 este rezumat\u0103 \u00een tabelul de mai jos.<\/p>\n\n\n\nElement<\/td> Salariul mediu<\/td> Bonus<\/td><\/tr><\/thead> Principiul deducerii veniturilor intermediare<\/td> Deducibil<\/td> Deducibil<\/td><\/tr> Limit\u0103rile calculului deducerii<\/td> 60% din salariul mediu nu poate fi dedus<\/td> F\u0103r\u0103 limit\u0103ri<\/td><\/tr> Baza legal\u0103<\/td> Articolul 26 din Legea Standardelor Muncii din Japonia<\/td> Nu se aplic\u0103<\/td><\/tr><\/tbody><\/table><\/figure>\n\n\n\nAstfel, chiar dac\u0103 un angajat concediat ob\u021bine un venit mare de la un alt loc de munc\u0103, obliga\u021bia companiei de a pl\u0103ti pl\u0103\u021bile retroactive nu este complet eliminat\u0103, iar obliga\u021bia de a pl\u0103ti cel pu\u021bin o sum\u0103 corespunz\u0103toare a 60% din salariul mediu r\u0103m\u00e2ne un risc important de management.<\/p>\n\n\n\n
<\/span>Cazuri de limitare a dreptului la salarii restante: Pierderea inten\u021biei de a munci<\/span><\/h2>\n\n\n\nDreptul de a solicita salarii restante nu este nelimitat. Conform articolului 536 alineatul (2) din Codul Civil Japonez, o condi\u021bie prealabil\u0103 pentru acest drept este ca angajatul s\u0103 continue s\u0103 aib\u0103 inten\u021bia \u0219i capacitatea de a lucra \u00een locul s\u0103u de munc\u0103 original. Dac\u0103, pe baza comportamentului angajatului, se poate determina obiectiv c\u0103 acesta \u0219i-a pierdut “inten\u021bia de a munci”, atunci dreptul s\u0103u de a solicita salarii restante dup\u0103 acel moment nu va mai fi recunoscut.<\/p>\n\n\n\n
Pierderea “inten\u021biei de a munci” este stabilit\u0103 de instan\u021bele de judecat\u0103 pe baza ac\u021biunilor concrete ale angajatului. De exemplu, dac\u0103 un angajat ob\u021bine un post permanent la o alt\u0103 companie dup\u0103 concediere \u0219i \u00eencepe s\u0103 c\u00e2\u0219tige un venit stabil egal sau mai mare dec\u00e2t salariul anterior, este probabil s\u0103 se determine c\u0103 nu mai are inten\u021bia de a se \u00eentoarce la compania anterioar\u0103. \u00centr-o decizie a Cur\u021bii Districtuale din Osaka din 29 septembrie 2021 (cazul NIK), s-a stabilit c\u0103 un fost angajat care ini\u021bial a intentat un proces pentru a se re\u00eentoarce la locul de munc\u0103 \u0219i-a pierdut inten\u021bia de a munci atunci c\u00e2nd, ulterior, a \u00eenceput s\u0103 c\u00e2\u0219tige un venit semnificativ mai mare prin propria afacere dec\u00e2t salariul de la compania anterioar\u0103. Similar, \u00eentr-o decizie a Cur\u021bii Districtuale din Tokyo din 7 august 2019 (cazul Dream Exchange), s-a recunoscut c\u0103 inten\u021bia de a munci a reclamantului a disp\u0103rut dup\u0103 anularea ofertei de angajare, resping\u00e2nd astfel dreptul la salarii restante dup\u0103 un anumit moment.<\/p>\n\n\n\n
Totu\u0219i, simplul fapt c\u0103 angajatul a g\u0103sit un alt loc de munc\u0103 nu \u00eenseamn\u0103 automat c\u0103 \u0219i-a pierdut inten\u021bia de a munci. \u00cen situa\u021bii \u00een care angajatul a avut un job temporar pentru a-\u0219i sus\u021bine traiul sau a continuat s\u0103 solicite re\u00eentoarcerea la compania original\u0103, se poate considera c\u0103 inten\u021bia de a munci \u00eenc\u0103 exist\u0103.<\/p>\n\n\n\n
De asemenea, nu exist\u0103 o obliga\u021bie de a pl\u0103ti salarii restante pentru perioadele \u00een care angajatul nu a putut munci din motive personale. De exemplu, dac\u0103 \u00een perioada de concediere angajatul a fost incapabil s\u0103 munceasc\u0103 pentru o perioad\u0103 lung\u0103 din cauza unei boli sau accidente personale, nelegate de concediere, atunci compania nu are obliga\u021bia de a pl\u0103ti salarii pentru acea perioad\u0103, deoarece angajatul nu ar fi putut oferi serviciile sale chiar dac\u0103 nu ar fi fost concediat. Astfel, ac\u021biunile angajatului dup\u0103 concediere devin un element extrem de important \u00een determinarea obliga\u021biilor de plat\u0103 ale companiei.<\/p>\n\n\n\n
<\/span>Riscurile \u0219i punctele de aten\u021bie practice legate de cre\u0219terea sumelor datorate pentru salariile restante sub legisla\u021bia japonez\u0103<\/span><\/h2>\n\n\n\nCel mai mare risc pentru companii \u00een litigiile privind invaliditatea concedierii \u00een Japonia const\u0103 \u00een faptul c\u0103 datoria pentru salariile restante poate cre\u0219te \u00een mod semnificativ pe \u00eentreaga durat\u0103 a procesului, de la depunerea ac\u021biunii \u00een justi\u021bie p\u00e2n\u0103 la pronun\u021barea unei hot\u0103r\u00e2ri definitive. \u00cen sistemul judiciar japonez, dac\u0103 un caz este disputat de la prima instan\u021b\u0103 p\u00e2n\u0103 la Curtea Suprem\u0103, solu\u021bionarea conflictului poate dura ani de zile, ceea ce nu este neobi\u0219nuit. Ca rezultat, suma total\u0103 pe care compania trebuie s\u0103 o pl\u0103teasc\u0103 pentru salariile restante poate deveni extrem de mare.<\/p>\n\n\n\n
Exemplele din trecut ilustreaz\u0103 gravitatea acestui risc. De exemplu, \u00eentr-o decizie a Cur\u021bii de Apel Tokyo din 31 august 2016 (cazul Toshiba), dup\u0103 un litigiu care a durat aproximativ 12 ani, companiei i-a fost ordonat\u0103 s\u0103 pl\u0103teasc\u0103 aproximativ 52 de milioane de yeni. De asemenea, \u00eentr-o decizie a Tribunalului Districtual Tokyo din 9 februarie 2010 (cazul Spitalului Memorial Mitsui), o sum\u0103 considerabil\u0103 a fost ordonat\u0103 s\u0103 fie pl\u0103tit\u0103 dup\u0103 un litigiu de aproximativ 2 ani.<\/p>\n\n\n\n
Factorii care contribuie la cre\u0219terea sumelor datorate pentru salariile restante includ \u00een principal urm\u0103toarele aspecte:<\/p>\n\n\n\n
\nSalariile ridicate ale angaja\u021bilor concedia\u021bi.<\/li>\n\n\n\n Procedurile legale, cum ar fi litigiile, care se prelungesc pe termen lung.<\/li>\n\n\n\n Angaja\u021bii care nu g\u0103sesc un nou loc de munc\u0103 dup\u0103 concediere \u0219i, prin urmare, nu pot beneficia de deducerea veniturilor intermediare.<\/li>\n\n\n\n Existen\u021ba mai multor angaja\u021bi care contest\u0103 concedieri similare.<\/li>\n<\/ul>\n\n\n\nC\u00e2nd ace\u0219ti factori se combin\u0103, impactul asupra finan\u021belor companiei poate fi imens. Prezen\u021ba acestui risc cumulativ sugereaz\u0103 c\u00e2t de periculos poate fi s\u0103 a\u0219tep\u021bi o decizie final\u0103 \u00een litigiile privind validitatea concedierii. Prin urmare, ca decizie de management, este extrem de important s\u0103 se urm\u0103reasc\u0103 o solu\u021bie strategic\u0103 \u0219i rapid\u0103, cum ar fi negocierile de conciliere \u00een etapele incipiente ale litigiului.<\/p>\n\n\n\n
<\/span>Concluzii<\/span><\/h2>\n\n\n\nSub legisla\u021bia japonez\u0103 a muncii, un concediere considerat\u0103 invalid\u0103 nu se \u00eencheie ca un simplu act din trecut. Aceasta implic\u0103 un risc legal semnificativ \u0219i actual pentru companii, manifestat prin \u201ecererea de confirmare a statutului\u201d care valideaz\u0103 continuarea contractului de munc\u0103 \u0219i prin \u201ecererea de plat\u0103 retroactiv\u0103\u201d pentru toate salariile datorate pe perioada disputelor. Suma pl\u0103\u021bii retroactive este calculat\u0103 pe baza unor reguli complexe formate prin jurispruden\u021b\u0103, care implic\u0103 principiile Codului Civil japonez \u0219i ale Legii Standardelor Muncii din Japonia, incluz\u00e2nd deducerea veniturilor intermediare \u0219i tratamentul bonusurilor. Dac\u0103 disputa se prelunge\u0219te, sumele datorate pot ajunge la zeci de milioane de yeni. Pentru a gestiona corespunz\u0103tor acest risc, este esen\u021bial\u0103 o \u00een\u021belegere profund\u0103 nu doar a validit\u0103\u021bii concedierii, ci \u0219i a efectelor legale \u00een cazul \u00een care aceasta este declarat\u0103 invalid\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Firma de avocatur\u0103 Monolith are o vast\u0103 experien\u021b\u0103 \u00een asistarea numero\u0219ilor clien\u021bi din Japonia \u00een materie de concedieri conform legisla\u021biei japoneze a muncii. \u00cen cadrul firmei noastre activeaz\u0103 mai mul\u021bi avoca\u021bi vorbitori de englez\u0103 cu calific\u0103ri juridice str\u0103ine, capabili s\u0103 ofere suport specializat managementului interna\u021bional pentru a \u00een\u021belege complexitatea sistemului japonez de drept al muncii \u0219i pentru a elabora o analiz\u0103 de risc adecvat\u0103 \u0219i strategii. \u00cen cazul \u00een care v\u0103 confrunta\u021bi cu probleme critice de management, cum ar fi dispute legate de concedieri, v\u0103 invit\u0103m s\u0103 consulta\u021bi firma noastr\u0103 de avocatur\u0103 Monolith.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen cadrul sistemului juridic japonez de dreptul muncii, exist\u0103 cazuri \u00een care o companie care a concediat un angajat poate descoperi ulterior c\u0103 acea concediere este considerat\u0103 legal invalid\u0103. O astf […]<\/p>\n","protected":false},"author":32,"featured_media":67098,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[18],"tags":[24,91],"acf":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/monolith.law\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/67097"}],"collection":[{"href":"https:\/\/monolith.law\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/monolith.law\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/monolith.law\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/users\/32"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/monolith.law\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=67097"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/monolith.law\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/67097\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":67243,"href":"https:\/\/monolith.law\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/67097\/revisions\/67243"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/monolith.law\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/media\/67098"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/monolith.law\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=67097"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/monolith.law\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=67097"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/monolith.law\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=67097"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}