O analiză practică privind reducerea capitalului social și a rezervelor conform legislației societăților comerciale din Japonia

Legea Companiilor din Japonia stabilește procedurile prin care o societate pe acțiuni poate reduce capitalul social și rezervele, care constituie baza sa patrimonială. Aceste proceduri pot deveni instrumente puternice pentru realizarea unor strategii de management diverse, cum ar fi acoperirea pierderilor acumulate, îmbunătățirea eficienței capitalului sau optimizarea fiscală. Totuși, capitalul social și rezervele joacă un rol crucial ca garanție pentru creditorii companiei. Prin urmare, acțiunile de reducere a acestor sume sunt strict reglementate de Legea Companiilor din Japonia, din perspectiva protecției intereselor creditorilor. Acest proces nu se limitează la o simplă operațiune contabilă internă, ci implică cerințe legale complexe, cum ar fi rezoluțiile adunării generale a acționarilor și procedurile de protecție a creditorilor. Înțelegerea și executarea corectă a acestor proceduri sunt esențiale pentru operarea sănătoasă a unei societăți pe acțiuni. În acest articol, ne vom concentra pe reducerea capitalului social (reducerea capitalului) și a rezervelor, așa cum sunt stabilite de Legea Companiilor din Japonia, și vom explica în detaliu procedurile specifice, cerințele de rezoluție și excepțiile importante, bazându-ne pe textele legale.

Reducerea Capitalului Social: Principiile Procedurale

Atunci când o societate pe acțiuni decide să reducă capitalul social, procedurile de bază sunt reglementate de articolul 447, alineatul 1 din Legea Companiilor din Japonia (2005). Acest articol impune proceduri stricte deoarece reducerea capitalului social reprezintă o schimbare semnificativă în baza patrimonială a companiei.  

În principiu, pentru a reduce capitalul social, este necesară o hotărâre specială a adunării generale a acționarilor. Hotărârea specială necesită prezența acționarilor care dețin majoritatea drepturilor de vot și aprobarea a cel puțin două treimi din drepturile de vot ale acționarilor prezenți. Legea impune acest prag ridicat deoarece capitalul social este considerat baza de încredere a companiei și garanția finală pentru creditori. Reducerea acestuia afectează direct riscurile creditorilor și esența investițiilor acționarilor, astfel că nu ar trebui să fie realizată pe baza unei decizii ușoare a conducerii, ci necesită un consens larg al acționarilor.  

În cadrul acestei hotărâri speciale a adunării generale a acționarilor, conform articolului 447, alineatul 1 din Legea Companiilor din Japonia, trebuie specificate în mod concret următoarele trei aspecte:  

1. Suma capitalului social care urmează să fie redusă
2. În cazul în care o parte sau întreaga sumă a capitalului social redus va fi alocată ca rezervă, acest lucru trebuie specificat, precum și suma alocată ca rezervă
3. Data la care reducerea capitalului social va produce efecte

De asemenea, suma capitalului social redus nu poate depăși capitalul social existent la data la care reducerea produce efecte. Această reglementare este menită să prevină ca suma capitalului social să devină negativă.  

Excepții de la Cerințele de Rezoluție pentru Reducerea Capitalului Social în Japonia

Reducerea capitalului social necesită, în principiu, o rezoluție specială a adunării generale a acționarilor, dar Legea Companiilor din Japonia prevede excepții care relaxează aceste cerințe stricte în anumite situații. Aceste excepții sunt semnificative pentru a spori mobilitatea procedurilor și pentru a răspunde unor obiective specifice de management.

Prima excepție se referă la reducerea capitalului social pentru a acoperi pierderile. Conform articolului 309, alineatul 2, punctul 9 din Legea Companiilor din Japonia, dacă reducerea capitalului social este decisă la adunarea generală ordinară a acționarilor și suma reducerii nu depășește suma pierderilor calculate conform metodei stabilite de ordinul Ministerului Justiției la data adunării generale ordinare a acționarilor, se poate decide printr-o rezoluție ordinară în loc de una specială. Rezoluția ordinară are cerințe mai relaxate decât cea specială. Motivul pentru care această excepție este permisă este că procedura nu implică o scurgere de active ale companiei către exterior, ci este un proces intern de contabilitate pentru a reorganiza cifrele din bilanț și a restabili sănătatea financiară. Atâta timp cât activele companiei nu scad, riscul pentru creditori este considerat scăzut, permițându-se astfel o procedură mai simplă.

A doua excepție se aplică atunci când reducerea capitalului social are loc simultan cu emiterea de acțiuni. Conform articolului 447, alineatul 3 din Legea Companiilor din Japonia, dacă o societate pe acțiuni reduce capitalul social simultan cu emiterea de acțiuni și suma capitalului social după data intrării în vigoare nu este mai mică decât suma capitalului social înainte de data intrării în vigoare, nu este necesară o rezoluție a adunării generale a acționarilor. Într-o companie cu consiliu de administrație, reducerea capitalului social poate fi decisă printr-o rezoluție a consiliului de administrație, iar în companiile fără consiliu de administrație, prin decizia directorilor. Această reglementare se bazează pe ideea că, deoarece capitalul social nu scade substanțial, nu există riscul de a afecta garanțiile creditorilor. Această procedură are mai degrabă natura unei “restructurări” decât a unei “reduceri” de capital, permițându-se astfel o decizie rapidă la nivelul consiliului de administrație, fără a trece prin adunarea generală a acționarilor.

Reducerea Sumei Rezervei: Proceduri și Scopuri în Japonia

Similar cu reducerea sumei capitalului social, o societate pe acțiuni din Japonia poate reduce suma rezervei (rezerva de capital și rezerva de profit). Această procedură este reglementată de articolul 448 din Legea Companiilor din Japonia (2005) și, în general, are o povară procedurală mai ușoară comparativ cu reducerea sumei capitalului social.

În cazul reducerii sumei rezervei, este necesară, în principiu, o hotărâre ordinară a adunării generale a acționarilor. Aceasta reprezintă un prag mai scăzut decât reducerea sumei capitalului social, care necesită o hotărâre specială. În cadrul adunării generale a acționarilor, conform articolului 448 alineatul 1 din Legea Companiilor din Japonia, trebuie să se decidă următoarele aspecte:

1. Suma rezervei care urmează să fie redusă
2. În cazul în care întreaga sumă sau o parte din suma rezervei reduse va fi transformată în capital social, acest lucru și suma care va fi transformată în capital social
3. Data la care reducerea sumei rezervei va produce efecte

Scopul general al acestei proceduri este de a transfera suma rezervei reduse în alte surplusuri de capital. Aceste surplusuri de capital pot fi ulterior utilizate pentru a acoperi pierderile sau ca sursă pentru dividendele viitoare, oferind astfel o mai mare flexibilitate în strategia financiară.

De asemenea, există excepții similare cu cele pentru reducerea sumei capitalului social. Articolul 448 alineatul 3 din Legea Companiilor din Japonia prevede că, în cazul în care reducerea sumei rezervei are loc simultan cu emiterea de acțiuni și suma rezervei după data efectivă nu este mai mică decât suma de dinaintea datei efective, decizia poate fi luată de consiliul de administrație (sau de un director) în locul unei hotărâri a adunării generale a acționarilor.

Procedura de Protecție a Creditorilor: Cel Mai Important Proces în Reducerea Capitalului în Japonia

În cadrul procedurii de reducere a capitalului social sau a rezervelor, cel mai important și consumator de timp proces este procedura de protecție a creditorilor, conform articolului 449 din Legea Companiilor din Japonia. Capitalul social și rezervele au rolul de a proteja interesele creditorilor prin funcția de reținere a activelor companiei în interiorul acesteia. Prin urmare, reducerea acestor sume poate diminua garanțiile pe care creditorii se bazează, iar legea obligă să se ofere creditorilor oportunitatea de a-și exprima obiecțiile.  

Pentru a îndeplini această procedură, compania trebuie, în principiu, să ia următoarele două măsuri:  

1. Anunț în Monitorul Oficial: Publicarea în Monitorul Oficial a detaliilor privind reducerea capitalului și a altor informații relevante.
2. Notificare individuală către creditorii cunoscuți: Compania trebuie să notifice în scris fiecare creditor cunoscut.

În anunț și notificare, este necesar să se precizeze clar detaliile reducerii, informațiile privind ultimul bilanț al companiei și faptul că creditorii pot formula obiecții într-o perioadă de cel puțin o lună. Această perioadă de o lună nu poate fi redusă, iar având în vedere că publicarea în Monitorul Oficial poate dura între una și două săptămâni de la depunerea cererii, finalizarea procedurii de protecție a creditorilor poate dura cel puțin aproximativ două luni. Până la finalizarea acestei proceduri, reducerea capitalului social nu va avea efecte legale.  

Cu toate acestea, pentru a reduce povara practică a notificării individuale, există metode alternative disponibile. Companiile care au stabilit în statutul lor metode de anunțare diferite de Monitorul Oficial (cum ar fi publicarea în ziarele zilnice sau anunțurile electronice) pot omite notificarea individuală către creditorii cunoscuți prin efectuarea unui anunț dublu, atât în Monitorul Oficial, cât și prin metoda stabilită în statut.  

În cazul în care un creditor își exprimă obiecția în termenul stabilit, compania trebuie să efectueze plata către acel creditor, să ofere o garanție adecvată sau să încredințeze proprietăți adecvate unei companii de încredere. Totuși, dacă compania poate demonstra că reducerea capitalului social nu va “afecta negativ acel creditor,” nu este necesar să ia aceste măsuri.  

Când Procedurile de Protecție a Creditorilor Devine Inutile în Japonia

În cazul reducerii capitalului social sau a rezervelor, procedurile de protecție a creditorilor sunt, în principiu, obligatorii. Totuși, Legea Companiilor din Japonia recunoaște excepții în anumite situații limitate, unde aceste proceduri nu sunt necesare. Existența acestor excepții diferă semnificativ între reducerea capitalului social și reducerea rezervelor.

Atunci când se reduce capitalul social, procedurile de protecție a creditorilor sunt aproape întotdeauna necesare. Din punct de vedere legal, practic nu există excepții care să permită omiterea acestor proceduri. Aceasta reflectă poziția capitalului social ca fundament al credibilității unei companii.

Pe de altă parte, în cazul reducerii rezervelor, articolul 449, alineatul 1 din Legea Companiilor din Japonia prevede două excepții importante în care procedurile de protecție a creditorilor nu sunt necesare.

Când Întreaga Sumă a Rezervelor Reduse Devine Capital Social

În acest caz, fondurile sunt transferate doar din categoria rezerve în categoria capital social. Capitalul social este considerat a avea o forță mai mare de constrângere asupra activelor companiei decât rezervele, astfel încât acest transfer nu slăbește protecția creditorilor, ci, dimpotrivă, o întărește. Prin urmare, procedurile de protecție a creditorilor nu sunt necesare.

Reducerea Rezervelor pentru Acoperirea Pierderilor, Îndeplinind Condiții Specifice

Concret, este vorba despre (a) adoptarea unei hotărâri de reducere la adunarea generală ordinară a acționarilor și (b) suma rezervelor reduse să nu depășească valoarea pierderilor companiei la data acelei hotărâri. Această procedură este considerată o simplă operațiune contabilă internă, menită să îmbunătățească bilanțul fără a permite ieșirea activelor companiei către exterior, astfel încât nu există riscul de a prejudicia creditorii, iar omiterea procedurii este permisă.

Existența acestor reglementări excepționale permite ca, în special în scopuri precum acoperirea pierderilor, reducerea rezervelor să fie realizată mult mai rapid și mai simplu decât reducerea capitalului social.

Compararea Procedurilor: Reducerea Capitalului Social și Reducerea Rezervei

Așa cum am explicat anterior, chiar dacă reducerea capitalului social și reducerea rezervei au scopuri similare, există câteva diferențe importante în procedurile stabilite de Legea Companiilor din Japonia. Reducerea capitalului social este considerată o schimbare mai fundamentală a bazei financiare a companiei, motiv pentru care, în principiu, este necesar un proces decizional strict sub forma unei hotărâri speciale a adunării generale a acționarilor, precum și un proces de protecție a creditorilor care este aproape inevitabil. În schimb, reducerea rezervei este considerată parte a unei strategii financiare mai flexibile și, în principiu, este suficientă o hotărâre ordinară a adunării generale a acționarilor. Un avantaj major este că, pentru scopuri specifice precum acoperirea pierderilor sau transferul către capitalul social, procedura de protecție a creditorilor este exceptată. În plus, deoarece capitalul social este un element înregistrat, este necesară o modificare a înregistrării în cazul reducerii acestuia, dar deoarece rezerva nu este un element înregistrat, nu este necesară înregistrarea reducerii acesteia, cu excepția cazului în care este transferată către capitalul social.

Rezumatul acestor diferențe este prezentat în tabelul de mai jos.

Analiza Jurisprudenței: Interpretarea „Riscului de Prejudiciere a Creditorului” în Japonia

Interpretarea cerinței „când nu există riscul de a prejudicia creditorul” la care o companie poate apela atunci când un creditor ridică obiecții este extrem de importantă în practică. În acest sens, o hotărâre importantă care indică criteriile de evaluare ale instanțelor japoneze este decizia Curții de Apel din Osaka din 27 aprilie 2017 (numărul cazului: Heisei 28 (2016) (Ne) nr. 2880).  

În acest caz, o companie (compania Y) a redus semnificativ capitalul social, iar un creditor (compania X) a ridicat obiecții. Totuși, compania Y a refuzat să ofere garanții, invocând articolul 449, alineatul 5 din Legea Companiilor din Japonia, susținând că „nu există riscul de a prejudicia creditorul.” Compania X a contestat acest lucru și a intentat un proces pentru a solicita anularea reducerii capitalului social.

Instanța a respins evaluarea formală conform căreia reducerea capitalului social ar crește abstract riscul pentru creditori. În schimb, a stabilit un criteriu conform căruia trebuie să se ia în considerare circumstanțele concrete pentru a evalua dacă reducerea capitalului social nu impune un risc suplimentar nejustificat creditorului respectiv. Instanța a menționat următoarele aspecte ca factori de luat în considerare:  

• Dacă sunt planificate distribuții de surplus imediat după reducerea capitalului social
• Valoarea creanței creditorului respectiv și termenul de plată
• Riscurile asociate activităților comerciale ale companiei
• Dimensiunea reducerii capitalului social

În acest caz, instanța a concluzionat că reducerea capitalului social nu face dificilă recuperarea creanței de către compania X, având în vedere că valoarea creanței companiei X era relativ mică și că aceasta obținuse deja o hotărâre care obliga compania Y la plată, fiind în măsură să execute silit în orice moment. Ca rezultat, instanța a acceptat argumentul companiei Y și a concluzionat că „nu există riscul de a prejudicia creditorul.”  

Această hotărâre marchează un punct de cotitură important în interpretarea legală. Ea stabilește că existența sau inexistența „riscului de a prejudicia creditorul” nu trebuie evaluată din perspectiva abstractă a reducerii bazei patrimoniale, ci dintr-o perspectivă mai substanțială, care ia în considerare dacă există un pericol concret pentru recuperarea creanței fiecărui creditor în parte. Acest precedent arată că o companie poate continua procedura de reducere a capitalului social dacă poate demonstra, pe baza faptelor concrete, că nu există riscul de a prejudicia creditorul, chiar și atunci când există obiecții din partea acestuia.

Concluzie

Așa cum am detaliat în acest articol, reducerea capitalului social și a rezervelor conform Legii Companiilor din Japonia reprezintă opțiuni eficiente în strategia financiară a unei companii. Totuși, implementarea acestora necesită respectarea exactă a unor proceduri legale complexe și stricte, cum ar fi cerințele de rezoluție ale adunării generale a acționarilor și procedurile de protecție a creditorilor. Este esențial să se înțeleagă diferențele dintre reducerea capitalului social, care necesită, în principiu, o rezoluție specială și aproape întotdeauna proceduri de protecție a creditorilor, și reducerea rezervelor, care are cerințe mai flexibile. Alegerea procedurii adecvate în funcție de obiective este cheia succesului strategic. În evaluarea acestor proceduri, expertiza profesională este indispensabilă pentru a evita riscurile legale și a asigura o implementare lină.

Firma de avocatură Monolith are o experiență vastă în oferirea de servicii juridice legate de reducerea capitalului social și a rezervelor pentru numeroși clienți din Japonia. Avem în echipă mai mulți experți vorbitori de engleză cu calificări de avocați străini, care pot oferi suport precis și practic pentru procedurile complexe de drept corporativ discutate în acest articol, dintr-o perspectivă internațională. Vă încurajăm să ne contactați pentru consultanță atunci când luați în considerare aceste proceduri.