Strategii legale pentru obținerea controlului total: Cash-Out în dreptul societăților comerciale japoneze

Strategia legală cunoscută sub numele de “cash-out” în cadrul Legii Companiilor Japoneze (日本の会社法) are o semnificație specifică, diferită de fluxul de numerar în contextul contabilității și finanțelor. În contextul legii companiilor, cash-out-ul sau “squeeze-out-ul” se referă la procedura prin care acționarul majoritar achiziționează forțat acțiunile deținute de acționarii minoritari, oferindu-le numerar ca preț. Scopul acestei acțiuni este de a plasa compania sub controlul complet al acționarului majoritar, stabilind astfel o autoritate deplină asupra managementului. Prin implementarea acestei strategii, companiile pot beneficia de numeroase avantaje strategice, cum ar fi luarea rapidă a deciziilor, reducerea costurilor de management și executarea unei strategii de management pe termen lung fără a fi influențate de preferințele acționarilor minoritari. Cu toate acestea, deoarece aceste metode afectează direct drepturile de proprietate ale acționarilor minoritari, Legea Companiilor din Japonia impune reglementări detaliate pentru a menține un echilibru strict între interesele acționarilor majoritari și protecția drepturilor acționarilor minoritari. În acest articol, vom explica cele patru metode principale de cash-out permise de Legea Companiilor Japoneze, și anume “cererea de transfer de acțiuni de la acționarul special dominant”, “consolidarea acțiunilor”, “utilizarea acțiunilor de tip cu clauză de achiziție totală” și “aplicarea schimbului de acțiuni”, împreună cu cerințele legale, procedurile și punctele de discuție practice asociate.

Scopurile strategice ale operațiunii de cash-out

Motivația de a efectua o operațiune de cash-out depășește scopul superficial de a crește procentajul de acțiuni deținute, având ca obiectiv fundamental transformarea structurii de guvernanță a companiei și maximizarea eficienței manageriale. Excluderea acționarilor minoritari este un mijloc de a atinge obiective strategice mai ample.

În primul rând, se remarcă accelerarea procesului de luare a deciziilor. Concentrarea acționarilor într-o singură persoană sau grup permite companiei să evite convocarea adunării generale a acționarilor pentru judecăți manageriale importante. Articolele 319 și 320 din Legea Companiilor din Japonia (Japan’s Companies Act) stabilesc că este posibilă adoptarea unei rezoluții prin consens scris dacă există acordul tuturor acționarilor, dar această procedură devine o opțiune practică doar atunci când există un control de 100%. Acest lucru permite companiei să răspundă dinamic la schimbările pieței și la oportunitățile de afaceri.

În al doilea rând, costurile de management și sarcinile administrative se reduc semnificativ. În prezența acționarilor minoritari, compania trebuie să continue să suporte costuri administrative variate, cum ar fi notificarea convocării adunării generale a acționarilor, trimiterea rapoartelor de afaceri, administrarea plății dividendelor și gestionarea registrului acționarilor. Prin cash-out, aceste costuri și resursele umane asociate pot fi eliminate complet.

În al treilea rând, devine posibilă realizarea unei gestionări bazate pe o perspectivă pe termen lung. În cazul companiilor listate sau a celor cu mulți acționari, așteptările legate de prețul acțiunilor pe termen scurt sau de dividende pot face dificilă implementarea strategiilor care nu generează profit imediat, cum ar fi investițiile pe termen lung în cercetare și dezvoltare sau investițiile majore în echipamente. Cash-out-ul permite conducerii să se elibereze de presiunile pieței pe termen scurt și să se concentreze pe judecăți manageriale orientate către creșterea durabilă.

În al patrulea rând, fuziunile și restructurările organizaționale sunt facilitate. O filială complet deținută poate efectua fuziuni, divizări de companii și transferuri de afaceri flexibil, doar pe baza deciziilor luate de compania mamă. Riscul ca restructurările organizaționale să fie blocate din cauza opoziției acționarilor minoritari este eliminat.

În al cincilea rând, riscul unui proces reprezentativ al acționarilor este eliminat complet. Procesul reprezentativ al acționarilor este dreptul acționarilor de a urmări responsabilitatea managerială a directorilor companiei, dar acest drept poate fi exercitat doar de acționari. Absența acționarilor minoritari eliberează directorii de riscul acestui tip de litigiu, permițându-le să ia decizii manageriale mai îndrăznețe.

În final, există și efectul de prevenire a dispersării acțiunilor. În special în cazul companiilor private, decesul unui acționar poate duce la dispersarea acțiunilor între numeroși moștenitori, complicând procesul de luare a deciziilor în cadrul companiei. Operațiunea de cash-out previne această dispersare a acțiunilor și menține o bază de management stabilă.

Metoda 1: Cererea de Transfer al Acțiunilor de către Acționarul Controlor Special sub Legislația Japoneză

Introdusă prin reforma Legii Companiilor din Japonia din 2014 (平成26年), “Cererea de Transfer al Acțiunilor de către Acționarul Controlor Special” reprezintă una dintre cele mai eficiente metode pentru realizarea unui cash-out. Acest mecanism oferă acționarilor care dețin deja un control covârșitor asupra unei companii o cale rapidă pentru a atinge statutul de subsidiară integrală.

Fundamentul legal al acestei metode este stabilit în articolul 179 și următoarele din Legea Companiilor din Japonia. Este disponibil exclusiv pentru “acționarul controlor special”, adică acel acționar care deține peste 90% din drepturile de vot ale tuturor acționarilor companiei vizate. Îndeplinirea acestei cerințe ridicate de drepturi de vot simplifică semnificativ procedura.

Procesul procedurii este următorul: În primul rând, acționarul controlor special stabilește condițiile precum prețul de achiziție și data achiziției și notifică compania vizată (conform articolului 179-2 și 179-3 din Legea Companiilor din Japonia). Apoi, consiliul de administrație al companiei vizate aprobă această cerere. O caracteristică principală a acestui sistem este că nu este necesară o rezoluție a adunării generale a acționarilor (conform articolului 179-3 din Legea Companiilor din Japonia). După aprobarea consiliului de administrație, compania vizată notifică acționarii minoritari rămași (acționarii transferați) cu cel puțin 20 de zile înainte de data aprobată (conform articolului 179-4 din Legea Companiilor din Japonia). Această notificare este considerată legal ca o cerere de transfer. Apoi, la data stabilită pentru achiziție, acționarul controlor special achiziționează automat toate acțiunile transferate, indiferent dacă plata contravalorii a fost finalizată sau nu (conform articolului 179-9 din Legea Companiilor din Japonia). Această procedură include nu doar acțiunile, ci și drepturile de subscriere la noi acțiuni, permițând un cash-out mai sigur.

Pe de altă parte, există măsuri stabilite pentru protecția drepturilor acționarilor minoritari. Cea mai importantă măsură de protecție este dreptul de a solicita unui tribunal să stabilească un “preț echitabil” (cererea de stabilire a prețului, conform articolului 179-8 din Legea Companiilor din Japonia). În plus, dacă procedura încalcă legile sau dacă prețul este considerabil inechitabil, este permisă solicitarea de oprire a achiziției (conform articolului 179-7 din Legea Companiilor din Japonia) sau, ulterior, contestarea validității achiziției (conform articolului 846-2 din Legea Companiilor din Japonia).

Un reper important în aplicarea acestui sistem a fost decizia Curții Supreme din Japonia din 30 august 2017 (în cazul cererii de stabilire a prețului de vânzare a acțiunilor Matsuya). Această decizie a limitat gama acționarilor care pot depune o cerere de stabilire a prețului la cei care dețineau acțiuni la momentul notificării oficiale sau al anunțului privind cererea de transfer al acțiunilor. Acest lucru a prevenit achiziția speculativă de acțiuni după anunțarea cash-out-ului și inițierea de procese, contribuind astfel la stabilitatea și predictibilitatea procedurii.

Metoda 2: Consolidarea Acțiunilor

Consolidarea acțiunilor reprezintă o procedură prevăzută de legea societăților comerciale din Japonia, care integrează mai multe acțiuni într-una singură și a fost utilizată de mult timp ca metodă de cash-out. Avantajul acestei metode constă în cerințele mai reduse de vot, adică poate fi implementată printr-o rezoluție specială a adunării generale a acționarilor, comparativ cu cererea de transfer a acțiunilor deținute de acționarii majoritari speciali.

Baza legală a acestei metode este articolul 180 din Legea Societăților Comerciale din Japonia . Pentru implementare, este necesară o rezoluție specială adoptată în adunarea generală a acționarilor, cu un vot favorabil de cel puțin două treimi din drepturile de vot ale acționarilor prezenți (conform articolului 309 alineatul (2) punctul (4) din Legea Societăților Comerciale din Japonia) . Nucleul procedurii constă în stabilirea unui raport de consolidare extrem de mare (de exemplu, 10.000 de acțiuni consolidate într-una singură), astfel încât numărul de acțiuni deținute de acționarii minoritari să devină o fracțiune mai mică de o acțiune .

Ca procedură specifică, mai întâi consiliul de administrație stabilește motivele consolidării acțiunilor, raportul de consolidare și data la care aceasta va produce efecte, și propune acestea adunării generale a acționarilor (conform articolului 180 alineatul (4) din Legea Societăților Comerciale din Japonia) . Odată ce rezoluția specială este adoptată în adunarea generală a acționarilor, consolidarea acțiunilor este executată la data efectivă. Ca rezultat, acționarii minoritari vor deține doar o fracțiune de acțiune, care nu le conferă drepturi de acționar . Ulterior, compania vinde acțiunile rezultate din aceste fracțiuni (de obicei cumpărate de acționarul majoritar sau de companie însăși) conform procedurilor stabilite de Legea Societăților Comerciale din Japonia și distribuie contravaloarea acestora acționarilor originali ai fracțiunilor, finalizând astfel efectiv procesul de cash-out .

Protecția acționarilor minoritari este de asemenea bine reglementată. Acționarii care se opun consolidării acțiunilor pot vota împotrivă în adunarea generală și au dreptul de a solicita companiei să le cumpere acțiunile la un „preț echitabil” (dreptul de solicitare a răscumpărării acțiunilor) (conform articolului 182-4 din Legea Societăților Comerciale din Japonia). Aceasta este o exercitare a drepturilor în avans, separată de tratamentul fracțiunilor de acțiuni. În plus, acționarii nemulțumiți de prețul de vânzare al fracțiunilor pot depune o cerere la tribunal pentru stabilirea prețului (conform articolului 182-5 din Legea Societăților Comerciale din Japonia) . Mai mult, dacă există defecte în procedura de rezoluție sau dacă conținutul rezoluției este extrem de inadecvat, este posibil să se inițieze o acțiune în justiție pentru anularea rezoluției .

O decizie importantă privind legitimitatea acestei metode a fost pronunțată de Curtea Districtuală Sapporo pe 11 iunie 2021 . În acest proces, s-a disputat dacă consolidarea acțiunilor în scop de cash-out încalcă principiul egalității acționarilor. Curtea a decis că, atâta timp cât raportul de consolidare se aplică uniform tuturor acționarilor, procedura este prevăzută de legea societăților comerciale și nu încalcă principiul egalității acționarilor. Această hotărâre are o semnificație importantă, deoarece susține legalitatea unei metode larg utilizate în practică.

Metoda 3: Utilizarea acțiunilor de tip special cu clauză de achiziție totală sub legislația japoneză

Metoda care implică utilizarea acțiunilor de tip special cu clauză de achiziție totală este cea mai complexă dintre cele patru metode, dar reprezintă o tehnică puternică de cash-out, profitând de flexibilitatea sistemului de acțiuni de tip special prevăzut de legea companiilor din Japonia. Această metodă poate permite realizarea unei subsidiare complete chiar și în situații contestate, dacă acționarul majoritar poate asigura două rezoluții speciale ale adunării generale a acționarilor.

Procedura se bazează pe prevederile articolului 108, alineatul (1), punctul 7, și articolului 171 din legea companiilor japoneze. Cel mai important aspect este necesitatea a două rezoluții speciale (fiecare necesitând o majoritate de două treimi pentru aprobare).

Procedura se desfășoară în două etape. În prima etapă, compania modifică statutul prin rezoluție specială a adunării generale a acționarilor, convertind toate acțiunile obișnuite emise într-un nou tip de acțiuni – acțiuni de tip special cu clauză de achiziție totală – care permit companiei să le achiziționeze pe baza unei rezoluții a adunării generale a acționarilor. În a doua etapă, compania convoacă din nou o rezoluție specială a adunării generale a acționarilor pentru a decide achiziția tuturor acestor acțiuni de tip special cu clauză de achiziție totală (conform articolului 171 din legea companiilor japoneze). În această rezoluție se stabilește contravaloarea achiziției, care este concepută astfel încât acționarilor majoritari să li se emită noi acțiuni obișnuite, în timp ce acționarilor minoritari să li se ofere numerar sau acțiuni fracționate care nu echivalează cu o acțiune întreagă. Astfel, acționarii minoritari vor primi în cele din urmă numerar și vor ieși din companie.

Protecția acționarilor minoritari este asigurată în două etape. Acționarii care se opun rezoluției de modificare a statutului în prima etapă pot exercita dreptul de a solicita răscumpărarea acțiunilor. După rezoluția de achiziție a acțiunilor din a doua etapă, acționarii nemulțumiți de contravaloarea achiziției pot solicita instanței să stabilească un preț de achiziție echitabil (conform articolului 172 din legea companiilor japoneze).

O ilustrare a modului de determinare a prețului în această metodă a fost decizia Curții Superioare de Justiție din Tokyo din 6 octombrie 2020 (cazul MAG Net Holdings). Această decizie juridică a evidențiat o abordare judiciară rafinată în evaluarea valorii, luând în considerare valoarea companiei în ipoteza în care cash-out-ul nu ar fi avut loc (așa-numitul “preț Nakariseba”), subliniind rolul justiției în protejarea intereselor economice ale acționarilor minoritari.

Metoda 4: Aplicarea schimbului de acțiuni

Schimbul de acțiuni este un sistem conceput inițial pentru reorganizarea grupurilor de companii, dar flexibilitatea sa în ceea ce privește contravaloarea permite aplicarea acestuia și pentru cash-out. Este folosit în special atunci când o companie mamă dorește să transforme o filială listată într-o subsidiară complet deținută.

Această metodă se bazează pe prevederile articolului 767 și următoarele din Legea Companiilor din Japonia (Japanese Companies Act). Într-un schimb de acțiuni obișnuit, acționarii filialei primesc acțiuni ale companiei mamă ca plată, dar în cazul unui cash-out, contravaloarea poate fi în bani (schimb de acțiuni cu contravaloare în numerar) sau alte proprietăți. Acest lucru permite achiziționarea forțată a acționarilor minoritari ai filialei. Pentru implementarea procedurii, este necesară o rezoluție specială a adunării generale a acționarilor atât pentru compania mamă cât și pentru filială (cu un vot favorabil de peste două treimi), iar sarcina procedurală nu este deloc neglijabilă.

Cel mai important aspect de luat în considerare atunci când se alege această metodă este tratamentul fiscal. În cazul unui schimb de acțiuni calificat în care acțiunile companiei mamă sunt folosite ca plată, impozitarea câștigurilor sau pierderilor de capital ale acționarilor poate fi amânată. Cu toate acestea, când se primește bani ca plată, acest lucru este considerat ca o vânzare de acțiuni și generează o taxare imediată pe câștigurile de capital. Aceasta este o informație extrem de importantă pentru acționarii minoritari care sunt cash-out, și constituie un element semnificativ în negocierile condițiilor tranzacției.

Ca măsură de protecție a acționarilor minoritari, acționarii companiei mamă și ai filialei care se opun schimbului de acțiuni pot exercita dreptul de a solicita răscumpărarea acțiunilor lor de către compania respectivă, cerând un preț echitabil pentru acțiunile lor.

Compararea Metodelor și Alegerea Strategică

Alegerea metodei de cash-out este o decizie strategică de management care trebuie să ia în considerare procentajul de drepturi de vot deținute de acționarul majoritar, rapiditatea procedurii dorite, precum și costurile și complexitatea acceptabile. Nu există o metodă absolut superioară; se cere o alegere optimă în funcție de circumstanțe.

Pentru acționarii majoritari care dețin peste 90% din drepturile de vot, cererea de transfer de acțiuni a unui acționar majoritar special este cea mai puternică opțiune, deoarece nu necesită adunarea generală a acționarilor și permite avansarea rapidă a procedurii prin simpla rezoluție a consiliului de administrație. Pe de altă parte, dacă drepturile de vot sunt între două treimi și sub 90%, această metodă nu este disponibilă, iar acționarul majoritar trebuie să ia în considerare fie fuziunea de acțiuni, fie utilizarea acțiunilor de tip special cu clauză de achiziție totală. Comparând aceste două opțiuni, în general, fuziunea de acțiuni, care necesită doar o singură rezoluție specială, este mai simplă și mai rapidă decât utilizarea acțiunilor de tip special cu clauză de achiziție totală, care necesită două rezoluții speciale. Aplicarea schimbului de acțiuni este folosită în principal pentru a realiza o subsidiară completă între compania mamă și filială, eliminând acționarii minoritari prin compensație în numerar, dar necesită rezoluții speciale în ambele companii.

Practica și riscurile litigiilor privind „prețul echitabil” sub legislația japoneză

Indiferent de metoda de cash-out aleasă, succesul acesteia depinde în mare măsură de calculul „prețului echitabil”. Respectarea formală a procedurilor stabilite de Legea Companiilor din Japonia este insuficientă, deoarece echitatea substanțială a contravalorii plătite acționarilor minoritari reprezintă cel mai disputat punct de discuție și cel mai mare risc de litigiu pentru companie.

Analizând jurisprudența, instanțele nu acceptă necondiționat prețul propus de companie. Ele utilizează diverse metode de evaluare a valorii întreprinderii, cum ar fi metoda DCF, metoda prețului de piață al acțiunilor, metoda valorii nete a activelor, și iau în considerare concepte avansate precum valoarea companiei în absența tranzacției (prețul Nakariseba) sau distribuția echitabilă a sinergiilor generate de tranzacție, pentru a ajunge la propriile concluzii.

Prin urmare, pentru companiile care planifică un cash-out, este esențial să se pregătească în vederea acestei revizuiri judiciare, demonstrând obiectiv echitatea prețului. În practică, cea mai importantă măsură de gestionare a riscurilor este obținerea unui aviz privind prețul echitabil (Fairness Opinion) de la o instituție de evaluare independentă terță parte. Acest aviz constituie o dovadă puternică că consiliul de administrație și-a îndeplinit datoria de diligență în stabilirea prețului și servește ca fundament pentru susținerea raționalității deciziei directorilor în litigii. Neglijarea calculului unui preț echitabil poate duce la consecințe grave, cum ar fi costuri substanțiale de litigiu și pierderea de timp pentru conducerea executivă, ordinele instanței de majorare a prețului, precum și deteriorarea reputației companiei.

Concluzie

Așa cum am văzut în acest articol, cash-out-ul este un instrument strategic esențial recunoscut sub legea companiilor din Japonia (Japanese Companies Act), care permite stabilirea unui control de 100% și, prin aceasta, îmbunătățirea semnificativă a flexibilității și eficienței în management. În implementarea sa, este necesar să se aleagă metoda optimă dintre cele patru principale tehnici, în funcție de procentajul de voturi deținut de acționarul majoritar și de circumstanțele specifice. Cu toate acestea, indiferent de metoda utilizată, principiul universal pentru a finaliza cu succes și legal cash-out-ul este să se calculeze și să se ofere „un preț echitabil” acționarilor minoritari în mod sincer. Asigurarea acestei echități substanțiale este cea mai importantă gestionare a riscurilor și cheia pentru realizarea tranzacțiilor fără probleme.

Firma de avocatură Monolith are o vastă experiență în servicii legale legate de tema acestui articol, adică cash-out-ul, pentru numeroși clienți din Japonia. Firma noastră oferă suport cuprinzător, de la elaborarea planurilor strategice pentru aceste tranzacții complexe, la respectarea procedurilor stricte stabilite de legea companiilor din Japonia și gestionarea riscurilor de litigiu. De asemenea, în cadrul firmei noastre sunt angajați mai mulți vorbitori de engleză cu calificări juridice străine, ceea ce ne permite să asigurăm o comunicare eficientă și sfaturi juridice precise în contextul internațional al fuziunilor și achizițiilor și restructurărilor organizaționale. În luarea deciziilor importante de management pentru atingerea controlului complet, noi suntem partenerul de încredere al companiei dumneavoastră. Sursele utilizate în acest raport pot fi găsite