Ce este cazul Cloudflare? Explicarea hotărârii care a pus în discuție responsabilitatea „infrastructurii de distribuție” a site-urilor pirat

CDN-ul (Rețeaua de Livrare a Conținutului), care reprezintă infrastructura pentru distribuirea rapidă a conținutului pe internet, este esențial în serviciile web actuale. Totuși, nu sunt puține cazurile în care acest sistem este utilizat ca bază de distribuție pentru site-uri pirat.

Pe 19 noiembrie, în al șaptelea an al erei Reiwa (2025), Tribunalul Districtual din Tokyo a recunoscut responsabilitatea pentru complicitate la încălcarea drepturilor de autor a companiei americane Cloudflare, care a furnizat servicii CDN site-urilor pirat, și a ordonat plata unor despăgubiri de aproximativ 500 de milioane de yeni. Această hotărâre ar putea avea un impact semnificativ asupra afacerilor de platforme digitale, deoarece a fost recunoscută responsabilitatea furnizorului de infrastructură de distribuție, nu a operatorului site-ului pirat.

Referință: Tribunalul｜Tribunalul Districtual din Tokyo Hotărârea din 19 noiembrie, Reiwa 7 (2025)

În acest articol, vom clarifica punctele de dispută și decizia instanței în această hotărâre, explicând punctele la care ar trebui să fie atenți responsabilii juridici ai companiilor în practică.

Contextul Cazului „Cloudflare”: Încălcarea Drepturilor de Publicare de Către Site-urile de Piraterie

Acest caz implică patru edituri japoneze, și anume KADOKAWA Corporation, Kodansha Ltd., Shueisha Inc., și Shogakukan Inc. (denumite în continuare „reclamanții”), care au intentat un proces împotriva companiei americane Cloudflare Inc. (denumită în continuare „pârâtul”), solicitând despăgubiri pentru încălcarea drepturilor de publicare (drepturile de transmisie publică) conform legislației japoneze.

Operarea Site-urilor de Piraterie și Utilizarea Serviciilor Pârâtului

Problema a fost cauzată de două site-uri de piraterie de mari dimensiuni. Aceste site-uri de piraterie au înregistrat un număr maxim de accesări lunare de peste 300 de milioane. Operatorii acestor site-uri au înregistrat și distribuit datele de replicare a aproximativ 4.000 de titluri de manga pe un „server de origine” fără a obține permisiunea reclamanților.

Pârâtul, Cloudflare Inc., a încheiat un contract de utilizare a serviciilor cu acești operatori, oferind un serviciu CDN care distribuie eficient conținutul prin intermediul „serverelor cache (serverele pârâtului)” amplasate în întreaga lume.

Notificarea Încălcării și Răspunsul Pârâtului

Reclamanții au trimis pârâtului o notificare de încălcare a drepturilor de autor (denumită în continuare „notificarea”) în conformitate cu Legea americană privind drepturile de autor din mileniul digital (DMCA). Notificarea conținea informații specifice, cum ar fi URL-urile operelor încălcate, care permiteau identificarea clară a conținutului încălcat.

Cu toate acestea, după primirea notificării, pârâtul nu a oprit furnizarea de servicii către site-urile respective, limitându-se doar la ștergerea cache-ului (copiile salvate pentru distribuție) unor părți din conținutul stocat pe serverele CDN.

Particularitățile Serviciului CDN al Pârâtului

Serviciul CDN al pârâtului includea o funcție de „proxy invers” care ascundea adresa IP a serverului utilizatorului (serverul de origine) de vizualizarea externă. Această caracteristică făcea dificilă identificarea locației și a operatorului serverului utilizat de site-urile de piraterie de către terți.

De asemenea, pârâtul nu a efectuat o verificare strictă a identității (KYC) utilizatorilor la momentul încheierii contractului de servicii. Astfel, chiar și atunci când titularii de drepturi solicitau dezvăluirea informațiilor prin proceduri legale, identificarea operatorilor site-urilor era dificilă.

Din aceste motive, reclamanții au considerat că nu doar operatorii site-urilor de piraterie, ci și pârâtul, care a continuat să furnizeze infrastructura de distribuție, poartă responsabilitatea, și au intentat acest proces.

Care sunt responsabilitățile legale ale furnizorilor de servicii CDN în Japonia?

În acest proces, principalele puncte de dispută au fost dacă furnizorii de servicii CDN pot fi considerați ca fiind direct responsabili pentru încălcarea drepturilor sau dacă au asistat la încălcare, și dacă reglementările privind limitarea drepturilor conform Legii japoneze a drepturilor de autor (Legea drepturilor de autor din Japonia) sunt aplicabile.

Subiectul Transmisiunii Publice Automate (Cerere Principală) în Japonia

Reclamanții au susținut că pârâtul este subiectul transmisiunii publice automate, dar instanța nu a acceptat această afirmație. În luarea deciziei, s-a făcut referire la hotărârea Curții Supreme în cazul cunoscut sub numele de “Cazul Maneki TV”.

Cazul Maneki TV se referă la un serviciu care permite vizionarea programelor de televiziune prin internet și a fost disputat cine este subiectul transmisiunii publice automate a operelor protejate prin drepturi de autor. În această hotărâre, Curtea Supremă a decis că subiectul transmisiunii operelor protejate este, în principiu, “persoana care introduce și înregistrează opera pe server și o pune în stare de a fi transmisă”.

Instanța a aplicat această abordare și în cazul de față, stabilind că, deoarece operatorul site-ului pirat a înregistrat datele manga pe serverul de origine și a efectuat setările de distribuție, operatorul, și nu pârâtul care a furnizat serviciul CDN, este subiectul transmisiunii publice automate.

Complicitatea în Încălcarea Drepturilor de Publicare (Cerere Preliminară)

Pe de altă parte, instanța a recunoscut existența “complicității” din partea pârâtului, conform articolului 719, alineatul 2 din Codul Civil Japonez.

Instanța a subliniat că, în evaluarea complicității pârâtului, serviciul CDN al acestuia a susținut în mod substanțial operarea site-urilor de piraterie. Funcția de cache oferită de pârât a permis distribuirea sarcinii de livrare a conținutului, astfel încât site-urile de piraterie au putut distribui eficient un volum mare de date manga.

De asemenea, serviciul pârâtului includea un mecanism de ascundere a adresei IP a serverului de origine și nu efectua verificări stricte ale identității utilizatorilor. Ca rezultat, a devenit dificilă identificarea operatorilor site-urilor de piraterie, iar instanța a concluzionat că acest mediu cu un grad ridicat de anonimitate a facilitat încălcarea drepturilor de publicare.

Mai mult, instanța a recunoscut și neglijența pârâtului. Se consideră că pârâtul a putut să conștientizeze faptele de încălcare a drepturilor datorită notificărilor de încălcare trimise de reclamanți. În plus, conținutul de pe site-uri avea un filigran care indica faptul că era piratat, astfel încât, cu o atenție normală, ar fi fost ușor de recunoscut că site-urile erau de piraterie.

Pe baza acestor fapte, pârâtul avea obligația de a suspenda furnizarea serviciului la o lună după primirea notificării, necesară pentru procedurile interne, dar a omis să facă acest lucru, ceea ce a dus la recunoașterea neglijenței.

Determinarea Exonerării de Răspundere Conform Metodelor de Gestionare a Platformelor de Distribuție a Informațiilor în Japonia

În acest caz, pârâtul a susținut exonerarea de răspundere în baza articolului 3, alineatul 1 din Legea privind gestionarea platformelor de distribuție a informațiilor prin telecomunicații specifice, cunoscută sub numele de „Legea privind gestionarea platformelor de distribuție a informațiilor” în Japonia.

Cu toate acestea, instanța a constatat că pârâtul avea „motive rezonabile să recunoască faptul că drepturile altor persoane erau încălcate” (conform punctului 2 din același alineat). De asemenea, s-a stabilit că oprirea furnizării de servicii către site-urile pirat era „tehnic posibilă” și reprezenta o măsură adecvată de prevenire a transmiterii, negând astfel exonerarea de răspundere.

Aplicabilitatea Articolului 47-4 din Legea Japoneză a Drepturilor de Autor (Dispoziții privind limitarea drepturilor)

Reclamantul a susținut că distribuirea prin cache este o utilizare accesorie în cadrul utilizării calculatoarelor electronice, invocând limitarea drepturilor conform Articolului 47-4, alineatul 1 din Legea Japoneză a Drepturilor de Autor.

Instanța a subliniat mai întâi că acțiunea de a “înregistra” temporar operele pe un server ca parte a cache-ului CDN poate fi considerată o utilizare tehnică asociată procesării calculatoarelor electronice, conform scopului Articolului 47-4, alineatul 1, punctul 2, și astfel poate fi supusă limitării drepturilor.

Cu toate acestea, instanța a decis că “transmiterea automată publică” a datelor stocate în cache către utilizatori nu este doar un proces tehnic, ci constituie o acțiune de utilizare independentă care oferă direct utilizatorilor oportunitatea de a vizualiza manga.

Prin urmare, această acțiune de distribuire nu se încadrează în “utilizarea accesorie” menționată în Articolul 47-4 din Legea Japoneză a Drepturilor de Autor. Mai mult, chiar dacă ar fi considerată o utilizare accesorie, permiterea vizualizării gratuite a manga-urilor piratate ar prejudicia în mod nejustificat interesele titularilor de drepturi de autor, astfel că aplicarea limitării drepturilor conform aceluiași articol nu a fost acceptată.

Calcularea sumei daunelor sub Legea Drepturilor de Autor din Japonia

Instanța a calculat daunele în conformitate cu articolul 114, alineatul 3 din Legea Drepturilor de Autor din Japonia (Copyright Act), înmulțind rata de utilizare rezonabilă (80%) cu taxa de distribuție estimată și bazându-se pe numărul de vizualizări dedus din estimările de acces. Ca rezultat, instanța a ordonat pârâtului să plătească despăgubiri de aproximativ 500 de milioane de yeni celor patru companii reclamante.

Lecții pentru Companii din Cazul “Cloudflare” în Japonia

Acest verdict nu se limitează doar la soluționarea unui caz izolat, ci oferă o direcție extrem de importantă pentru toate companiile care furnizează platforme digitale și pentru cele care gestionează proprietăți intelectuale în Japonia.

Răspunsuri Necesare pentru Furnizorii de Servicii (Proprietari de Infrastructură)

Companiile care oferă infrastructură digitală trebuie să recunoască faptul că riscurile legale asociate cu utilizarea abuzivă a serviciilor lor au fost concretizate prin acest verdict.

Unul dintre motivele principale pentru care verdictul a recunoscut responsabilitatea pârâtului este neglijarea verificării identității și oferirea unui nivel ridicat de anonimitate. Furnizorii de servicii trebuie să adopte măsuri eficiente de verificare a identității, cum ar fi informațiile de pe cardul de credit sau autentificarea prin SMS la încheierea contractelor de utilizare, pentru a evita responsabilitatea viitoare pentru complicitate, conform legii japoneze privind platformele de distribuție a informațiilor.

Primirea unei notificări DMCA sau a unei notificări de încălcare conform legii japoneze și ignorarea acesteia pe motiv că “conținutul este neclar” reprezintă un risc serios. Verdictul a stabilit că, în termen de aproximativ o lună de la primirea notificării, trebuie să se investigheze faptele și, dacă încălcarea este evidentă, să se oprească serviciul sau să se elimine conținutul. Departamentul juridic trebuie să clarifice fluxul de decizie internă pentru notificări și să stabilească un sistem care să permită luarea rapidă a deciziilor.

Răspunsuri Necesare pentru Deținătorii de Drepturi (Titularii de Conținut)

Companiile care dețin drepturi de autor și alte proprietăți intelectuale au obținut o nouă armă legală în lupta împotriva pirateriei.

În acest caz, metoda de estimare a dimensiunii audienței site-urilor pirat folosind instrumente de estimare a traficului, cum ar fi SimilarWeb, a fost recunoscută într-o anumită măsură ca material pentru calcularea daunelor. Prin urmare, este important ca deținătorii de drepturi să colecteze date care să demonstreze obiectiv situația accesului și impactul site-urilor de încălcare. De asemenea, la trimiterea notificărilor de încălcare, este esențial să se prezinte dovezi care să identifice clar ce opere sunt încălcate și la ce URL-uri.

Anterior, era dificil să se identifice și să se intenteze procese împotriva operatorilor anonimi de site-uri pirat din străinătate. Totuși, acest verdict a arătat că responsabilitatea poate fi extinsă nu doar la operatorii de site-uri, ci și la furnizorii de infrastructură de distribuție, cum ar fi operatorii CDN. În acest sens, urmărirea responsabilității acestor operatori intermediari poate deveni o opțiune în viitoarele măsuri împotriva pirateriei.

Cu toate acestea, verdictul a subliniat circumstanțe specifice, cum ar fi faptul că site-ul era evident pirat și că verificarea identității de către pârât era insuficientă. Prin urmare, nu se poate presupune că responsabilitatea similară va fi întotdeauna recunoscută.

Gestionarea Riscurilor în Domeniul Juridic Digital

Interpretarea articolului 47-4 din Legea Drepturilor de Autor din Japonia, care arată că distribuția de cache nu este întotdeauna exonerată, trebuie luată în serios. Nu trebuie să se presupună cu ușurință că acțiunile tehnice auxiliare sunt exonerate, ci trebuie să se efectueze verificări de conformitate din perspectiva dacă “nu prejudiciază în mod nejustificat interesele titularului drepturilor de autor”.

Concluzie: Consultați un expert în cazurile de încălcare a drepturilor de autor în Japonia

Decizia în cazul Cloudflare reprezintă un precedent revoluționar care trasează o linie de demarcație între responsabilitatea socială și obligațiile legale în furnizarea tehnologiilor avansate precum CDN. Această hotărâre subliniază că furnizorii de infrastructură nu se pot limita la rolul de simplu intermediar și sunt obligați să adopte măsuri adecvate și transparente împotriva actelor de încălcare.

Deși partea acuzată a făcut apel, iar atenția se îndreaptă acum către audierile viitoare la Curtea de Apel pentru Proprietate Intelectuală din Japonia, teoria din această hotărâre are deja o importanță semnificativă în strategiile digitale ale companiilor și în gestionarea riscurilor legale. Fiecare companie trebuie să evalueze standardele de “răspuns adecvat și la timp” stabilite de această hotărâre în contextul propriilor operațiuni și să se străduiască să îmbunătățească conformitatea.

În abordarea acestor măsuri, este recomandat să consultați un avocat care are expertiză atât în drept, cât și în tehnologia IT.

Ghidul Măsurilor Oferite de Firma Noastră

Firma de avocatură Monolith este specializată în IT, în special în internet și legislație, având o experiență vastă în ambele domenii. În ultimii ani, drepturile de proprietate intelectuală, în special cele legate de drepturile de autor, au atras o atenție deosebită, iar necesitatea verificărilor legale a crescut semnificativ. Firma noastră oferă soluții legate de proprietatea intelectuală în conformitate cu legislația japoneză. Detalii suplimentare sunt prezentate în articolul de mai jos.