Inteligența Artificială Generativă și Dreptul de Autor Japonez: Ghidul Riscurilor Legale pentru Companii

Inteligența artificială generativă are potențialul de a revoluționa toate aspectele gestionării unei afaceri, de la crearea de conținut până la cercetare și dezvoltare și servicii pentru clienți, cu o arie de aplicare care se extinde zi de zi. Cu toate acestea, această inovație tehnologică prezintă noi provocări legale pentru companii, în special în contextul legii japoneze privind drepturile de autor. Pe măsură ce multe companii iau în considerare sau promovează adoptarea inteligenței artificiale generative, este esențial să înțeleagă și să gestioneze corect riscurile de încălcare a drepturilor de autor care pot sta ascunse în spatele convenienței acesteia. Legea japoneză privind drepturile de autor are o structură distinctă care aplică principii legale diferite în etapele de dezvoltare și utilizare a AI, contribuind la complexitatea sa. Înțelegerea acestei structuri duale, care prevede reglementări relativ permisive în etapa de învățare pentru a promova dezvoltarea AI, în timp ce impune responsabilități stricte utilizatorilor care folosesc produsele generate, este primul pas în gestionarea riscurilor. Acest articol explică sistematic principalele probleme legale ridicate de inteligența artificială generativă în cadrul legislației japoneze privind drepturile de autor. Mai exact, vom discuta despre tratamentul legal al AI în ‘faza de dezvoltare și învățare’, riscurile de încălcare a drepturilor de autor în ‘faza de generare și utilizare’ a conținutului de către afaceri, atribuirea drepturilor de autor pentru produsele create de AI, precum și responsabilitățile și măsurile legale pe care companiile trebuie să le ia în cazul unei încălcări. Toate acestea vor fi prezentate având în vedere perspectiva Agenției Japoneze pentru Afaceri Culturale și vor oferi abordări strategice pe care conducerea companiilor și specialiștii în drept trebuie să le considere.

Dezvoltarea AI și Etapa de Învățare în Contextul Legii Drepturilor de Autor din Japonia

Pentru ca AI-ul generativ să își manifeste capacitățile avansate, este necesar să învețe dintr-o cantitate imensă de date. Aceste date includ o varietate de lucrări protejate de drepturi de autor, cum ar fi texte, imagini, muzică și coduri de programare. Legea drepturilor de autor din Japonia facilitează utilizarea lucrărilor în cadrul dezvoltării AI, stabilind condiții specifice sub care nu este necesară permisiunea deținătorilor de drepturi de autor.

Pilonul central al acestui cadru este Articolul 30-4 al Legii Drepturilor de Autor din Japonia, introdus prin amendamentul din anul 2018. Acest articol permite utilizarea lucrărilor “fără scopul de a savura ideile sau sentimentele exprimate în acestea”, fiind considerat o “dispoziție flexibilă de limitare a drepturilor”. Scopul învățării AI nu este ca oamenii să se bucure de operele de artă (adică să le “savureze”), ci să extragă și să analizeze modelele și structurile conținute în date. Prin urmare, în principiu, dezvoltatorii de AI pot folosi date publice disponibile pe internet pentru învățare, fără a necesita permisiunea deținătorilor de drepturi de autor, atâta timp cât utilizarea se încadrează în scopuri “nesavurate”. Această reglementare este susținută de intenția politică de a promova inovația tehnologică și competitivitatea industrială a Japoniei.

Totuși, există excepții importante de la acest principiu. Articolul 30-4 al Legii Drepturilor de Autor din Japonia prevede că “dacă tipul și scopul lucrării, precum și modul de utilizare a acesteia, prejudiciază în mod nejustificat interesele deținătorului de drepturi de autor, atunci aceste dispoziții nu se aplică”. Determinarea cazurilor care constituie un “prejudiciu nejustificat” necesită o evaluare specifică și concretă, iar Agenția pentru Afaceri Culturale din Japonia a publicat câteva exemple în documentul său “Despre AI și Drepturile de Autor”.

De exemplu, utilizarea fără autorizație și fără a plăti pentru copierea și învățarea din baze de date de lucrări create și vândute special pentru scopuri de învățare AI poate concura direct cu piața furnizorului de baze de date și poate prejudicia în mod nejustificat interesele acestuia. De asemenea, antrenarea AI-ului să învețe exclusiv din lucrările unui anumit creator pentru a genera conținut care imită stilul acelui creator poate depăși limitele utilizării “nesavurate” și poate fi considerată ca având un scop de savurare. În plus, colectarea de date din materiale protejate de drepturi de autor, cunoscute ca fiind versiuni piratate, pentru a instrui AI-ul, poate fi văzută ca o încurajare a încălcării drepturilor și este problematică.

Exemplele menționate evidențiază faptul că respectarea legii în etapa de dezvoltare a AI-ului nu este doar o problemă tehnică de copiere a datelor, ci necesită o evaluare mai complexă a impactului acțiunilor asupra piețelor existente și a intereselor legitime ale deținătorilor de drepturi de autor. Atunci când companiile dezvoltă AI sau externalizează dezvoltarea, este esențial să efectueze o analiză atentă a provenienței și metodelor de utilizare a datelor de învățare pentru a se asigura că acestea respectă standardele legale și etice.

Riscurile de încălcare a drepturilor de autor prin utilizarea AI

Chiar dacă dezvoltarea și învățarea inteligenței artificiale (AI) sunt efectuate legal conform Articolului 30-4 al Legii Drepturilor de Autor din Japonia, nu există nicio garanție că utilizarea AI pentru a genera conținut nu va încălca drepturile de autor. Protecția legală este limitată la etapa de învățare, iar în etapele de generare și utilizare, utilizatorii AI își asumă direct riscul de a fi răspunzători pentru încălcarea drepturilor de autor.

În jurisprudența japoneză, pentru ca o încălcare a drepturilor de autor să fie stabilită, în general trebuie să fie îndeplinite două cerințe: “similaritatea” și “dependența”. Similaritatea se referă la faptul că opera ulterioară este substanțial similară cu partea creativă a expresiei unei opere de autor existente. Nu se recunoaște similaritatea doar pe baza unei idei comune, stilului sau expresiilor banale. Dependența înseamnă că opera ulterioară a fost creată pe baza unei opere de autor existente și este negată dacă opera a fost creată accidental fără cunoașterea operei existente.

În utilizarea AI-ului generativ, este foarte posibil ca produsele generate să fie similare cu operele de autor existente. Problema este determinarea dependenței. Dacă utilizatorul AI este conștient de o anumită operă de autor și a dat instrucțiuni (prompt-uri) pentru a o reproduce, dependența este evidentă. Cu toate acestea, situația devine mai complexă atunci când utilizatorul nu cunoaște o anumită operă de autor, dar AI-ul a generat ceva similar pentru că a avut opera respectivă în datele sale de învățare. În acest punct, opinia legală nu este încă stabilită, dar există discuții că dependența ar putea fi inferată din faptul că opera de autor respectivă a fost inclusă în datele de învățare ale AI-ului. Datele de învățare ale modelului AI sunt adesea vaste și opace, făcând practic imposibilă pentru utilizatori să înțeleagă întregul lor conținut. Aceasta reprezintă un risc legal esențial și extrem de dificil de gestionat pentru companii.

Deoarece eliminarea completă a acestui risc este imposibilă, companiile trebuie să gestioneze riscul și să ia măsuri practice pentru a se pregăti pentru eventualele dispute. În primul rând, este important să se elaboreze linii directoare clare pentru utilizarea AI-ului generativ în cadrul companiei și să se asigure o educație riguroasă a angajaților. Trebuie stabilit clar pentru ce scopuri, ce unelte AI pot fi utilizate și în ce mod. În al doilea rând, înainte de a publica conținutul generat de AI, în special în exterior, trebuie introdus un proces de verificare și editare de către oameni. Tratând produsele AI ca un punct de plecare și adăugând judecata creativă umană la produsul final, se poate reduce similaritatea cu opera originală de autor. În al treilea rând, este de dorit să se păstreze cât mai multe înregistrări ale procesului de generare. Înregistrările despre ce prompt-uri au fost folosite pentru generare pot fi un material util pentru a demonstra lipsa intenției de încălcare, în cazul în care dependența este contestată.

Compararea principalelor aspecte legale între AI și dreptul de autor

Problemele legale care înconjoară inteligența artificială (AI) și dreptul de autor variază semnificativ în funcție de etapa ciclului de viață al AI. Tabelul de mai jos compară și organizează principalele aspecte legale în etapele de “dezvoltare și învățare” și “generare și utilizare”. Prin această comparație, putem înțelege clar cum se schimbă locul responsabilității și natura riscurilor.

Drepturile de autor asupra creațiilor generate de inteligența artificială sub legislația japoneză

Când companiile utilizează inteligența artificială (AI) pentru a crea materiale de marketing, designuri și rapoarte, se confruntă cu o problemă extrem de importantă: “Se naște dreptul de autor asupra acestor creații și, dacă da, cui îi aparține?” Aceasta este o chestiune crucială, deoarece determină dacă o companie poate proteja conținutul generat ca proprietate intelectuală și poate preveni utilizarea neautorizată de către alte companii.

Articolul 2, alineatul 1, punctul 1 al Legii drepturilor de autor din Japonia definește o operă ca fiind “o expresie creativă a gândurilor sau sentimentelor, care aparține domeniului literaturii, științei, artelor sau muzicii”. La baza acestei definiții stă presupunerea că subiectul creativ este uman. Deoarece AI nu este uman, legislația actuală nu recunoaște drepturi de autor pentru AI ca autor al conținutului generat autonom.

Prin urmare, recunoașterea drepturilor de autor asupra creațiilor generate de AI depinde de existența sau absența “contribuției creative umane” în procesul de generare. Drepturile de autor pot proteja o persoană ca autor al unei opere numai dacă aceasta folosește AI ca un simplu “instrument” și își exprimă gândurile sau sentimentele într-o manieră creativă.

Decizia dacă “contribuția creativă” este recunoscută depinde de gradul de implicare umană. De exemplu, dacă o persoană introduce doar un prompt simplu și general, cum ar fi “o pisică iluminată de apusul soarelui”, iar AI decide autonom majoritatea expresiei specifice, contribuția creativă umană este considerată insuficientă și este posibil ca creația să nu fie recunoscută ca având drepturi de autor.

Pe de altă parte, dacă o persoană are o intenție creativă specifică și include numeroase instrucțiuni detaliate în prompt pentru a realiza acea intenție, repetând procesul de încercare și eroare pentru a extrage o expresie anume, întregul proces de instrucțiuni și selecții poate fi evaluat ca o activitate creativă și creația poate fi recunoscută ca având drepturi de autor. Mai mult, dacă o persoană selectează și aranjează mai multe imagini generate de AI și adaugă modificări substanțiale pentru a finaliza o lucrare, partea de editare și prelucrare creativă realizată de acea persoană va avea în mod clar drepturi de autor.

Aceasta oferă companiilor o indicație strategică importantă. Pentru a crea proprietate intelectuală valoroasă folosind AI, nu este suficient să instruiești pur și simplu AI să genereze, ci este esențial să integrezi intenționat contribuția creativă umană în proces și să documentezi acest lucru. Păstrarea unui istoric detaliat al prompturilor, procesului de selecție a rezultatelor generate și conținutul specific al post-procesării umane poate servi ca dovezi importante pentru a revendica și proteja drepturile de autor asupra conținutului în viitor.

Localizarea responsabilității și măsurile legale cu care se confruntă companiile

Când utilizarea AI-ului generativ duce, fără intenție, la încălcarea drepturilor de autor, companiile pot fi expuse unor serioase măsuri legale. Deținătorii de drepturi de autor sunt îndreptățiți să protejeze propriile drepturi prin mai multe mijloace legale puternice, conform Legii Drepturilor de Autor din Japonia și Codului Civil Japonez.

Cea mai directă măsură este cererea civilă. Deținătorii de drepturi de autor pot iniția o cerere de “oprire a încălcării” pentru a solicita încetarea sau prevenirea actelor de încălcare. Astfel, companiile pot fi obligate să înceteze imediat utilizarea conținutului care încalcă drepturile de autor și să îl elimine de pe site-urile web. În plus, pot fi supuse unei cereri de “despăgubire pentru daune”, în cazul în care încălcarea a cauzat pierderi deținătorului de drepturi de autor. Calculul sumei daunelor este complex, dar poate ajunge la sume mari, bazate pe profiturile obținute de companie din cauza încălcării. De asemenea, în cazul încălcării drepturilor morale ale autorului, se poate solicita “măsuri de restabilire a onoarei”, cum ar fi publicarea unei scuze.

Pe lângă responsabilitatea civilă, încălcarea drepturilor de autor poate deveni și subiect de sancțiuni penale. În cazuri deosebit de grave, pe baza plângerii deținătorului de drepturi, situația poate escalada într-un caz penal. Pentru persoanele fizice, pedeapsa poate fi de până la 10 ani de închisoare sau o amendă de până la 10 milioane de yeni, în timp ce pentru persoanele juridice care comit acte de încălcare în cadrul activităților lor, amenda poate ajunge până la 300 de milioane de yeni, o sancțiune extrem de severă.

Subiectul responsabil este, în principiu, utilizatorul AI-ului generativ, adică însăși compania. Totuși, dacă serviciul oferit de dezvoltatorul AI este proiectat să genereze, intenționat sau cu o probabilitate ridicată, conținut similar cu anumite opere protejate de drepturi de autor, dezvoltatorul poate fi, de asemenea, considerat responsabil.

În prezent, în Japonia, există puține cazuri juridice definitive care să trateze direct problemele de drepturi de autor legate de AI-ul generativ. Cu toate acestea, conflictele specifice au început deja să apară, cum ar fi cazul în care un mare ziar japonez a intentat un proces împotriva unui operator de AI generativ străin pentru utilizarea neautorizată a articolelor sale plătite în scopuri de învățare și utilizare, solicitând despăgubiri pentru daune. În absența unor astfel de decizii judecătorești, opinia oficială și liniile directoare prezentate de Agenția pentru Afaceri Culturale devin extrem de importante ca norme de conduită de facto pentru companii în evaluarea riscurilor legale și în stabilirea standardelor de conformitate. Prin urmare, strategia de conformitate a companiilor ar trebui să se bazeze pe aderarea strictă la aceste orientări ale autorității administrative.

Concluzii

Inteligența artificială generativă poate aduce beneficii imense companiilor, dar, în același timp, implică riscuri legale semnificative sub egida legii japoneze privind drepturile de autor. Sistemul legal din Japonia prezintă o structură duală care permite o abordare flexibilă în faza de învățare pentru a stimula dezvoltarea AI, în timp ce impune responsabilități stricte pentru încălcarea drepturilor de autor utilizatorilor care exploatează produsele generate. Înțelegerea profundă a acestei structuri este cheia pentru ca companiile să utilizeze în siguranță tehnologia AI. Chiar dacă datele de învățare ale AI sunt colectate legal, utilizatorii care generează conținut pot fi supuși unor responsabilități civile și penale grave dacă conținutul creat este similar cu operele protejate prin drept de autor existente. Pentru companii este esențial să adopte măsuri proactive și concrete de gestionare a riscurilor, cum ar fi elaborarea de ghiduri interne, implementarea unui proces de revizuire riguros efectuat de oameni și documentarea procesului de creație pentru a asigura drepturile de proprietate intelectuală.

Cabinetul de Avocatură Monolith are un istoric solid în oferirea de sfaturi valoroase numeroșilor clienți din Japonia cu privire la problemele juridice complexe legate de AI generativ și drepturile de autor. Cabinetul nostru include experți vorbitori de engleză, calificați nu doar ca avocați în Japonia, dar și în străinătate, ceea ce ne permite să oferim suport detaliat companiilor care își desfășoară activitatea la nivel internațional și care trebuie să răspundă adecvat sistemului legal japonez. Vom furniza servicii juridice specializate, inclusiv consultanță privind problemele discutate în acest articol și asistență în construirea unor structuri interne specifice.