Calculul Alternativ în Dreptul Comercial Japonez: Efectele Juridice Specifice și Punctele de Atenție în Practică

În tranzacțiile continue între companii, în special în afacerile transfrontaliere, este esențială construirea unui sistem de plată eficient și sigur. Sistemul legal de comerț din Japonia include instituții unice care răspund acestor nevoi. Una dintre acestea este “calculul reciproc” (相殺, sōsai), prevăzut în Capitolul 3 al Părții a 2-a a Codului Comercial Japonez. Acest sistem are ca scop compensarea periodică a creanțelor și datoriilor repetate între părți, urmărind să regleze doar diferența finală. La prima vedere, acesta poate părea similar cu tranzacțiile de cont curent bancar. Cu toate acestea, baza legală și efectele sale sunt fundamental diferite, iar efectuarea tranzacțiilor fără înțelegerea acestor diferențe poate duce la riscuri legale neașteptate. Contractul de calcul reciproc nu este doar un instrument pentru a facilita contabilitatea. Este un mecanism legal care transformă natura fiecărei creanțe individuale rezultate din tranzacții și exercită o influență puternică asupra relațiilor legale dintre părți. În acest articol, vom explica în detaliu condițiile de formare a contractului de calcul reciproc, efectele sale legale cele mai caracteristice, cum ar fi “principiul indivizibilității” și “forța recunoașterii soldului”, precum și motivele de terminare a contractului, bazându-ne pe legislația specifică și pe cazurile judecate. În plus, prin clarificarea diferențelor evidente față de tranzacțiile de cont curent bancar, cu care mulți oameni de afaceri tind să le confunde, scopul nostru este de a promova o înțelegere corectă în practica de afaceri.

Cerințele pentru încheierea unui contract de calcul reciproc sub legislația japoneză

Pentru ca un contract de calcul reciproc să fie legal valabil în Japonia, trebuie să îndeplinească mai multe cerințe stabilite de Codul Comercial japonez. Aceste cerințe constituie fundamentul care justifică forța juridică specială a acestui sistem.

În primul rând, este necesar ca între părți să existe un „acord de a efectua un calcul reciproc”. Articolul 529 din Codul Comercial japonez prevede că calculul reciproc „se produce prin compensarea totalului creanțelor și datoriilor rezultate din tranzacții într-o anumită perioadă și prin efectuarea plății sumei rămase în urma compensării”. Acest lucru solicită un consens clar între părțile implicate, nu pentru a regla fiecare creanță și datorie individual, ci pentru a lichida sumele acumulate pe o anumită perioadă de timp.

În al doilea rând, există cerințe legate de calificarea părților. Contractul de calcul reciproc trebuie să fie încheiat „între comercianți sau între un comerciant și o persoană care nu este comerciant”. Adică, cel puțin una dintre părți trebuie să fie un „comerciant” conform Codului Comercial japonez, iar persoanele care nu sunt comercianți nu pot utiliza acest sistem între ele.

În al treilea rând, și cel mai esențial, este cerința ca între părți să existe o relație de „tranzacții obișnuite”, adică o relație de tranzacții continuă. Această relație de „tranzacții obișnuite” este coloana vertebrală logică a sistemului de calcul reciproc. Acest lucru se datorează faptului că efectele puternice, cum ar fi principiul indivizibilității, care nu permite tratarea fiecărei creanțe ca un drept independent și nu permite sechestrarea de către terți, sunt dificil de explicat în cadrul relațiilor de tranzacții obișnuite. Cu toate acestea, existența unei relații de tranzacții stabile și continue între părți justifică faptul că legea prioritizează stabilitatea și eficiența reglementărilor interne față de drepturile terților externi. Această bază factuală continuă susține cadrul juridic al calculului reciproc.

În final, este obișnuit să se stabilească o perioadă de calcul (perioada de închidere a conturilor). Părțile pot stabili liber această perioadă prin acord, dar conform articolului 531 din Codul Comercial japonez, dacă nu se stabilește o perioadă, aceasta va fi de șase luni.

Efectele juridice ale calculului alternativ (1): Principiul indivizibilității și forța sa externă

Odată ce un contract de calcul alternativ este încheiat, acesta generează principiul puternic și caracteristic al ‘indivizibilității’. Acesta este cunoscut și sub numele de ‘efectul negativ’ al calculului alternativ și are un impact semnificativ asupra drepturilor părților contractante și ale terților.

Inima principiului indivizibilității constă în faptul că drepturile și obligațiile individuale care decurg din tranzacțiile obișnuite și sunt incluse în calculul alternativ își pierd independența. Aceste drepturi și obligații nu mai există ca entități separate, ci se fuzionează într-un tot indivizibil. Ca rezultat, părțile contractante nu mai pot, pe durata perioadei de calcul, să solicite executarea unei anumite creanțe în mod izolat, să o transfere altora sau să o folosească ca garanție.

Acest principiu este deosebit de important în relația cu terții. Jurisprudența japoneză recunoaște clar că principiul indivizibilității are efecte și asupra terților, nu doar asupra părților contractante. Un caz semnificativ în acest sens este decizia Curții Supreme (echivalentul Curții Supreme de astăzi) din 11 martie 1936 (Showa 11). Această decizie a stabilit că drepturile individuale incluse în calculul alternativ nu pot fi sechestrate de către terți. Curtea a interpretat că aceste drepturi nu sunt limitate la transfer prin simpla interdicție contractuală între părți, ci se transformă în drepturi ‘în mod natural intransferabile’ prin includerea lor în calculul alternativ. Această structură juridică este extrem de importantă, deoarece face ca orice sechestru încercat de un terț asupra unei creanțe să fie invalid, indiferent dacă terțul era sau nu conștient de existența contractului de calcul alternativ. Acest lucru demonstrează că contractul de calcul alternativ funcționează ca un puternic zid de protecție juridică împotriva interferențelor externe în relațiile comerciale dintre părți.

Totuși, există excepții de la acest principiu strict. Articolul 530 din Codul Comercial japonez prevede că, în cazul în care creanțele și datoriile rezultate din cambii sau alte instrumente comerciale sunt incluse în calculul alternativ, iar debitorul instrumentului nu efectuează plata, părțile pot exclude acea datorie din calculul alternativ. Aceasta este o prevedere menită să evite situația inechitabilă în care o parte contractantă suportă singură riscul de neplată al unui terț, în timp ce propriile sale datorii sunt considerate integral achitate prin calculul alternativ.

Efectele juridice ale calculului alternativ (2): Forța obligatorie a închiderii conturilor și a recunoașterii soldului sub Legea Comercială Japoneză

Când perioada de calcul se încheie, calculul alternativ intră într-o etapă numită “forță pozitivă”. În centrul acestei etape se află închiderea conturilor și recunoașterea soldului care urmează. Actul de recunoaștere a soldului nu se limitează la o simplă verificare contabilă, ci are un efect juridic decisiv care stabilește relațiile legale dintre părți.

La sfârșitul perioadei de calcul, părțile întocmesc un bilanț care listează toate creanțele și datoriile apărute până atunci și închid conturile. Ulterior, partea opusă examinează conținutul acestui bilanț și îl aprobă. Această “aprobare” reprezintă un punct de cotitură extrem de important din punct de vedere juridic.

Doctrina și jurisprudența comercială din Japonia recunosc acestei aprobări a soldului o “forță modificativă”. Modificarea presupune un contract care anulează datoria originală și în locul acesteia stabilește o nouă datorie. În contextul calculului alternativ, în momentul recunoașterii soldului, toate creanțele și datoriile individuale existente în perioada de calcul se sting juridic. În locul acestora, se stabilește o nouă creanță unică (creanța soldului) care constă în soldul aprobat.

Legat strâns de această forță modificativă este limitarea obiecțiilor stabilită de articolul 532 din Codul Comercial Japonez. Conform acestui articol, după aprobarea bilanțului de către o parte, aceasta nu mai poate ridica obiecții cu privire la elementele individuale incluse în bilanț. De exemplu, chiar dacă există nemulțumiri legate de calitatea unui produs într-o tranzacție, odată ce bilanțul care include creanța pentru prețul produsului este aprobat, în principiu nu este permis să refuzi ulterior plata creanței soldului pe baza problemelor de calitate.

Acest sistem încurajează puternic părțile să examineze cu atenție toate detaliile tranzacțiilor înainte de a aproba soldul și să rezolve orice dispută existentă. Aprobarea soldului funcționează ca un termen limită juridic care lichidează relațiile complexe de tranzacționare din trecut și le convertește într-o datorie unică și definită.

Desigur, există excepții de la această regulă strictă. O clauză de excepție din articolul 532 al Codului Comercial Japonez prevede că, chiar și după aprobare, se pot ridica obiecții dacă în bilanț există “erori sau omisiuni”. Aceasta garantează oportunitatea de a corecta greșelile administrative, cum ar fi erorile de calcul sau omisiunile de înregistrare, și nu permite reluarea disputelor substanțiale legate de conținutul tranzacțiilor originale.

Cauzele de Încheiere a Contractului de Calcul Alternativ Sub Legislația Japoneză

Contractul de calcul alternativ se bazează, prin natura sa, pe o relație continuă de încredere între părți. Prin urmare, Codul Comercial din Japonia prevede mijloace clare pentru încheierea contractului atunci când această relație de încredere se pierde sau când continuarea contractului devine dificilă. Cauzele de încheiere se împart în principal în două categorii: rezilierea de către părți prin voința lor și încheierea de drept conform prevederilor legale.

Prima categorie este rezilierea voluntară de către părți. Articolul 534 din Codul Comercial Japonez stipulează că “fiecare parte poate rezilia calculul alternativ oricând” . Aceasta recunoaște un drept puternic de a încheia contractul în orice moment, fără a necesita un motiv sau o perioadă de preaviz, doar prin declarația de voință a unei părți, în contrast cu multe alte contracte continue care necesită motive specifice sau perioade de preaviz pentru reziliere. Această prevedere se bazează pe înțelegerea că contractul de calcul alternativ este un contract bazat pe o relație de încredere înaltă (relație personală) între părți . Dacă una dintre părți începe să aibă îndoieli cu privire la starea de credit sau atitudinea de tranzacționare a celeilalte părți, legea îi permite să se retragă rapid din relația complexă de decontare. Acest drept de reziliere funcționează ca un mijloc important de gestionare a riscurilor atunci când relația de tranzacționare se deteriorează. Odată ce contractul este reziliat, calculul se închide imediat și se poate solicita plata soldului confirmat .

A doua categorie este cauza de încheiere legală. Indiferent de voința părților contractante, atunci când se produce un anumit fapt stabilit de lege, contractul de calcul alternativ se încheie automat. Cel mai important exemplu este inițierea procedurilor de faliment pentru una dintre părți. Articolul 59, alineatul (1) din Legea Falimentului din Japonia prevede clar că contractul de calcul alternativ se încheie atunci când se inițiază procedura de faliment pentru una dintre părți . Aceasta este, de asemenea, o prevedere pentru a asigura stabilirea rapidă a relațiilor de lichidare și pentru a garanta distribuția echitabilă între toți creditorii atunci când apar îndoieli serioase cu privire la capacitatea de plată a unei părți.

Diferențele dintre Contul Curent (Tranzacții Generale Curente) și Calculul Alternativ

Calculul alternativ stabilit de Codul Comercial al Japoniei este adesea confundat cu “contul curent” sau “depozitele la vedere” deschise la bănci, datorită denumirii și funcționalității sale. Cu toate acestea, cele două au caracteristici juridice fundamental diferite. Înțelegerea acestor diferențe este extrem de importantă pentru gestionarea riscurilor în afaceri.

Calculul alternativ, reglementat de articolul 529 și următoarele din Codul Comercial al Japoniei, se bazează pe modelul “calculului alternativ clasic”. În acest model, până la expirarea unei perioade de calcul prestabilite, creanțele și datoriile individuale își pierd independența și plata este amânată. Abia la sfârșitul perioadei, toate creanțele și datoriile sunt compensate în bloc, iar soldul rămas este stabilit. În această perioadă, principiul indivizibilității se aplică, iar creanțele individuale nu pot fi supuse sechestrului de către terți.

Pe de altă parte, tranzacțiile de cont curent cu o bancă sunt explicate printr-un model numit “calculul alternativ progresiv”. În acest model, de fiecare dată când are loc o tranzacție individuală, cum ar fi depunerea de fonduri sau emiterea unui cec, soldul unic al creanței se modifică pe loc. Aici nu există concepte precum “perioada de calcul” sau “reglarea finală la sfârșitul perioadei” ca în modelul clasic. Fiecare tranzacție este reflectată imediat în sold, existând doar o singură creanță de sold în continuă schimbare. Prin urmare, principiul indivizibilității nu se aplică aici, iar creditorii depozitarului pot sechestra oricând soldul disponibil la acel moment.

De asemenea, bazele de reglementare ale ambelor sunt diferite. Calculul alternativ în Codul Comercial este, așa cum sugerează și numele, reglementat direct prin articolele Codului Comercial al Japoniei. În schimb, tranzacțiile de cont curent ale băncii sunt reglementate în principal prin contracte precum “acordul de cont curent bancar” încheiate între bancă și client.

Următorul tabel rezumă aceste diferențe.

Astfel, calculul alternativ conform Codului Comercial și contul curent bancar sunt sisteme similare, dar fundamental diferite. În special, aplicarea sau neaplicarea principiului indivizibilității reprezintă o diferență decisivă pentru terții care iau în considerare protecția creanțelor.

Concluzii

Sistemul de calcul reciproc în cadrul legislației comerciale japoneze reprezintă un mecanism legal sofisticat, conceput pentru a eficientiza reglementările în tranzacțiile comerciale continue și pentru a garanta încrederea între părți. Cu toate acestea, eficacitatea sa se bazează pe o înțelegere profundă a efectelor juridice unice pe care le presupune acest sistem. În special, principiul indivizibilității, care elimină independența fiecărei creanțe și exclude sechestrarea de către terți, și forța modificatoare a recunoașterii soldului, care elimină disputele legate de tranzacțiile anterioare și creează noi creanțe de sold, sunt efecte puternice care stau la baza contractului de calcul reciproc. Aceste efecte oferă părților un mediu de tranzacționare stabil, dar, dacă nu sunt înțelese și gestionate corect, pot duce la pierderea neintenționată a drepturilor sau pot deveni sursa de conflicte. Prin urmare, încheierea și gestionarea contractelor de calcul reciproc necesită o examinare atentă nu doar din punct de vedere contabil, ci și din perspectiva legală.

Cabinetul de Avocatură Monolith deține o vastă experiență în asistarea numeroșilor clienți din Japonia în materie de drept comercial și corporativ japonez, inclusiv în ceea ce privește sistemul de calcul reciproc descris în acest articol. Cabinetul nostru include mai mulți vorbitori de limba engleză cu calificări juridice străine, capabili să ofere sfaturi precise și strategice privind problemele juridice complexe care apar în contextul afacerilor internaționale. Dacă aveți nevoie de suport specializat pentru implementarea contractelor de calcul reciproc, revizuirea contractelor sau rezolvarea disputelor aferente, vă invităm să consultați Cabinetul de Avocatură Monolith.