Ce sunt reglementările privind activele criptografice? Explicăm relația cu Legea Japoneză a Plăților și Legea Japoneză a Tranzacțiilor cu Produse Financiare
Activele criptografice (monedele virtuale) au devenit din ce în ce mai cunoscute, iar numărul de operatori care se ocupă cu acestea a crescut. Recent, au apărut tot mai multe reclame la televizor legate de afacerile cu active criptografice.
Pe de altă parte, din cauza naturii lor, activele criptografice pot fi supuse unor reglementări diferite din punct de vedere juridic, iar înțelegerea și gestionarea corespunzătoare a acestor reglementări complexe poate fi dificilă.
Prin urmare, în acest articol, vom explica reglementările legale pentru afacerile care se ocupă cu activele criptografice, adresându-ne operatorilor din acest domeniu.
Ce sunt activele criptografice (monedele virtuale)
Activele criptografice reprezintă valori de proprietate care pot fi tranzacționate cu un număr nedefinit de persoane prin intermediul internetului. Inițial, acestea erau denumite “monede virtuale”, dar, ținând cont de tendințele internaționale, denumirea legală a fost schimbată în “active criptografice”.
Există diferite tipuri de active criptografice. Cele mai cunoscute sunt Bitcoin și Ethereum.
Activele criptografice pot fi împărțite în două categorii principale: tipul Bitcoin și tipul ICO (Initial Coin Offering).
Despre tipul Bitcoin
O caracteristică a tipului Bitcoin este că nu există un emitent.
Prin urmare, o caracteristică a activelor criptografice de tip Bitcoin este că este dificil să presupunem o valoare intrinsecă a acestora.
Despre tipul ICO (Initial Coin Offering)
ICO (Initial Coin Offering) se referă la emiterea electronică de token-uri (titluri) de către companii, pentru a strânge fonduri în monedă legală sau active criptografice de la public.
Spre deosebire de tipul Bitcoin, tipul ICO are un emitent. Prin urmare, valoarea deținerii depinde de existența sau nu a drepturilor și de conținutul acestora (conținutul documentului “white paper”).
De asemenea, tipul ICO poate fi clasificat în continuare în următoarele trei categorii:
- Tipul de investiții
- Tipul de drepturi de utilizare
- Tipul fără drepturi
Tipul de investiții se referă la cazurile în care activele criptografice sunt achiziționate cu speranța de a primi valori economice echivalente cu numerar, cum ar fi distribuirea profiturilor din afaceri.
Tipul de drepturi de utilizare se referă la cazurile în care activele criptografice sunt achiziționate cu scopul de a solicita furnizarea de bunuri sau servicii în schimb de la emitentul activelor criptografice.
Tipul fără drepturi se referă la cazurile în care activele criptografice sunt achiziționate fără a solicita nimic în schimb de la emitentul activelor criptografice.
Ce reglementări există pentru activele criptografice (monedele virtuale)?
Legile care reglementează activele criptografice sunt în principal Legea privind plățile de fonduri (denumită în continuare “Legea privind plățile de fonduri”) și Legea privind tranzacțiile cu produse financiare (denumită în continuare “Legea privind tranzacțiile financiare”).
Activele criptografice ca mijloc de plată sunt reglementate de Legea privind plățile de fonduri. Pe de altă parte, activele criptografice ca active financiare (obiective de investiții) sau ca mijloc de finanțare (ICO) sunt reglementate de Legea privind tranzacțiile financiare.
În continuare, vom explica în detaliu relația dintre activele criptografice și Legea privind plățile de fonduri și Legea privind tranzacțiile financiare.
Cripto-active și Legea privind plățile
Cripto-activele, cum ar fi cele de tip Bitcoin, care nu au un emitent, precum și alte tipuri de cripto-active, cum ar fi cele de tip drept de utilizare sau cele fără drepturi, sunt reglementate de Legea privind plățile. În continuare, vom explica relația dintre cripto-active și Legea privind plățile.
Definiția cripto-activelor în Legea privind plățile
În ceea ce privește cripto-activele, acestea sunt definite în articolul 2, alineatul 5 al Legii privind plățile, ca având următoarele caracteristici:
- Pot fi utilizate pentru plata prețurilor etc. către o persoană nespecificată și pot fi schimbate reciproc cu moneda legală (yen japonez, dolar american, etc.)
- Sunt înregistrate electronic și pot fi transferate
- Nu sunt monedă legală sau active denominate în monedă legală (cum ar fi cardurile preplătite)
- Nu reprezintă “drepturile de transfer electronic al înregistrărilor” definite în articolul 2, alineatul 3 al Legii privind tranzacțiile cu metale prețioase
Definiția afacerilor de schimb de cripto-active în Legea privind plățile
Legea privind plățile stabilește reglementări pentru operatorii de schimb de cripto-active.
Definiția afacerilor de schimb de cripto-active este stabilită în articolul 2, alineatul 7 al Legii privind plățile, după cum urmează:
7 În această lege, “afaceri de schimb de cripto-active” se referă la efectuarea ca o afacere a oricăruia dintre actele enumerate mai jos, “schimbul etc. de cripto-active” se referă la actele enumerate în primul și al doilea punct, iar “gestionarea cripto-activelor” se referă la actul enumerat în al patrulea punct.
Articolul 2, alineatul 7 al Legii privind plățile
1 Vânzarea sau schimbul de cripto-active cu alte cripto-active
2 Intermedierea, brokerajul sau reprezentarea actelor enumerate în punctul anterior
3 Gestionarea banilor utilizatorilor în legătură cu actele pe care le efectuează conform celor două puncte anterioare.
4 Gestionarea cripto-activelor pentru alții (cu excepția cazului în care există o dispoziție specială într-o altă lege cu privire la efectuarea acestei gestionări ca o afacere).
Operatorii care efectuează actele enumerate mai sus sunt considerați, în conformitate cu Legea privind plățile, ca operatori de afaceri de schimb de cripto-active și sunt supuși reglementării.
Conținutul reglementării asupra afacerilor de schimb de cripto-active conform Legii privind plățile
În cazul în care se desfășoară o afacere de schimb de cripto-active, este necesar să se înregistreze ca operator de afaceri de schimb de cripto-active (articolul 63-2 al Legii privind plățile).
De asemenea, Legea privind plățile reglementează următoarele aspecte în legătură cu desfășurarea afacerilor de către operatorii de schimb de cripto-active:
- Gestionarea securității informațiilor legate de afacerile de schimb de cripto-active (articolul 63-8)
- Orientările privind subcontractanții pentru afacerile de schimb de cripto-active (articolul 63-9)
- Reglementări privind publicitatea pentru afacerile de schimb de cripto-active (articolul 63-9-2)
- Stabilirea actelor interzise (articolul 63-9-3)
- Măsuri privind protecția utilizatorilor de afaceri de schimb de cripto-active (articolul 63-10)
- Gestionarea proprietății utilizatorilor de afaceri de schimb de cripto-active (articolul 63-11)
- Gestionarea cripto-activelor de garanție a executării (articolul 63-11-2)
- Obligația de a încheia un contract cu o organizație de soluționare a disputelor privind afacerile de schimb de cripto-active desemnate (articolul 63-11)
- Crearea de documente contabile pentru afacerile de schimb de cripto-active (articolul 63-13)
- Prezentarea rapoartelor anuale de afaceri (articolul 63-14)
În cazul în care se desfășoară o afacere de schimb de cripto-active, este necesar să se respecte reglementările menționate mai sus în Legea privind plățile.
Articolul corelat: Ce este serviciul de custodie? Explicarea reglementărilor pentru operatorii de schimb de cripto-active[ja]
Articolul corelat: Reglementarea stablecoin-urilor a fost adăugată! Explicarea punctelor cheie ale Legii privind plățile revizuite în 2022 (Reiwa 4)[ja]
Cripto-active și Legea Japoneză a Tranzacțiilor Financiare
Cripto-activele cu caracter de investiție sunt supuse reglementărilor de investiții ale Legii Japoneze a Tranzacțiilor Financiare. În continuare, vom explica relația dintre cripto-active și Legea Japoneză a Tranzacțiilor Financiare.
Definiția activelor cripto în conformitate cu Legea Japoneză a Tranzacțiilor cu Produse Financiare
În ceea ce privește definiția activelor cripto, Legea Japoneză a Tranzacțiilor cu Produse Financiare prevede că aceasta este similară cu definiția activelor cripto stabilită în Legea Japoneză a Plăților (conform Articolului 2, Paragraful 24, Subparagraful 3 al Legii Japoneze a Tranzacțiilor cu Produse Financiare).
Despre relația cu participațiile la schemele de investiții colective
În primul rând, așa cum este stipulat în Articolul 2, Paragraful 2, Punctul 5 al Legii Japoneze a Tranzacțiilor Financiare (金商法), în principiu, se consideră că este o participație la o schemă de investiții colective dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
- Deținătorul drepturilor contribuie sau investește bani sau alte valori
- Afacerea (afacerea țintă a investiției) este condusă cu banii sau alte valori investite
- Deținătorul drepturilor are dreptul de a primi distribuția profiturilor provenite din afacerea țintă a investiției sau distribuția proprietății legate de acea afacere
Tradițional, activele criptografice au fost tratate ca fiind nici bani, nici similare cu bani, deci nu se încadrau în categoria “bani sau alte valori” în cadrul participațiilor la schemele de investiții colective. Cu toate acestea, prin amendamentul din 2019 (Reiwa 1) al Articolului 2 al Legii Japoneze a Tranzacțiilor Financiare, activele criptografice sunt acum considerate bani în conformitate cu legea.
Prin urmare, când un investitor investește active criptografice, acesta se încadrează în categoria “deținătorul drepturilor contribuie sau investește bani sau alte valori”. Astfel, în cazurile în care investitorii investesc active criptografice într-un fond, operatorii de fonduri care utilizează un sistem în care investitorii investesc active criptografice vor fi supuși reglementărilor Legii Japoneze a Tranzacțiilor Financiare.
Ca rezultat, operatorii de fonduri, spre deosebire de trecut, când activele criptografice nu erau considerate bani, vor fi supuși reglementărilor, cum ar fi înregistrarea în cadrul tranzacțiilor financiare de tipul al doilea (Articolul 28, Paragraful 2, Punctul 1 și Articolul 2, Paragraful 8, Punctul 7 al Legii Japoneze a Tranzacțiilor Financiare), atunci când solicită investiții sau fac oferte private. Prin urmare, este necesară precauție.
Ce este dreptul de transfer al înregistrărilor electronice
În alineatul (3) al articolului 2 din Legea japoneză a valorilor mobiliare și a schimburilor de aur (Legea FIEA), a fost definit un nou termen, “dreptul de transfer al înregistrărilor electronice”.
3 În această lege, “solicitarea de valori mobiliare” se referă la solicitarea de a subscrie la valori mobiliare nou emise (inclusiv acțiunile similare stabilite prin ordin al Cabinetului (denumite în continuare “acțiuni similare de achiziție”) în acest paragraf. În continuare, acestea vor fi denumite “solicitări de achiziție”) care se referă la valori mobiliare enumerate în fiecare element al paragrafului (1) sau la drepturile de valori mobiliare considerate astfel în conformitate cu prevederile paragrafului anterior, drepturile de înregistrare electronică specifică sau drepturile enumerate în același paragraf (valoarea proprietății care poate fi transferată utilizând o organizație de procesare a informațiilor electronice (limitată la cele înregistrate electronic pe un dispozitiv electronic sau alte obiecte.) atunci când este afișată (cu excepția cazurilor stabilite prin ordin al Cabinetului, luând în considerare lichiditatea și alte circumstanțe.) În continuare, acestea vor fi denumite “drepturi de transfer al înregistrărilor electronice”) (în următoarele paragrafe și paragraful (6), paragraful (4) și paragraful (5) al articolului 2-3 și paragraful (4) al articolului 23-13, acestea vor fi denumite “valori mobiliare ale paragrafului (1)”) în cazul în care acestea se referă la acestea, în cazul în care solicitarea de achiziție se referă la drepturile enumerate în același paragraf considerate valori mobiliare în conformitate cu prevederile paragrafului anterior (cu excepția drepturilor de transfer al înregistrărilor electronice. În următoarele paragrafe, paragraful (4) și paragraful (5) al articolului 2-3 și paragraful (4) al articolului 23-13, acestea vor fi denumite “valori mobiliare ale paragrafului (2)”) în cazul în care acestea se referă la acestea, acestea se referă la cazurile enumerate în elementul (3), iar “oferta privată de valori mobiliare” se referă la solicitările de achiziție care nu sunt considerate oferte de valori mobiliare.
Alineatul (3) al articolului 2 din Legea FIEA
“Dreptul de transfer al înregistrărilor electronice” se referă la valoarea proprietății care poate fi transferată utilizând o organizație de procesare a informațiilor electronice.
În mod normal, dreptul de transfer al înregistrărilor electronice ar fi clasificat ca valori mobiliare presupuse conform alineatului (2) al articolului 2 din Legea FIEA, dar datorită lichidității ridicate prin tehnologia blockchain, în ceea ce privește reglementările de dezvăluire, acesta va fi tratat ca valori mobiliare conform alineatului (1) al articolului 2 din Legea FIEA.
Se consideră că, în cazul în care cota de participare la un scheme de investiții colective este criptată, aceasta va fi, de obicei, considerată dreptul de transfer al înregistrărilor electronice.
Reglementări în cazul drepturilor de transfer electronic al înregistrărilor
În cazul în care se aplică drepturile de transfer electronic al înregistrărilor, în cadrul prevederilor de dezvăluire, acestea vor fi tratate ca valori mobiliare conform paragrafului 1. De exemplu, în cazul în care se desfășoară activități de colectare sau de ofertă privată a părților de investiții colective criptate, acestea vor fi considerate ca făcând parte din categoria tranzacțiilor financiare de tipul I (Articolul 28, paragraful 1, punctul 1, Articolul 2, punctele 8 și 9 ale Legii Japoneze a Tranzacțiilor Financiare și a Valorilor Mobiliare).
Dacă drepturile de transfer electronic al înregistrărilor sunt considerate valori mobiliare conform paragrafului 1, de exemplu, în cazul colectării (ofertei publice) a părților de investiții colective criptate, în principiu, acestea vor fi supuse reglementărilor de dezvăluire.
Ca rezultat, vor fi necesare obligațiile de a crea și a furniza documente de înregistrare a valorilor mobiliare (Articolul 4, paragraful 1 al Legii Japoneze a Tranzacțiilor Financiare și a Valorilor Mobiliare) și prospecte (Articolul 13, paragraful 1, Articolul 15, paragraful 1 al aceleiași legi).
Totuși, în cazul în care se aplică ofertele private, cum ar fi cele care vizează doar investitorii instituționali calificați, doar anumiți investitori sau mai puțin de 50 de persoane, reglementările de dezvăluire de tipul accesului public nu vor fi impuse.
Concluzie: Consultați un avocat cu privire la reglementările privind activele cripto
Am explicat mai sus reglementările legale cu privire la afacerile care implică active cripto, adresându-ne în special operatorilor care se ocupă cu acestea.
Reglementările legale privind activele cripto sunt complexe și pot varia în funcție de natura afacerii care implică aceste active. Prin urmare, vă recomandăm să consultați un avocat cu expertiză în reglementările privind activele cripto.
Orientări privind măsurile luate de biroul nostru
Biroul nostru de avocatură Monolis este specializat în IT, în special în aspectele legale ale internetului. De exemplu, ne ocupăm cu interpretarea documentelor albe (white papers) străine, cercetăm legalitatea implementării schemelor respective în Japonia, și creăm documente albe și contracte. Oferim suport complet pentru afaceri legate de cripto-active și blockchain. Detalii suplimentare sunt prezentate în articolul de mai jos.
Category: IT
