Explicație practică privind schimbul datorie pentru capital (DES) în dreptul societăților comerciale japoneze

Swapul datorie-capital (Debt-Equity Swap, denumit în continuare „DES”) reprezintă o metodă puternică prin care companiile își pot îmbunătăți structura financiară și pot urmări restructurarea managementului. Această tranzacție implică schimbul datoriilor (Debt) ale unei companii cu acțiunile sale (Equity), adică capitalul propriu. Mai exact, creditorii care dețin creanțe monetare asupra companiei pot alege să-și investească aceste creanțe în companie și, în schimb, să primească acțiuni ale acesteia. Această abordare poate transforma dramatic bilanțul unei companii care se luptă cu datorii excesive. De exemplu, prin reducerea datoriilor și creșterea capitalului propriu, o companie poate elimina starea de insolvență și poate recâștiga încrederea instituțiilor financiare și a partenerilor de afaceri. De asemenea, în contextul fuziunilor și achizițiilor sau al succesiunii afacerilor, DES poate fi folosit pentru a reorganiza datoriile companiei preluate și pentru a reduce povara asupra succesorilor. Cu toate acestea, în spatele acestor efecte puternice se află reglementări complexe stabilite de legea societăților comerciale și de legislația fiscală din Japonia. Din punct de vedere legal, DES este tratat ca o formă specială de majorare de capital prin aport în natură, ceea ce necesită proceduri stricte pentru implementare. Acest articol explică în detaliu natura juridică a DES, avantajele și riscurile manageriale, procedurile legale specifice și aspectele deosebit de importante de care trebuie să se țină cont în practică, bazându-se pe legislația japoneză.

Prezentarea generală a Swap-ului de Datorie pentru Capital (DES) și natura sa juridică sub Legea Japoneză a Companiilor

Cel mai important aspect în înțelegerea DES este că acesta este poziționat ca o formă de „contribuție în natură” în conformitate cu Legea Japoneză a Companiilor. De obicei, persoanele care subscriu la acțiuni plătesc companiei în bani, dar articolul 199, alineatul (1), punctul 3 al Legii Japoneze a Companiilor permite ca proprietatea care nu este bani să fie folosită ca scop pentru contribuție . Această contribuție cu proprietate care nu este bani este cunoscută ca „contribuție în natură”. În tranzacțiile DES, creditorul contribuie companiei nu cu bani în numerar, ci cu „creanța de bani” pe care o deține împotriva companiei .

Ca rezultat al acestei tranzacții, compania dobândește creanța de bani contribuită. Astfel, compania devine creditorul propriilor sale datorii. Când creanța și datoria aparțin aceluiași subiect, acestea se sting. Acest efect juridic este determinat de principiul „confuziunii” stabilit în articolul 520 al Codului Civil Japonez . În consecință, compania poate să emită acțiuni pentru a-și mări capitalul și, în același timp, să stingă datoriile corespunzătoare.

Astfel, faptul că DES este juridic structurat ca o contribuție în natură are o semnificație care depășește o simplă clasificare tehnică. Legea Japoneză a Companiilor impune reglementări stricte asupra contribuțiilor în natură. Acest lucru este pentru a preveni ca active fără valoare sau supraevaluate să fie contribuite, ceea ce ar putea deteriora în mod substanțial capitalul companiei și ar putea aduce prejudicii altor acționari sau creditorilor companiei . Prin urmare, este esențial să respectăm cu strictețe această serie de proceduri legale legate de contribuția în natură atunci când executăm un DES. Înțelegerea acestei naturi juridice este punctul de plecare pentru a înțelege toate procedurile și riscurile asociate cu DES.

Avantajele și riscurile potențiale ale DES din perspectiva managementului

DES reprezintă o opțiune strategică esențială pentru deciziile de management, atât pentru companiile debitoare, cât și pentru creditorii acestora. Este necesară o analiză atentă a avantajelor și riscurilor.

Din perspectiva companiei debitoare, principalul avantaj este îmbunătățirea fundamentală a structurii financiare. Transformarea datoriilor în capital duce la reducerea pasivelor și la creșterea activelor nete în bilanțul contabil. Acest lucru îmbunătățește rata capitalului propriu și permite companiei să iasă din starea de insolvență. Dacă se recâștigă încrederea externă, se pot aștepta noi finanțări de la instituțiile financiare și îmbunătățirea relațiilor cu partenerii comerciali. În plus, eliminarea necesității de a rambursa împrumuturile și de a plăti dobânzile îmbunătățește semnificativ fluxul de numerar, permițând redirecționarea fondurilor către redresarea afacerii și investiții pentru creștere.

Pe de altă parte, există riscuri semnificative pentru companie. Cel mai mare risc este diluarea controlului managerial. Instituțiile financiare care erau anterior doar creditori pot deveni acționari și pot exercita drepturi de vot, influențând direct managementul. Acest lucru poate reduce puterea acționarilor existenți și poate limita libertatea managerială. De asemenea, deși plata dobânzilor dispare, odată cu redresarea performanței, compania poate fi obligată să plătească dividende noilor acționari. În plus, dacă majorarea de capital depășește 100 de milioane de yeni, compania nu va mai putea beneficia de măsurile fiscale preferențiale pentru întreprinderile mici și mijlocii, ceea ce constituie un dezavantaj fiscal.

Din perspectiva creditorilor, DES poate fi o opțiune realistă pentru recuperarea creanțelor de la companiile aflate în pragul falimentului. Renunțarea la creanțe înseamnă pierderea lor totală, dar prin DES, obținerea de acțiuni oferă posibilitatea de a viza un câștig viitor. Dacă restructurarea companiei este un succes, valoarea acțiunilor deținute poate crește, permițând obținerea unui randament care depășește suma inițială a creanței prin vânzarea de acțiuni și venituri din dividende. În plus, implicarea ca acționar în management permite supravegherea procesului de restructurare și luarea de măsuri active pentru maximizarea valorii investiției.

Totuși, riscurile pentru creditori sunt semnificative. Cel mai mare risc este retrogradarea rangului de prioritate al creanțelor legale. Creanța sub formă de împrumut, care avea un rang prioritar în rambursarea din activele companiei, se transformă în acțiuni, care reprezintă creanțe cu cel mai scăzut rang. În cazul în care compania eșuează în restructurare și se lichidează, valoarea acțiunilor devine zero, făcând extrem de dificilă recuperarea investiției. De asemenea, se pierde venitul din dobânzi contractuale. În plus, dacă compania vizată este privată, acțiunile obținute nu au lichiditate pe piață, ceea ce face dificilă vânzarea lor pentru a obține numerar. În esență, DES transformă poziția creditorului dintr-una defensivă, cu risc și randament scăzut, într-una ofensivă, cu risc și randament ridicat.

Procedurile de Execuție a DES în Cadrul Legislației Companiilor din Japonia

Deoarece DES implică aport în natură, este necesar să se urmeze procedurile stricte stabilite de legea companiilor din Japonia. Elementul central al acestor proceduri este sistemul de inspecție efectuat de un inspector numit de instanță.

Articolul 207, alineatul (1) din legea companiilor japoneze stipulează că, atunci când se efectuează un aport în natură, compania trebuie să solicite instanței numirea unui inspector pentru a investiga dacă valoarea proprietății aportate este adecvată sau nu. Această procedură este un sistem important pentru a preveni supraevaluarea proprietăților aportate și pentru a asigura consolidarea capitalului companiei, dar, deoarece necesită timp și costuri, devine o povară semnificativă în practică.

Totuși, legea companiilor din Japonia prevede excepții importante față de acest principiu. Articolul 207, alineatul (9) enumeră mai multe cazuri în care inspecția inspectorului nu este necesară sub anumite condiții, iar aceste excepții fac posibilă executarea DES. Cea mai relevantă pentru DES este prevederea punctului 5 al aceluiași alineat. Conform acestei prevederi, nu este necesară inspecția inspectorului dacă proprietatea aportată este “o creanță pecuniară față de o societate pe acțiuni” și dacă sunt îndeplinite următoarele două condiții:

1. Termenul de plată al respectivei creanțe pecuniare a sosit.
2. Valoarea aportului stabilită pentru respectiva creanță pecuniară nu depășește valoarea contabilă a datoriei asociate creanței.

Această prevedere a fost stabilită pentru a facilita executarea DES. Atunci când o companie aportează propriile datorii, valoarea acestora poate fi verificată obiectiv prin intermediul contabilității companiei, astfel riscul de supraevaluare este scăzut și se consideră că nu este necesară inspecția inspectorului. În practică, atunci când termenul de plată al creanței vizate nu a sosit încă, este o practică răspândită ca debitorul, compania, să declare renunțarea la “beneficiul termenului”, creând astfel artificial sosirea termenului de plată și îndeplinind această condiție.

Având în vedere aceste reglementări, procedura generală pentru executarea DES este următoarea: În primul rând, compania și creditorul ajung la un acord cu privire la executarea DES. Apoi, consiliul de administrație al companiei hotărăște asupra emiterii de acțiuni noi și obține o rezoluție specială la adunarea generală a acționarilor (în principiu, aprobarea prin majoritatea a două treimi a drepturilor de vot ale acționarilor prezenți, care dețin peste jumătate din drepturile de vot exercitabile). După aprobare, creditorul depune o cerere de subscriere a acțiunilor, iar compania alocă acțiunile. În cele din urmă, în termen de două săptămâni de la data intrării în vigoare, se aplică pentru înregistrarea modificărilor la biroul de registru juridic. În acest moment, pe lângă cererea de înregistrare, trebuie să se atașeze și procesul-verbal al adunării generale a acționarilor, lista acționarilor, certificatul de subscriere a acțiunilor și o copie a contabilității companiei care să ateste existența și valoarea creanței pecuniare care face obiectul aportului.

Aspecte legale și fiscale importante de luat în considerare în implementarea DES în Japonia

Deși DES (Debt Equity Swap) este o metodă eficientă de îmbunătățire financiară, implementarea sa implică riscuri legale și fiscale semnificative. Neglijarea acestora poate duce la pierderi neașteptate și la asumarea unor responsabilități.

Un risc legal deosebit de important este “responsabilitatea de completare a valorii”, care presupune că, dacă valoarea bunurilor aportate ca aport în natură este semnificativ mai mică decât valoarea de aport stabilită de companie, părțile implicate trebuie să plătească companiei diferența. Articolul 212 și Articolul 213 din Legea Companiilor din Japonia stabilesc că, în astfel de cazuri, aportatorii în natură (în cazul DES, creditorii) și directorii care au gestionat această ofertă sunt responsabili, solidar, pentru completarea sumei lipsă. Chiar și în cazurile în care investigația inspectorului este scutită, dacă evaluarea valorii creanței aportate este considerată inadecvată retrospectiv, riscul de a fi urmărit pentru această responsabilitate persistă. Prin urmare, este esențial să se confirme că creanța care urmează să fie aportată este legal valabilă și că are o valoare substanțială echivalentă cu valoarea sa contabilă.

Însă, în practică, un risc fiscal adesea mai grav este impozitarea “beneficiului din anularea datoriei”. Din perspectiva legislației fiscale, când o companie beneficiază de anularea unei datorii, suma anulată este considerată profit al companiei (venit impozabil) și devine subiect de impozitare pe profitul corporațiilor. În contextul DES, dacă valoarea contabilă a datoriei care se anulează este mai mare decât valoarea de piață a acțiunilor emise, diferența poate fi recunoscută ca “beneficiu din anularea datoriei” și poate fi impozitată. De exemplu, dacă pentru anularea unei datorii de 100 de milioane de yeni se emit acțiuni în valoare de piață de 50 de milioane de yeni, diferența de 50 de milioane de yeni poate deveni subiect de impozitare ca beneficiu din anularea datoriei. Este absolut necesar să se evite situația în care, în ciuda implementării DES pentru îmbunătățirea financiară, compania se confruntă cu necesitatea de a dispune de fonduri substanțiale pentru plata impozitelor, ceea ce ar putea agrava în mod ironic situația fluxului de numerar.

Învățând din jurisprudență riscurile DES: Cazul în care a fost chestionată obligația de explicare a unui expert

Gravitatea riscurilor fiscale asociate cu DES (Double Entry System) este evidentă și din cazurile de jurisprudență. Deosebit de remarcabil este cazul în care un expert contabil a fost sever sancționat pentru nerespectarea obligației de explicare, conform unei decizii a Tribunalului Districtual Tokyo din 30 mai 2016 (Heisei 28).

În acest caz, o firmă de contabilitate a propus unei companii cliente să implementeze DES ca strategie de reducere a impozitelor pe moștenire pentru proprietar. Cu toate acestea, în timpul propunerii, firma nu a explicat suficient riscul semnificativ ca, prin implementarea DES, compania să genereze un beneficiu substanțial din anularea datoriilor, rezultând în impunerea unui impozit pe profit de aproximativ 300 de milioane de yeni. Ca rezultat, compania care a implementat DES a fost forțată să plătească o sumă neașteptat de mare de taxe.

Tribunalul a recunoscut responsabilitatea completă a firmei de contabilitate și a ordonat compensarea integrală a daunelor suferite de companie. În decizia sa, tribunalul a subliniat că riscul de impozitare a beneficiilor din anularea datoriilor asociate cu DES este o chestiune de cunoștințe comune pentru experții fiscali. Mai mult, a concluzionat că, având în vedere că oferă sfaturi ca experți, există o obligație de a explica în mod concret și suficient aceste riscuri semnificative, astfel încât clienții să le poată înțelege, și că neglijarea acestei obligații constituie o încălcare a datoriei de atenție ca expert.

Acest caz juridic subliniază faptul că DES nu se limitează doar la procedurile legale ale dreptului societar. Chiar dacă DES este implementat cu proceduri juridice impecabile, ignorarea impactului fiscal poate avea consecințe devastatoare asupra managementului unei companii. În planificarea și implementarea DES, este esențială o înțelegere integrată care să acopere atât dreptul societar, cât și legislația fiscală, iar experții sunt supuși unor obligații de atenție extrem de ridicate.

O altă metodă: Compararea cu „DES-ul Pseudo”

Pentru a evita riscul de impozitare a beneficiului din stingerea datoriei asociat cu DES-ul bazat pe aport în natură, în practică se poate utiliza o metodă cunoscută sub numele de „DES-ul Pseudo”. Aceasta are aceeași substanță economică cu DES-ul bazat pe aport în natură, dar prin schimbarea formei juridice se urmărește obținerea unui efect fiscal diferit.

DES-ul Pseudo este structurat prin efectuarea consecutivă a următoarelor două tranzacții:

1. În primul rând, creditorul face un aport în bani companiei, similar cu o majorare de capital prin alocare către terți, și primește în schimb acțiuni.
2. Apoi, compania folosește banii plătiți pentru a „achita” datoria față de respectivul creditor.

Prin această metodă, datoria nu se stinge prin „confuziune” ca în cazul aportului în natură, ci prin „achitare” cu bani. Deoarece majorarea de capital prin aport în bani și achitarea datoriei cu bani sunt tranzacții independente, în principiu, compania nu realizează un beneficiu din stingerea datoriei și astfel se poate evita riscul de impozitare.

Totuși, există riscuri asociate cu DES-ul Pseudo. Dacă autoritățile fiscale consideră că această serie de tranzacții sunt în esență un singur act și că scopul lor este exclusiv reducerea sarcinii fiscale, acestea pot fi respinse ca „act de evitare a taxelor” și impozitate la fel ca DES-ul bazat pe aport în natură.

Mai jos este prezentată o tabelă care rezumă principalele diferențe între DES-ul bazat pe aport în natură și DES-ul Pseudo.

Alegerea între aceste două metode necesită o judecată strategică avansată, luând în considerare riscul de impozitare, claritatea procedurilor și posibilitatea ca autoritățile să le considere ca acte de evitare a taxelor.

Concluzie

Debt Equity Swap-ul reprezintă un instrument extrem de eficient pentru a consolida structura financiară a unei companii și a-i permite renașterea. Cu toate acestea, implementarea sa este similară cu manevrarea unei săbii cu o lamă ascuțită. Respectarea cu precizie a procedurilor de aport în natură stabilite de Legea Companiilor din Japonia este esențială, la fel și gestionarea riscului fiscal semnificativ reprezentat de beneficiul anulării datoriei. Cheia succesului constă în modul în care se gestionează aceste aspecte. Decizia de a alege între un DES bazat pe aport în natură și un DES pseudo, precum și aplicarea acestora, necesită o înțelegere profundă și o planificare atentă atât din punct de vedere juridic, cât și fiscal.

Firma noastră de avocatură Monolith oferă o gamă largă de clienți, atât naționali cât și internaționali, cu un istoric bogat de sfaturi în implementarea Debt Equity Swap-urilor. Echipa noastră include mai mulți vorbitori de engleză cu calificări juridice străine, capabili să gestioneze cazuri internaționale. Oferim suport cuprinzător, de la structurarea și executarea tranzacțiilor conform Legii Companiilor din Japonia, până la identificarea și propunerea de strategii pentru atenuarea riscurilor fiscale și juridice asociate. Pentru a utiliza aceste strategii financiare complexe în mod sigur și eficient, vă invităm să beneficiați de expertiza noastră specializată.