Utilizarea acțiunilor de tip diferit în dreptul societăților comerciale japoneze și strângerea de capital

Deși mediul corporativ din Japonia este adesea considerat tradițional, utilizarea strategică a acțiunilor de tipuri diferite oferă un cadru sofisticat și flexibil pentru guvernanța corporativă și finanțarea companiilor. Aceste acțiuni speciale, definite sub Legea Companiilor din Japonia, permit companiilor să ajusteze drepturile și obligațiile acționarilor pentru a atinge obiective de afaceri diverse. Acest lucru include atragerea anumitor tipuri de investitori, protejarea controlului managerial și facilitarea unei succesiuni de afaceri fără probleme. Pentru companiile și investitorii străini care încearcă să navigheze complexitatea pieței japoneze, înțelegerea acestor instrumente versatile nu este doar o problemă de conformitate legală, ci o provocare strategică de cea mai mare importanță. Acest articol explică fundamentele acțiunilor de diferite tipuri sub Legea Companiilor din Japonia, diversele lor forme, aplicarea în practică și rolul crucial pe care jurisprudența japoneză l-a jucat în modelarea implementării acestora.

Bazele acțiunilor de tip diferit și poziția lor în cadrul Legii Societăților Comerciale din Japonia

În Japonia, există un principiu de bază conform căruia toate acțiunile emise de o companie sunt egale în drepturi și obligații. Cu toate acestea, Legea Societăților Comerciale din Japonia stabilește o excepție importantă la acest principiu, permițând companiilor să emită “acțiuni de tip diferit”. Acestea sunt acțiuni care diferă de acțiunile obișnuite în anumite aspecte specifice. Datorită acestei flexibilități, companiile pot proiecta structura lor de capital pentru a se potrivi cu diverse nevoi strategice, cum ar fi atragerea anumitor tipuri de investitori, gestionarea controlului sau facilitarea succesiunii afacerii.

Articolul 108, alineatul (1) din Legea Societăților Comerciale din Japonia prevede în mod clar că o societate pe acțiuni poate emite “două sau mai multe tipuri de acțiuni cu prevederi diferite pentru următoarele aspecte” . Această prevedere permite companiilor să atribuie o varietate de drepturi și condiții acțiunilor pe care le emit, permițând existența mai multor tipuri de acțiuni. Acest articol constituie baza pentru definiția companiilor care emit acțiuni de tip diferit în cadrul articolului 2, punctul 13 din Legea Societăților Comerciale din Japonia . Acest sistem flexibil permite companiilor să diferențieze intenționat drepturile acționarilor pentru a atinge obiective specifice care nu pot fi realizate prin emiterea exclusivă de acțiuni obișnuite.  

Articolul 108, alineatul (1) din Legea Societăților Comerciale din Japonia enumeră aspectele pentru care se pot stabili prevederi diferite, oferind un cadru legal cuprinzător pentru companii să ajusteze drepturile de control și economice ale acționarilor:

• Distribuirea profitului rămas: se pot stabili metode și condiții pentru determinarea valorii proprietății distribuite acționarilor.  
• Distribuirea activelor reziduale: se pot stabili metode și tipuri pentru distribuirea activelor reziduale în cazul dizolvării companiei.  
• Exercitarea dreptului de vot în adunarea generală a acționarilor: se pot limita aspectele pentru care se poate exercita dreptul de vot sau se pot stabili condiții specifice.  
• Obținerea aprobării companiei pentru transferul acțiunilor de un anumit tip: se poate stabili că transferul acțiunilor necesită aprobarea companiei.  
• Dreptul acționarilor de a solicita companiei să achiziționeze acțiunile de un anumit tip: se pot acorda acționarilor dreptul de a solicita companiei să cumpere acțiunile.  
• Dreptul companiei de a achiziționa acțiunile de un anumit tip, condiționat de apariția unor anumite evenimente: compania poate fi autorizată să achiziționeze forțat acțiunile în cazul apariției unor evenimente specifice.  
• Achiziționarea tuturor acțiunilor de un anumit tip de către companie, prin rezoluția adunării generale a acționarilor: se poate acorda companiei dreptul de a achiziționa toate acțiunile de un anumit tip prin rezoluția adunării generale a acționarilor.  
• Aspectele care trebuie rezolvate prin rezoluție în adunarea generală a acționarilor (în cazul companiilor cu consiliu de administrație, prin adunarea generală a acționarilor sau consiliul de administrație; în cazul companiilor în lichidare, prin adunarea generală a acționarilor sau comitetul de lichidare), care necesită, pe lângă această rezoluție, și rezoluția adunării generale a acționarilor de tip diferit: se pot stabili aspecte importante care necesită, pe lângă rezoluția obișnuită a adunării generale a acționarilor, și rezoluția adunării generale a acționarilor de tip diferit.  
• Alegerea directorilor sau auditorilor în adunarea generală a acționarilor de tip diferit: se poate acorda acționarilor de un anumit tip dreptul de a alege directori sau auditori.  

Aceste aspecte constituie un instrument puternic pentru companii să ajusteze în detaliu structura lor de capital. De exemplu, combinând prevederile privind “distribuirea profitului rămas” cu “limitarea dreptului de vot”, se pot proiecta acțiuni preferențiale pentru investitori care nu doresc implicare în management, dar așteaptă un randament economic ridicat. Astfel, acțiunile de tip diferit permit companiilor să ajusteze flexibil echilibrul între controlul și beneficiile economice în funcție de nevoile specifice ale companiei.

Utilizarea acțiunilor cu drepturi de vot limitate

Acțiunile cu drepturi de vot limitate și egalitatea acționarilor

Acțiunile cu drepturi de vot limitate sunt o categorie de acțiuni care au restricții asupra drepturilor de vot ce pot fi exercitate în cadrul adunării generale a acționarilor. Principalul scop al acestor acțiuni este de a permite managementului existent sau anumitor acționari să mențină controlul asupra companiei, în timp ce facilitează strângerea de capital. De exemplu, o companie startup care are nevoie de o sumă considerabilă de fonduri poate atrage investiții externe fără a dilua drepturile de vot, prin emiterea acestui tip de acțiuni. Investitorii, în schimbul limitării drepturilor de vot, pot beneficia de avantaje economice, cum ar fi dreptul la dividende preferențiale. Aceasta reprezintă o soluție directă pentru reconcilierea obiectivelor aparent contradictorii de a obține capital și de a menține controlul asupra companiei.

Acest tip de acțiuni are baza legală în articolul 108, alineatul 1, punctul 3 din Legea Societăților Comerciale din Japonia (Japanese Companies Act). Acest articol permite stabilirea de dispoziții diferite pentru exercitarea drepturilor de vot în adunarea generală a acționarilor. Limitarea drepturilor de vot poate fi specifică pentru anumite chestiuni (de exemplu, numirea directorilor) sau poate acoperi toate chestiunile.

Totuși, atunci când o companie publică emite acțiuni cu drepturi de vot limitate, există restricții importante impuse de articolul 115 din Legea Societăților Comerciale din Japonia. Acest articol prevede că “dacă numărul acțiunilor cu drepturi de vot limitate depășește jumătate din numărul total al acțiunilor emise, societatea pe acțiuni trebuie să ia imediat măsurile necesare pentru a reduce numărul acțiunilor cu drepturi de vot limitate la mai puțin de jumătate din totalul acțiunilor emise”. Această prevedere funcționează ca un mecanism de “verificare și echilibru” pentru a preveni controlul excesiv al anumitor acționari în companiile publice și pentru a menține un anumit grad de egalitate între acționari. Deși nerespectarea acestei obligații nu invalidează emiterea acțiunilor în sine, compania este obligată să ia măsuri de corectare. Acest lucru înseamnă că, în timp ce companiile private au o mai mare libertate, companiile publice se confruntă cu restricții legale care promovează democrația acționarilor și care influențează deciziile privind structura capitalului.

Cazuri relevante din jurisprudența japoneză

Un caz important legat de emiterea acțiunilor cu drepturi de vot limitate este decizia Tribunalului Districtual din Tokyo din 17 ianuarie 2012 (Sogo Building Center Co., Ltd.). În acest caz, o companie cu restricții asupra transferului tuturor acțiunilor a emis noi acțiuni (20.000 de acțiuni obișnuite) fără o rezoluție a adunării generale a acționarilor, iar un acționar a solicitat o ordonanță provizorie pentru a interzice exercitarea drepturilor de vot asociate noilor acțiuni. Tribunalul a decis că lipsa unei rezoluții a adunării generale a acționarilor pentru a decide asupra ofertei de acțiuni constituie un motiv de invaliditate a emiterii acelor acțiuni și a recunoscut că emiterea noilor acțiuni este invalidă, acordând ordonanța provizorie pentru interzicerea exercitării drepturilor de vot. Acest caz subliniază importanța rezoluției adunării generale a acționarilor în emiterea de noi acțiuni și faptul că defectele acesteia pot afecta exercitarea drepturilor de vot asociate acțiunilor emise. Acesta sugerează că, pentru a beneficia de flexibilitatea oferită de acțiunile de tipuri diferite, este esențială respectarea strictă a procedurilor și că, în cazul unor nereguli procedurale, instanțele de judecată pot interveni pentru a proteja drepturile acționarilor.

Utilizarea Acțiunilor cu Drept de Veto (Acțiuni de Aur) în Japonia

Acțiunile cu drept de veto, cunoscute și sub numele de “acțiuni de aur”, reprezintă un tip de acțiuni extrem de puternice, care permit unui anumit acționar să exercite un drept de veto de facto asupra hotărârilor importante ale companiei. Aceste acțiuni își manifestă puterea prin necesitatea unei rezoluții separate a adunării acționarilor de tipuri specifice, în plus față de adunarea generală a acționarilor sau consiliul de administrație, pentru anumite decizii specifice (conform articolului 108, alineatul 1, punctul 8 din Legea Companiilor din Japonia). Cu alte cuvinte, fără aprobarea deținătorului acțiunilor de aur, propunerea respectivă nu va fi aprobată. Acest mecanism permite chiar și unui număr mic de acțiuni să exercite o influență decisivă în momentele critice ale gestionării companiei.

Utilizarea strategică a acțiunilor de aur este diversă. Cel mai comun caz este utilizarea lor ca măsură de apărare împotriva preluărilor ostile. De exemplu, un fondator care deține o minoritate de acțiuni de aur poate menține controlul asupra companiei chiar și după retragerea sa, prevenind astfel preluări nedorite sau transferuri de afaceri. În contextul succesiunii afacerii, un manager anterior poate transfera acțiunile obișnuite succesorului, menținând în același timp acțiunile de aur, ceea ce îi permite să exercite o influență asupra managementului succesorului și să acționeze ca o “valvă de siguranță” în deciziile importante de management. Printre elementele care pot fi stabilite pentru acțiunile de aur se numără numirea și demiterea directorilor și directorilor executivi, stabilirea remunerației directorilor, transferul de afaceri, fuziunile, transferul de active, împrumuturile de sume mari, emiterea de noi acțiuni și schimbări majore în structura organizației. Concentrarea acestei puteri de control puternice poate aduce un avantaj strategic, dar implică și riscuri de guvernanță.

Totuși, exercitarea acțiunilor de aur vine cu riscurile sale. Această autoritate puternică poate, uneori, să permită “dictatura” bazată pe deciziile personale ale managerilor, obstrucționând propuneri valoroase de fuziuni și achiziții sau de afaceri pentru companie. De asemenea, dacă acțiunile de aur ajung în mâinile altor moștenitori decât succesorul, există riscul ca managementul companiei să cadă în haos. Prin urmare, utilizarea lor necesită o examinare și proiectare prudentă, limitând domeniul de aplicare al dreptului de veto la chestiunile importante ale companiei.

Utilizarea acțiunilor cu clauză de răscumpărare sub legislația japoneză

Prezentarea generală a acțiunilor cu clauză de răscumpărare

Acțiunile cu clauză de răscumpărare sunt un tip de acțiuni pe care o societate pe acțiuni le poate achiziționa fără consimțământul acționarilor, condiționat de apariția unor circumstanțe predefinite („motive de achiziție”) stabilite în prealabil în statutul companiei. Aceasta înseamnă că societatea are dreptul de a răscumpăra forțat acțiunile de la acționari. Contravaloarea achiziției poate fi în bani sau în alte forme, cum ar fi obligațiuni ale companiei, drepturi de subscriere pentru acțiuni noi sau alte tipuri de acțiuni, așa cum este stabilit în statut. Acest sistem este opus acțiunilor cu drept de cerere de achiziție, unde acționarii sunt cei care pot solicita companiei să achiziționeze acțiunile.

Acest tip de acțiuni are baza legală în articolul 108, alineatul (1), punctul 6 al Legii Societăților Comerciale din Japonia. Printre motivele de achiziție se pot număra „sosirea unei date stabilite de companie” sau „pierderea unei anumite poziții de către un acționar specific”. Când compania exercită dreptul de achiziție, trebuie să achiziționeze toate acțiunile vizate la data achiziției și să anunțe sau să notifice acționarii despre apariția motivului de achiziție imediat după ce efectul achiziției intră în vigoare (conform Legii Societăților Comerciale din Japonia, articolul 170).

Scopurile utilizării acțiunilor cu clauză de răscumpărare

Acțiunile cu clauză de răscumpărare sunt utilizate în diverse scopuri strategice:

• Soluții pentru succesiunea afacerii: În cazul în care există mai mulți candidați pentru succesiune, se pot emite acțiuni cu clauză de răscumpărare tuturor candidaților, iar ulterior, acțiunile celui care este ales ca succesor se pot converti în acțiuni obișnuite, în timp ce acțiunile celorlalți candidați pot fi schimbate în acțiuni fără drept de vot sau în bani, facilitând astfel o tranziție lină a managementului. De asemenea, la decesul proprietarului-manager, acțiunile dispersate pot fi răscumpărate de companie și concentrate asupra succesorului, fiind un instrument puternic pentru gestionarea eficientă a proprietății companiei și pentru o tranziție intergenerațională lină.
• Finanțare: Pot fi emise ca alternativă la obligațiuni și, la rambursare, pot fi achiziționate în schimbul banilor sau pot fi emise ca acțiuni fără drept de vot, dar cu dividende preferențiale, care ulterior pot fi convertite în acțiuni obișnuite. Astfel, compania poate construi o structură de capital flexibilă, adaptată nevoilor specifice de finanțare.
• Excluderea acționarilor (squeeze-out): Pot fi folosite ca mijloc de achiziție forțată a acțiunilor de la acționari nedoriti sau de la investitori care și-au atins scopul specific. De exemplu, pot fi aplicate în cazul unui Management Buyout (MBO) sau în reorganizarea acționariatului în timpul restructurării companiei. Aceasta înseamnă că compania are capacitatea de a gestiona activ proprietatea și de a exclude acționarii nedoriti.
• Fuziuni și achiziții (M&A), restructurări: În cadrul reorganizării corporative, pot fi folosite pentru achiziția forțată a anumitor acțiuni și pentru restructurarea compoziției capitalului. Acest lucru permite simplificarea structurii de capital în tranzacții complexe de M&A și accelerarea procesului de integrare.

În procedura de achiziție a acțiunilor cu clauză de răscumpărare, nu se poate oferi o contravaloare care depășește suma distribuibilă la data achiziției. Totuși, dacă contravaloarea este în acțiuni ale companiei emitente, nu există restricții legate de suma distribuibilă. Această restricție indică un echilibru important pentru protejarea sănătății financiare a companiei, asigurând în același timp beneficiile economice ale acționarilor.

Cazuri relevante în jurisprudența japoneză

În ceea ce privește stabilirea prețului de achiziție al acțiunilor cu clauză de răscumpărare, este necesară o evaluare echitabilă a prețului de către instanțele de judecată. De exemplu, decizia Curții Supreme din Japonia din 1 iulie 2016 a anulat hotărârea Curții de Apel Tokyo și a stabilit un nou preț pe acțiune pentru achiziția tuturor acțiunilor cu clauză de răscumpărare. În plus, decizia Curții de Apel Tokyo din 6 octombrie 2020, într-un caz de contestare a prețului de achiziție al acțiunilor, a luat în considerare principiul interzicerii schimbărilor în defavoarea părții și a respins contestația, menținând prețul de achiziție stabilit inițial. Aceste cazuri subliniază importanța unei evaluări echitabile a prețului atunci când compania exercită dreptul de achiziție, asigurând protecția recuperării capitalului investit de acționari. Aceasta oferă investitorilor străini garanția că investițiile lor vor fi evaluate corect, chiar și în cazul unei achiziții forțate.

Utilizarea acțiunilor cu drept de cerere de răscumpărare sub legislația japoneză

Acțiunile cu drept de cerere de răscumpărare reprezintă tipul de acțiuni pentru care un acționar poate solicita societății pe acțiuni să le răscumpere. Acest lucru înseamnă că acționarul deține dreptul de a cere companiei să cumpere înapoi acțiunile pe propria voință, spre deosebire de acțiunile cu clauză de răscumpărare unde compania poate iniția răscumpărarea unilateral. Acest drept are o bază legală în articolul 108, alineatul 1, punctul 5 al Legii Societăților Comerciale din Japonia. Acest sistem funcționează ca un mecanism de asigurare a lichidității și de reducere a riscurilor, condus de investitori, deoarece le permite să solicite companiei să răscumpere acțiunile.

Acțiunile cu drept de cerere de răscumpărare sunt utilizate în principal ca o „strategie de ieșire” pentru investitori și ca un mijloc flexibil de finanțare pentru companii. Deși acțiunile sunt în principiu liber transferabile, în special în cazul companiilor private, poate fi dificil să se găsească un cumpărător. În astfel de situații, promisiunea companiei de a răscumpăra acțiunile oferă investitorilor siguranța necesară pentru a investi, permițând companiei să reducă barierele de investiție și să atragă mai ușor finanțare.

Exemple specifice de utilizare includ:

• Reducerea barierelor de investiție: Asigurând investitorilor posibilitatea de a-și recupera fondurile, se mărește stimulentul pentru investiții. De exemplu, acordând dreptul de cerere de răscumpărare acțiunilor care oferă dividende preferențiale în schimbul limitării drepturilor de vot, investitorii pot asigura atât beneficii economice, cât și lichiditate. Acest lucru devine un element crucial pentru investitorii care doresc să investească cu încredere în piețele private cu lichiditate scăzută.
• Finanțare flexibilă: Companiile pot atrage mai ușor finanțare prin garantarea răscumpărării viitoare a acțiunilor față de investitori. Astfel, companiile pot implementa strategii de finanțare flexibile, adaptate proiectelor specifice sau etapelor de creștere.
• Incentive pentru angajați: Atribuirea dreptului de cerere de răscumpărare când se oferă acțiuni angajaților garantează că compania va răscumpăra acțiunile în viitor, contribuind la creșterea motivației angajaților și la asigurarea talentelor valoroase. Acest lucru servește ca un stimulent pentru angajați să dețină acțiuni și să contribuie la creșterea companiei.

Contravaloarea răscumpărării acțiunilor cu drept de cerere poate include, pe lângă bani, și alte tipuri de acțiuni, obligațiuni corporative, drepturi de subscriere la noi acțiuni, etc., așa cum este stabilit în statutul companiei. Cu toate acestea, când compania răspunde la o cerere de răscumpărare, nu poate furniza o contravaloare care depășește suma distribuibilă la data cererii (conform articolului 166, alineatul 1 al Legii Societăților Comerciale din Japonia). Această limitare a sumei distribuibile este o prevedere importantă pentru protejarea sănătății financiare a companiei și arată interacțiunea dintre reglementările legale și realitățile financiare, în sensul că posibilitatea acționarilor de a-și exercita drepturile depinde direct de situația financiară a companiei.

Utilizarea Acțiunilor cu Clauză de Achiziție Totală Sub Legislația Japoneză

Prezentarea Generală a Acțiunilor cu Clauză de Achiziție Totală

Acțiunile cu clauză de achiziție totală sunt un tip de acțiuni pe care o societate pe acțiuni le poate achiziționa în mod obligatoriu, în totalitate, printr-o rezoluție specială a adunării generale a acționarilor. Aceasta reprezintă un instrument puternic care permite companiei să “elimine” un anumit tip de acțiuni, având baza legală în articolul 108, alineatul 1, punctul 7 al Legii Societăților Comerciale din Japonia. Contravaloarea achiziției poate fi stabilită în statutul companiei și poate consta în bani, alte tipuri de acțiuni, obligațiuni corporative sau drepturi de subscriere la noi acțiuni, iar în anumite cazuri, contravaloarea poate fi stabilită ca “nulă”. Acest sistem este poziționat ca un mijloc final în restructurarea organizației corporative sau în concentrarea drepturilor de control.

Acest sistem este utilizat strategic în următoarele scenarii:

• Excluderea acționarilor minoritari (squeeze-out): Compania poate transforma toate acțiunile obișnuite în acțiuni cu clauză de achiziție totală și, ulterior, poate achiziționa aceste acțiuni printr-o rezoluție specială a adunării generale a acționarilor, eliminând astfel forțat acționarii minoritari. Acest mecanism este folosit pentru a accelera luarea deciziilor de management și pentru a preveni obstrucționarea de către anumiți acționari. Este extrem de eficient în organizarea structurii acționarilor și în îmbunătățirea eficienței managementului.
• Reconstrucția companiei prin reducerea capitalului la 100%: O companie care se confruntă cu datorii excesive poate achiziționa toate acțiunile existente ale acționarilor și poate reduce temporar capitalul la zero, facilitând astfel acceptarea de noi investiții de la sponsori. Acest lucru reînnoiește baza financiară a companiei și deschide calea către renaștere. Este un mijloc important pentru o reconstrucție radicală atunci când compania se află în pragul falimentului.
• Apărarea împotriva preluărilor ostile: În cazul unei preluări ostile, compania poate transforma acțiunile deținute de cumpărător în acțiuni cu clauză de achiziție totală și le poate achiziționa forțat, prevenind astfel preluarea controlului managerial de către cumpărător. În acest caz, contravaloarea achiziției poate include acțiuni de tip diferit cu drepturi de vot limitate. Astfel, compania poate proteja controlul asupra sa de cumpărătorii nedoriti.

Emiterea și Achiziția Acțiunilor cu Clauză de Achiziție Totală

Emiterea și achiziția acțiunilor cu clauză de achiziție totală necesită o rezoluție specială a adunării generale a acționarilor. O rezoluție specială necesită prezența unei majorități a drepturilor de vot ale acționarilor cu drept de vot și aprobarea a cel puțin două treimi din drepturile de vot ale acționarilor prezenți. Acest lucru permite majorității acționarilor să achiziționeze acțiuni împotriva voinței minorității. În ziua achiziției, compania achiziționează toate acțiunile cu clauză de achiziție totală vizate și, imediat după intrarea în vigoare a efectului, anunță sau notifică acționarii despre apariția motivului achiziției (conform articolului 170 al Legii Societăților Comerciale din Japonia). Deși acest sistem conferă o putere considerabilă majorității, exercitarea acesteia este supusă unor proceduri stricte.

Cazuri Juridice Relevante din Japonia

Un caz juridic important legat de utilizarea sistemului de acțiuni cu clauză de achiziție totală pentru squeeze-out este decizia Curții Superioare din Tokyo din 12 martie 2015. Această decizie a stabilit că, chiar dacă o rezoluție a adunării generale a acționarilor referitoare la acțiunile cu clauză de achiziție totală este contestată în instanță și, în timpul acestui proces, are loc o emisiune de acțiuni asociată cu squeeze-out-ul, care nu mai poate fi contestată, interesul de a purta procesul nu dispare. De asemenea, chiar dacă are loc o nouă rezoluție a adunării generale a acționarilor care confirmă rezoluția anterioară, interesul de a purta procesul nu dispare dacă noua rezoluție nu este validă sau dacă există riscul de a afecta drepturile procedurale ale părților implicate. Acest caz subliniază importanța respectării stricte a procedurilor în procesul de squeeze-out folosind acțiuni cu clauză de achiziție totală și sugerează că o rezoluție defectuoasă nu este ușor de remediat. Acesta demonstrează că, chiar și în cazul exercitării unui control puternic, precizia procedurilor legale este de o importanță extremă și necesită o atenție deosebită din partea companiilor străine care iau în considerare măsuri similare în Japonia.

Semnificația strategică a acțiunilor de tip diferit și puncte de atenție în practică

Semnificația strategică a acțiunilor de tip diferit

Acțiunile de tip diferit în cadrul Legii Companiilor din Japonia oferă soluții extrem de flexibile și strategice pentru diversele provocări manageriale cu care se confruntă companiile. Principalele lor semnificații strategice sunt următoarele:

• Întărirea guvernanței corporative: Prin emiterea de acțiuni cu drepturi de vot limitate sau acțiuni cu drept de veto, anumiți acționari (de exemplu, fondatorii sau investitorii principali) pot menține controlul asupra managementului în timp ce obțin noi finanțări. Acest lucru asigură stabilitatea și continuitatea managementului și previne interferențele nedorite din exterior.
• Flexibilitatea îmbunătățită în finanțare: Emiterea de acțiuni cu prioritate la dividende sau acțiuni cu drept de răscumpărare atrage investitorii prin condiții atractive și facilitează accesul la diverse surse de finanțare. Aceasta este o metodă importantă pentru startup-uri și companii în creștere pentru a asigura capitalul necesar dezvoltării eficiente.
• Tranziția afacerii fără probleme: Utilizarea acțiunilor cu drept de veto sau acțiunilor cu clauze de răscumpărare permite o tranziție lină a controlului managerial către succesor, menținând influența anterioară a managerului și prevenind dispersarea acțiunilor. Astfel, se realizează o predare fără probleme a afacerii către următoarea generație fără a compromite stabilitatea managementului.
• Strategii de M&A și apărare împotriva achizițiilor ostile: Acțiunile cu clauze de răscumpărare totală funcționează ca o măsură de apărare puternică împotriva eliminării acționarilor minoritari (squeeze-out), restructurării capitalului în timpul reorganizării companiei și chiar împotriva achizițiilor ostile. Astfel, companiile pot avansa în mod strategic cu M&A și pot preveni transferul nedorit al controlului.

În considerarea utilizării acestor tipuri de acțiuni, acțiunile cu restricții de transfer (conform Articolului 107, Paragraful 1, Punctul 1 al Legii Companiilor din Japonia) devin un concept fundamental pentru multe companii private. Aceste acțiuni, așa cum sugerează și numele, necesită aprobarea companiei pentru transfer, fiind un mijloc extrem de eficient de a preveni ca persoane nedorite să devină acționari și de a proteja compania de preluări ostile. Majoritatea întreprinderilor mici și mijlocii includ aceste restricții în statutul lor. Introducerea acțiunilor cu restricții de transfer contribuie la simplificarea și stabilizarea managementului companiei, deoarece elimină obligația de a avea un consiliu de administrație și permite extinderea mandatului directorilor până la 10 ani. Aceste tipuri de acțiuni funcționează ca un mecanism principal de protecție a controlului în companiile ne-cotate din Japonia și adesea formează baza pentru alte strategii de acțiuni de tip diferit.

Puncte de atenție în practică

La introducerea și operarea acțiunilor de tip diferit, este esențială o proiectare atentă a statutului și respectarea strictă a procedurilor legale aferente. În special, următoarele aspecte necesită atenție:

• Claritatea statutului: Conținutul acțiunilor de tip diferit trebuie să fie clar stipulat în statut, deoarece prevederile neclare pot deveni cauza unor dispute viitoare. Definirea clară a domeniului drepturilor și obligațiilor este crucială pentru a evita problemele ulterioare.
• Acordul între acționari: Introducerea sau modificarea acțiunilor de tip diferit necesită o explicație adecvată și formarea unui consens cu acționarii existenți. În special, modificările care afectează drepturile existente nu pot avansa fără înțelegerea și cooperarea acționarilor.
• Restricțiile asupra sumei distribuibile: În cazul acțiunilor cu drept de răscumpărare sau acțiunilor cu clauze de răscumpărare care implică plăți în bani, este necesar să se înțeleagă că există restricții asupra sumei distribuibile a companiei. Această restricție legală este menită să mențină sănătatea financiară a companiei și înseamnă că exercitarea drepturilor acționarilor este influențată de situația financiară a companiei.
• Procedurile de înregistrare: Este necesar să se efectueze corespunzător procedurile de înregistrare legate de emiterea, modificarea conținutului sau răscumpărarea acțiunilor de tip diferit. Nerespectarea acestor proceduri poate duce la îndoieli cu privire la validitatea legală a acțiunilor.

Concluzie

Sistemul de acțiuni de tipuri diferite oferit de Legea Companiilor din Japonia (Japanese Companies Act) reprezintă o soluție extrem de practică și strategică pentru provocările complexe de management cu care se confruntă companiile. Acțiunile cu drepturi de vot limitate permit echilibrarea între atragerea de capital și menținerea controlului asupra managementului, în timp ce acțiunile cu drept de veto permit anumitor acționari să exercite o influență decisivă asupra aspectelor importante ale companiei. De asemenea, acțiunile cu clauze de achiziție permit companiilor să ajusteze compoziția acționarilor din proprie inițiativă, iar acțiunile cu drept de cerere de achiziție asigură lichiditatea pentru investitori. Mai mult, acțiunile cu clauze de achiziție totală sunt un instrument esențial pentru excluderea acționarilor minoritari, restructurarea companiei sau apărarea împotriva achizițiilor ostile, fiind cruciale pentru o reorganizare radicală a structurii de capital. Aceste tipuri de acțiuni nu sunt doar utilizate individual, ci pot fi combinate cu sisteme fundamentale, cum ar fi acțiunile cu restricții de transfer, pentru a construi o structură de guvernanță corporativă mult mai complexă.

Totuși, pentru a valorifica la maximum aceste puternice instrumente legale, este esențială o înțelegere profundă a Legii Companiilor din Japonia, o proiectare meticuloasă a statutului companiei adaptată la situația specifică a fiecărei întreprinderi și respectarea strictă a procedurilor legale. În special, așa cum arată cazurile din jurisprudența japoneză, defectele procedurale pot compromite eficacitatea legală a măsurilor, chiar dacă acestea sunt strategic valabile. Pentru ca companiile și investitorii străini să aibă succes pe piața japoneză, este extrem de important să înțeleagă precis aceste aspecte legale și să gestioneze adecvat riscurile potențiale.

Cabinetul de Avocatură Monolith are o vastă experiență în asistarea numeroșilor clienți în utilizarea acțiunilor de tipuri diferite în cadrul Legii Companiilor din Japonia. Firma noastră include mai mulți vorbitori de limba engleză cu calificări juridice străine, capabili să explice în termeni accesibili sistemul complex de legi japonez și să ofere soluții legale optime, adaptate nevoilor specifice de afaceri.