Restricțiile de transfer ale jucătorilor în e-sport și provocările juridice

Exemple de consultanță și opinii juridice de bază

Un operator de echipă de e-sports a solicitat consultanță cu privire la restricțiile de transfer din contracte, menite să prevină atragerea jucătorilor către alte echipe, dintr-o perspectivă juridică.
În ceea ce privește această problemă, deși există o anumită raționalitate în protejarea costurilor de formare a jucătorilor, este necesară o analiză atentă în raport cu garantarea drepturilor constituționale și reglementările japoneze privind concurența.

Mediul juridic în jurul restricțiilor de transfer

Odată cu dezvoltarea afacerilor sportive, problemele juridice legate de transferul jucătorilor devin din ce în ce mai importante.
În special în domeniul e-sporturilor, pe fondul extinderii rapide a pieței și al globalizării, reglementările juridice privind transferul jucătorilor apar ca o nouă provocare.

Un punct de discuție juridic fundamental legat de restricțiile de transfer este compatibilitatea cu libertatea de alegere a profesiei, garantată de constituție.
Articolul 22, alineatul 1 din Constituția japoneză (1947) garantează libertatea de alegere a profesiei pentru toți cetățenii, iar acest drept se extinde și asupra activităților ca sportiv.
Prin urmare, restricțiile de transfer excesiv de stricte ar putea fi considerate o încălcare a acestui drept constituțional, ceea ce ar putea duce la invalidarea lor.

Considerații asupra Legii Contractelor

Analiza din perspectiva obligației de neconcurență

Problema restricțiilor de transfer poate fi abordată din punct de vedere legal ca o problemă a obligației de neconcurență.
În acest sens, jurisprudența (Cazul Foseco Limited Japan, Decizia Tribunalului din Nara, 23 octombrie, anul Shōwa 45 (1970), Jurnalul de Jurisprudență nr. 624, pagina 78) oferă un cadru pentru evaluarea validității obligației de neconcurență, luând în considerare în mod cuprinzător următorii factori.

În primul rând, se examinează legitimitatea scopului impunerii restricției.
Din perspectiva protejării investițiilor în formarea jucătorilor de către echipele de e-sport, se poate considera că există o anumită legitimitate.
Cu toate acestea, restricțiile care depășesc acest scop și care sunt impuse doar cu intenția de a limita concurența ar putea fi considerate lipsite de legitimitate.

În al doilea rând, se ia în considerare statutul și rolul jucătorului vizat.
Judecata asupra raționalității poate varia între restricțiile impuse jucătorilor de top și cele impuse jucătorilor aflați în stadiul de formare.

În al treilea rând, se pune problema adecvării domeniului de aplicare al restricției de neconcurență.
Se examinează dacă durata, aria geografică și modalitățile de concurență nu sunt excesiv de extinse în raport cu scopul urmărit.

În al patrulea rând, se ia în considerare existența și suficiența măsurilor compensatorii pentru restricție.
Conținutul beneficiilor concrete oferite jucătorilor, cum ar fi recompensele adecvate sau oportunitățile de formare, devine important.

Luând în considerare acești factori, se consideră că, dacă restricțiile depășesc limitele raționale, acestea devin nule ca fiind contrare ordinii publice și bunelor moravuri (articolul 90 din Codul Civil Japonez).

Posibilitatea rezilierii contractului

Posibilitatea rezilierii contractului de către jucător poate varia în funcție de tipul de contract.
În cazul în care contractul este structurat ca un contract de muncă, conform articolului 627 alineatul 1 din Codul Civil Japonez, dacă este un contract pe durată nedeterminată, jucătorul poate încheia contractul după două săptămâni de la notificarea rezilierii.

De asemenea, chiar și în cazul unui contract pe durată determinată, dacă jucătorul este considerat un “lucrător” conform Legii Japoneze a Standardelor de Muncă, articolul 14 alineatul 1 din aceeași lege interzice contractele pe o perioadă mai mare de trei ani, iar articolul 137 permite retragerea oricând după un an de la începutul perioadei contractuale.

Chiar dacă contractul nu este considerat un contract de muncă, jurisprudența permite posibilitatea rezilierii contractului în următoarele cazuri.

În Decizia Tribunalului din Tokyo, 18 iulie, anul Heisei 13 (2001), Jurnalul de Jurisprudență nr. 1788, pagina 64, s-a recunoscut rezilierea în cazuri de circumstanțe inevitabile.
De asemenea, în Decizia Tribunalului din Tokyo, 13 iunie, anul Heisei 12 (2000), Jurnalul de Jurisprudență nr. 1092, pagina 199, s-a recunoscut rezilierea prin aplicarea analogică a articolului 651 alineatul 1 din Codul Civil Japonez, considerând contractul ca fiind unul de mandat sau un contract nenumit similar.
Mai mult, în Decizia Curții de Apel din Tokyo, 25 ianuarie, anul Heisei 29 (2017), Jurnalul de Jurisprudență nr. 2355, pagina 13, s-a recunoscut rezilierea în cazurile în care relația de încredere dintre părți a fost distrusă.

Analiză Detaliată din Perspectiva Legii Concurenței

Tendințe Globale în Reglementările Legale

Unul dintre aspectele definitorii ale e-sporturilor este desfășurarea lor la nivel global.
Din acest motiv, relația cu legile concurenței din diferite țări devine un element important de luat în considerare.

În Europa, hotărârea Bosman (Union Royale Belge des Societes de Football Association v. Jean-Marc Bosman (Cazul C-415/93) (1995)) reprezintă un precedent semnificativ.
Prin această hotărâre, s-a clarificat că libertatea de transfer a jucătorilor în interiorul UE este protejată din perspectiva libertății de mișcare a lucrătorilor conform legislației UE.

De asemenea, decizia Comisiei Europene din decembrie 2017 împotriva Uniunii Internaționale de Patinaj a atras atenția prin clarificarea aplicabilității legii concurenței asupra restricțiilor impuse de organizațiile sportive asupra activităților jucătorilor.
Această decizie oferă indicii importante și pentru restricțiile asupra activităților jucătorilor în domeniul e-sporturilor.

În Statele Unite, hotărârea Mackey v. National Football League (543 F.2d 606 (8th Cir.1976)) și altele similare au acumulat judecăți privind restricțiile de transfer ale jucătorilor în sporturile profesionale din perspectiva legii antitrust.
Aceste precedente oferă ghiduri importante cu privire la limitele permise de legea concurenței pentru restricțiile de transfer.

Evaluarea Legii Concurenței în Japonia

În Japonia, raportul “Raportul de Studiu privind Resursele Umane și Politica de Concurență” publicat de Comisia Japoneză pentru Comerț Echitabil pe 15 februarie 2018, a subliniat că restricțiile de transfer impuse sportivilor pot constitui o problemă în cadrul legii japoneze antimonopol.

Raportul menționează următoarele elemente ca factori de evaluare a validității restricțiilor de transfer:

În primul rând, se cere ca conținutul și durata restricțiilor să nu fie excesive în raport cu scopul urmărit.
În special, restricțiile care fac imposibil transferul sau schimbarea locului de muncă în viitor sunt evaluate ca având un dezavantaj extrem de mare.

În al doilea rând, se ia în considerare existența și nivelul măsurilor compensatorii oferite jucătorilor.
Furnizarea unei compensații adecvate în raport cu restricțiile impuse este un factor important de evaluare.

În al treilea rând, aspectul procedural al consultării adecvate cu jucătorii înainte de impunerea restricțiilor este, de asemenea, evaluat.

În al patrulea rând, se ia în considerare dacă există un tratament discriminatoriu în comparație cu alți jucători.

Ghid de acțiune practică

Pe baza analizei legale de mai sus, atunci când o echipă de e-sporturi stabilește restricții de transfer în contractele cu jucătorii, este necesar să se acorde atenție următoarelor aspecte.

În primul rând, este important să se clarifice scopul restricției de transfer și să se limiteze restricțiile la minimul necesar pentru atingerea acestui scop.
Mai exact, este necesar să se limiteze perioada de restricție și aria geografică la un interval rezonabil, având grijă să nu se creeze obstacole excesive în formarea carierei jucătorului.

În continuare, este necesar să se ia măsuri compensatorii adecvate pentru restricțiile de transfer.
Acestea includ nu doar compensații financiare, ci și oferirea de oportunități care să contribuie la îmbunătățirea abilităților jucătorului și la formarea carierei acestuia.

Mai mult, la stabilirea clauzelor contractuale privind restricțiile de transfer, este important să se desfășoare consultări ample cu jucătorii și să se formeze o înțelegere reciprocă asupra conținutului acestora.
Impunerea unilaterală a restricțiilor poate deveni un factor care crește riscul de dispute ulterioare.

De asemenea, este important să se revizuiască periodic conținutul contractului și să se mențină și să se consolideze relația de încredere cu jucătorii.
În special, este necesară o atitudine flexibilă de ajustare a conținutului contractului în funcție de schimbările de mediu cauzate de dezvoltarea rapidă a industriei e-sporturilor.

Concluzie

În ceea ce privește restricțiile de transfer ale jucătorilor de e-sport, este necesară o examinare din perspective legale multiple, cum ar fi garantarea drepturilor constituționale, legea contractelor și legea concurenței.
Având în vedere caracteristicile e-sporturilor care se desfășoară la nivel global, este important să se acorde atenție și tendințelor reglementărilor legale internaționale.

La stabilirea restricțiilor de transfer, este esențial să se echilibreze în mod adecvat protecția intereselor legitime ale echipei și garantarea drepturilor jucătorilor.
Restricțiile excesive nu doar că implică riscuri legale, dar pot duce și la scăderea motivației jucătorilor și la diminuarea competitivității echipei.

Pe măsură ce industria e-sporturilor continuă să se dezvolte, se anticipează că problemele legale legate de restricțiile de transfer vor deveni din ce în ce mai importante.
Fiecare echipă trebuie să urmărească gestionarea adecvată a riscurilor legale și să construiască relații bune cu jucătorii.