Infracțiunea prezumată și sancțiunile penale în dreptul de autor japonez: Riscurile legale pe care companiile ar trebui să le cunoască

Pentru companiile care își desfășoară activitatea în Japonia, conformitatea cu drepturile de autor nu este doar o procedură legală, ci un pilon esențial al guvernanței corporative și al managementului riscurilor. Încălcarea drepturilor de autor poate duce la riscuri de management grave, cum ar fi pierderi financiare datorate cererilor de despăgubiri substanțiale, oprirea operațiunilor de afaceri prin cereri de interdicție și daune semnificative la reputația companiei. Este deosebit de important de remarcat că Legea Drepturilor de Autor din Japonia reglementează nu doar actele directe de încălcare, cum ar fi copierea neautorizată sau transmiterea publică a operelor, ci și activitățile pregătitoare sau facilitatoare care sunt considerate echivalente cu încălcările. Acest concept juridic este cunoscut sub numele de “încălcare prezumată” și prezintă riscuri potențiale pentru multe activități de afaceri. În contextul transformării digitale accelerate și al lanțurilor de aprovizionare globale care au devenit norma în mediul de afaceri modern, riscul de încălcare a drepturilor de autor nu mai este limitat la anumite industrii. Utilizarea software-ului, crearea de materiale de marketing, gestionarea conținutului digital – toate aceste activități de afaceri implică riscuri inerente de încălcare a drepturilor de autor. Acest articol explică, din perspectiva companiilor, conținutul specific al “încălcrii prezumate” sub Legea Drepturilor de Autor din Japonia și responsabilitățile civile și penale asociate.

Cadrul legal al „infracțiunilor prezumate” sub Legea Drepturilor de Autor din Japonia

Legea Drepturilor de Autor din Japonia stabilește în articolul său 113 că anumite acțiuni sunt considerate ca „infracțiuni ale drepturilor de autor și drepturilor conexe”. Scopul legislativ al acestei prevederi de „infracțiune prezumată” este de a combate eficient împotriva pirateriei sofisticate și a altor încălcări ale drepturilor. Deoarece actele de creare a obiectelor care încalcă drepturile sunt adesea efectuate în secret, dovedirea acestora poate fi extrem de dificilă pentru deținătorii de drepturi. Prin urmare, legea nu reglementează doar actul de creare a obiectelor care încalcă drepturile, ci și procesul de distribuție ulterior, adică importul, distribuția, deținerea și utilizarea, care sunt acțiuni relativ mai ușor de urmărit, pentru a asigura eficacitatea protecției drepturilor. Această abordare mută focalizarea aplicării legii de la răspunsurile post-factum la măsuri preventive care să împiedice extinderea încălcărilor. Pentru companii, acest lucru înseamnă că responsabilitatea legală poate apărea într-un stadiu mult mai timpuriu decât se credea anterior în lanțul de aprovizionare sau în procesele de afaceri. De exemplu, chiar și fără a ajunge la vânzare sau utilizare, simpla stocare a produselor piratate într-un depozit poate atrage responsabilitatea legală.

Presupusa încălcare 1: Activități legate de distribuția de versiuni piratate

Articolul 113, alineatul (1) din Legea Drepturilor de Autor din Japonia stabilește că activitățile legate de distribuția de versiuni piratate, fie în format fizic, fie digital, sunt considerate încălcări prezumate.

Actul de import al versiunilor piratate

Articolul 113, alineatul (1), punctul 1 din Legea Drepturilor de Autor din Japonia consideră că importul de versiuni piratate cu scopul de a le distribui în interiorul Japoniei constituie o încălcare a drepturilor de autor. Un punct important aici este că se judecă după criteriul dacă obiectul ar constitui o încălcare a drepturilor de autor dacă ar fi fost creat în Japonia. Astfel, chiar dacă obiectul a fost produs legal în țara de origine, dacă este considerat o copie ilegală conform legii drepturilor de autor din Japonia, importul acestuia este o încălcare. Când companiile importă produse, componente sau materiale promoționale din străinătate, este esențial să efectueze o verificare riguroasă – due diligence – pentru a se asigura că acestea nu încalcă drepturile de autor ale terților.

Distribuția, deținerea și exportul versiunilor piratate

Articolul 113, alineatul (1), punctul 2 din Legea Drepturilor de Autor din Japonia vizează mai multe activități care reglementează circulația internă a versiunilor piratate și scurgerea acestora în afara țării. În primul rând, actul de a distribui sau de a deține în scopul distribuției un obiect creat prin încălcarea drepturilor de autor, știind acest lucru („cu cunoștință de cauză”), este considerat o încălcare prezumată. Cerința de „cu cunoștință de cauză” nu este atât de simplă încât o companie să poată scăpa de răspundere doar afirmând că „nu știa”. Dacă există circumstanțe care ar trebui să ridice suspiciuni de încălcare a drepturilor, cum ar fi un preț de tranzacție semnificativ mai mic decât prețul pieței sau o sursă de aprovizionare printr-un canal neregulat, și totuși nu se efectuează verificări, poate fi recunoscută „intenția implicită” sau neglijența. Aceasta impune companiilor o obligație de atenție activă în procesul de achiziție. În plus, același punct stabilește că actul de a exporta versiuni piratate ca afacere sau de a deține în scopul exportului ca afacere este, de asemenea, considerat o încălcare prezumată. Această prevedere a fost introdusă pentru a preveni utilizarea Japoniei ca un punct de tranzit în distribuția internațională de versiuni piratate.

Presupusă încălcare 2: Acțiuni în mediul digital

Odată cu progresul tehnologiei digitale, legea drepturilor de autor din Japonia s-a adaptat pentru a răspunde formelor specifice de încălcare care apar în mediul digital. În special, activitățile corporative sunt strâns legate de utilizarea neautorizată a programelor de calculator și de modificarea informațiilor de gestionare a drepturilor.

Utilizarea programelor de calculator piratate

În general, legea drepturilor de autor nu reglementează direct “utilizarea” operelor, ci vizează anumite acțiuni precum reproducerea sau transmiterea publică ca obiect al drepturilor. Cu toate acestea, există prevederi excepționale în ceea ce privește programele de calculator. Articolul 113, alineatul 5 din Legea Drepturilor de Autor din Japonia stabilește că utilizarea în scopuri comerciale a unei copii a unui program de calculator piratat, cunoscând acest fapt, este considerată o încălcare a drepturilor de autor. Această prevedere are scopul de a combate eficient acțiunile care cauzează daune economice semnificative autorilor de drepturi, cum ar fi instalarea și utilizarea neautorizată și nelimitată a unui software în cadrul unei organizații, încălcând contractul de licență. Termenul “în scopuri comerciale” include nu doar activitățile cu scop de profit, ci și toate activitățile din cadrul unei companii sau organizații. De asemenea, determinarea dacă cineva “cunoaște situația” este interpretată în mod strict. De exemplu, în cazul System Science (decizia Tribunalului Districtual Tokyo din 30 octombrie 1995), chiar și o decizie judiciară preliminară sau o hotărâre de ordonanță provizorie, care indică public că programul respectiv încalcă drepturile de autor, este suficientă pentru a îndeplini cerința de “a cunoaște situația”. Acest lucru sugerează că utilizarea continuă a unui software aflat în litigiu, sub pretextul că “nu este o problemă până când decizia nu este definitivă”, poate constitui în sine un risc de a fi considerată o nouă încălcare. Prin urmare, companiile trebuie să implementeze un sistem riguros de gestionare a licențelor software și să construiască un control intern strict pentru a preveni instalarea de copii neautorizate de către angajați.

Acțiuni de adăugare, eliminare sau modificare a informațiilor de gestionare a drepturilor

Articolul 113, alineatul 8 din Legea Drepturilor de Autor din Japonia este o prevedere care protejează informațiile privind drepturile asupra operelor digitale. Informațiile de gestionare a drepturilor se referă la datele atașate electronic unei opere, cum ar fi numele deținătorului drepturilor sau condițiile de utilizare autorizată. Conform acestei prevederi, acțiunile de adăugare intenționată a unor informații false de gestionare a drepturilor sau de eliminare sau modificare intenționată a informațiilor legitime de gestionare a drepturilor sunt considerate încălcări presupuse. În plus, distribuirea sau transmiterea publică a unei copii a unei opere, știind că informațiile de gestionare a drepturilor au fost eliminate sau modificate în mod necorespunzător, este de asemenea considerată o încălcare presupusă. Această prevedere interzice acțiunile care fac neclară proveniența și relațiile de drepturi ale conținutului digital, promovând astfel încălcarea drepturilor de autor.

Compararea tipurilor de acte de încălcare prezumate sub legislația japoneză

Am sintetizat cerințele principalelor acte de încălcare prezumate, pe care le-am explicat până acum, în tabelul de mai jos. Acest tabel clarifică condițiile sub care fiecare act generează responsabilitate legală și servește ca un ghid pentru evaluarea riscurilor de către companii.

Măsuri de Remediere Civilă Sub Legislația Japoneză

În cazul în care se produce o încălcare a drepturilor de autor (inclusiv încălcări presupuse), titularul drepturilor poate solicita împotriva încălcătorului două tipuri principale de remedii civile: cererea de încetare a încălcării și cererea de despăgubire pentru daune.

Cererea de Încetare a Încălcării

Conform articolului 112 din Legea Drepturilor de Autor din Japonia, titularul drepturilor poate solicita persoanei care comite în prezent o încălcare să o oprească și poate solicita persoanei care este susceptibilă să comită o încălcare să prevină o astfel de încălcare. Aceasta include solicitarea de măsuri necesare pentru oprirea sau prevenirea încălcării, cum ar fi distrugerea obiectelor create prin încălcarea drepturilor de autor sau îndepărtarea echipamentelor folosite în actul de încălcare. Cel mai important aspect al cererii de încetare este că nu este necesar să se demonstreze intenția sau neglijența încălcătorului. Acest lucru permite titularului drepturilor să oprească rapid actul de încălcare și să prevină extinderea daunelor. Pentru companii, primirea unei cereri de încetare poate însemna un impact imediat și direct asupra afacerii, cum ar fi oprirea expedierii produselor sau suspendarea furnizării serviciilor, având un efect semnificativ.

Cererea de Despăgubire pentru Daune

Când drepturile de autor sunt încălcate din cauza intenției sau neglijenței încălcătorului, titularul drepturilor poate solicita despăgubiri pentru daune pe baza articolului 709 din Codul Civil Japonez. Deoarece este adesea dificil să se demonstreze cuantumul daunelor în cazurile de încălcare a drepturilor de autor, articolul 114 din Legea Drepturilor de Autor din Japonia stabilește reguli speciale pentru a reduce povara de probă a titularului drepturilor. Principalele metode de calcul sunt următoarele trei: În primul rând, se poate calcula suma daunelor înmulțind cantitatea de produse încălcătoare vândute de încălcător cu profitul pe unitate pe care titularul drepturilor l-ar fi obținut dacă actul de încălcare nu ar fi avut loc (articolul 114 alineatul (1)). În al doilea rând, se poate presupune că profitul obținut de încălcător din actul de încălcare este echivalentul sumei daunelor suferite de titularul drepturilor (articolul 114 alineatul (2)). În al treilea rând, se poate solicita ca suma daunelor să fie echivalentă cu suma de bani care ar fi trebuit primită pentru exercitarea acelor drepturi de autor (echivalentul taxei de licență) (articolul 114 alineatul (3)). Titularul drepturilor poate alege și susține metoda de calcul care îi este cel mai avantajoasă. Acest cadru legal oferă titularului drepturilor o poziție puternică în negocieri, în timp ce pentru compania pârâtă, pe lângă riscul de oprire a afacerii, există și riscul de a suporta responsabilitatea pentru despăgubiri substanțiale.

Sancțiuni finale: Penalități penale sub legislația japoneză

Infracțiunile de încălcare a drepturilor de autor nu se limitează doar la responsabilitatea civilă, ci pot constitui și infracțiuni pasibile de sancțiuni penale.

Sancțiuni aplicabile persoanelor fizice

În cazul încălcării directe a drepturilor de autor, drepturilor conexe sau drepturilor de publicare, persoanele fizice pot fi sancționate cu până la 10 ani de închisoare sau o amendă de până la 10 milioane de yeni (aproximativ 75.000 de euro), sau ambele (conform Articolului 119, alineatul 1, din Legea Drepturilor de Autor din Japonia). În plus, pentru multe dintre actele de încălcare presupuse despre care am discutat în acest articol (cum ar fi deținerea cu scopul distribuirii de materiale piratate), se pot aplica sancțiuni de până la 5 ani de închisoare sau o amendă de până la 5 milioane de yeni (aproximativ 37.500 de euro), sau ambele (conform aceluiași articol, alineatul 2).

Dispoziții de sancționare a persoanelor juridice

Ceea ce ar trebui să preocupe cel mai mult conducătorii de întreprinderi este “dispoziția de sancționare a ambelor părți” stabilită în Articolul 124 al Legii Drepturilor de Autor din Japonia. Conform acestei dispoziții, dacă un angajat al unei companii comite o infracțiune de încălcare a drepturilor de autor în cadrul activităților sale profesionale, nu doar angajatul individual, ci și compania ca persoană juridică poate fi sancționată cu o amendă de până la 300 de milioane de yeni (aproximativ 2.250.000 de euro). Existenta acestei dispoziții transformă încălcarea drepturilor de autor dintr-o “problemă personală a angajatului” într-un risc de management semnificativ care poate afecta existența întreprinderii. Suma amenzii de 300 de milioane de yeni subliniază clar pentru consiliul de administrație și acționari că stabilirea și asigurarea conformității cu drepturile de autor reprezintă o problemă urgentă de management.

Principiul infracțiunilor cu plângere prealabilă și excepțiile

Cele mai multe infracțiuni de încălcare a drepturilor de autor sunt, în principiu, considerate “infracțiuni cu plângere prealabilă”, ceea ce înseamnă că nu se poate iniția urmărirea penală fără o plângere din partea titularului drepturilor. Cu toate acestea, în cazul infracțiunilor deosebit de grave, cum ar fi distribuirea de copii piratate ale lucrărilor protejate în scopul obținerii unui profit sau în scopul prejudicierii intereselor titularului drepturilor, acestea pot fi urmărite penal ca “infracțiuni fără plângere prealabilă”, chiar și în absența unei plângeri din partea titularului drepturilor, ceea ce înseamnă că aplicarea legii este întărită.

Concluzie: Managementul Drepturilor de Autor ca Strategie de Afaceri

Legea drepturilor de autor din Japonia reglementează nu doar actele directe de încălcare, ci și o gamă variată de activități legate de distribuția de produse piratate și utilizarea ilegală a software-ului, tratându-le ca “încălcări prezumate”. Penalitățile pentru încălcarea acestor reglementări sunt extrem de severe, incluzând cereri de interdicție care pot împiedica continuarea afacerilor, despăgubiri substanțiale și sancțiuni penale stricte aplicate atât persoanelor fizice, cât și celor juridice. Într-un astfel de mediu legal complex și riguros, pentru ca o companie să evite riscurile și să realizeze o creștere durabilă, este esențial să înțeleagă corect legea drepturilor de autor și să construiască un sistem de conformitate preventivă. Firma noastră de avocatură, Monolith, are o vastă experiență practică în asistarea numeroșilor clienți din Japonia în domeniile discutate în acest articol. Avem în echipa noastră mai mulți vorbitori de engleză cu calificări juridice străine, capabili să ofere un suport legal cuprinzător, combinând cunoștințe aprofundate despre legea proprietății intelectuale din Japonia cu o perspectivă internațională. De la construirea unui sistem de conformitate cu drepturile de autor, la revizuirea contractelor de licențiere și gestionarea disputelor în caz de necesitate, suntem pregătiți să susținem puternic afacerea dumneavoastră din punct de vedere legal.