Fuziunea companiilor în cadrul legislației japoneze privind societățile, tipurile de fuziuni și procedurile necesare

În contextul în care companiile urmăresc o creștere sustenabilă și îmbunătățirea competitivității, reorganizarea organizațională devine o opțiune strategică esențială. Dintre acestea, fuziunea companiilor reprezintă un mijloc puternic de integrare a mai multor entități, creând noi oportunități de afaceri și îmbunătățind eficiența managerială. Fuziunea nu se limitează doar la unirea a două sau mai multe personalități juridice într-una singură, ci implică și reorganizarea afacerilor, activelor, datoriilor și, cel mai important, a resurselor umane, fiind un proces juridic crucial care influențează semnificativ viitorul companiei.

Acest articol se concentrează pe fuziunea companiilor conform Legii Companiilor din Japonia, explorând tipurile, procedurile detaliate, protecția drepturilor acționarilor și creditorilor implicați, precum și o prezentare generală a fuziunilor simplificate și rapide. Legea Companiilor din Japonia stabilește reglementări stricte privind fuziunile, iar înțelegerea și respectarea exactă a acestor cerințe legale sunt esențiale pentru succesul unei fuziuni. Fuziunea funcționează ca un instrument puternic pentru atingerea unor obiective strategice variate, cum ar fi extinderea dimensiunii afacerii, crearea de sinergii, reducerea costurilor, îmbunătățirea competitivității pe piață sau reorganizarea internă a grupului. De exemplu, conform articolului 749, alineatul 1, punctul 2 din Legea Companiilor din Japonia, este permisă emiterea de acțiuni ca plată pentru fuziune, facilitând astfel extinderea afacerii fără a crește povara financiară.

Acest transfer cuprinzător de drepturi și obligații oferă avantajul de a elimina necesitatea transferului individual de active sau contracte, dar poate avea un impact semnificativ asupra părților interesate, cum ar fi acționarii și creditorii. Din acest motiv, Legea Companiilor din Japonia impune proceduri detaliate menite să asigure eficiența fuziunii, protejând în același timp aceste părți interesate. Acest articol își propune să servească drept ghid practic pentru acționarii, managerii sau departamentele juridice care iau în considerare o fuziune conform Legii Companiilor din Japonia. Procesul de fuziune este complex și implică multiple aspecte legale, dar prin clarificarea imaginii de ansamblu și a punctelor de atenție în fiecare etapă, sperăm să sprijinim deciziile strategice ale cititorilor noștri.

Ce este fuziunea companiilor în Japonia

Fuziunea companiilor este o metodă de reorganizare prin care mai multe companii devin legal o singură entitate. În cadrul Legii Companiilor din Japonia, fuziunea este clasificată în principal în două tipuri: „fuziune prin absorbție” și „fuziune prin înființare”.

Definiția și scopul fuziunii în Japonia

Fuziunea, conform legislației japoneze, se referă la procesul prin care două sau mai multe companii se unesc printr-un contract, integrându-se într-o singură entitate juridică. În acest proces, toate drepturile și obligațiile companiei care dispare sunt transferate în mod cuprinzător către compania care supraviețuiește sau către o nouă companie înființată [Articolul 2, Punctele 27 și 28 din Legea Companiilor din Japonia]. Scopurile fuziunii sunt variate. De exemplu, se pot menționa extinderea dimensiunii afacerii, obținerea unei cote de piață mai mari, eliminarea concurenților, dobândirea de tehnologie și know-how, crearea de efecte sinergice prin eficientizarea resurselor de management, reorganizarea structurilor din cadrul grupului sau salvarea companiilor cu dificultăți financiare. În special, atunci când fuziunea se realizează prin schimb de acțiuni, există un avantaj economic, deoarece nu este necesară strângerea de fonduri, permițând astfel extinderea afacerii la costuri reduse.

Transferul cuprinzător al drepturilor și obligațiilor în cadrul unei fuziuni elimină necesitatea transferurilor contractuale individuale sau a cesiunilor de active, aducând eficiență procedurală. Totuși, în spatele acestei eficiențe, există posibilitatea ca fuziunea să aibă efecte neașteptate asupra drepturilor creditorilor sau acționarilor. De aceea, Legea Companiilor din Japonia impune proceduri stricte pentru a proteja toți părțile interesate ale companiilor implicate în fuziune, în special creditorii și acționarii minoritari, în timp ce se bucură de comoditatea acestui transfer cuprinzător. Astfel, se asigură eficacitatea legală a fuziunii și încrederea părților interesate, promovând dezvoltarea durabilă a companiilor.

Cele două tipuri de fuziuni prevăzute de Legea Companiilor din Japonia

Legea Companiilor din Japonia împarte fuziunile în două categorii clare: „fuziune prin absorbție” și „fuziune prin înființare”. Fiecare tip de fuziune prezintă diferențe semnificative în ceea ce privește structura juridică și impactul practic.

Fuziune prin Absorbție (Articolul 2, Punctul 27 din Legea Companiilor din Japonia)

Fuziunea prin absorbție este o metodă prin care toate drepturile și obligațiile companiei care dispare în urma fuziunii sunt preluate de compania care continuă să existe după fuziune. De exemplu, dacă Compania A absoarbe Compania B, Compania A devine compania care continuă să existe, iar Compania B își pierde personalitatea juridică, transferând toate activele, pasivele, relațiile contractuale, autorizațiile și licențele către Compania A. Un avantaj al acestei forme de fuziune este că, deoarece compania care continuă să existe își menține personalitatea juridică existentă, nu este necesară, în principiu, obținerea din nou a autorizațiilor sau renegocierea contractelor. În cazul companiilor listate, există o probabilitate mare ca listarea companiei care continuă să existe să fie menținută. În mod specific, compania care continuă să existe va deține atât autorizațiile pe care le avea inițial, cât și pe cele ale companiei care dispare. Acționarilor companiei care dispare li se pot oferi acțiuni, obligațiuni sau numerar din partea companiei care continuă să existe ca formă de compensație. Diversitatea opțiunilor de compensație oferă flexibilitate în finanțare și reduce barierele în calea realizării fuziunii.  

Fuziune prin Înființare Nouă (Articolul 2, Punctul 28 din Legea Companiilor din Japonia)

Fuziunea prin înființare nouă este o metodă prin care două sau mai multe companii se dizolvă prin fuziune, iar o nouă companie este înființată pentru a prelua toate drepturile și obligațiile companiilor dizolvate. De exemplu, dacă Compania A și Compania B se unesc prin această metodă, ambele își vor pierde personalitatea juridică, iar Compania C va fi înființată pentru a prelua toate drepturile și obligațiile Companiei A și Companiei B. Caracteristica principală a acestei forme este că toate companiile implicate se dizolvă, ceea ce subliniază echitatea integrării manageriale. Totuși, deoarece compania nou-înființată obține o nouă personalitate juridică, autorizațiile și licențele deținute de companiile dizolvate nu sunt, în principiu, transferate, iar compania nou-înființată trebuie să obțină din nou aceste autorizații. De asemenea, în cadrul fuziunii prin înființare nouă, este posibil din punct de vedere legal să se ofere numerar ca și contraprestație pentru fuziune. Cu toate acestea, deoarece compania nou-înființată este creată prin fuziune, nu se presupune în mod obișnuit că aceasta deține numerar la momentul înființării, iar în practică, forma de contraprestație este de obicei sub formă de acțiuni. Astfel, deși nu este exclusă din punct de vedere legal oferirea de numerar în cadrul fuziunii prin înființare nouă, în realitate, aceasta este dificil de realizat. În cadrul fuziunii prin înființare nouă, deși este posibil din punct de vedere legal să se includă numerar ca și contraprestație, deoarece compania nou-înființată nu deține de obicei numerar la momentul înființării, în practică, oferirea de acțiuni sau obligațiuni este mai comună. În cazul companiilor listate, este necesar să se urmeze din nou procedurile de listare pentru compania nou-înființată. Fuziunea prin înființare nouă oferă oportunitatea de a construi de la zero o nouă cultură organizațională și structură, dar, în același timp, tinde să crească complexitatea, timpul și costurile procedurilor.

Alegerea între fuziunea prin absorbție și fuziunea prin înființare nouă ar trebui să fie făcută printr-o considerare cuprinzătoare a obiectivelor strategice ale companiei, a situației legale și de afaceri existente, precum și a impactului asupra acționarilor și creditorilor. În special, aspectele practice precum transferul autorizațiilor și menținerea listării sunt direct legate de continuitatea afacerii după fuziune, necesitând o analiză atentă.

Compararea Fuziunii prin Absorbție și a Fuziunii prin Constituirea unei Noi Companii în Japonia

Încheierea contractului de fuziune în Japonia

Primul pas important în procedura de fuziune este încheierea unui contract de fuziune între companiile implicate. Acest contract stabilește condițiile de bază ale fuziunii și constituie fundamentul pentru toate procedurile legale ulterioare.

Cerințele legale ale contractului de fuziune

Articolul 748 din Legea Companiilor din Japonia (Legea Companiilor din Japonia) prevede că „o companie poate fuziona cu o altă companie. În acest caz, compania care fuzionează trebuie să încheie un contract de fuziune”, clarificând faptul că încheierea unui contract de fuziune este o cerință legală pentru fuziune. Acest contract leagă legal acordul dintre companiile implicate în fuziune, iar conținutul său influențează direct succesul fuziunii și efectele legale ulterioare. Contractul de fuziune este un document esențial pentru stabilirea bazei legale a fuziunii și clarificarea relațiilor de drepturi și obligații între părțile implicate. Cerințele sale legale stricte asigură transparența și certitudinea fuziunii și joacă un rol în prevenirea disputelor viitoare.

Elementele de conținut ale contractului de fuziune

Contractul de fuziune trebuie să includă elementele de conținut prevăzute de Legea Companiilor din Japonia. Aceste elemente sunt importante pentru a clarifica condițiile fuziunii și pentru a permite acționarilor și creditorilor să înțeleagă corect conținutul fuziunii.

În cazul unui contract de fuziune prin absorbție, conform articolului 749 alineatul 1 din Legea Companiilor din Japonia, trebuie stabilite următoarele elemente:

• Denumirea și adresa companiei care va continua să existe după fuziunea prin absorbție și a companiei care va dispărea în urma fuziunii prin absorbție
• Detalii privind compensația oferită de compania care va continua să existe acționarilor companiei care va dispărea în urma fuziunii prin absorbție (acțiuni, obligațiuni, numerar etc.)
• Detalii privind compensația oferită de compania care va continua să existe deținătorilor de drepturi de subscriere la acțiuni noi ai companiei care va dispărea în urma fuziunii prin absorbție
• Data intrării în vigoare

În cazul unui contract de fuziune prin înființare, conform articolului 753 alineatul 1 din Legea Companiilor din Japonia, trebuie stabilite următoarele elemente:

• Scopul, denumirea, sediul social, numărul total de acțiuni care pot fi emise și alte elemente stabilite prin statutul companiei nou-înființate prin fuziune
• Detalii privind directorii și auditorii inițiali ai companiei nou-înființate prin fuziune
• Detalii privind compensația oferită de compania nou-înființată acționarilor companiei care va dispărea în urma fuziunii prin înființare (acțiuni, obligațiuni etc.)
• Data intrării în vigoare

Pe lângă aceste elemente de conținut obligatorii, pot fi incluse și elemente de conținut opționale, convenite între companiile implicate. Conținutul contractului este de obicei descris într-un format de articole specifice, fiecare articol fiind organizat sub forma „Articolul 1”, „Articolul 2” etc.

Păstrarea documentelor de dezvăluire prealabilă

După încheierea contractului de fuziune, companiile implicate au obligația de a păstra la sediul social documentele de dezvăluire prealabilă care conțin informații importante despre fuziune (conform articolului 782 alineatul 1, articolului 794 alineatul 1 și articolului 803 alineatul 1 din Legea Companiilor din Japonia). Aceste documente trebuie păstrate timp de 6 luni înainte de data intrării în vigoare a fuziunii și timp de 6 luni după aceasta (în cazul companiei care va dispărea în urma fuziunii prin absorbție, până la data intrării în vigoare), iar acționarii și creditorii pot solicita oricând, în timpul programului de lucru, să le consulte sau să obțină copii ale acestora.

Documentele de dezvăluire prealabilă includ conținutul contractului de fuziune, detalii privind echitatea compensației pentru fuziune, informații despre documentele financiare ale companiilor implicate și detalii despre dispozițiile importante de active sau asumarea de datorii apărute după sfârșitul ultimului exercițiu financiar. Scopul acestui sistem este de a dezvălui în prealabil impactul fuziunii asupra acționarilor și creditorilor, asigurându-le posibilitatea de a analiza în detaliu conținutul fuziunii și de a-și exercita drepturile, cum ar fi cererea de cumpărare a acțiunilor de către acționarii opozanți sau procedurile de obiecție ale creditorilor, dacă este necesar. Dezvăluirea prealabilă joacă un rol extrem de important în asigurarea transparenței procedurii de fuziune și în promovarea deciziilor informate ale părților interesate.

Aprobarea Adunării Generale a Acționarilor în Japonia

Fuziunea aduce modificări fundamentale în structura organizațională și starea patrimonială a unei companii, având un impact semnificativ asupra drepturilor acționarilor. Prin urmare, Legea Companiilor din Japonia impune o rezoluție de aprobare de către adunarea generală a acționarilor pentru contractul de fuziune.

În cazul unei fuziuni prin absorbție, compania care continuă să existe după absorbție și compania care dispare prin absorbție trebuie, în principiu, să obțină aprobarea contractului de fuziune printr-o rezoluție a adunării generale a acționarilor până în ziua anterioară datei de intrare în vigoare. În mod similar, în cazul unei fuziuni prin înființare, compania care dispare prin înființare trebuie să obțină aprobarea contractului de fuziune prin înființare printr-o rezoluție a adunării generale a acționarilor.

Această rezoluție a adunării generale a acționarilor trebuie să fie adoptată printr-o “rezoluție specială” mai strictă, nu printr-o rezoluție obișnuită. O rezoluție specială necesită prezența acționarilor care dețin majoritatea drepturilor de vot ce pot fi exercitate și aprobarea a cel puțin două treimi din drepturile de vot ale acționarilor prezenți (Legea Companiilor din Japonia, articolul 309, alineatul 2, punctul 12). Aceasta este o măsură importantă de protecție pentru a reflecta voința unui număr mai mare de acționari, deoarece fuziunea are un impact semnificativ asupra capitalului investit de acționari și asupra beneficiilor viitoare.

În anumite circumstanțe, pot fi impuse cerințe de rezoluție și mai stricte. De exemplu, dacă contraprestația de fuziune oferită acționarilor companiei care dispare constă în acțiuni cu restricții de transfer sau în participații ale unei companii de tip holding, poate fi necesară o rezoluție specială a adunării generale a acționarilor sau consimțământul tuturor acționarilor. Aceste reglementări sunt menite să ajusteze gradul de protecție a acționarilor în funcție de conținutul specific al fuziunii și să prevină prejudicierea acționarilor. Aprobarea adunării generale a acționarilor este un proces esențial pentru a asigura validitatea legală a fuziunii și pentru a obține consimțământul acționarilor.

Dreptul de a solicita răscumpărarea acțiunilor de către acționarii opozanți în Japonia

Acționarii care se opun unei fuziuni au dreptul de a solicita companiei să răscumpere acțiunile deținute de ei la un preț echitabil. Acesta este un sistem important pentru protejarea acționarilor împotriva schimbărilor fundamentale ale companiei, cum ar fi fuziunile.

Scopul și condițiile de exercitare ale dreptului de răscumpărare a acțiunilor

Legea companiilor din Japonia prevede că, în cazul unei fuziuni prin absorbție sau altele similare, acționarii opozanți au dreptul de a solicita companiei să răscumpere acțiunile deținute de ei la un preț echitabil (dreptul de răscumpărare a acțiunilor). Scopul acestui drept este de a proteja acționarii care se opun fuziunilor care aduc schimbări esențiale în structura companiei, în special atunci când situația financiară a companiei se modifică semnificativ și afectează poziția acționarilor existenți. Astfel, acționarii pot părăsi compania la un preț rezonabil, fără a fi forțați să accepte schimbări organizaționale împotriva voinței lor.

Acționarii opozanți care pot exercita dreptul de răscumpărare a acțiunilor sunt, în principiu, cei care notifică compania despre opoziția lor față de fuziune înainte de adunarea generală a acționarilor și care votează împotriva fuziunii în cadrul acestei adunări. De asemenea, acționarii care nu pot exercita dreptul de vot în cadrul adunării generale sunt considerați acționari opozanți. Compania trebuie să notifice sau să anunțe acționarii despre fuziune în termen de două săptămâni de la data hotărârii adunării generale (în cazul unei fuziuni prin înființare) sau cu 20 de zile înainte de data intrării în vigoare (în cazul unei fuziuni prin absorbție). Acționarii trebuie să depună o cerere scrisă care să includă tipul și numărul de acțiuni în termen de 20 de zile de la data notificării sau anunțului pentru a solicita răscumpărarea acțiunilor. Retragerea cererii de răscumpărare a acțiunilor este posibilă doar cu acordul companiei.

Prezentarea cazurilor judiciare privind “prețul echitabil”

Unul dintre cele mai mari puncte de discuție în ceea ce privește dreptul de răscumpărare a acțiunilor este calcularea “prețului echitabil”. Legea companiilor din Japonia prevede răscumpărarea la un “preț echitabil”, dar nu specifică metoda exactă de calcul. Din acest motiv, dacă nu se ajunge la un acord între acționari și companie cu privire la preț, se poate solicita instanței să stabilească prețul. Instanța consideră că este adecvat să calculeze prețul pe baza valorii obiective pe care acțiunile ar fi avut-o în absența fuziunii (așa-numitul preț “Nakariseba”), luând în considerare în mod corespunzător efectele sinergice ale fuziunii.

Un caz reprezentativ privind interpretarea “prețului echitabil” este cererea de stabilire a prețului de răscumpărare a acțiunilor dintre Rakuten și TBS. Tribunalul Districtual din Tokyo a decis, la 5 martie 2010, că prețul de răscumpărare al acțiunilor în cauză este de 1294 yen pe acțiune. Această decizie a avut un impact semnificativ asupra practicii de calculare a “prețului echitabil” în cadrul reorganizărilor corporative, cum ar fi fuziunile sau schimburile de acțiuni, nu doar în ceea ce privește corectitudinea procedurilor, ci și în ceea ce privește măsura în care efectele sinergice ale fuziunii sunt reflectate în preț. Judecata instanței include nu doar criteriul prețului de piață înainte de fuziune, ci și perspectiva dacă acționarii ar trebui să beneficieze de creșterea valorii corporative adusă de fuziune. Companiile trebuie să ia în considerare cu atenție aceste tendințe ale deciziilor judiciare atunci când stabilesc compensațiile pentru fuziuni.

Procedura de Opoziție a Creditorilor în Japonia

Fuziunea unei companii implică faptul că datoriile companiei care dispare sunt preluate de compania supraviețuitoare sau de o nouă companie, ceea ce pentru creditori înseamnă o schimbare a debitorului și poate influența recuperarea creanțelor lor. Prin urmare, Legea Companiilor din Japonia impune proceduri pentru protejarea intereselor creditorilor.

Necesitatea și Procesul Procedurii de Protecție a Creditorilor în Japonia

Legea Companiilor din Japonia prevede că, în cazul unei fuziuni care afectează creditorii, trebuie să se desfășoare o “procedură de protecție a creditorilor” pentru a informa creditorii despre reorganizarea corporativă și a le oferi oportunitatea de a-și exprima obiecțiile. Aceasta ia în considerare posibilitatea ca situația financiară a debitorului să se deterioreze în urma fuziunii, ceea ce ar putea cauza prejudicii creditorilor.  

Fluxul specific al procedurii de protecție a creditorilor este următorul:  

1. Anunț public: Companiile implicate în fuziune trebuie să publice în Monitorul Oficial intenția de a fuziona, denumirea și adresa companiei partenere, detalii despre documentele financiare ale companiilor implicate și faptul că creditorii pot formula obiecții într-o perioadă specificată (care nu trebuie să fie mai mică de o lună).  
2. Notificare individuală: Pe lângă anunțul public din Monitorul Oficial, creditorii “cunoscuți de companie” trebuie să fie notificați individual cu privire la aceleași detalii. Acești “creditori cunoscuți de companie” includ și creditorii cu sume mici, astfel încât, în practică, este necesar să se verifice lista tuturor creditorilor și să se asigure că nu se omite nicio notificare. Deoarece notificarea individuală poate necesita timp pentru a ajunge la destinatari, este important să se ia în considerare și perioada de expediere prin poștă în desfășurarea procedurii.  
3. Plata către creditori: În cazul în care un creditor își exprimă obiecția, compania trebuie să efectueze plata către acel creditor, să ofere garanții adecvate sau să încredințeze unei companii de încredere proprietăți suficiente pentru a asigura plata către creditor. Totuși, dacă se consideră că fuziunea nu va prejudicia creditorul respectiv, această obligație nu se aplică, deși astfel de cazuri sunt rare în practică. Dacă creditorul nu își exprimă obiecția în termenul stabilit, se consideră că a aprobat fuziunea.  

Aceste proceduri de protecție a creditorilor trebuie să fie finalizate înainte de data la care fuziunea își produce efectele.  

Impactul Neîndeplinirii Procedurii de Opoziție asupra Valabilității Fuziunii în Japonia

În cazul în care procedura de protecție a creditorilor nu este respectată corespunzător, fuziunea poate deveni nulă. Articolul 828, alineatul 2 din Legea Companiilor din Japonia prevede că o acțiune pentru anularea fuziunii poate fi intentată de către acționarii companiei implicate, administratorii falimentului sau creditorii care nu au aprobat fuziunea prin absorbție, în termen de șase luni de la data la care fuziunea a intrat în vigoare.

Neîndeplinirea procedurii de protecție a creditorilor este considerată un defect grav care compromite semnificativ stabilitatea juridică a fuziunii. Aceasta reprezintă o măsură legală puternică menită să prevină încălcarea nejustificată a drepturilor creditorilor. Companiile trebuie să prioritizeze procedura de protecție a creditorilor încă din faza de elaborare a planului de fuziune și să asigure implementarea sa riguroasă. Dacă se descoperă deficiențe în procedură, nu doar că fuziunea poate deveni nulă, dar poate duce și la pierderea încrederii din partea părților implicate și la cereri semnificative de despăgubiri, constituind astfel un risc major pentru management.

Prezentarea Jurisprudenței privind Protecția Creditorilor în Japonia

Jurisprudența oferă îndrumări esențiale cu privire la aplicarea și interpretarea procedurilor de protecție a creditorilor în Japonia. De exemplu, s-au purtat numeroase discuții despre sfera creditorilor care pot fi cunoscuți de companie și despre impactul viciilor de procedură asupra valabilității fuziunilor.

Tribunalul Districtual din Tokyo a emis o hotărâre care sugerează că deficiențele procedurale în cadrul procedurii de opoziție a creditorilor pot constitui un motiv de anulare a fuziunii. În special, se consideră că un creditor, care este cunoscut de companie, dar nu a primit notificarea de opoziție, poate iniția o acțiune pentru anularea fuziunii. Aceste cazuri subliniază importanța ca o companie să nu efectueze doar formal procedurile de protecție a creditorilor, ci să asigure notificarea adecvată și oportunitatea de a formula obiecții pentru toți creditorii care pot fi cunoscuți de companie. Persoanele responsabile de fuziuni în cadrul companiilor trebuie să urmărească evoluția acestor jurisprudențe și să se asigure că procedurile de protecție a creditorilor sunt implementate corect.

Efectuarea și Înregistrarea Fuziunii în Japonia

Fuziunea, în Japonia, își dobândește efectul legal final după parcurgerea unei serii de procese, cum ar fi încheierea contractului de fuziune, aprobarea adunării generale a acționarilor și procedurile de protecție a creditorilor. Acest moment al dobândirii efectului și procedurile de înregistrare aferente reprezintă o etapă crucială care marchează finalizarea fuziunii.

Data Efectuării Fuziunii

Data la care fuziunea își dobândește efectul este stabilită în contractul de fuziune. În cazul unei fuziuni prin absorbție, compania care continuă să existe preia toate drepturile și obligațiile companiei absorbite la data efectului stabilită în contractul de fuziune. Această dată poate fi modificată prin acordul părților implicate, dar în acest caz, noua dată a efectului trebuie anunțată public înainte de data inițială a efectului.

Pe de altă parte, în cazul unei fuziuni prin constituire, compania nou-înființată preia drepturile și obligațiile companiei care dispare la data constituirii sale. Conform articolului 49 din Legea Companiilor din Japonia, compania nou-înființată se constituie prin înregistrarea sa, astfel că data înregistrării constituie data efectului fuziunii.

Este important de menționat că, dacă procedurile de opoziție ale creditorilor nu sunt finalizate până la data efectului sau dacă fuziunea este anulată, efectul fuziunii nu se produce. Aceasta este o reglementare menită să asigure stabilitatea legală a fuziunii și protecția creditorilor.

Procedurile de Înregistrare a Fuziunii

După ce fuziunea își dobândește efectul, companiile implicate trebuie să efectueze procedurile de înregistrare necesare. Această înregistrare este esențială pentru a opune efectul fuziunii terților.

În cazul unei fuziuni prin absorbție, după data efectului, compania care continuă să existe trebuie să efectueze înregistrarea modificărilor datorate fuziunii, iar compania care dispare trebuie să efectueze înregistrarea dizolvării, ambele în termen de două săptămâni la sediul social. Dizolvarea companiei absorbite nu poate fi opusă terților decât după înregistrarea fuziunii. Aceasta indică faptul că data efectului fuziunii și data efectului înregistrării pot diferi, de exemplu, dacă un imobil al companiei absorbite este transferat unui terț după data efectului, compania care continuă să existe nu poate opune acest transfer terțului, chiar dacă acesta este de rea-credință, dacă înregistrarea nu este finalizată.

În cazul unei fuziuni prin constituire, efectul fuziunii se produce prin înregistrarea constituirii companiei nou-înființate. Compania nou-înființată trebuie să efectueze înregistrarea constituirii la sediul social în termen de două săptămâni de la îndeplinirea cerințelor stabilite. În același timp, este necesară și înregistrarea dizolvării companiei care dispare prin fuziune. Pentru transferul drepturilor asupra imobilelor și altor bunuri, este necesară o înregistrare separată după înregistrarea fuziunii.

Păstrarea Documentelor de Dezvăluire Ulterioară

Chiar și după ce fuziunea își dobândește efectul, compania are obligația de a dezvălui informații legate de fuziune. Compania care continuă să existe (în cazul fuziunii prin absorbție) sau compania nou-înființată (în cazul fuziunii prin constituire) trebuie să păstreze la sediul social, fără întârziere, un document de dezvăluire ulterioară care conține informații importante despre fuziune. Acest document trebuie păstrat timp de șase luni de la data efectului, iar acționarii și creditorii pot solicita să îl consulte.

Documentul de dezvăluire ulterioară include data la care fuziunea a dobândit efect, detalii despre cererile de răscumpărare a acțiunilor de către acționarii opozanți și despre procedurile de opoziție ale creditorilor, informații despre drepturile și obligațiile importante preluate, detalii incluse în documentul de dezvăluire prealabilă și data înregistrării modificărilor. Această dezvăluire ulterioară constituie o sursă importantă de informații pentru ca părțile interesate să confirme rezultatul fuziunii și să verifice legalitatea procedurilor de fuziune. Astfel, se asigură transparența procesului de fuziune și se consolidează guvernanța corporativă.

Fuziunea Simplificată și Fuziunea Prescurtată în Japonia

Legea Companiilor din Japonia prevede un sistem care permite simplificarea unor proceduri de fuziune atunci când sunt îndeplinite anumite condiții. Acest sistem este conceput pentru a reduce povara procedurală și a permite o reorganizare rapidă a structurii, în cazurile în care se consideră că impactul asupra companiilor implicate în fuziune și asupra acționarilor acestora este limitat.

Prezentarea Generală și Condițiile Fuziunii Simplificate

Fuziunea simplificată este un sistem care permite companiei absorbante să omită rezoluția de aprobare a adunării generale a acționarilor. Aceasta se aplică atunci când se consideră că impactul asupra acționarilor companiei absorbante este nesemnificativ.

Principalele condiții pentru recunoașterea fuziunii simplificate sunt reglementate de articolul 796, alineatul 2 din Legea Companiilor din Japonia. Acestea stipulează că valoarea contabilă totală a compensației oferite acționarilor companiei absorbite nu trebuie să depășească o cincime din valoarea activelor nete ale companiei absorbante (acest procent poate fi redus prin statutul companiei). Această reglementare permite omisiunea procedurii de aprobare a adunării generale a acționarilor, care necesită timp și costuri, atunci când se consideră că fuziunea are un impact limitat asupra situației financiare și structurii acționarilor companiei absorbante. Astfel, se îmbunătățește agilitatea managerială și se facilitează luarea rapidă a deciziilor.

Cu toate acestea, chiar și în cazul unei fuziuni simplificate, există excepții în care nu se poate omite aprobarea adunării generale a acționarilor, dacă există posibilitatea ca acționarii companiei absorbante să fie dezavantajați. De exemplu, atunci când compensația pentru fuziune constă în acțiuni cu restricții de transfer sau când acționarii companiei absorbante ar putea fi răspunzători în urma fuziunii.

Fuziunea prescurtată este un sistem care permite companiei absorbite să omită rezoluția de aprobare a adunării generale a acționarilor. Aceasta se aplică atunci când compania absorbantă este considerată “companie de control special” a companiei absorbite.

“Compania de control special” este definită de articolul 796, alineatul 1 din Legea Companiilor din Japonia și se referă la situația în care compania absorbantă deține cel puțin 90% din drepturile de vot ale tuturor acționarilor companiei absorbite. În astfel de cazuri de control, chiar dacă adunarea generală a acționarilor companiei absorbite aprobă fuziunea, decizia este, de fapt, determinată de voința companiei absorbante, astfel încât se consideră că nu există un beneficiu real în organizarea adunării generale a acționarilor. Prin urmare, se permite omisiunea procedurii de aprobare a adunării generale a acționarilor companiei absorbite.

Fuziunea prescurtată contribuie semnificativ la simplificarea și accelerarea procedurilor, în special în cadrul reorganizărilor de grup. Cu toate acestea, protecția acționarilor minoritari rămâne importantă. Chiar și în cazul unei fuziuni prescurtate, acționarii minoritari care se opun fuziunii pot exercita “dreptul de a solicita cumpărarea acțiunilor” la un preț echitabil. De asemenea, dacă compensația pentru fuziune este considerată extrem de nedreaptă sau dacă fuziunea încalcă legile sau statutul companiei, acționarii companiei absorbite pot solicita oprirea fuziunii. Aceste măsuri de protecție sunt menite să asigure că drepturile acționarilor minoritari nu sunt încălcate pe nedrept, chiar și în contextul simplificării procedurilor.

Concluzie

Fuziunile companiilor conform Legii Companiilor din Japonia reprezintă un instrument juridic extrem de important în strategia de creștere și reorganizare a organizațiilor. Cele două forme principale, fuziunea prin absorbție și fuziunea prin constituire, au efecte juridice și impacturi practice diferite și trebuie alese cu atenție în funcție de obiectivele strategice ale companiei. De la încheierea contractului de fuziune, aprobarea adunării generale a acționarilor, exercitarea dreptului de cumpărare a acțiunilor de către acționarii opozanți, procedurile de obiecție ale creditorilor, până la intrarea în vigoare și înregistrare, este esențial să se respecte cerințele stricte ale Legii Companiilor din Japonia. Orice deficiență în aceste proceduri poate duce la anularea fuziunii, ceea ce necesită o planificare și execuție meticuloasă.

În special, în ceea ce privește calculul “prețului echitabil” al contraprestației fuziunii și domeniul de aplicare al “creditorilor cunoscuți de companie” în cadrul procedurilor de protecție a creditorilor, jurisprudența japoneză oferă îndrumări importante pentru interpretările care pot varia în practică. Sistemele de simplificare a procedurilor, cum ar fi fuziunile simplificate sau fuziunile rapide, eficientizează procesul de fuziune sub anumite condiții, dar obligațiile legale privind protecția acționarilor minoritari și a creditorilor sunt aplicate cu strictețe.

Firma de avocatură Monolith are o experiență vastă în fuziunile conform Legii Companiilor din Japonia și a oferit consultanță strategică și suport practic unui număr mare de clienți. Avem mai mulți avocați vorbitori de engleză cu calificări internaționale, care pot explica clar sistemul juridic complex al Japoniei dintr-o perspectivă internațională și pot propune soluții adecvate pentru provocările cu care se confruntă clienții noștri. De la analiza juridică a fuziunilor, redactarea contractelor, negocierile cu acționarii și creditorii, până la procedurile de înregistrare, oferim suport specializat în toate etapele procesului de fuziune, contribuind la atingerea obiectivelor de afaceri ale clienților noștri. Sursa utilizată în raport