Sistemul opțiunilor pe acțiuni în Japonia și proiectarea opțiunilor pe acțiuni calificate din punct de vedere fiscal

În managementul modern al companiilor, în special pentru cele care aspiră la creștere, atragerea, retenția și îmbunătățirea motivației talentelor de excepție constituie cheia succesului în afaceri. Unul dintre instrumentele puternice de stimulare pentru atingerea acestui scop este sistemul de opțiuni pe acțiuni. În Japonia, în special în rândul companiilor startup, introducerea sistemului de opțiuni pe acțiuni se accelerează pentru a oferi recompense atractive angajaților, menținând în același timp o sarcină financiară redusă.  

Sistemul de opțiuni pe acțiuni din Japonia este clasificat în două categorii principale, în funcție de tratamentul fiscal: “opțiuni pe acțiuni cu regim fiscal favorabil” și “opțiuni pe acțiuni cu regim fiscal nefavorabil”. Aceste alegeri au un impact semnificativ asupra sarcinii fiscale atât pentru compania care le acordă, cât și pentru persoana care le primește, astfel încât proiectarea lor necesită o înțelegere profundă a sistemului legal japonez.

Totuși, sistemul de opțiuni pe acțiuni din Japonia este reglementat de cerințe complexe care se întind pe mai multe legi, inclusiv Legea Societăților Comerciale din Japonia și Legea Japoneză privind Măsurile Speciale de Impozitare, iar interpretarea și aplicarea acestora necesită cunoștințe specializate. În plus, reviziile fiscale recente au modificat unele dintre aceste cerințe, schimbându-le într-un sistem mai accesibil, în special pentru companiile startup. Printre modificări se numără creșterea limitelor anuale pentru exercitarea drepturilor, extinderea opțiunilor pentru depozitarea și gestionarea acțiunilor și lărgirea categoriei de persoane eligibile pentru acordarea opțiunilor, inclusiv pentru experți specializați externi. Aceste revizuiri reflectă intenția politică a guvernului japonez de a consolida competitivitatea internațională a ecosistemului de startup-uri din Japonia și de a atrage și reține talente de înaltă calificare. Ca urmare, aceste schimbări pot crește atractivitatea pieței japoneze și pot accelera afluxul de investiții și de talente din străinătate.  

Acest articol se concentrează pe designul opțiunilor pe acțiuni cu regim fiscal favorabil din Japonia, explicând în detaliu baza legală, cerințele principale și măsurile de tratament fiscal preferențial.

Ce sunt opțiunile pe acțiuni? Scopul lor și fundamentul legal în Japonia

Definiția opțiunilor pe acțiuni și rolul lor ca stimulent

Opțiunile pe acțiuni reprezintă dreptul de a primi acțiuni ale unei societăți pe acțiuni prin exercitarea acestora, conform articolului 2, paragraful 21 al Legii Societăților Comerciale din Japonia (日本の会社法). În legislația japoneză, atât societățile pe acțiuni cât și societățile cu răspundere limitată speciale pot emite opțiuni pe acțiuni.

Principalul scop al implementării unui sistem de opțiuni pe acțiuni de către o companie este de a crește motivația stakeholderilor, cum ar fi directorii și angajații, și de a-i încuraja să contribuie la dezvoltarea companiei. Acest sistem nu funcționează doar ca un substitut pentru recompensele monetare, ci joacă un rol esențial în strategia de creștere a companiei prin gestionarea talentelor. Beneficiile așteptate sunt, în mod specific, următoarele:

În primul rând, compania poate oferi recompense sub formă de stimulente fără a implica cheltuieli monetare. Acest lucru reprezintă un avantaj semnificativ, în special pentru startup-uri și întreprinderi în faza incipientă, care nu dispun de suficiente resurse financiare. Pentru companiile aflate la început, opțiunile pe acțiuni funcționează ca un instrument strategic care permite concentrarea fondurilor în cercetare și dezvoltare sau în expansiunea pe piață, în timp ce asigură în același timp atragerea de talente de excepție.

În al doilea rând, valoarea opțiunilor pe acțiuni este direct legată de creșterea prețului acțiunilor companiei. Prin urmare, beneficiarii opțiunilor pe acțiuni (cei cărora li se acordă opțiunile) sunt motivați să contribuie la companie și să crească valoarea acesteia, pentru a-și maximiza propriile beneficii. Această legătură directă între beneficii și performanța companiei creează o structură în care angajații se angajează în creșterea valorii pe termen lung a companiei pentru propriul lor avantaj, ceea ce, la rândul său, se așteaptă să stimuleze productivitatea și inovația la nivelul întregii companii. Astfel, angajații funcționează nu doar ca forță de muncă, ci ca parteneri activi în conducerea companiei.

În al treilea rând, pentru companiile a căror creștere este anticipată, opțiunile pe acțiuni reprezintă un mijloc atractiv de a atrage și de a reține talente deosebite, care ar fi dificil de obținut doar prin salarii obișnuite. Pentru ca opțiunile pe acțiuni să funcționeze eficient ca sistem de stimulente, este esențială nu doar implementarea procedurilor, ci și o proiectare atentă în funcție de obiectivele vizate.

Tipuri de opțiuni pe acțiuni: Calificate fiscal și Necalificate fiscal

Opțiunile pe acțiuni din Japonia se împart în principal în două categorii, în funcție de tratamentul fiscal: “opțiuni pe acțiuni gratuite”, care sunt fie “opțiuni pe acțiuni calificate fiscal”, fie “opțiuni pe acțiuni necalificate fiscal”. Această clasificare are un impact semnificativ asupra sarcinii fiscale a beneficiarului, fiind astfel un aspect extrem de important de luat în considerare în proiectarea sistemului.

• Opțiuni pe acțiuni calificate fiscal: Acestea îndeplinesc toate cerințele stricte stabilite de Legea Măsurilor Speciale Fiscale din Japonia, permițând amânarea impozitării la momentul exercitării drepturilor și aplicarea impozitului doar la momentul vânzării acțiunilor ca venit din transfer de proprietate. Sistemul este conceput pentru a reduce sarcina fiscală a beneficiarului și pentru a spori efectul de stimulare. Una dintre cerințele pentru opțiunile pe acțiuni calificate fiscal este ca acestea să fie emise fără a solicita plăți în bani, ceea ce indică faptul că facilitățile fiscale japoneze se concentrează pe stimulente pure, acordate angajaților fără a necesita o contraprestație financiară. Există o intenție politică de a încuraja companiile să ofere recompense angajaților fără a le impune o povară financiară.
• Opțiuni pe acțiuni necalificate fiscal: Acestea sunt opțiunile pe acțiuni care nu îndeplinesc cerințele pentru a fi calificate fiscal. În acest caz, impozitarea are loc în două etape: la momentul exercitării drepturilor și la vânzarea acțiunilor. Mai exact, la momentul exercitării drepturilor, diferența dintre prețul acțiunii la acel moment și prețul de exercitare este impozitată ca venit salarial, iar ulterior, la vânzarea acțiunilor obținute, diferența dintre prețul de vânzare și valoarea de piață a acțiunilor la momentul exercitării este impozitată ca venit din transfer de proprietate. Opțiunile pe acțiuni necalificate fiscal tind să aibă rate de impozitare mai mari comparativ cu cele calificate fiscal, iar venitul salarial poate fi supus unei impozitări progresive de până la 55%, având astfel un impact semnificativ asupra sumei nete primite de beneficiar. De asemenea, poate apărea problema cunoscută sub numele de “impozitare fără încasare de numerar”, care poate reprezenta o povară considerabilă pentru beneficiar, deoarece este impozitat chiar dacă nu a primit efectiv numerar la momentul exercitării drepturilor.

Datorită diferențelor semnificative între aceste două tipuri de opțiuni pe acțiuni în ceea ce privește momentul impozitării și ratele de impozitare, este necesar ca companiile să aleagă cu grijă în funcție de obiectivele lor și de situația beneficiarilor. Îndeplinind cerințele pentru opțiuni calificate fiscal, companiile pot oferi pachete de recompense mai atractive și pot avea un avantaj în atragerea de talente deosebite.

Cerințele pentru opțiunile de acțiuni calificate în sistemul fiscal japonez și tratamentul fiscal preferențial

Opțiunile de acțiuni calificate în sistemul fiscal japonez permit amânarea impozitării venitului din salarii, care ar fi aplicată pe diferența dintre valoarea de piață a acțiunilor obținute la exercitarea dreptului și prețul de exercitare, până la momentul vânzării acțiunilor. La vânzarea acțiunilor, diferența dintre prețul de vânzare și prețul de exercitare este impozitată ca venit din transferul de proprietate. Pentru a beneficia de acest tratament fiscal preferențial, este necesar să se îndeplinească toate cerințele stricte stabilite în Articolul 29-2 al Legii Speciale de Măsuri Fiscale și în Articolul 19-3 al Ordinului de Execuție al Legii Speciale de Măsuri Fiscale. Esența calificării fiscale nu constă în scutirea de taxe, ci în amânarea momentului impozitării până la vânzarea acțiunilor. Acest lucru permite beneficiarului să plătească taxele atunci când primește efectiv numerar, îmbunătățind astfel semnificativ fluxul de numerar.  

Cerințe privind conținutul emisiunii

Principalele cerințe pentru opțiunile pe acțiuni calificate fiscal în Japonia sunt variate, dar aici vom discuta despre elementele deosebit de importante.

1. Principiul emiterii gratuite: Se cere ca drepturile de subscriere a noilor acțiuni să fie emise fără a solicita plăți în bani (inclusiv furnizarea de active non-monetare). Acest principiu subliniază natura de “incentiv” mai degrabă decât de “recompensă” pentru angajați. Este fundamentul sistemului care permite companiilor să îmbunătățească motivația personalului fără cash-out și înseamnă că angajații pot avea oportunitatea de a se angaja în creșterea companiei fără o sarcină financiară directă.
2. Perioada de exercitare a drepturilor: Exercitarea drepturilor de subscriere a noilor acțiuni trebuie să aibă loc între data de doi ani după decizia de acordare și până la zece ani după aceeași dată. Cu toate acestea, ca urmare a reformei fiscale din anul Reiwa 5 (2023) în Japonia, pentru opțiunile pe acțiuni acordate de companiile ne-listate la bursă, care sunt înființate de mai puțin de cinci ani, perioada de exercitare a drepturilor poate fi extinsă de la doi ani după decizia de acordare până la cincisprezece ani după aceea. Această extensie este o măsură pentru a funcționa ca un incentiv pe termen lung, având în vedere tendința de alungire a ciclului de creștere al startup-urilor. Acest lucru arată că sistemul fiscal japonez evoluează în direcția sprijinirii retenției pe termen lung a talentelor și creșterii valorii companiei, permițând un design flexibil al incentivelor în funcție de etapa de creștere a companiei. “Data deciziei de acordare” a fost odată un subiect de interpretare diferită, dar a fost clarificată de Q&A-ul Agenției Naționale de Impozite din Japonia (revizuit în noiembrie Reiwa 6 (2024)) ca fiind “data mai târzie” între decizia de convocare și decizia de alocare (sau aprobarea deciziei contractului de subscriere totală). Această clarificare contribuie la eficientizarea designului sistemului prin eliminarea riscului ca întreprinderile să greșească punctul de pornire al perioadei de exercitare a drepturilor și facilitează conformitatea pentru a îndeplini cerințele de calificare fiscală.
3. Valoarea de exercitare a drepturilor: Se cere ca valoarea de exercitare a drepturilor pentru fiecare acțiune să fie cel puțin egală cu valoarea de piață a acțiunilor la momentul încheierii contractului de acordare. Această cerință are scopul de a nu permite ca un beneficiu economic să apară în starea “in-the-money” la momentul acordării. Astfel, se clarifică faptul că opțiunile pe acțiuni sunt un incentiv pentru crearea de valoare prin creșterea companiei, nu pentru profituri speculative. În cazul companiilor ne-listate, evaluarea valorii de piață a acțiunilor este complexă și necesită referirea la “Directiva de bază pentru evaluarea proprietății” publicată de Agenția Națională de Impozite din Japonia sau la “Ghidul practic pentru evaluarea acțiunilor ne-listate” publicat de Asociația Contabililor Fiscali din Japonia, pentru a alege o metodă adecvată de evaluare (de exemplu, metoda valorii nete a activelor). În plus, conform legii companiilor din Japonia, atunci când se emit drepturi de subscriere a noilor acțiuni la un preț avantajos (inclusiv gratuit) pentru terți care nu sunt acționari, există posibilitatea diluării valorii acțiunilor acționarilor existenți, ceea ce este considerat o “emisiune avantajoasă” și, în principiu, necesită o rezoluție specială a adunării generale a acționarilor. Deoarece opțiunile pe acțiuni calificate fiscal sunt emise gratuit, ele corespund acestei “emisiuni avantajoase” și necesită o rezoluție specială a adunării generale a acționarilor. Stabilirea acestei valori de exercitare a drepturilor necesită nu doar îndeplinirea cerințelor fiscale din Japonia, ci și luarea în considerare a conceptului de “emisiune avantajoasă” în legea companiilor japoneze, diluarea acționarilor existenți și riscul de litigii între acționari în viitor, ceea ce necesită o decizie strategică care depășește simpla stabilire a unui număr.
4. Restricții de transfer: Se cere ca drepturile de subscriere a noilor acțiuni să nu fie transferabile. Această prevedere asigură că opțiunile pe acțiuni funcționează ca un incentiv pentru persoanele specifice și previne circulația lor către un număr nelimitat de persoane. Restricțiile de transfer garantează scopul sistemului de a recompensa contribuția persoanelor cărora le sunt acordate opțiunile și sunt o restricție legală importantă pentru a preveni utilizarea speculativă a incentivelor de către persoane care nu sunt destinatarii inițiali. Compararea cu opțiunile pe acțiuni ne-calificate fiscal, care pot fi transferate, sugerează o alegere politică importantă în sistemul de opțiuni pe acțiuni din Japonia, unde flexibilitatea drepturilor destinatarului este limitată în schimbul unor avantaje fiscale. Companiile trebuie să ia în considerare cum această flexibilitate, sau lipsa ei, va afecta nevoile și așteptările persoanelor cărora le sunt acordate opțiunile atunci când proiectează sistemul.

Cerințe privind exercitarea drepturilor

1. Limita anuală a valorii exercitării drepturilor: Este necesar ca suma totală anuală a valorii exercitării drepturilor asociate opțiunilor pe acțiuni să nu depășească o anumită sumă. Anterior, limita era de 12 milioane de yeni pe an, dar datorită reformei fiscale din anul Reiwa 6 (2024) din Japonia, această limită a fost semnificativ crescută pentru a îmbunătăți capacitatea startup-urilor de a atrage talente.
   • Opțiunile pe acțiuni acordate de societățile pe acțiuni înființate de mai puțin de 5 ani: 24 milioane de yeni pe an
   • Opțiunile pe acțiuni acordate de societățile pe acțiuni înființate de mai mult de 5 ani și mai puțin de 20 de ani, care sunt fie companii ne-cotate, fie companii cotate de mai puțin de 5 ani: 36 milioane de yeni pe an. Această reformă elimină obstacolele pe care sistemul anterior le impunea planurilor de stimulente de tip “lovitură de noroc” precum IPO-urile și îmbunătățește sistemul japonez de opțiuni pe acțiuni pentru a funcționa ca un stimulent mai eficient și adecvat realităților. În special, permite startup-urilor cu creștere rapidă să ofere stimulente mai mari, contribuind astfel la atragerea de talente de excepție. Creșterea acestei limite este o parte importantă a sprijinului politic pentru ca startup-urile japoneze să fie mai competitive pe piața globală a talentelor și să ofere stimulente comparabile cu cele ale concurenților străini.
2. Custodia și gestionarea acțiunilor: Acțiunile obținute prin exercitarea drepturilor trebuie să fie adecvat custodiate și gestionate prin una dintre următoarele metode:
   • Prin aranjamente prealabile între compania emitentă și o firmă de brokeraj sau similar, conform cărora acțiunile sunt custodiate și gestionate într-un mod stabilit.
   • Ca o cerință nouă introdusă de reforma fiscală din anul Reiwa 6 (2024) din Japonia, acțiunile obținute prin exercitarea drepturilor trebuie să fie acțiuni cu restricții de transfer și gestionate de compania emitentă într-un mod stabilit. Această reformă îmbunătățește accesibilitatea sistemului, luând în considerare faptul că custodia prin intermediul firmelor de brokeraj poate genera costuri și sarcini, devenind un posibil impediment în cazul fuziunilor și achizițiilor startup-urilor. Introducerea unui sistem de gestionare a acțiunilor de către compania emitentă reduce semnificativ costurile de operare și sarcinile de gestionare pentru startup-urile ne-cotate, facilitând utilizarea mai largă a sistemului fiscal eligibil. Această opțiune poate oferi, de asemenea, flexibilitate în obținerea consimțământului acționarilor și în gestionarea informațiilor în cazul unor fuziuni și achiziții viitoare (în special în cazul subsidiarizării 100%), ceea ce poate avantaja procesul de fuziune și achiziție.

Cerințe privind Beneficiarii Eligibili

Beneficiarii eligibili pentru acordarea drepturilor de subscriere a noilor acțiuni sunt limitați la directorii, angajații sau anumite „talente externe de înaltă calificare” ale respectivei societăți pe acțiuni, conform Articolului 29-2, Paragraful 1, Punctul 2 al Legii Speciale de Măsuri Fiscale din Japonia (令和6年 (2023)). Nu se pot acorda drepturi de subscriere persoanelor care, la data hotărârii de acordare, sunt acționari majoritari ai respectivei societăți pe acțiuni sau persoane cu relații speciale cu aceștia.  

În reforma fiscală din anul fiscal 令和6 (2023) din Japonia, aplicabilitatea regimului fiscal pentru opțiunile pe acțiuni a fost extinsă pentru a include nu doar directorii și angajații interni, ci și talentele externe cu cunoștințe sau abilități avansate. De asemenea, s-a extins gama de întreprinderi eligibile și de talente externe de înaltă calificare. Această extindere a categoriilor de beneficiari către „talente externe de înaltă calificare” permite companiilor să atragă o varietate de profesioniști și consultanți fără a fi limitate la angajarea de personal cu normă întreagă, oferind astfel stimulente pe termen lung și promovând o gestionare organizațională flexibilă și utilizarea expertizei specializate. În special pentru startup-uri, această extindere a categoriilor de beneficiari este esențială, deoarece în faza inițială de înființare este dificil să dețină toți experții în cadrul companiei. Prin urmare, această extindere constituie un suport legal important pentru a obține diverse cunoștințe specializate din exterior cu resurse limitate și pentru a accelera creșterea afacerii, având potențialul de a îmbunătăți în mod semnificativ capacitatea de inovație a Japoniei.  

Caracteristicile opțiunilor pe acțiuni ne-calificate fiscal și implicațiile fiscale sub legislația japoneză

Opțiunile pe acțiuni ne-calificate fiscal sunt un sistem aplicabil atunci când nu se îndeplinesc cerințele stricte ale opțiunilor pe acțiuni calificate fiscal. Deși beneficiază de mai puține avantaje fiscale comparativ cu opțiunile calificate, acestea oferă o flexibilitate mai mare în design.

Flexibilitatea opțiunilor pe acțiuni ne-calificate fiscal

Principalul avantaj al opțiunilor pe acțiuni ne-calificate fiscal este că nu sunt supuse cerințelor stricte impuse opțiunilor calificate. Astfel, companiile pot proiecta aceste opțiuni cu mai multă libertate. Avantajele specifice includ:

• Lipsa restricțiilor privind perioada de exercitare: Nu există constrângeri stricte privind perioada de exercitare a drepturilor, cum sunt cele impuse opțiunilor calificate. Companiile pot stabili perioade de exercitare flexibile, adaptate planurilor de afaceri și strategiilor de resurse umane.
• Posibilitatea de transfer către terți: În principiu, opțiunile pe acțiuni ne-calificate fiscal pot fi transferate altor persoane. Acest lucru oferă beneficiarilor opțiunea de a vinde sau de a transfera opțiunile către membrii familiei sau soț/soție, oferindu-le astfel o gamă mai largă de opțiuni. Această posibilitate de transfer poate fi atractivă pentru beneficiarii care pun preț pe lichiditate și control.
• Lipsa unui plafon pentru exercitarea drepturilor: Nu există un plafon anual pentru valoarea exercitării drepturilor, cum este cazul opțiunilor calificate. Astfel, beneficiarii pot exercita o cantitate mare de opțiuni odată, ceea ce poate duce la profituri substanțiale, în special pentru companiile care anticipează o creștere semnificativă a prețului acțiunilor în viitor.

Această flexibilitate indică faptul că opțiunile pe acțiuni ne-calificate fiscal pot fi o alegere adecvată în anumite scenarii de stimulare sau când beneficiarii prioritizează lichiditatea și controlul în detrimentul avantajelor fiscale.

Mecanismul și aspectele de luat în considerare privind impozitarea

Impozitarea opțiunilor pe acțiuni ne-calificate fiscal diferă semnificativ de cea a opțiunilor calificate. Beneficiarul este supus impozitării în două etape:

1. Impozitarea la momentul exercitării drepturilor: La exercitarea opțiunii, diferența dintre valoarea de piață a acțiunilor la momentul exercitării și prețul de exercițiu este impozitată ca venit salarial sau venit din activități independente. Această impozitare este progresivă, iar rata impozitului pe venit poate ajunge până la 55%. Unul dintre cele mai importante aspecte de reținut este problema impozitării fără încasare de numerar la momentul exercitării, când beneficiarul este taxat chiar dacă nu a primit încă niciun venit în numerar. Beneficiarul trebuie să asigure fonduri separate pentru a plăti această taxă înainte de a vinde acțiunile și a obține numerar. Acest lucru poate reprezenta o povară semnificativă asupra fluxului de numerar al beneficiarului, în special atunci când exercită o cantitate mare de opțiuni.
2. Impozitarea la vânzarea acțiunilor: Când acțiunile obținute prin exercitarea opțiunilor sunt vândute, diferența dintre prețul de vânzare al acțiunilor și valoarea de piață a acestora la momentul exercitării este impozitată ca venit din transferul de proprietate. Rata impozitului pentru venitul din transfer este de 20% (15% impozit pe venit și 5% impozit local).

Opțiunile pe acțiuni ne-calificate fiscal implică o dublă impozitare și, în special, o rată ridicată a impozitului la momentul exercitării, ceea ce reprezintă un dezavantaj. Această povară fiscală poate avea un impact semnificativ asupra profitului real obținut de beneficiar și poate reduce atractivitatea acestor opțiuni ca stimulent, comparativ cu opțiunile calificate. Prin urmare, companiile trebuie să evalueze cu atenție echilibrul dintre flexibilitatea oferită de opțiunile ne-calificate și povara fiscală asociată, explicând în mod clar beneficiarilor implicațiile fiscale ale acestora.

Considerații practice în proiectarea opțiunilor pe acțiuni sub legislația japoneză

Pentru ca un sistem de opțiuni pe acțiuni să funcționeze eficient, este esențial nu doar să îndeplinească cerințele fiscale și cele ale legii societăților comerciale japoneze, dar și să integreze diverse considerații practice în designul său.

Implementarea Vestingului și Practica în Japonia

Vestingul se referă la clauzele care stabilesc perioada și condițiile până când drepturile asociate opțiunilor pe acțiuni devin definitive. Scopul acestui mecanism este de a încuraja angajații să rămână pe termen lung și să contribuie la dezvoltarea companiei, permițând exercitarea drepturilor după trecerea unei anumite perioade sau îndeplinirea unor condiții specifice.

Există două tipuri principale de vesting:

• Vesting de tip cliff: După acordarea drepturilor, nu se permite exercitarea acestora pentru o perioadă determinată (de exemplu, un an), iar la sfârșitul acestei perioade, drepturile pot fi exercitate pentru prima dată.
• Vesting gradual: După acordarea drepturilor, proporția acțiunilor pentru care se permite exercitarea drepturilor crește odată cu trecerea fiecărui interval stabilit (de exemplu, anual). De exemplu, dacă se permite exercitarea a 100% din drepturi pe parcursul a 5 ani, proporția ar crește gradual: 20% după primul an până la al doilea, 40% după al doilea an până la al treilea, și așa mai departe.

În sistemul de opțiuni pe acțiuni din Japonia, este comun ca cerințele de calificare fiscală să includă condiția ca la momentul exercitării drepturilor, persoana să fie încă angajat sau ofițer al companiei. Această condiție asigură, chiar și în absența clauzelor de vesting, un efect de stimulare proporțional cu durata angajării. Totuși, stabilirea explicită a clauzelor de vesting clarifică perioada de contribuție așteptată de la beneficiar și întărește scopul stimulentului.

În practică, atunci când se configurează vestingul, este necesar să se ia în considerare și impactul asupra viitoarelor tranzacții de fuziuni și achiziții (M&A). De exemplu, în cazul unei M&A care implică transformarea într-o filială 100%, este necesar consensul tuturor acționarilor companiei vândute. Dacă un fondator care a demisionat deține acțiuni prin vesting, lipsa consensului său poate risca eșecul tranzacției M&A. Pentru a evita astfel de riscuri, este eficient să se stabilească, alături de clauzele de vesting, drepturi în contractele între fondatori, cum ar fi dreptul de răscumpărare a acțiunilor (opțiunea de cumpărare) de către fondatorii rămași sau dreptul de a solicita transferul acțiunilor în aceleași condiții ca și acționarii rămași în cazul unei M&A (drag along). Astfel, sistemul de opțiuni pe acțiuni este proiectat să se alinieze nu doar cu stimulentele individuale, ci și cu politica de capital și strategia de M&A a companiei pe termen lung.

Prezentarea generală a procedurilor de emitere a opțiunilor pe acțiuni

Când emiteți opțiuni pe acțiuni (drepturi de rezervare a noilor acțiuni) în Japonia, este necesar să urmați procedurile principale stabilite de legea japoneză a companiilor. Aceste proceduri sunt extrem de importante din punctul de vedere al guvernanței corporative și al protecției acționarilor.

1. Rezoluția adunării generale a acționarilor: Emiterea opțiunilor pe acțiuni necesită, în principiu, o rezoluție specială a adunării generale a acționarilor, deoarece poate dilua valoarea acțiunilor deținute de acționarii existenți. Această rezoluție detaliază aspectele emisiunii, cum ar fi conținutul și numărul drepturilor de rezervare a noilor acțiuni, suma de plată sau metoda de calcul a acesteia, data alocării și perioada de exercitare. Cerința unei rezoluții speciale a adunării generale reflectă impactul semnificativ pe care emiterea opțiunilor pe acțiuni îl poate avea asupra drepturilor acționarilor existenți și solicită un nivel înalt de guvernanță corporativă și transparență.
2. Decizia privind aspectele emisiunii: Pe baza rezoluției adunării generale a acționarilor, se stabilesc aspectele concrete ale emisiunii. Acestea includ numărul de acțiuni care sunt obiectul drepturilor de rezervare a noilor acțiuni, valoarea proprietății care va fi contribuită la exercitarea acestora, perioada de exercitare, existența sau absența restricțiilor de transfer și a clauzelor de achiziție.
3. Aplicarea și alocarea drepturilor de rezervare a noilor acțiuni: După stabilirea aspectelor emisiunii, se notifică persoanele interesate de preluarea drepturilor de rezervare a noilor acțiuni cu privire la denumirea comercială a societății pe acțiuni și aspectele emisiunii, urmând să se primească aplicațiile. Apoi, se determină persoanele cărora li se vor aloca drepturile de rezervare a noilor acțiuni și se notifică numărul acestora. Totuși, dacă se încheie un contract de preluare a numărului total de drepturi de rezervare a noilor acțiuni cu persoanele preconizate ca preluatori, procedurile de aplicare și alocare pot fi omise.
4. Înregistrarea emiterii drepturilor de rezervare a noilor acțiuni: În cazul emiterii opțiunilor pe acțiuni, este necesar să se aplice pentru înregistrarea emiterii drepturilor de rezervare a noilor acțiuni la biroul de registru legal (sau biroul local de registru legal) situat în locația principală a companiei din Japonia. Termenul pentru această procedură de înregistrare este stabilit la două săptămâni de la data emiterii opțiunilor pe acțiuni. Acest termen scurt indică necesitatea ca întreprinderile să stabilească procese juridice și administrative eficiente și bine organizate, inclusiv colaborarea cu experți în drept, pentru a avansa procedurile într-o manieră fluidă și rapidă.

Concluzie

Sistemul de opțiuni pe acțiuni din Japonia este un instrument extrem de eficient pentru accelerarea creșterii companiilor, atragerea de talente deosebite și stimularea creșterii valorii pe termen lung a întreprinderilor. În special, opțiunile pe acțiuni cu tratament fiscal preferențial oferă un avantaj fiscal semnificativ prin amânarea impozitării la momentul exercitării drepturilor, maximizând astfel stimulentele pentru beneficiari. Reformele fiscale recente din Japonia, cum ar fi creșterea limitelor anuale pentru valoarea exercitării drepturilor, introducerea opțiunilor de gestionare a acțiunilor de către compania emitentă și extinderea categoriilor de persoane externe calificate cărora li se pot acorda opțiuni, au evoluat sistemul pentru a fi mai accesibil pentru startup-uri. Aceste reforme sunt parte a unei politici proactive a guvernului japonez pentru a stimula inovația și a crește competitivitatea pe piața internațională a talentelor, sporind astfel atractivitatea pieței japoneze.

Totuși, proiectarea și operarea opțiunilor pe acțiuni în Japonia trebuie să respecte cerințele complexe și stricte stabilite de Legea Companiilor Japoneze și de Legea Japoneză privind Măsurile Speciale Fiscale. Există numeroase considerente legale și practice, cum ar fi interpretarea corectă a perioadelor de exercitare a drepturilor, calculul adecvat al prețului de exercitare, respectarea restricțiilor de transfer și aplicarea practică a clauzelor de vesting. Înțelegerea și respectarea corectă a acestor cerințe sunt esențiale pentru a beneficia de avantajele fiscale și pentru a evita riscurile legale viitoare.

Cabinetul de Avocatură Monolith deține o experiență vastă în asistarea unei multitudini de clienți din Japonia în privința proiectării opțiunilor pe acțiuni, având avocați specializați în acest domeniu. Avem o cunoaștere profundă a dreptului societar și fiscal japonez și răspundem constant la cele mai recente modificări legislative. De asemenea, avem în echipa noastră vorbitori de engleză cu calificări juridice străine, pregătiți să explice în mod clar și precis sistemul juridic complex din Japonia și să ofere suport adecvat clienților noștri care nu au japoneza ca limbă maternă. Dacă luați în considerare implementarea sau proiectarea unui sistem de opțiuni pe acțiuni în Japonia, sau revizuirea unui sistem existent, vă invităm să consultați Cabinetul de Avocatură Monolith.