Ghid complet al sistemului de emitere a acțiunilor în dreptul societăților comerciale japonez.

Legea companiilor din Japonia continuă să evolueze pentru a susține strategiile de creștere și restructurările organizaționale ale întreprinderilor, adaptându-se la cerințele vremurilor. Sistemul de “emisiune de acțiuni” introdus prin amendamentul la Legea companiilor din Japonia, care a intrat în vigoare la 1 martie 2021 (Reiwa 3), reprezintă unul dintre cele mai noi și strategice instrumente. Acest sistem permite companiilor să utilizeze propriile acțiuni ca mijloc de plată în loc de numerar atunci când transformă alte societăți pe acțiuni în filiale, aducând astfel o transformare semnificativă în practica M&A (fuziuni și achiziții). Spre deosebire de metodele tradiționale care implică acțiuni ca mijloc de plată, cum ar fi “schimbul de acțiuni”, care presupunea achiziționarea completă a filialei (100% din acțiuni), emisiunea de acțiuni vizează achiziția a peste 50% din drepturile de vot pentru a crea o filială, permițând astfel parteneriate de capital și M&A mai flexibile. De asemenea, elimină procedurile complexe asociate cu “contribuțiile în natură”, cum ar fi evaluarea valorii de către un inspector numit de instanță, facilitând tranzacții mai rapide și mai eficiente. Crearea acestui sistem nu se limitează la o simplă modificare tehnică a legii. Ea reflectă o intenție politică clară de a încuraja companiile cu un potențial mare de creștere (de exemplu, întreprinderile startup și companiile de tehnologie), care nu dispun de lichidități abundente, să utilizeze strategic valoarea acțiunilor proprii pentru a efectua M&A. În acest articol, vom explica în mod exhaustiv sistemul de emisiune de acțiuni, de la definiția sa legală și procedurile specifice până la aspecte importante precum protecția drepturilor acționarilor și creditorilor, pe baza Legii companiilor din Japonia.

Sistemul de Eliberare a Acțiunilor: O Privire Generală pentru Utilizare Strategică Sub Legislația Japoneză

Pentru a înțelege corect sistemul de eliberare a acțiunilor, este esențial să cunoaștem definiția legală a acestuia în cadrul legii companiilor din Japonia. Articolul 2, paragraful 32 al 2-lea al legii companiilor japoneze definește eliberarea de acțiuni ca fiind „procesul prin care o societate pe acțiuni primește acțiuni de la o altă societate pe acțiuni pentru a o face subsidiara sa (limitat la cele specificate prin ordinul Ministerului Justiției) și oferă acțiuni ale societății sale ca plată pentru acțiunile transferate” . Această definiție include câteva elemente cheie care delimitează sfera de aplicare a sistemului.

În primul rând, părțile implicate în acest proces trebuie să fie ambele „societăți pe acțiuni” conform legii companiilor din Japonia, adică societatea care emite acțiunile pentru a deveni compania mamă (compania mamă emitentă de acțiuni) și societatea care devine subsidiara (compania subsidiară emitentă de acțiuni) . Prin urmare, tranzacțiile care implică entități străine sau parteneriate nu pot folosi acest sistem .

În al doilea rând, scopul emiterii de acțiuni este limitat la crearea unei subsidiare . Acest lucru înseamnă că, ca rezultat al emiterii de acțiuni, compania mamă emitentă trebuie să dețină peste 50% din drepturile de vot ale companiei subsidiare emitente de acțiuni . Determinarea acestei relații de „subsidiară” se bazează pe un criteriu obiectiv și clar de „procentaj de deținere”, iar criteriul de „control efectiv”, care ar putea considera o companie ca fiind sub control chiar dacă deține mai puțin de 50% din drepturile de vot, nu este aplicabil . Această delimitare clară este o concepție intenționată pentru a preveni disputele privind aplicabilitatea procedurilor legale și pentru a asigura stabilitatea tranzacțiilor. Prin urmare, sistemul de eliberare a acțiunilor nu poate fi utilizat în scopul achiziționării suplimentare de acțiuni ale unei companii care deja este considerată subsidiară prin deținerea a peste 50% din drepturile de vot .

Compararea emiterii de acțiuni, schimbul de acțiuni și aportul în natură sub legislația japoneză

Valoarea strategică a sistemului de emitere de acțiuni devine mai clară atunci când este comparată cu alte metode similare de fuziuni și achiziții (M&A). În special, înțelegerea diferențelor dintre acesta și metodele reprezentative de plată cu acțiuni, cum ar fi “schimbul de acțiuni” și “aportul în natură”, este extrem de importantă pentru elaborarea celei mai optime strategii de M&A.

Cea mai mare diferență față de schimbul de acțiuni constă în nivelul de achiziție necesar. Schimbul de acțiuni are ca scop transformarea companiei vizate într-o filială completă (deținând 100% din drepturile de vot). Pe de altă parte, emiterea de acțiuni nu necesită neapărat achiziția a 100% din acțiuni, permițând achiziția unei majorități de voturi pentru a transforma compania într-o filială, ceea ce oferă un scop mai flexibil. Acest lucru permite companiei cumpărătoare să asigure controlul managementului evitând negocierile sau conflictele cu acționarii minoritari care se opun achiziției.

În comparație cu aportul în natură, simplitatea procedurii este remarcabilă. Aportul în natură implică procedura de a primi noi acțiuni în schimbul proprietății (în acest caz, acțiunile companiei vizate), dar conform articolului 207 din Legea Companiilor din Japonia, în principiu, este necesară o evaluare a valorii proprietății aportate efectuată de un inspector numit de instanță. Această procedură este una care necesită timp și costuri semnificative, dar, deoarece emiterea de acțiuni este poziționată ca o acțiune de reorganizare corporativă, nu este supusă acestor reglementări de aport în natură. Astfel, companiile pot implementa M&A mai rapid și la un cost mai redus.

Sumarizând aceste diferențe, tabelul de mai jos prezintă comparația:

Procedura standard de emitere a acțiunilor: Explicații pas cu pas

Pentru a efectua o emitere de acțiuni, este necesar să se urmeze o serie de etape stabilite de legea companiilor din Japonia, procesul fiind condus de compania mamă emitentă a acțiunilor.

În primul rând, compania mamă emitentă elaborează un “plan de emitere a acțiunilor” conform articolului 774-2 din Legea Companiilor din Japonia. Acest plan trebuie să includă elementele specificate în articolul 774-3 al aceleiași legi. Mai exact, trebuie să conțină numele și adresa companiei subsidiare care primește acțiunile, numărul minim de acțiuni care trebuie transferate (suficient pentru a realiza subsidiarizarea), numărul și metoda de calcul a acțiunilor companiei mamă care vor fi emise ca plată, conținutul plății dacă include și numerar, termenul limită pentru acționarii subsidiarei de a aplica pentru transferul de acțiuni și data la care emiterea acțiunilor va produce efecte (data intrării în vigoare).

În continuare, compania mamă emitentă trebuie să păstreze la sediul său principal documentele planului de emitere a acțiunilor și alte documente relevante, de la o dată stabilită, cum ar fi cu două săptămâni înainte de adunarea generală a acționarilor, până la șase luni după data intrării în vigoare a efectelor (procedura de divulgare prealabilă), conform articolului 816-2 din Legea Companiilor din Japonia.

Ca regulă generală, planul de emitere a acțiunilor trebuie aprobat printr-o rezoluție specială la adunarea generală a acționarilor companiei mamă emitente, înainte de data intrării în vigoare. Rezoluția specială necesită conformitatea cu cerințele stricte ale articolului 309 alineatul (2) punctul 12 din Legea Companiilor din Japonia, care presupune prezența acționarilor cu majoritatea drepturilor de vot și obținerea a cel puțin două treimi din voturile favorabile ale acționarilor prezenți.

După aprobarea adunării generale a acționarilor, compania mamă emitentă notifică acționarii subsidiarei care doresc să transfere acțiuni despre conținutul planului aprobat (conform articolului 774-4 din Legea Companiilor din Japonia). Acționarii care doresc să transfere trebuie să depună la compania mamă un document scris care să specifice numărul de acțiuni pe care doresc să le transfere, până la data limită de aplicare. Aici intervine unul dintre cele mai caracteristice aspecte ale sistemului de emitere a acțiunilor, “principiul libertății de alocare”, conform articolului 774-5 din Legea Companiilor din Japonia. Compania mamă emitentă are libertatea de a decide de la cine și câte acțiuni va prelua și cum va aloca contravaloarea. Acest lucru permite companiei mamă să controleze strategic compoziția acționarilor după M&A, de exemplu, prin acceptarea preferențială a aplicațiilor de la acționari prietenoși pe termen lung.

În final, odată ce data intrării în vigoare specificată în planul de emitere a acțiunilor este atinsă, efectele legale intră în vigoare. Acționarii subsidiarei care au transferat acțiuni primesc acțiuni ale companiei mamă sau alte forme de plată și devin noi acționari ai companiei mamă (conform articolelor 774-7 și 774-11 din Legea Companiilor din Japonia). După intrarea în vigoare, compania mamă are obligația de a pregăti fără întârziere documentele de divulgare post-faptum, care includ numărul de acțiuni preluate și alte detalii, și de a le păstra la sediul principal pentru o perioadă de șase luni (conform articolului 816-10 din Legea Companiilor din Japonia).

Proceduri de protecție a drepturilor acționarilor și creditorilor sub legislația japoneză

Emiterea de acțiuni are un impact semnificativ asupra structurii unei companii, motiv pentru care legea companiilor din Japonia prevede proceduri stricte pentru protejarea acționarilor și creditorilor care ar putea suferi dezavantaje.

Dreptul acționarilor opozanți de a solicita răscumpărarea acțiunilor

Acționarii companiei emitente care au exercitat dreptul de vot împotriva planului de emitere a acțiunilor în adunarea generală a acționarilor pot solicita companiei să le răscumpere acțiunile la un “preț echitabil”, conform articolului 816 alineatul 6 din legea companiilor din Japonia. Acesta este un drept important care garantează acționarilor opozanți oportunitatea de a-și recupera capitalul investit.

Determinarea “prețului echitabil”: Perspective din jurisprudența japoneză

Când acționarul și compania nu se pot pune de acord asupra “prețului echitabil”, instanța va decide în cele din urmă prețul. În determinarea acestui “preț echitabil”, instanțele japoneze nu folosesc o metodă de calcul uniformă, ci adoptă o abordare multifacetică, luând în considerare starea activelor companiei și toate celelalte circumstanțe relevante. În ultimii ani, metodele de evaluare care se concentrează pe profitabilitatea viitoare a companiei, cum ar fi metoda fluxurilor de numerar actualizate (DCF), au câștigat în importanță.

Deosebit de importantă este aplicarea deciziei judiciare privind așa-numitul “discount pentru nelichiditate”, care reduce prețul acțiunilor pe motiv că acestea sunt greu de vândut pe piață. Curtea Supremă a Japoniei a decis la 26 martie 2015 că, atunci când se utilizează o metodă de evaluare care se concentrează pe valoarea de afaceri a companiei (de exemplu, metoda DCF), nu este în principiu permisă aplicarea unui discount pentru nelichiditate la calcularea prețului de răscumpărare a acțiunilor atunci când un acționar se retrage din companie. Se consideră că această decizie se extinde și la situațiile în care acționarii opozanți solicită răscumpărarea acțiunilor. Această decizie judiciară este extrem de importantă pentru protecția acționarilor, prevenind ca acționarii minoritari să fie forțați să iasă din companie la un preț nedrept de scăzut, pe motiv că dețin acțiuni necotate sau sunt în minoritate.

Procedura de obiecție a creditorilor

Când contravaloarea emiterii de acțiuni constă în alte bunuri decât acțiunile companiei mamă (cum ar fi numerarul) și valoarea acestora reprezintă cel puțin 5% din totalul contravalorii, este necesară o procedură pentru protejarea intereselor creditorilor, deoarece bunurile companiei mamă vor fi transferate. Articolul 816 alineatul 8 din legea companiilor din Japonia prevede că în astfel de cazuri, creditorii companiei emitente pot formula obiecții.

Când este necesară această procedură, compania emitentă trebuie să facă un anunț public în Monitorul Oficial și, de asemenea, să notifice individual creditorii cunoscuți. Creditorii pot formula obiecții într-o perioadă de cel puțin o lună. Dacă un creditor formulează o obiecție, compania are obligația, cu excepția cazului în care nu există riscul de a prejudicia creditorul respectiv, să plătească datoria, să ofere garanții adecvate sau să încredințeze bunuri corespunzătoare unei companii de încredere sau alte măsuri similare, conform articolului 816 alineatul 8 paragraful 5 din legea companiilor din Japonia.

Simplificarea Emiterii de Acțiuni și Puncte de Atenție în Practică

Sistemul de emitere a acțiunilor include excepții care simplifică procedurile și constrângeri importante de care trebuie să ținem cont în practică.

Prezentarea Generală a Simplificării Emiterii de Acțiuni

Articolul 816-4 al Legii Societăților Comerciale din Japonia stabilește o procedură cunoscută sub numele de “simplificarea emiterii de acțiuni”. Aceasta permite omiterea, în principiu, a rezoluției speciale a adunării generale a acționarilor atunci când valoarea totală a contravalorii pentru acțiunile emise nu depășește o cincime (20%) din valoarea netă a activelor societății emitente. Această prevedere are scopul de a reduce povara procedurală și de a permite luarea rapidă a deciziilor în cazul fuziunilor și achizițiilor de mică amploare, care au un impact minor asupra patrimoniului companiei.

Limitele Sistemului și Puncte Strategice Esențiale

Deși emiterea de acțiuni este un instrument foarte puternic, utilizarea sa implică anumite constrângeri importante. Așa cum am menționat anterior, părțile implicate sunt limitate la societățile pe acțiuni japoneze și nu pot fi utilizate în fuziuni și achiziții transfrontaliere care implică companii străine.

De asemenea, perspectiva fiscală este extrem de importantă. Pentru ca acționarii subsidiarei care transferă acțiuni să beneficieze de amânarea impozitării câștigurilor de capital rezultate din transfer, cel puțin 80% din valoarea totală a contravalorii primite trebuie să fie în acțiuni ale societății emitente. Acest lucru înseamnă, de facto, că proporția de numerar utilizată într-o contraprestație mixtă (o combinație de acțiuni și numerar) trebuie să fie sub 20%. În plus, o modificare importantă a fost făcută pentru emiterile de acțiuni care au loc după 1 octombrie 2023 (anul Reiwa 5), în care, dacă emiterea de acțiuni rezultă în ca societatea emitentă să fie considerată o “companie de familie” conform legislației fiscale, aceasta va fi exclusă din măsurile de amânare a impozitării. Aceasta este o măsură pentru a preveni utilizarea abuzivă a sistemului și necesită o atenție deosebită, în special în cazul companiilor unde familia fondatoare sau alte familii sunt acționari majoritari.

Interacțiunea cu Alte Reglementări Legale

Emiterea de acțiuni nu este un proces care se încheie exclusiv sub egida Legii Societăților Comerciale din Japonia. În special, dacă subsidiara care emite acțiuni este o companie listată, pot fi aplicabile reglementările Legii Piețelor de Capital din Japonia, în special reglementările privind ofertele publice de cumpărare (TOB). În funcție de natura tranzacției, poate fi necesar să se procedeze la o ofertă publică de cumpărare în paralel cu procedurile prevăzute de legea societăților comerciale. Prin urmare, pentru a asigura succesul unei fuziuni sau achiziții care utilizează emiterea de acțiuni, este esențială o examinare juridică integrată și specializată care să acopere mai multe domenii de drept, inclusiv dreptul societăților comerciale, dreptul fiscal și legislația privind piețele de capital.

Concluzie

Sistemul de emisiune de acțiuni reprezintă un instrument M&A flexibil și puternic, utilizat pentru a dobândi controlul asupra altei societăți pe acțiuni prin folosirea propriilor acțiuni ca mijloc de plată. Acesta oferă flexibilitatea de a nu necesita transformarea într-o filială completă, simplitatea procedurilor și avantajul strategic al “libertății de alocare”, devenind astfel o opțiune importantă în strategia de creștere a companiilor. Cu toate acestea, implementarea sa necesită respectarea strictă a procedurilor legale detaliate, o abordare adecvată a drepturilor acționarilor opozanți și creditorilor, precum și o înțelegere precisă a relației complexe cu legile fiscale și legile privind instrumentele financiare. Pentru a gestiona corespunzător aceste cerințe legale și a conduce tranzacția spre succes, sunt esențiale cunoștințele de specialitate avansate și o experiență practică bogată.

Cabinetul de Avocatură Monolith are un istoric bogat în furnizarea de servicii juridice în Japonia legate de M&A și restructurări organizaționale, inclusiv sistemul de emisiune de acțiuni descris în acest articol, pentru un număr mare de clienți. Cabinetul nostru include experți care nu doar că dețin calificări de avocat în Japonia, dar și calificări de avocat în străinătate și vorbitori de engleză, permițându-ne să oferim suport legal de cea mai înaltă calitate fără bariere lingvistice, chiar și în cazuri internaționale. Dacă luați în considerare utilizarea sistemului de emisiune de acțiuni, vă rugăm să consultați Cabinetul de Avocatură Monolith.