Ce este sistemul de muncă la discreție? Este aplicabil programatorilor?

În ultimii ani, reforma modului de muncă a fost strigată în gura mare, iar telemunca și munca de acasă, printre altele, au atras atenția. În mijlocul acestor diverse forme de muncă, există un sistem de muncă discret. Mulți oameni ar putea fi auzit de termenul de muncă discretă, dar nu toți îl înțeleg pe deplin. Prin urmare, în acest articol, vom explica mai întâi despre sistemul de muncă discret. Apoi, vom explica dacă sistemul de muncă discret poate fi aplicat programatorilor.

Ce este sistemul de muncă la discreție

Sistemul de muncă la discreție include sistemul de muncă la discreție pentru activități profesionale și sistemul de muncă la discreție pentru activități de planificare. Sistemul de muncă la discreție pentru activități profesionale se referă la “un sistem în care, dintre activitățile stabilite prin ordonanțele și notificările Ministerului Japonez al Sănătății, Muncii și Bunăstării (Japanese Ministry of Health, Labour and Welfare) ca activități care necesită o mare discreție a lucrătorilor în ceea ce privește mijloacele și metodele de îndeplinire a sarcinilor, precum și alocarea timpului, se stabilesc activitățile vizate de către angajator și angajat, iar atunci când lucrătorul este efectiv angajat în acea activitate, se consideră că a lucrat timpul stabilit în prealabil de către angajator și angajat”.

Pe de altă parte, sistemul de muncă la discreție pentru activități de planificare se referă la “un sistem care vizează îmbunătățirea eficienței și productivității activităților prin acordarea unei mai mari discreții lucrătorilor care se ocupă de o anumită gamă de activități în diferite departamente ale companiei, punând accent pe rezultate, și lăsând la latitudinea lor decizia asupra mijloacelor și alocării timpului pentru îndeplinirea sarcinilor”. În cazul programatorilor, aplicabilitatea sistemului de muncă la discreție pentru activități profesionale este o problemă, așa că vom explica mai jos acest sistem.

Sistemul de muncă la discreție pentru activități profesionale este reglementat de articolul 38, paragraful 3, alineatul 1, punctul 1 al Legii Japoneze a Standardelor Muncii (Japanese Labor Standards Act), care stipulează că “dintre activitățile stabilite prin ordonanțele și notificările Ministerului Japonez al Sănătății, Muncii și Bunăstării ca activități care necesită o mare discreție a lucrătorilor în ceea ce privește mijloacele și metodele de îndeplinire a sarcinilor, precum și alocarea timpului, se stabilesc activitățile vizate de către angajator și angajat, iar atunci când lucrătorul este efectiv angajat în acea activitate, se consideră că a lucrat timpul stabilit în prealabil de către angajator și angajat”.
※Referință (Website-ul Ministerului Japonez al Sănătății, Muncii și Bunăstării) https://www.mhlw.go.jp/general/seido/roudou/senmon/index.html[ja]

https://monolith.law/corporate/checkpoints-of-employment-agreement[ja]

Ce reprezintă activitățile vizate de sistemul de muncă la discreție

Sistemul de muncă la discreție pentru profesioniști, așa cum este definit mai sus, necesită ca activitățile să fie stabilite prin Ordonanța Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale (Regulamentul de punere în aplicare a Legii Muncii Japoneze) și prin notificarea Ministrului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale.
Ordonanța Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale și notificarea Ministrului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale stabilesc următoarele 19 activități ca activități vizate.

（１）Cercetarea și dezvoltarea de noi produse sau tehnologii sau cercetarea în științele umaniste sau naturale
（２）Analiza sau proiectarea sistemelor de prelucrare a informațiilor (un sistem compus din mai multe elemente cu scopul de a prelucra informații folosind un computer, care servește ca bază pentru proiectarea programelor.)
（３）Colectarea sau editarea de articole în industria de presă sau de editare sau colectarea sau editarea pentru producerea de programe de televiziune sau de radio prin cablu, așa cum sunt definite în Legea Radiodifuziunii (Legea nr. 132 din 1950) Articolul 2, paragraful 4, sau în Legea privind reglementarea operării serviciilor de radiodifuziune prin cablu (Legea nr. 135 din 1951) Articolul 2, sau în Legea privind radiodifuziunea prin cablu (Legea nr. 114 din 1972) Articolul 2, paragraful 1.
（４）Inventarea de noi design-uri pentru îmbrăcăminte, decorațiuni interioare, produse industriale, publicitate, etc.
（５）Activitatea de producător sau regizor în industria de producție a programelor de televiziune, filme, etc.
（６）Inventarea de texte referitoare la conținutul, caracteristicile, etc. ale produselor în publicitate, promovare, etc. (așa-numita activitate de copywriter)
（７）Identificarea problemelor în utilizarea sistemelor de prelucrare a informațiilor în gestionarea afacerilor sau inventarea sau sfătuirea cu privire la metodele de utilizare a acestora (așa-numita activitate de consultant de sistem)
（８）Inventarea, exprimarea sau sfătuirea cu privire la aranjarea luminilor, mobilierului, etc. în clădiri (așa-numita activitate de coordonator de interior)
（９）Crearea de software pentru jocuri
（１０）Analiza, evaluarea tendințelor pieței de valori mobiliare sau a valorii valorilor mobiliare sau sfătuirea cu privire la investiții bazate pe acestea (așa-numita activitate de analist de valori mobiliare)
（１１）Dezvoltarea de produse financiare folosind cunoștințe de inginerie financiară, etc.
（１２）Cercetarea profesorilor la universitățile definite în Legea Educației Școlare (Legea nr. 26 din 1947) (limitată la cei care se ocupă în principal de cercetare.)
（１３）Activitatea de contabil autorizat
（１４）Activitatea de avocat
（１５）Activitatea de arhitect (arhitect de clasa I, arhitect de clasa a II-a și arhitect de lemn)
（１６）Activitatea de evaluator imobiliar
（１７）Activitatea de agent de brevete
（１８）Activitatea de consultant fiscal
（１９）Activitatea de consultant pentru întreprinderi mici și mijlocii

(Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale: https://www.mhlw.go.jp/general/seido/roudou/senmon/index.html[ja])

Pentru cele 19 activități vizate menționate mai sus, este necesară o înaltă specializare și este necesar să se acorde o mare discreție lucrătorilor, de aceea acestea sunt în mod special reglementate.

Este posibilă aplicarea sistemului de muncă discreționar pentru programatori?

Am explicat mai sus despre activitățile la care se aplică sistemul de muncă discreționar pentru profesii specializate, dar oare programatorii sunt incluși în aceste activități?
Mai jos, vom explica dacă activitățile programatorilor sunt incluse în cele la care se aplică sistemul de muncă discreționar pentru profesii specializate.

Activitățile problematice

Programatorii sunt persoanele sau profesii care creează programe. Principalele responsabilități ale unui programator sunt crearea de coduri sursă în limbaje de programare, bazate pe specificațiile software-ului. Luând în considerare aceste responsabilități ale programatorului, problema dacă sistemul de muncă discreționar pentru profesii specializate se aplică sau nu programatorilor, depinde dacă activitățile programatorilor pot fi considerate “activități de analiză sau proiectare a sistemelor de procesare a informațiilor (un sistem compus din mai multe elemente cu scopul de a procesa informații folosind un calculator, care servește ca bază pentru proiectarea programelor)”.

Semnificația activității de analiză sau proiectare a sistemelor de prelucrare a informațiilor

Chiar dacă se menționează “activitatea de analiză sau proiectare a sistemelor de prelucrare a informațiilor”, nu este posibil să înțelegem clar ce înseamnă această activitate în termeni legali. Prin urmare, Biroul de Supraveghere a Standardelor Muncii din Tokyo a publicat un document intitulat “Pentru implementarea corectă a sistemului de muncă la discreție pentru activități specializate[ja]“, care explică conținutul specific al activităților vizate.

Ce înseamnă “sistem de prelucrare a informațiilor”

În documentul “Pentru implementarea corectă a sistemului de muncă la discreție pentru activități specializate”, “sistemul de prelucrare a informațiilor” este definit ca “un sistem compus din componente precum hardware-ul computerului, software-ul, rețeaua de comunicații, programele care procesează datele, etc., cu scopul de a organiza, procesa, stoca și căuta informații”.

În primul rând, pentru a fi considerat un sistem de prelucrare a informațiilor, trebuie să aibă ca scop ① “organizarea, procesarea, stocarea și căutarea informațiilor”.
În al doilea rând, trebuie să fie “compus din componente precum hardware-ul computerului, software-ul, rețeaua de comunicații, programele care procesează datele, etc.”

Ce înseamnă “activitatea de analiză sau proiectare a sistemelor de prelucrare a informațiilor”

În continuare, “activitatea de analiză sau proiectare a sistemelor de prelucrare a informațiilor” este definită ca “activitatea de (ⅰ) determinare a metodei optime de procesare a activităților pe baza înțelegerii nevoilor și analizei activităților utilizatorului, și selectarea modelului care se potrivește acestei metode, (ⅱ) proiectarea intrării/ieșirii, proiectarea procedurilor de procesare, proiectarea sistemului de aplicații, determinarea detaliilor configurației mașinii, determinarea software-ului, etc., (ⅲ) evaluarea sistemului după punerea în funcțiune, identificarea problemelor, îmbunătățirea pentru rezolvarea acestora, etc.”. De asemenea, se menționează că “programatorii care proiectează sau creează programe nu sunt incluși în ‘activitatea de analiză sau proiectare a sistemelor de prelucrare a informațiilor'”. Din aceasta, putem deduce că programatorii obișnuiți nu sunt incluși în activitățile vizate de sistemul de muncă la discreție.

Exemplu de caz în care s-a decis dacă sistemul de muncă la discreție se aplică programatorilor

Există un exemplu de caz în care s-a decis dacă sistemul de muncă la discreție se aplică programatorilor, cunoscut sub numele de cazul ADD (Hotărârea Tribunalului Districtual Kyoto, 31 octombrie 2011 (anul 23 al erei Heisei), Hotărârea Muncii nr. 1041, pagina 49). Vă voi prezenta ce fel de caz este acesta.

Rezumatul cazului

În primul rând, X a lucrat pentru compania de calculatoare Y de la înființarea acesteia în mai 2001 (anul 13 al erei Heisei), ca inginer de sistem, sub sistemul de muncă la discreție, cu un timp de muncă presupus de 8 ore pe zi. Ulterior, începând cu septembrie 2008 (anul 20 al erei Heisei), datorită unor probleme precum apariția frecventă a unor defecțiuni datorate greșelilor lui X sau ale membrilor echipei sale în activitățile de personalizare, X a fost diagnosticat cu “depresie” în februarie 2009 (anul 21 al erei Heisei) și a demisionat de la Y în martie același an. Y a dat în judecată pe X pentru a recupera 20,34 milioane de yeni ca despăgubire pentru daunele suferite deoarece X nu a efectuat corect activitățile sau nu a respectat regulile cu clienții. În răspuns, X a contraatacat, cerând Y să plătească orele suplimentare neplătite, penalitățile de întârziere, sumele adiționale și despăgubirile pentru încălcarea obligației de a asigura siguranța.

Punctul de dispută legat de acest articol

În acest caz, există mai multe puncte de dispută, dar în legătură cu acest articol, “aplicarea sistemului de muncă la discreție pentru activități specializate (punctul de dispută 2)” este un punct important de dispută. Adică, s-a disputat dacă activitatea pe care X o efectua era inclusă în “activitățile de analiză sau proiectare a sistemelor de procesare a informațiilor”, care sunt activitățile vizate de sistemul de muncă la discreție pentru activități specializate.

Judecata instanței

În cazul ADD, instanța a decis că “nu se poate spune că activitatea pe care X o efectua era ‘activitatea de analiză sau proiectare a sistemelor de procesare a informațiilor’ menționată în articolul 38 alineatul (3) al Legii Muncii Japoneze și în alineatul (2) al articolului 24-2-2 al Regulamentului de aplicare a acestei legi, și nu se poate recunoaște că îndeplinește condițiile pentru aplicarea sistemului de muncă la discreție pentru activități specializate”.

În primul rând, dacă activitatea este sau nu inclusă în activitățile vizate nu este determinată formal, ci obiectiv, trebuie să fie o activitate care, din natura sa, necesită “o mare discreție a lucrătorului care efectuează activitatea în ceea ce privește modul de îndeplinire a acesteia, astfel încât este dificil pentru angajator să dea instrucțiuni specifice cu privire la modul și distribuția timpului de îndeplinire a activității” (articolul 38 alineatul (1) punctul (1) al Legii Muncii Japoneze).

În cazul ADD, instanța a decis că “așa cum a declarat șeful departamentului A al companiei F [compania care a încredințat activitatea companiei Y], activitatea pe care o efectuau angajații Y, inclusiv X, era o parte a sistemului software-ului G, bazată pe instrucțiunile companiei F, și trebuia finalizată într-o perioadă de o săptămână sau două (în cazuri de urgență, a doua zi sau în două sau trei zile), și nu se poate nega că discreția în îndeplinirea activității era limitată“.

Prin urmare, în cazul ADD, instanța a decis inițial că activitatea pe care X o efectua avea o discreție limitată în îndeplinirea activității și că sistemul de muncă la discreție pentru activități specializate nu se putea aplica lui X. Ca urmare, s-a recunoscut existența a aproximativ 6 milioane de yeni în ore suplimentare neplătite.

Rezumat

Am explicat mai sus despre sistemul de muncă discreționară specifică profesiei și dacă acesta se aplică programatorilor. După cum am menționat și în acest articol, pentru ca sistemul de muncă discreționară specifică profesiei să fie aplicabil programatorilor, este necesar să îndeplinească anumite criterii stricte. Programatorii cărora li se aplică acest sistem de muncă trebuie să verifice cu atenție dacă îndeplinesc cu adevărat criteriile necesare pentru aplicarea acestui sistem. De asemenea, persoanele responsabile din companiile care aplică sau intenționează să aplice sistemul de muncă discreționară programatorilor trebuie să verifice cu atenție dacă acest sistem poate fi cu adevărat aplicat. Pentru aceste decizii, este necesară o evaluare de către un expert, așa că ar trebui să consultați un avocat care este un astfel de expert.