Care sunt responsabilitățile legale pentru răspândirea și difuzarea de informații false? Explicarea a două tipuri de responsabilitate penală prin exemple de arestări

La 1 ianuarie 2024 (Reiwa 6), un mare cutremur a lovit peninsula Noto din prefectura Ishikawa, provocând daune semnificative. Se așteaptă cu nerăbdare o recuperare rapidă a zonelor afectate. Împreună cu situația zonelor afectate, ceea ce s-a răspândit pe rețelele de socializare a fost “dezinformarea”. În iulie 2024, un bărbat de 25 de ani a fost arestat pentru infracțiunea de obstrucționare a afacerilor prin înșelăciune, după ce a făcut cereri false de salvare pe platforma X de socializare în timpul cutremurului din peninsula Noto.

Referință: Nikkei | Atitudinea strictă a poliției față de dezinformările pe rețelele sociale în timpul dezastrelor: atenție la răspândirea ușoară[ja]

Dezinformarea poate provoca haos social. Motivele pentru răspândirea dezinformării pot include dorința de a atrage atenția pe internet, dar există și cazuri de dezinformare răspândită de persoane care pur și simplu se bucură de haos. În trecut, în timpul pandemiei de COVID-19, s-au născut și s-au răspândit diverse dezinformări. În cazul unor dezastre naturale majore, cum ar fi cutremurele, informațiile greșite răspândite pot duce chiar la situații care pun în pericol viețile oamenilor.

Ce responsabilitate legală se aplică răspândirii și difuzării dezinformării? Vom discuta acest subiect, prezentând exemple reale de dezinformare.

Răspunderea penală asociată cu răspândirea de zvonuri false în Japonia

Răspândirea de zvonuri false poate atrage potențial răspunderea penală pentru următoarele două infracțiuni.

Motivul pentru care folosim termenul “potențial” este că, în legislația actuală din Japonia, nu există o lege care să interzică sau să pedepsească în mod direct răspândirea de zvonuri false. Chiar dacă acestea ar provoca tulburări sociale, nu veți fi arestat sau pedepsit pentru infracțiunea de “răspândire a zvonurilor false”.

Totuși, situația se schimbă dacă răspândirea de zvonuri false încalcă drepturile altor persoane.

În acest articol, ne vom concentra pe următoarele două tipuri de răspundere penală:

• Infracțiunea de discreditare a creditului / Infracțiunea de obstrucționare a afacerilor prin înșelăciune
• Defăimarea

Vom discuta în detaliu în ce situații se pot constitui aceste infracțiuni.

Infracțiunea de defăimare și obstrucționarea afacerilor prin înșelăciune sub Legea Japoneză

Conform Codului Penal japonez, sunt stabilite infracțiunea de defăimare (articolul 233, prima parte) și obstrucționarea afacerilor prin înșelăciune (aceeași secțiune, partea a doua).

Cel care răspândește zvonuri false sau folosește înșelăciunea pentru a defăima credibilitatea unei persoane sau pentru a obstrucționa afacerile acesteia va fi pedepsit cu închisoare de până la trei ani sau cu amendă de până la 500.000 de yeni.

Codul Penal Articolul 233

Acestea protejează “credibilitatea” și “libertatea activităților de afaceri” ale persoanelor fizice și juridice.

“Răspândirea de zvonuri false” înseamnă diseminarea de informații sau zvonuri care contrazic fapte obiective către un număr nespecificat sau mare de persoane. “Înșelăciunea” se referă la actul de a înșela o persoană sau de a exploata eroarea sau ignoranța acesteia.

Să examinăm acum un caz real în care cineva a fost acuzat de obstrucționarea afacerilor prin înșelăciune. Așa cum am menționat anterior, infracțiunea de obstrucționare a afacerilor prin înșelăciune se stabilește prin “utilizarea înșelăciunii” și “obstrucționarea afacerilor”.

“Afacerile” nu se referă doar la activități comerciale cu scopul de a obține profit economic, ci includ și activități non-profit (activități de voluntariat, activități de club, reuniuni de foști studenți, asociații comunitare locale etc.). “Obstrucționarea” înseamnă că a apărut o situație care ar putea obstrucționa afacerile. Chiar dacă nu a rezultat o obstrucționare efectivă a operațiunilor de afaceri, simpla apariție a unei situații care ar putea obstrucționa este considerată “obstrucționare”.

În timpul cutremurului din Kumamoto din 2016 (2016), un bărbat care a răspândit zvonul fals că “un leu a scăpat de la grădina zoologică” a fost arestat pentru obstrucționarea afacerilor prin înșelăciune. Ulterior, bărbatul a fost eliberat fără a fi pus sub acuzare (suspendarea urmăririi penale).

Bărbatul arestat a postat pe X (fostul Twitter) imediat după cutremurul din Kumamoto, o fotografie cu un leu plimbându-se prin oraș, însoțită de textul “Hei, nu glumiți, din cauza cutremurului un leu a fost eliberat de la grădina zoologică din apropierea mea în Kumamoto”.

De fapt, leul nu scăpase, așadar postarea de mai sus contrazicea faptele obiective. În plus, X (fostul Twitter) poate fi considerat un mediu prin care informațiile se răspândesc la un număr nespecificat de persoane pe internet, astfel încât acțiunea bărbatului a fost recunoscută ca “răspândirea de zvonuri false”.

De asemenea, această postare a fost redistribuită de peste 20.000 de ori, iar Grădina Zoologică și Botanică din Kumamoto a primit peste 100 de apeluri telefonice, ceea ce a dus la dificultăți în efectuarea verificărilor la adăposturile animalelor.

Prin urmare, se poate spune că bărbatul a obstrucționat afacerile Grădinii Zoologice și Botanice din Kumamoto prin postarea menționată, astfel încât infracțiunea de obstrucționare a afacerilor prin înșelăciune a fost considerată a fi îndeplinită.

Delictul de defăimare sub Legea Japoneză

Cel care, în mod public, prezintă fapte și astfel aduce atingere onoarei unei persoane, indiferent de adevărul acestor fapte, va fi pedepsit cu închisoare de până la trei ani sau muncă silnică sau cu amendă de până la 500.000 yen.

Articolul 230 din Codul Penal Japonez

Acest delict protejează onoarea persoanei ca bun juridic. Termenul “onoare” se referă aici la evaluarea socială a unei persoane.

“În mod public” înseamnă că faptele prezentate pot fi recunoscute de un număr nedefinit sau mare de persoane. De asemenea, “faptele” se referă la informații concrete care pot diminua evaluarea socială a unei persoane.

Mai mult, “onoarea” este suficientă dacă reprezintă evaluarea socială factuală a unei persoane, iar “a aduce atingere onoarei” înseamnă pur și simplu prezentarea publică a unor fapte concrete care pot diminua evaluarea socială a unei persoane, fără a fi necesar ca onoarea să fie efectiv și concret încălcată.

Să examinăm acum un caz real de arestare pentru delictul de defăimare. Un bărbat a fost arestat sub suspiciunea de defăimare pentru că a postat pe Facebook conținut fals, afirmând că în produsele unui restaurant de sushi rotativ s-au găsit corpuri străine.

Bărbatul a susținut că, după ce a mâncat sushi într-un anumit restaurant, a găsit un fragment de sticlă roșie amestecat în mâncare și că “și-a tăiat gura”. După ce a raportat incidentul, familia sa a postat pe rețelele sociale, ceea ce a dus la răspândirea și crearea de controverse, inclusiv în ceea ce privește veridicitatea afirmațiilor.

În urma acestor postări, poliția și inspectorii de sănătate publică au efectuat inspecții și au confirmat că “nu există suspiciuni de contaminare”.

În acest caz, postarea bărbatului a prezentat “faptele” despre contaminarea sushi pe rețelele sociale, într-o manieră “publică”. Astfel, “onoarea” restaurantului de sushi a fost “adusă atingere”, ceea ce ar putea constitui temei pentru stabilirea delictului de defăimare.

Ce se întâmplă dacă emițătorul unei dezinformări credea că este „adevărul”?

Dar ce se întâmplă dacă persoana care a răspândit dezinformarea credea că aceasta era „adevărul”?

În cazul în care actul menționat în alineatul precedent se referă la fapte care privesc interesul public și scopul acestuia este exclusiv de a promova interesul public, dacă se poate dovedi că faptele sunt adevărate, atunci nu se aplică pedeapsa.

Articolul 230-2, alineatul 1

Pe lângă Articolul 230-2, alineatul 1, conform unei decizii a Curții Supreme de Justiție din Japonia (datată 25 iunie 1969 (Showa 44)), chiar dacă nu se poate dovedi veridicitatea, dacă există motive întemeiate bazate pe documente și dovezi solide, se consideră că nu există intenție criminală și, prin urmare, nu se constituie infracțiunea de defăimare.

Totuși, dacă credința greșită nu se bazează pe „documente și dovezi solide care să ofere motive întemeiate”, persoana respectivă va rămâne în continuare responsabilă, ceea ce sugerează că este preferabilă o comunicare prudentă.

Poți scăpa de responsabilitatea legală ștergând o defăimare?

Chiar dacă ai realizat că o postare este o defăimare și ai decis să o ștergi, acest lucru nu te exonerează de responsabilitatea penală sub legea japoneză.

Sub legislația japoneză, infracțiunile de obstrucționare a afacerilor prin înșelăciune și defăimare pot fi stabilite chiar și în absența unui prejudiciu concret, deoarece actul în sine poate crea riscul apariției unui prejudiciu. Prin urmare, chiar dacă o defăimare se răspândește și provoacă o mare confuzie sau daune, sau dacă situația escaladează, ștergerea grăbită a postării nu este de niciun folos.

În plus, odată ce o postare a fost făcută pe internet, ștergerea contului sau a aplicației de socializare nu elimină înregistrările, cum ar fi adresa IP sau informațiile abonatului deținute de furnizorul de servicii internet. Identificarea postatorului rămâne posibilă. Gândirea că “sunt anonim pe un cont de SNS” sau “am șters aplicația, deci nu există dovezi” nu este valabilă. Postările făcute fără grijă nu sunt recomandate.

Responsabilitatea legală în cazul răspândirii de informații false pe rețelele sociale în Japonia

Rețelele sociale precum Twitter și Facebook includ funcții de răspândire a informațiilor, cum ar fi “repost” sau “like”. Pe de o parte, este ușor să răspândim informații pe rețelele sociale, dar pe de altă parte, există riscul ca informații false și senzaționale să se răspândească rapid.

Ce responsabilitate legală există pentru cei care nu au creat informația falsă, dar au contribuit la răspândirea acesteia?

Concluzia este că, chiar și cei care au contribuit la răspândirea unei informații false pot fi trași la răspundere penală, așadar este necesară prudență.

Într-un caz de apel în litigii civile din Japonia, fostul guvernator al prefecturii Osaka, Toru Hashimoto, a câștigat un proces de defăimare împotriva unui jurnalist care a repostat (anterior cunoscut ca retweet) un mesaj pe Twitter (acum, X) despre el.

În acest caz, s-a disputat responsabilitatea legală a persoanei care a răspândit informația, nu a celei care a postat-o inițial. În instanță s-a subliniat că, dacă cineva retweetează un mesaj original care scade evaluarea socială a unei alte persoane, persoana care a făcut retweet-ul poartă responsabilitatea pentru actul ilicit, cu excepția cazului în care există motive care elimină ilegalitatea, indiferent de circumstanțe, intenție sau scop. În plus, s-a stabilit că mesajul original scădea evaluarea socială a domnului Hashimoto și că jurnalistul care a făcut retweet-ul a fost neglijent.

Astfel, chiar și răspândirea informațiilor cu un simplu clic pe rețelele sociale poate atrage responsabilitatea legală.

Cum să răspundeți când sunteți afectat de prejudiciul reputațional cauzat de zvonuri în Japonia

Prejudiciul reputațional se referă la daunele suferite din cauza zvonurilor nefondate (conform „Dicționarului Daijisen”). Acesta include în special daunele economice și sociale. Companiile pot suferi prejudicii reputaționale din cauza răspândirii zvonurilor false.

Pe internet, chiar și după ștergerea unei postări, informații precum adresa IP a autorului rămân stocate sub formă de loguri de către furnizorii de servicii internet pentru o perioadă determinată. Aceste informații pot fi folosite pentru a identifica autorul postării.

Identificarea autorului permite inițierea unei plângeri penale împotriva acestuia sau solicitarea de despăgubiri prin intermediul unei acțiuni civile. Detaliile despre cum să răspundeți când sunteți afectat de prejudiciul reputațional sunt explicate în articolul de mai jos.

Articolul asociat: Ce este prejudiciul reputațional? Explicații clare despre cum să răspundeți în cazul în care suferiți astfel de daune[ja]

Concluzie: Consultați un avocat pentru a face față zvonurilor și prejudiciului de reputație

Zvonurile răspândite pe rețelele de socializare pot cauza serioase tulburări sociale în timpul dezastrelor. Chiar și postările făcute fără intenție rău-voitoare pot duce la acuzații de defăimare, discreditare sau obstrucționarea afacerilor prin înșelăciune, care sunt pasibile de sancțiuni penale în Japonia. De asemenea, actul de a răspândi zvonuri poate fi supus acelorași tipuri de acuzații penale.

Având în vedere că rețelele de socializare permit o diseminare ușoară a informațiilor, este esențial să abordăm cu prudență comunicarea acestora. Cu cât informația este mai senzațională, cu atât este mai important să verificăm cu atenție faptele înainte de a posta, consultând surse precum rapoartele mass-media sau comunicatele guvernamentale, și să ne asigurăm că efectuăm o verificare riguroasă a faptelor (fact-checking).

Ghidul măsurilor noastre de intervenție

Cabinetul de avocatură Monolith combină expertiza în IT, cu un accent deosebit pe internet, și în drept, oferind o experiență vastă în ambele domenii. În zilele noastre, ignorarea informațiilor legate de daunele reputaționale sau defăimarea răspândite pe internet poate duce la consecințe grave. Cabinetul nostru oferă soluții pentru gestionarea daunelor reputaționale și pentru contracararea situațiilor de criză online. Detalii suplimentare sunt disponibile în articolul de mai jos.

Domeniile de expertiză ale Cabinetului de avocatură Monolith: Strategii de gestionare a daunelor reputaționale pentru companiile listate etc.[ja]