Interdicția emiterii de acțiuni subscrise conform legislației societăților comerciale din Japonia

În managementul corporativ, strângerea de fonduri este o activitate esențială pentru creșterea și menținerea afacerii. Unul dintre mijloacele reprezentative pentru aceasta este emiterea de acțiuni noi și recrutarea de subscriitori, cunoscută sub numele de emiterea de acțiuni noi. Prin aceasta, companiile pot asigura rapid fonduri semnificative, pe care le pot aloca pentru investiții în echipamente, cercetare și dezvoltare sau pentru îmbunătățirea structurii financiare. Totuși, emiterea de acțiuni noi poate avea un impact semnificativ asupra intereselor acționarilor existenți. De exemplu, dacă se emit un număr mare de acțiuni noi, poate apărea fenomenul de “diluare”, unde valoarea acțiunilor deținute de acționarii existenți și proporția drepturilor de vot la adunarea generală a acționarilor scad. În special, dacă acțiunile sunt emise la un preț semnificativ avantajos pentru un terț sau dacă conducerea actuală emite acțiuni doar pentru a-și menține controlul, interesele acționarilor existenți pot fi afectate în mod nejustificat.

Pentru a proteja acționarii de astfel de situații, Legea Companiilor din Japonia recunoaște dreptul acționarilor de a solicita o interdicție asupra emiterii de acțiuni noi. Acest drept de interdicție este un instrument juridic extrem de puternic pentru a preveni în prealabil procedurile de strângere de fonduri ilegale sau nedrepte. Principalele cazuri în care interdicția este recunoscută sunt atunci când procedurile încalcă legile sau statutul companiei sau când sunt realizate prin “metode extrem de nedrepte”. În special, evaluarea dacă o metodă este “extrem de nedreaptă” se concentrează pe “scopul principal” al emiterii, întrebându-se despre intenția conducerii companiei, și a fost subiectul multor dezbateri în cazurile judiciare anterioare. În acest articol, ne vom concentra pe dreptul de interdicție asupra emiterii de acțiuni noi conform Legii Companiilor din Japonia, explicând în detaliu cerințele de încălcare a legilor și statutului, precum și ce anume constituie o “metodă extrem de nedreaptă”, folosind exemple din cazurile judiciare japoneze.

Prezentarea Generală a Emiterii de Acțiuni Noi și a Dreptului de Oprire în Japonia

În cadrul Legii Companiilor din Japonia, procesul prin care o societate pe acțiuni recrutează noi acționari și primește, în schimb, plăți în numerar pentru a emite acțiuni este denumit „emiterea de acțiuni noi”. Acesta reprezintă un mijloc esențial pentru companie de a obține fondurile necesare activităților sale comerciale.

Totuși, dacă acest proces este realizat în mod necorespunzător, acționarii existenți pot suferi prejudicii. De exemplu, proporția deținerilor sau a drepturilor de vot ale acționarilor existenți ar putea scădea nejustificat. Prin urmare, Legea Companiilor din Japonia oferă acționarilor dreptul de a opri emiterea de acțiuni noi în anumite condiții, pentru a proteja interesele acestora.

Articolul 210 din Legea Companiilor din Japonia stabilește două cazuri principale în care acționarii pot solicita oprirea emiterii de acțiuni noi. Primul caz este atunci când emiterea încalcă „legislația sau statutul companiei”. Al doilea caz este atunci când emiterea este realizată „într-un mod extrem de nedrept”.

În oricare dintre aceste situații, și dacă există riscul ca acționarii să sufere prejudicii, aceștia pot solicita companiei pe acțiuni să oprească emiterea. Această cerere de oprire trebuie exercitată înainte ca emiterea să devină efectivă, fiind o măsură preventivă de remediere.

Motiv de Oprire 1: Încălcarea Legilor sau a Statutului

Unul dintre motivele pentru care un acționar poate solicita oprirea emiterii de acțiuni noi este dacă procedura de emitere încalcă legile sau statutul companiei. Aceasta se referă la problemele obiective ale procedurii.

Un exemplu tipic de încălcare a legii este atunci când nu sunt respectate cerințele procedurale stabilite de Legea Companiilor din Japonia. De exemplu, în cazul unei companii publice, emiterea de acțiuni noi este, în principiu, decisă printr-o rezoluție a consiliului de administrație (articolul 201 alineatul 1 și articolul 199 alineatul 1 din Legea Companiilor din Japonia). Totuși, atunci când acțiunile sunt emise la un preț avantajos pentru acționari (emisiune avantajoasă), este necesară o rezoluție specială a adunării generale a acționarilor pentru a proteja interesele acestora (articolul 199 alineatul 2 și articolul 309 alineatul 2 punctul 5 din Legea Companiilor din Japonia). Prin urmare, dacă se încearcă emiterea doar printr-o rezoluție a consiliului de administrație, fără o rezoluție specială a adunării generale a acționarilor, aceasta constituie o încălcare a legii.

De asemenea, legea cere ca informațiile referitoare la emisiunea de acțiuni să fie dezvăluite corespunzător acționarilor. Dacă este necesară o rezoluție a adunării generale a acționarilor, iar notificarea convocării nu include un rezumat al propunerii privind emisiunea de acțiuni, sau dacă, în cazul unei emisiuni prin rezoluția consiliului de administrație, nu se face notificarea sau anunțul către acționari (articolul 201 alineatele 3 și 4 din Legea Companiilor din Japonia), aceasta constituie o încălcare a legii și poate fi un motiv pentru oprire.

Un exemplu de încălcare a statutului este atunci când o companie încearcă să emită noi acțiuni care depășesc numărul total de acțiuni autorizate, așa cum este stabilit în statutul companiei. Numărul total de acțiuni autorizate trebuie să fie menționat în mod obligatoriu în statut (articolul 27 din Legea Companiilor din Japonia) și stabilește limita maximă de acțiuni pe care compania le poate emite. Emiterea care depășește această limită este o încălcare clară a statutului și poate fi oprită.

Oprirea bazată pe aceste încălcări ale legilor sau statutului este, de obicei, mai ușor de demonstrat pentru acționari, deoarece faptele încălcării sunt adesea obiectiv evidente.

Motivul de Interzicere 2: Metode Extrem de Neloiale

Al doilea motiv pentru care acționarii pot solicita interzicerea este atunci când emiterea de acțiuni noi se realizează printr-o “metodă extrem de neloială”. Chiar dacă nu există încălcări formale ale legilor sau statutului, dacă scopul sau metoda emiterii prejudiciază semnificativ interesele acționarilor, interzicerea poate fi posibilă. În contextul sistemului juridic japonez, criteriul esențial pentru a determina dacă se încadrează în “metode extrem de neloiale” este dacă scopul emiterii este legitim. În jurisprudența japoneză, s-a stabilit conceptul cunoscut sub numele de “regula scopului principal” pentru această evaluare.

“Regula scopului principal” este un cadru de evaluare a neloialității, analizând dacă emiterea de acțiuni noi are ca scop principal o necesitate rațională de management, cum ar fi strângerea de fonduri sau consolidarea alianțelor de afaceri (scop legitim), sau dacă scopul principal este reducerea proporției deținerilor unui anumit acționar și menținerea sau consolidarea controlului de către conducerea actuală (scop nelegitim).

Dacă se constată că scopul principal al emiterii este menținerea controlului de către conducerea actuală, considerat un scop nelegitim, aceasta va fi considerată o emitere prin “metode extrem de neloiale”, crescând probabilitatea ca solicitarea de interzicere să fie acceptată. Există câteva cazuri notabile în care această regulă a fost aplicată.

De exemplu, în cazul Chujitsuya-Inageya (Decizia Tribunalului Districtual din Tokyo, 25 iulie 1989), Chujitsuya, un magazin universal, a inițiat o preluare ostilă asupra Inageya, o companie din același sector. Conducerea Inageya a planificat o majorare de capital prin alocare către terți, cu scopul de a reduce proporția deținerilor Chujitsuya. Tribunalul a recunoscut necesitatea de strângere de fonduri a Inageya, dar a evaluat momentul, dimensiunea și metoda emiterii, concluzionând că scopul principal era reducerea proporției deținerilor Chujitsuya pentru a menține controlul managerial. Astfel, a considerat aceasta o “emitere extrem de neloială” și a acceptat solicitarea de interzicere a Chujitsuya.

Un exemplu recent notabil este cazul Nippon Broadcasting. În acest caz, în timp ce Livedoor încerca să obțină controlul managerial asupra Nippon Broadcasting printr-o ofertă publică de cumpărare, conducerea Nippon Broadcasting a decis să emită un număr mare de opțiuni de acțiuni noi către Fuji Television. Livedoor a solicitat interzicerea emiterii. Tribunalul (Decizia Curții de Apel din Tokyo, 16 martie 2005) a subliniat că, dacă emiterea ar fi realizată, proporția deținerilor Livedoor ar fi diluată semnificativ și a concluzionat că scopul principal al emiterii nu era protejarea intereselor tuturor acționarilor, ci împiedicarea stabilirii controlului de către Livedoor și menținerea controlului de către conducerea actuală. Drept urmare, a considerat că emiterea se încadrează în “metode extrem de neloiale” și a acceptat interzicerea.

Așa cum arată aceste cazuri, evaluarea dacă o metodă este “extrem de neloială” nu se bazează doar pe necesitatea de strângere de fonduri, ci implică o analiză cuprinzătoare a momentului emiterii, dimensiunii, selecției destinatarului și gradului de diluare, explorând în mod substanțial “scopul principal” din spatele emiterii, fiind o evaluare foarte specifică și individualizată.

Compararea motivelor de interdicție în Japonia

Cele două motive de interdicție explicate anterior, „Încălcarea legilor sau a statutului” și „Metode extrem de nedrepte”, diferă în natura lor. Este important ca acționarii să înțeleagă aceste diferențe atunci când iau în considerare o cerere de interdicție în Japonia.

În primul rând, „Încălcarea legilor sau a statutului” este evaluată dintr-o perspectivă obiectivă, determinând dacă acțiunile companiei încalcă reguli clare, cum ar fi legile sau statutul. De exemplu, dacă o hotărâre a adunării generale a acționarilor este necesară, dar nu a fost obținută, acest fapt poate fi dovedit relativ clar prin dovezi precum procesele-verbale. Prin urmare, dacă există o încălcare, interdicția este mai ușor de obținut.

Pe de altă parte, „Metode extrem de nedrepte” evaluează intenția subiectivă a conducerii companiei, concentrându-se pe „scopul principal” al emiterii. Chiar dacă formal s-au urmat proceduri legale, dacă scopul substanțial este nejustificat, apare o problemă. Dovedirea acestui „scop” poate fi mai dificilă decât dovedirea faptelor obiective. Acționarii trebuie să acumuleze fapte indirecte, cum ar fi circumstanțele emiterii, situația financiară a companiei și existența unor conflicte privind controlul managerial, pentru a convinge instanța de scopul nejustificat al conducerii.

Tabelul de mai jos rezumă principalele diferențe dintre aceste două motive de interdicție.

Astfel, deși cele două motive de interdicție adoptă abordări diferite, în conflictele reale, acționarii nu ezită să susțină ambele argumente în paralel.

Concluzie

În acest articol, am explicat despre interdicția emiterii de acțiuni noi sub Legea Companiilor din Japonia, concentrându-ne pe cele două motive principale: „încălcarea legilor și regulamentelor” și „metode extrem de nedrepte”. Emiterea de acțiuni noi reprezintă un mijloc important de strângere de fonduri pentru o companie, dar trebuie să fie întotdeauna realizată în conformitate cu proceduri și scopuri corecte. În special, atunci când emisiunea este realizată cu scopuri nejustificate, cum ar fi menținerea controlului de către conducere, și prejudiciază în mod nejustificat interesele acționarilor existenți, Legea Companiilor din Japonia oferă acționarilor un mijloc puternic de opoziție prin dreptul de a solicita interdicția. Instanțele tind să examineze riguros scopul substanțial din spatele emisiunii, utilizând cadre precum „regula scopului principal”. În situații complexe, cum ar fi disputele privind controlul managerial al companiei, este extrem de important să se analizeze cu precizie dintr-o perspectivă legală dacă emisiunea de acțiuni noi poate fi supusă interdicției.

Firma de avocatură Monolith are ca una dintre specializările sale guvernanța corporativă și aspectele juridice legate de fuziuni și achiziții (M&A), și a oferit numeroase sfaturi și servicii de reprezentare clienților din țară și din străinătate în cazuri legate de interdicția emiterii de acțiuni noi discutate în acest articol. În cadrul firmei noastre, avem nu doar avocați cu calificare în Japonia, ci și experți vorbitori de engleză cu calificări de avocați străini, permițându-ne să oferim suport bazat pe o comunicare fluentă și cunoștințe juridice profunde în tranzacții și dispute internaționale. Dacă întâmpinați probleme legale legate de emiterea de acțiuni noi, nu ezitați să ne consultați.