Explicația procedurii de lichidare a companiilor în dreptul societăților japoneze

Când o companie își încheie activitățile sub Legea Companiilor din Japonia, acest lucru nu înseamnă neapărat un eșec în management. Cu excepția cazurilor specifice, cum ar fi decizia de fuziune sau inițierea procedurilor de faliment, dizolvarea unei companii nu duce la dispariția imediată a persoanei juridice. În schimb, compania intră într-un proces legal definit ca ‘lichidare’. Scopul acestui proces este de a finaliza operațiunile rămase ale companiei, de a lichida activele, de a plăti toate datoriile și, în final, de a distribui proprietatea rămasă (activele reziduale) acționarilor. Compania aflată în acest proces este denumită ‘companie în lichidare’, iar activitățile sale legale sunt limitate la ceea ce este necesar pentru a atinge scopul lichidării. Procedura de lichidare la care ne referim este ‘lichidarea obișnuită’, care are loc atunci când proprietatea companiei este suficientă pentru a acoperi în totalitate datoriile, o situație cunoscută ca supraponderalitatea activelor. Aceasta este adesea alegerea rezultată din decizii strategice de management, cum ar fi închiderea voluntară din cauza lipsei de succesor sau finalizarea planificată a unei afaceri după încheierea unui proiect specific. Prin urmare, lichidarea este un proces controlat pentru a încheia o companie menținând ordinea legală. În acest articol, vom explica în detaliu procedura de lichidare obișnuită stabilită de Legea Companiilor din Japonia, de la rolul lichidatorilor și al adunării lichidatorilor, la fluxul specific de sarcini și până la finalizarea procedurii, conform prevederilor legale.

Lichidatorul: Organul Executiv al Procedurii de Lichidare Sub Legislația Japoneză

Metoda de Numire a Lichidatorului

După dizolvarea unei companii, organul central care execută afacerile de lichidare este “lichidatorul”. Lichidatorul preia rolul consiliului de administrație sau al directorului reprezentativ al companiei înainte de dizolvare, executând operațiunile și reprezentând compania în lichidare.

Articolul 478, alineatul (1) din Legea Companiilor din Japonia stabilește trei niveluri de prioritate pentru numirea lichidatorilor. În primul rând, dacă statutul companiei desemnează cine ar trebui să fie lichidator, acea persoană va prelua funcția. În al doilea rând, chiar dacă statutul nu prevede nimic, adunarea generală a acționarilor poate alege o persoană specifică prin rezoluție. De fapt, multe companii numesc un lichidator în același timp cu adunarea generală a acționarilor care decide dizolvarea. Dacă niciuna dintre aceste metode nu rezultă în numirea unui lichidator, ca a treia opțiune, directorii de la momentul dizolvării devin automat lichidatori. Aceasta este cunoscută sub numele de lichidator statutar și este un caz obișnuit în special în rândul întreprinderilor mici și mijlocii. În cazuri rare, când niciuna dintre aceste metode nu determină numirea unui lichidator, părțile interesate, cum ar fi acționarii, pot depune o cerere la tribunal, iar tribunalul va numi un lichidator. După numirea lichidatorului, este necesar să se înregistreze dizolvarea și lichidatorul, precum și reprezentantul lichidatorului la Registrul Comerțului în termen de două săptămâni de la data dizolvării.

Responsabilitățile Lichidatorului

Responsabilitățile lichidatorului sunt variate, dar printre cele principale se numără finalizarea afacerilor existente ale companiei “finalizarea afacerilor curente”, colectarea și lichidarea activelor companiei “încasarea creanțelor și lichidarea proprietății” și plata tuturor datoriilor companiei “plata datoriilor”. În îndeplinirea acestor responsabilități, lichidatorul are datoria de a acționa cu atenția unui administrator prudent (datoria de diligență) și de a fi loial companiei (datoria de loialitate). Aceste obligații legale nu sunt doar formale. Dacă lichidatorul neglijează îndatoririle sale și cauzează prejudicii companiei, de exemplu, prin neglijarea colectării creanțelor recuperabile sau prin vânzarea activelor companiei la un preț nedrept de scăzut, poate fi tras la răspundere pentru neglijență în îndeplinirea sarcinilor și poate fi obligat să plătească despăgubiri personale companiei. Prin urmare, în special directorii care devin automat lichidatori trebuie să fie conștienți că rolul lor implică riscuri legale semnificative și să își execute responsabilitățile cu prudență. După numire, lichidatorul trebuie să investigheze fără întârziere situația financiară a companiei și să întocmească un inventar al proprietății și un bilanț contabil, care trebuie să fie aprobat de adunarea generală a acționarilor. Aceasta este o obligație stabilită de articolul 492 din Legea Companiilor din Japonia și reprezintă un pas important care stabilește baza întregului proces de lichidare.

Consiliul de Lichidatori: Decizii și Supraveghere în Execuția Activităților

Înființarea Consiliului de Lichidatori

O societate pe acțiuni în curs de lichidare din Japonia nu este obligată să instituie un organ echivalent cu consiliul de administrație. Cu toate acestea, pentru a răspunde nevoii de o guvernanță mai strictă, legea japoneză a companiilor oferă opțiunea de a înființa un organ numit “Consiliul de Lichidatori”.

Conform articolului 477 alineatul (2) din Legea Companiilor din Japonia, o societate pe acțiuni în lichidare poate să stabilească un Consiliu de Lichidatori prin statutul său, la discreție. Pe de altă parte, dacă societatea avea un consiliu de auditori înainte de dizolvare, atunci este obligatoriu să înființeze un Consiliu de Lichidatori (conform aceluiași articol, alineatul (3)). Când se înființează un Consiliu de Lichidatori, trebuie să existe cel puțin trei membri lichidatori (conform articolului 331 alineatul (5), aplicabil prin articolul 478 alineatul (8)).

Competențele Consiliului de Lichidatori

Consiliul de Lichidatori este format din toți lichidatorii (conform articolului 489 alineatul (1) din Legea Companiilor din Japonia) și competențele sale se împart în principal în trei categorii. Prima este decizia privind executarea activităților societății în lichidare. A doua este supravegherea corectitudinii executării sarcinilor fiecărui lichidator. A treia este selectarea și demiterea reprezentantului lichidator care va reprezenta societatea. Această structură de putere este similară cu cea a consiliului de administrație al unei companii active, având scopul de a asigura o decizie prudentă prin consens în cazul executării activităților importante. În special, articolul 489 alineatul (6) din Legea Companiilor din Japonia interzice Consiliului de Lichidatori să delegheze decizii individuale lichidatorilor în cazul unor chestiuni deosebit de grave, cum ar fi vânzarea de active importante sau contractarea de datorii semnificative, subliniind importanța deciziilor organizaționale.

Înființarea unui Consiliu de Lichidatori nu este doar o alegere procedurală, ci o decizie strategică care determină modul de guvernanță în procesul de lichidare. În cazurile în care se preconizează o lichidare complexă, cum ar fi existența mai multor acționari sau divergențe între părțile interesate privind metoda de lichidare a activelor, înființarea unui Consiliul de Lichidatori poate crește transparența procesului decizional și poate întări supravegherea acțiunilor fiecărui lichidator. Acest lucru poate preveni litigiile ulterioare și contribuie la desfășurarea lină a procedurilor de lichidare.

Fluxul specific al procedurilor de lichidare sub legislația japoneză

După numirea lichidatorului, procedurile de lichidare sunt desfășurate conform pașilor specifici stabiliți de Legea Companiilor din Japonia. Acest proces are ca scop organizarea echitabilă și eficientă a activelor companiei, protejând în același timp drepturile părților interesate, în special ale creditorilor.

Aprobarea Adunării Generale a Acționarilor

În primul rând, așa cum am menționat anterior, lichidatorul trebuie să întocmească un inventar al proprietății și un bilanț contabil la data dizolvării companiei și să obțină aprobarea acestora în cadrul Adunării Generale a Acționarilor (conform articolului 492 din Legea Companiilor din Japonia).

Procedurile de protecție a creditorilor

În continuare, un pas extrem de important în procedura de lichidare este “procedura de protecție a creditorilor”. Bazat pe articolul 499, alineatul (1) din Legea Companiilor din Japonia, compania în lichidare trebuie să publice imediat după dizolvare un anunț în Gazeta Oficială. Acest anunț solicită tuturor creditorilor să-și declare creanțele într-o perioadă determinată de cel puțin două luni. Această perioadă de două luni nu poate fi scurtată și constituie un factor decisiv pentru durata minimă a întregului proces de lichidare. Pe lângă anunțul din Gazeta Oficială, compania este obligată să trimită notificări individuale creditorilor cunoscuți. Neglijarea acestei proceduri poate prejudicia în mod incorect drepturile creditorilor, motiv pentru care este necesară o conformare strictă. Creditorii care nu își declară creanțele în perioada stabilită sunt, în principiu, excluși din procedura de lichidare, însă datoriile față de creditorii cunoscuți trebuie achitate chiar dacă aceștia nu și-au declarat creanțele.

Distribuirea activelor rămase

După expirarea perioadei de declarare a creanțelor și stabilirea tuturor creanțelor, lichidatorul va achita datoriile din activele companiei. Dacă după achitarea tuturor datoriilor rămân încă active, acestea constituie “activele rămase” și vor fi distribuite acționarilor. Articolul 504, alineatul (3) din Legea Companiilor din Japonia stabilește ca principiu distribuirea echitabilă a acestor active rămase în funcție de numărul de acțiuni deținute de fiecare acționar (principiul egalității acționarilor). Cu toate acestea, dacă compania a emis acțiuni de diferite tipuri care prevăd o distribuire diferită a activelor rămase în statutul său (de exemplu, acțiuni preferențiale care oferă anumitor acționari dreptul la o distribuire prioritară), atunci distribuirea va urma acele prevederi.

Există un caz de judecată interesant care ilustrează validitatea acordurilor între acționari în companiile private. Decizia Tribunalului Districtual din Tokyo din 7 septembrie 2015 (2015) a stabilit că, chiar dacă acordul acționarilor de a distribui activele rămase într-un mod diferit de proporția deținerii de acțiuni (o prevedere personalizată) nu este reflectat oficial în statut, acesta este totuși valabil. Acest caz de judecată sugerează că acordurile flexibile între acționari, în special în companiile cu un număr mic de acționari și relații strânse, pot fi respectate legal, oferind astfel implicații importante pentru practica de afaceri.

Finalizarea lichidării și dispariția companiei sub legislația japoneză

Odată ce toate procedurile de lichidare sunt finalizate, compania intră în ultima etapă pentru a fi legal desființată. Acest proces constă în trei pași principali: aprobarea raportului de lichidare, înregistrarea finalizării lichidării și, ultima obligație, păstrarea documentelor contabile.

Aprobarea raportului de lichidare

În primul rând, după finalizarea colectării tuturor creanțelor și plata datoriilor, precum și distribuirea activelor rămase, lichidatorul trebuie să întocmească fără întârziere un “raport de lichidare” (conform articolului 507, alineatul (1) din Legea Companiilor din Japonia). Acest raport de lichidare trebuie să includă veniturile și cheltuielile din perioada de lichidare, precum și suma activelor distribuite acționarilor, conform regulamentelor de aplicare a Legii Companiilor. Raportul întocmit trebuie prezentat adunării generale a acționarilor și aprobat printr-o rezoluție ordinară (conform aceluiași articol, alineatul (3)). Prin aprobarea adunării generale a acționarilor, lichidarea companiei este considerată legal “finalizată”. De asemenea, prin această aprobare, lichidatorul este, în principiu, exonerat de responsabilitatea pentru neglijența în îndeplinirea sarcinilor, cu excepția cazului în care a existat o conduită necorespunzătoare în executarea îndatoririlor (conform aceluiași articol, alineatul (4)).

Înregistrarea finalizării lichidării

În al doilea rând, în termen de două săptămâni de la data aprobării raportului de lichidare de către adunarea generală a acționarilor, lichidatorul trebuie să aplice pentru “înregistrarea finalizării lichidării” la biroul de registru juridic competent pentru locația sediului principal (conform articolului 929 din Legea Companiilor din Japonia). Odată ce această înregistrare este completată, înregistrările companiei sunt închise și personalitatea juridică a companiei este complet desființată. Astfel, compania își încheie existența ca entitate juridică.

Păstrarea documentelor contabile

În al treilea rând, chiar și după dispariția companiei, lichidatorul are o ultimă obligație importantă: aceea de a păstra “documentele contabile”. Articolul 508, alineatul (1) din Legea Companiilor din Japonia impune lichidatorului să păstreze contabilitatea și documentele importante legate de afacerile și lichidarea companiei de lichidare pentru o perioadă de 10 ani de la data înregistrării finalizării lichidării. Această obligație este impusă personal lichidatorului și implică o responsabilitate pe termen lung. Având în vedere această sarcină pe termen lung, alegerea lichidatorului trebuie făcută cu prudență și, în unele cazuri, poate fi o decizie înțeleaptă să numiți un expert. De asemenea, este posibil ca, la cererea unei părți interesate, un tribunal să numească o persoană care să păstreze documentele în locul lichidatorului (conform aceluiași articol, alineatul (2)).

Concluzii

Procedura obișnuită de lichidare a companiilor sub legea japoneză a societăților reprezintă un proces legal planificat și ordonat, distinct de faliment, destinat încheierii activității unei companii. Acest proces începe cu numirea unui lichidator și implică o procedură strictă de protecție a creditorilor care durează cel puțin două luni, plata tuturor datoriilor și distribuirea activelor rămase către acționari. În final, personalitatea juridică a companiei se dizolvă odată cu aprobarea raportului de lichidare în adunarea generală a acționarilor și înregistrarea încheierii lichidării la oficiul de registru juridic, însă lichidatorul are obligația de a păstra registrele contabile pentru încă zece ani. Această serie de proceduri este un sistem important care protejează drepturile tuturor părților interesate, asigurând în același timp îndeplinirea responsabilităților sociale ale companiei.

Cabinetul de Avocatură Monolith are o vastă experiență în reprezentarea unui număr mare de clienți, atât naționali cât și internaționali, în procedurile de lichidare stabilite de legea japoneză a societăților. Firma noastră include experți care dețin calificări juridice străine și vorbitori de engleză, capabili să gestioneze cazuri internaționale complexe. Oferim suport juridic cuprinzător la toate etapele, de la consilierea privind numirea lichidatorului, la executarea efectivă a afacerilor de lichidare, asumarea rolului de lichidator și până la îndeplinirea obligațiilor pe termen lung după finalizarea lichidării. Dacă aveți nevoie de asistența unui expert de încredere în momentul crucial al lichidării companiei, vă rugăm să consultați Cabinetul de Avocatură Monolith.