Cererea de interdicție și acțiunea de anulare în cadrul schimbului și transferului de acțiuni conform legislației societăților comerciale din Japonia

Schimbul de acțiuni și transferul de acțiuni, așa cum sunt stabilite de Legea Companiilor din Japonia, reprezintă instrumente extrem de puternice în reorganizarea corporativă. Aceste metode sunt utilizate frecvent pentru a realiza diverse strategii de management, cum ar fi construirea unei relații de filială completă, implementarea de fuziuni și achiziții (M&A) sau tranziția către un sistem de holding. Aceste tranzacții, conduse de echipa de management, sunt esențiale pentru creșterea și consolidarea competitivității unei companii, dar nu sunt absolute. Legea Companiilor din Japonia prevede măsuri legale specifice pentru a proteja interesele acționarilor, permițându-le să conteste aceste acțiuni de reorganizare. Aceste măsuri includ “cererea de interdicție” pentru a preveni intrarea în vigoare a schimbului sau transferului de acțiuni și “acțiunea de anulare” pentru a invalida efectele legale după ce acestea au intrat în vigoare.

Aceste măsuri legale pot reprezenta ultima linie de apărare pentru acționari în protejarea drepturilor lor. Pe de altă parte, pentru echipa de management, ele constituie un factor de risc semnificativ care poate periclita reorganizarea planificată. Prin urmare, este extrem de important pentru toate părțile implicate în schimbul sau transferul de acțiuni să înțeleagă profund cerințele acestor sisteme de contestație, procedurile stricte și tendințele de decizie ale instanțelor. În acest articol, vom oferi o explicație cuprinzătoare a cererii de interdicție și a acțiunii de anulare în contextul schimbului și transferului de acțiuni conform Legii Companiilor din Japonia, incluzând fundamentele legale și exemple concrete de cazuri judiciare.

Contestația la Schimbul de Acțiuni: Cererea de Interdicție în Japonia

Cadrul Legal al Cererii de Interdicție

Acționarii au dreptul de a solicita o interdicție pentru a preveni executarea unui schimb de acțiuni înainte de a-și produce efectele. Acesta este un drept de a cere companiei să oprească schimbul de acțiuni înainte ca acesta să devină efectiv. Legea Companiilor din Japonia reglementează acest drept la articolul 784-2 pentru acționarii filialelor deținute integral și la articolul 796-2 pentru acționarii companiilor-mamă deținute integral.

Pentru a exercita eficient acest drept, de obicei, se depune o cerere de ordonanță provizorie la instanță, având dreptul de interdicție a schimbului de acțiuni ca drept protejat. Dacă ordonanța provizorie este aprobată, compania nu poate continua legal procedura de schimb de acțiuni. Acest lucru reprezintă un factor de descurajare rapid și puternic pentru companiile care planifică reorganizări corporative.

Motivele pentru Aprobarea Cererii de Interdicție

Acționarii trebuie să aibă motive specifice prevăzute de lege pentru a depune o cerere de interdicție. Principalele motive sunt încălcarea legilor sau a statutului companiei de către schimbul de acțiuni și riscul de a cauza prejudicii acționarilor.

„Încălcarea legii” include diverse situații. Exemple tipice sunt:

• Ilegalitatea conținutului contractului de schimb de acțiuni (de exemplu, evaluarea compensației este extrem de nedreaptă)
• Nerespectarea obligației legale de a pregăti documentele de dezvăluire prealabilă sau includerea de informații false
• Există defecte majore în procedura de aprobare a schimbului de acțiuni de către adunarea generală a acționarilor
• Nerespectarea procedurilor legale necesare pentru protecția creditorilor

În cazul schimburilor de acțiuni simplificate, unde se poate omite adunarea generală a acționarilor, se recunoaște și faptul că, dacă compensația pentru schimbul de acțiuni este „extrem de nedreaptă” în raport cu situația financiară a companiilor implicate, aceasta poate constitui un motiv de interdicție.

Decizia Judiciară: Cazul Supermarketului Kansai

Un caz reprezentativ care ilustrează cum se dispută cererile de interdicție este procesul din 2021 privind Supermarketul Kansai. Acest caz a atras atenția asupra faptului dacă un defect procedural legat de interpretarea comportamentului de vot al unui acționar poate constitui un motiv pentru a opri o fuziune majoră.

Detaliile cazului sunt următoarele. La adunarea generală extraordinară a acționarilor Supermarketului Kansai, un acționar a depus în prealabil un formular de vot favorabil. Totuși, acționarul a participat la adunare și, dintr-o neînțelegere, a votat alb. Președintele a verificat intenția reală a acționarului după numărarea inițială și a tratat votul final ca fiind „favorabil”. Astfel, propunerea de schimb de acțiuni a fost aprobată la limită.

În replică, compania OK Corporation, care se opunea fuziunii, a susținut că discreția președintelui constituie o decizie „extrem de nedreaptă” conform articolului 831 alineatul 1 punctul 1 din Legea Companiilor din Japonia. Aceștia au solicitat o ordonanță provizorie pentru a opri schimbul de acțiuni, invocând defectul procedural ca „încălcare a legii” conform articolului 796-2 din Legea Companiilor din Japonia.

În final, Curtea Supremă a Japoniei a recunoscut discreția președintelui și a permis executarea schimbului de acțiuni prin decizia din 14 decembrie 2021. Totuși, acest caz a demonstrat clar cum problemele procedurale aparent minore la adunările generale ale acționarilor pot evolua într-o dispută legală care să afecteze strategia de management a unei companii. A subliniat importanța pe care instanțele o acordă corectitudinii procedurale. Acest lucru sugerează că respectarea strictă a regulilor formale este prima linie de apărare împotriva riscurilor legale în managementul corporativ. În cererile de interdicție, acționarii trebuie să demonstreze încălcarea procedurilor și riscul de a suferi prejudicii, dar dacă încălcarea procedurilor este gravă, riscul de prejudicii poate fi interpretat mai larg.

Contestarea Eficacității Schimbului de Acțiuni în Conformitate cu Legea Japoneză: Acțiunea de Anulare

Cadrul legal al acțiunii de anulare în Japonia

După ce un schimb de acțiuni și-a produs deja efectele, mijlocul de a răsturna fundamental validitatea sa legală este printr-o “acțiune de anulare”. Aceasta este o măsură de remediere ulterioară și își are temeiul în articolul 828, alineatul 1, punctul 11 din Legea Companiilor din Japonia (2005).

Acțiunea de anulare implică restricții procedurale mai stricte decât o cerere de interdicție.

• Perioada de depunere: Acțiunea trebuie introdusă în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a schimbului de acțiuni. Această perioadă este una fixă și nu se permite prelungirea ei.
• Persoane cu drept de acțiune: Cei care pot introduce acțiunea (calificarea de reclamant) sunt limitați la acționarii, directorii, auditorii, lichidatorii companiei implicate la momentul intrării în vigoare, precum și creditorii care nu au aprobat schimbul de acțiuni.
• Pârâți: Procesul trebuie să includă atât compania-mamă, cât și compania-fiică ca pârâți (litigiu comun necesar).

Motivele recunoscute pentru invalidare în Japonia

Legea japoneză nu enumeră în mod specific motivele de invalidare. Prin urmare, instanțele judecătorești din Japonia decid în fiecare caz individual dacă o situație este invalidă. În general, se cere un defect mai grav decât cel necesar pentru o cerere de interdicție, un defect care să submineze legitimitatea întregii tranzacții. Cerința de „posibilitate de a suferi un prejudiciu” solicitată în cazul unei cereri de interdicție nu este necesară pentru o acțiune de invalidare, dar în schimb, gravitatea defectului în sine este pusă în discuție.

Tendințele Judiciare: Două Cazuri de Jurisprudență Contrastante în Japonia

Criteriile de decizie ale instanțelor japoneze privind validitatea sau invaliditatea pot fi înțelese prin intermediul a două cazuri de jurisprudență contrastante.

Primul caz este o hotărâre din 6 februarie 2015 (Heisei 27) a Filialei Amagasaki a Tribunalului Districtual Kobe, care a recunoscut invaliditatea din cauza unor deficiențe procedurale majore. În acest caz, problema a fost că societatea nu a pregătit deloc documentele de dezvăluire prealabilă, obligatorii prin lege, care să includă detalii despre contractul de schimb de acțiuni și situația financiară a companiei partenere. Instanța a considerat că această omisiune a privat acționarii de materiale de judecată corecte și a făcut practic imposibilă exercitarea unor drepturi importante, cum ar fi cererea de cumpărare a acțiunilor. Aceasta nu a fost o simplă eroare minoră, ci o încălcare procedurală gravă care a afectat fundamental drepturile acționarilor, concluzionându-se astfel că schimbul de acțiuni în sine este invalid.

Al doilea caz este o hotărâre din 28 septembrie 2023 (Reiwa 5) a Curții de Apel Tokyo (cazul fostului Alps Electric și Alpine), unde o cerere substanțială privind inechitatea raportului de schimb de acțiuni a fost respinsă. În acest caz, acționarii minoritari ai Alpine, devenită filială deținută integral, au contestat invaliditatea pe motiv că raportul de schimb cu compania-mamă, Alps Electric, era inechitabil. Totuși, instanța nu a acceptat această cerere. În centrul deciziei a fost faptul că societatea a luat măsuri pentru a asigura echitatea în procesul de luare a deciziilor. Concret, s-a obținut un raport de evaluare a valorii acțiunilor și o opinie de echitate de la o instituție de evaluare independentă, s-a înființat un comitet independent pentru a supraveghea procesul de negociere și s-au exclus directorii cu interese de la decizie. Instanța a arătat că, atâta timp cât sunt respectate proceduri obiective și transparente, raportul de schimb decis de conducere ar trebui să fie considerat echitabil, iar pentru a-l contesta ar fi necesare circumstanțe speciale.

Aceste cazuri de jurisprudență indică o tendință clară a instanțelor japoneze în evaluarea validității reorganizărilor corporative. În timp ce încălcările procedurale obiective și evidente, cum ar fi lipsa documentelor de dezvăluire prealabilă, sunt tratate cu severitate și invalidate, instanțele sunt reticente în a interveni în deciziile manageriale privind echitatea raportului de schimb, atâta timp cât echitatea procedurală este asigurată. Pentru managerii de companii, aceasta înseamnă că asigurarea echității procedurale, cum ar fi obținerea de sfaturi de la experți independenți, reprezintă cea mai bună apărare împotriva provocărilor legale. De asemenea, în cazul în care o hotărâre de invaliditate devine definitivă, efectele acesteia se extind și asupra terților (efect erga omnes), iar deși nu are efect retroactiv, companiile implicate sunt obligate să returneze acțiunile obținute acționarilor inițiali, conform articolului 844 din Legea Companiilor din Japonia, ceea ce poate provoca o confuzie semnificativă în relațiile comerciale. Această preocupare pentru stabilitatea juridică este un motiv pentru care instanțele sunt prudente în a declara invaliditatea.

Cererea de Interdicție și Acțiunea de Anulare în Cazul Transferului de Acțiuni în Japonia

Transferul de acțiuni este o metodă prin care o companie nou-înființată achiziționează toate acțiunile unei companii existente pentru a stabili o relație de filială completă, iar obiecțiile legale față de aceasta sunt reglementate într-un cadru aproape similar cu cel al schimbului de acțiuni.

Acționarii pot depune o cerere de interdicție înainte de intrarea în vigoare a transferului de acțiuni, în conformitate cu articolul 805-2 din Legea Companiilor din Japonia. De asemenea, după intrarea în vigoare, este posibil să se inițieze o acțiune de anulare în baza articolului 828, alineatul 1, punctul 12 din aceeași lege japoneză.

Motivele pentru care se pot admite cererea de interdicție sau acțiunea de anulare sunt, în esență, aceleași ca în cazul schimbului de acțiuni. Problemele pot apărea din cauza conținutului planului de transfer de acțiuni sau a încălcărilor legilor și statutului în procedurile de aprobare. Totuși, o diferență importantă este că, spre deosebire de schimbul de acțiuni, transferul de acțiuni nu permite proceduri simplificate sau sumare care să omită adunarea generală a acționarilor. Prin urmare, motivele de interdicție legate de aceste proceduri nu se aplică transferului de acțiuni.

Comparație strategică între cererea de interdicție și acțiunea de anulare sub legea japoneză

Atunci când acționarii sau managerii iau în considerare măsuri legale în Japonia, alegerea între cererea de interdicție și acțiunea de anulare, sau pregătirea pentru riscurile asociate acestora, reprezintă o decizie strategică importantă. Cele două sisteme prezintă diferențe clare în ceea ce privește momentul, cerințele legale și scopul.

Cererea de interdicție este o măsură preventivă posibilă doar înainte de intrarea în vigoare a schimbului sau transferului de acțiuni. Scopul său este de a împiedica executarea unei tranzacții problematice sau de a încuraja compania să renegocieze în condiții mai favorabile. În schimb, acțiunea de anulare este o măsură de remediere post-factum, care poate fi introdusă doar în termen de șase luni de la intrarea în vigoare, având ca obiectiv anularea unei tranzacții finalizate, ceea ce implică un rezultat mai radical și cu impact semnificativ.

Din perspectiva probării legale, în cazul cererii de interdicție, acționarul trebuie să demonstreze “riscul de a suferi un prejudiciu”, însă această cerință nu există în cazul acțiunii de anulare. Totuși, pentru acțiunea de anulare, trebuie dovedită existența unor vicii grave care să justifice anularea tranzacției finalizate, iar acest prag este considerat foarte ridicat.

Un aspect deosebit de important pentru juriști este conceptul de “teoria absorbției” din practica judiciară japoneză. Aceasta sugerează că, atunci când se contestă validitatea unei reorganizări corporative pe baza viciilor unei hotărâri a adunării generale a acționarilor, după ce reorganizarea a intrat în vigoare, nu mai poate fi introdusă o acțiune de anulare a hotărârii în sine, iar viciile trebuie invocate ca motive de anulare a reorganizării. De exemplu, o acțiune de anulare a hotărârii poate fi introdusă în termen de trei luni de la adunarea generală, dar dacă reorganizarea intră în vigoare după o lună, nu mai este posibilă introducerea acțiunii de anulare a hotărârii în cele două luni rămase. Pentru a invoca viciile, trebuie introdusă o acțiune de anulare a reorganizării în termen de șase luni de la data intrării în vigoare. Neînțelegerea acestui raționament legal poate duce la pierderea dreptului de a contesta din cauza depășirii termenului de introducere a acțiunii.

Diferențele dintre aceste sisteme sunt rezumate în tabelul de mai jos.

Concluzie

Cererea de interdicție și acțiunea de anulare în cadrul Legii Companiilor din Japonia pentru schimbul și transferul de acțiuni sunt mecanisme importante pentru protejarea drepturilor acționarilor, dar exercitarea acestora este supusă unor bariere ridicate. Așa cum reiese din analiza jurisprudenței, instanțele adoptă o abordare precaută, în special atunci când decid asupra invalidității unei tranzacții. Cea mai mare șansă de succes apare atunci când se invocă încălcări evidente ale procedurilor de către companie, cum ar fi neîndeplinirea obligațiilor de dezvăluire prealabilă. Acest fapt subliniază importanța pentru conducere de a acorda o atenție deosebită și de a respecta strict procedurile legale atunci când efectuează reorganizări corporative. Pentru acționari, este esențial să reacționeze rapid și adecvat din punct de vedere legal dacă descoperă vreo deficiență procedurală din partea companiei.

Firma de avocatură Monolith are o experiență vastă în oferirea de servicii juridice legate de schimbul și transferul de acțiuni, așa cum este explicat în acest articol, pentru numeroși clienți din Japonia. Oferim suport constant, de la identificarea riscurilor legale în etapa de planificare a reorganizării corporative până la gestionarea litigiilor, cum ar fi cererile de interdicție și acțiunile de anulare. Avem mai mulți avocați vorbitori de engleză cu calificări internaționale, care pot explica clar clienților internaționali reglementările complexe și practicile din Legea Companiilor din Japonia și pot propune strategii optime. Dacă aveți întrebări legate de acest subiect, nu ezitați să contactați firma noastră.