Prezentarea unor exemple de reclame de scuze ca măsuri de restabilire a onoarei în fața defăimării

În societatea modernă, unde puterea de difuzare a informațiilor este mare, daunele cauzate de defăimare devin din ce în ce mai grave. De asemenea, defăimarea, fiind un act care scade evaluarea socială a altor persoane, se consideră că în multe cazuri compensația financiară este insuficientă pentru recuperarea daunelor.

Prin urmare, Codul Civil Japonez (Legea Civilă Japoneză) prevede că, în cazul în care defăimarea este stabilită, măsurile de restabilire a onoarei pot fi recunoscute împreună cu compensația pentru daune.

Articolul 723 (Restabilirea situației inițiale în caz de defăimare)

Împotriva persoanei care a defăimat onoarea altcuiva, instanța poate ordona, la cererea victimei, o măsură adecvată pentru restabilirea onoarei, în locul sau împreună cu compensația pentru daune.

Ca măsură de restabilire a onoarei, este obișnuit să se solicite publicarea unei reclame de scuze. Cu toate acestea, nu este clar în ce cazuri și cu ce conținut și metodă se poate recunoaște o reclamă de scuze, deoarece aceasta este lăsată la discreția instanței.

Prin urmare, în acest articol vom prezenta cazuri reale legate de reclamele de scuze.

Ce este o reclamă de scuze

O reclamă de scuze este un mod prin care autorul unei defăimări își exprimă regretul față de victima sa, sub forma unei reclame.

Probabil că ați văzut cazuri în care autorii sau editorii care au publicat articole defăimătoare în reviste săptămânale și altele, au publicat reclame în ziare pentru a-și exprima regretul față de victime.

Însă, chiar dacă o reclamă de scuze exprimă cu adevărat regretul, faptul că este forțată să exprime acest regret, poate fi considerat o încălcare a “libertății conștiinței” garantate de Articolul 19 al Constituției Japoneze, și a fost subiectul unui proces.

Cu toate acestea, Curtea Supremă a Japoniei a declarat că forțarea unei reclame de scuze conform Articolului 723 al Codului Civil Japonez este constituțională.

Deși în unele cazuri, forțarea acestui lucru poate fi considerată o încălcare a demnității debitorului și o restricție nejustificată a libertății de a lua decizii sau a libertății conștiinței, și poate fi considerată nepotrivită pentru așa-numita executare forțată, dacă se limitează doar la mărturisirea adevărului și exprimarea regretului, acest lucru trebuie considerat acceptabil prin procedura Articolului 733 (acum Articolul 171) al Codului de Procedură Civilă Japonez.

Hotărârea Curții Supreme din 4 iulie 1966 (Anul 41 al erei Showa) Volumul 10, Numărul 7, Pagina 785

După această hotărâre, au fost date mai multe hotărâri care au ordonat publicarea de reclame de scuze.

Însă, este important de reținut că, chiar dacă defăimarea este recunoscută, nu este neapărat recunoscută și o reclamă de scuze.

Prin urmare, în continuare, pe baza unor cazuri reale, vom prezenta cum au judecat instanțele cererile de publicare a reclamelor de scuze.

Exemple reale în care a fost solicitată publicarea unui anunț de scuze ca măsură de restabilire a reputației

În primul rând, vă vom prezenta trei exemple în care a fost acceptată cererea de publicare a unui anunț de scuze.

Reclama de scuze pentru defăimarea realizată într-un articol de revistă săptămânală

Vă vom explica cazul în care un anumit prezentator de televiziune a avut mai multe articole false publicate în revista “Shūkan Gendai” (Săptămânalul Modern), care susțineau că a lucrat într-un bar de lenjerie în timpul studenției, împreună cu fotografii.

Acesta este un caz în care a solicitat despăgubiri și publicarea unei reclame de scuze către editura Kodansha, acuzând-o de defăimare și încălcare a drepturilor de portret.

Tribunalul Districtual Tokyo a recunoscut defăimarea și încălcarea drepturilor de portret în legătură cu articolul de mai sus și a ordonat Kodansha să plătească despăgubiri de 7,7 milioane de yeni și să publice o reclamă de scuze în “Shūkan Gendai” o dată, pe jumătate de pagină (9 cm înălțime, 15,5 cm lățime), cu caractere de două ori mai mari decât textul (Hotărârea Tribunalului Districtual Tokyo, 5 septembrie 2001 (Heisei 13)).

Reclama de scuze care a fost efectiv publicată

Scuze și retragerea articolului

În numărul din 25 septembrie 1999 al “Shūkan Gendai” (Săptămânalul Modern) publicat de compania noastră, am publicat un articol care susținea că doamna XXXX, prezentatoare la TV Asahi, a lucrat într-un bar de lenjerie din Roppongi în timpul studenției, sub titlul “Jobul (rușinos) de student al noii prezentatoare frumoase de la TV Asahi a fost “domnișoara de la barul de lenjerie din Roppongi”. Cu toate acestea, nu exista niciun asemenea fapt.

Ne cerem scuze profund pentru publicarea unui articol fără fundament și pentru prejudicierea gravă a reputației doamnei XXXX, și retragem în totalitate articolul de mai sus.

Compania Kodansha Ltd.

Director executiv, ◯◯◯◯

Doamnei ◯◯○○

Reclama de scuze pentru defăimare raportată în ziarele naționale

Un caz în care o trupă de teatru care a pus în scenă o piesă de teatru folosind un decor de scenă care includea lucrările artistului plastic A și ale lui A, a cerut despăgubiri și o reclamă de scuze de la B și alții, care au ținut o conferință de presă afirmând că acțiunile lui A și ale celorlalți constituie o încălcare a drepturilor de autor.

Curtea de Apel Tokyo a recunoscut defăimarea în cadrul conferinței de presă menționate. A ordonat lui B și celorlalți să plătească despăgubiri de 1,4 milioane de yeni fiecăruia dintre A și ceilalți, și a ordonat publicarea unei reclame de scuze în ziarele naționale, inclusiv Asahi Shimbun, care a raportat această problemă, o dată fiecare, cu titlul și numele destinatarului în caractere de 14 puncte, și restul textului în caractere de 8 puncte (Decizia Curții de Apel Tokyo, 19 septembrie, anul Heisei 12 (2000)).

De asemenea, în acest caz, responsabilitatea ziarelor naționale care au raportat conferința de presă menționată a fost negată.

Reclama de scuze pentru defăimare realizată pe site-ul web

Reclamantul a postat pe revista academică și pe propriul site web documente care indicau că există erori din punct de vedere academic în conținutul cărții scrise de pârât. În răspuns, pârâtul a publicat pe propriul site web documente care subliniau natura malefică a activității de cercetare a reclamantului.

Reclamantul a solicitat pârâtului despăgubiri pentru defăimare cauzată de documentele publicate pe site-ul web al pârâtului, precum și ștergerea documentelor și publicarea unei reclame de scuze. Pârâtul a depus o contrareclamație cu același conținut, susținând că a fost defăimat prin documentele postate pe site-ul web al reclamantului și prin discursuri și altele asemenea.

Tribunalul Districtual Tokyo a recunoscut că documentele pârâtului constituie o defăimare împotriva reclamantului și a ordonat pârâtului să plătească despăgubiri de 3,3 milioane de yeni (aproximativ 29.000 de euro), să șteargă documentele și să publice o reclamă de scuze pe site-ul său web (Hotărârea Tribunalului Districtual Tokyo, 8 noiembrie 2012 (Heisei 24)).

Pe de altă parte, în ceea ce privește documentele reclamantului, tribunalul a respins cererea pârâtului, deoarece acestea erau critici din punct de vedere academic și nu au diminuat evaluarea socială a pârâtului.

Examinând astfel cazurile în care a fost recunoscută cererea de publicare a unei reclame de scuze, putem vedea că, în principiu, se ordonă publicarea unei reclame de scuze în mediul în care a avut loc defăimarea.

Având în vedere semnificația măsurilor de restabilire a onoarei, putem spune că este rațional să se facă scuze și corecții la sursa informației.

Articolul corelat: Care este media cererilor de despăgubiri pentru defăimare?[ja]

Există cazuri în care nu se acceptă publicitatea de scuze

După cum am menționat mai devreme, chiar dacă defăimarea este recunoscută, nu înseamnă că publicitatea de scuze este întotdeauna acceptată.

În realitate, pentru a publica o publicitate de scuze într-un mediu precum un ziar, sunt necesare costuri ridicate, iar aceste costuri trebuie suportate de către infractor. De asemenea, trebuie luate în considerare diverse circumstanțe, cum ar fi dezavantajele pentru mediul care este obligat să publice, astfel încât instanțele tind să fie reticente în a forța publicarea de scuze.

Prin urmare, să vedem în ce cazuri instanțele nu acceptă publicitatea de scuze și ce factori se iau în considerare în acest sens.

Motivarea generală pentru a nu accepta publicitatea de scuze

Într-un caz în care o companie de start-up și directorul său au solicitat daune și publicarea de scuze către editura Shinchosha, susținând că un articol publicat în “Shukan Shincho” și altele, care sugera că există suspiciuni de manipulare a prețurilor acțiunilor, constituie defăimare, Tribunalul Districtual Tokyo a indicat următoarele:

Reclamanții solicită și publicarea de scuze, dar nu putem recunoaște circumstanțele în care, pe lângă compensația financiară menționată mai sus, nu se poate compensa dauna reclamanților fără a publica scuze. Prin urmare, nu există niciun motiv pentru cererea reclamanților de a publica scuze.

Judecata Districtuală Tokyo, 25 iulie 2003 (Anul 15 al erei Heisei)

Această indicație este cea mai frecventă motivare atunci când defăimarea este recunoscută, dar nu se acceptă publicitatea de scuze. În esență, s-a decis că daunele cauzate de defăimare pot fi suficient compensate prin compensație financiară. Dar care sunt considerațiile care au condus la această decizie?

Exemple care iau în considerare modul de defăimare și poziția victimei

Într-un caz în care președintele unei agenții de divertisment a solicitat daune și publicarea de scuze către editura Bungeishunju și redactorul-șef de atunci, susținând că un articol despre problemele cu o actriță afiliată, publicat în “Shukan Bunshun”, constituie defăimare, Tribunalul Districtual Tokyo a indicat următoarele:

Deși daunele suferite de reclamanți din cauza actului de defăimare al pârâților sunt semnificative, există și expresii în articolul în cauză care sunt adevărate dacă sunt privite doar în acea parte (de exemplu, faptul că salariul lunar al lui B era de 50.000 de yeni), și există părți în declarațiile lui G, care a fost intervievat de un reporter al companiei pârâte, care ar putea induce în eroare (de exemplu, faptul că a făcut o declarație care sugera că compania reclamantă a refuzat o cerere de a apărea în “Attack on Titan”). În plus, nu se poate spune că actul de defăimare al pârâților este extrem de rău, iar compania reclamantă este o agenție de divertisment majoră, iar reclamantul A este directorul executiv și membru permanent al Consiliului de Administrație al Asociației Muzicale, deci este posibil să recupereze o anumită măsură de reputație. Luând în considerare aceste lucruri, ca mijloc de a recupera reputația a reclamanților care au fost defăimați, compensația financiară recunoscută mai sus este suficientă, și nu putem recunoaște necesitatea de a adăuga la aceasta recunoașterea necesității de a publica scuze.

Judecata Districtuală Tokyo, 19 aprilie 2019 (Anul 31 al erei Heisei)

Așadar, există cazuri în care nu se acceptă publicarea de scuze, luând în considerare modul de defăimare și poziția victimei.

Articolul corelat: Despre daune morale și daune imateriale în cazul defăimării unei companii sau organizații[ja]

Exemple care iau în considerare influența mediului și circumstanțele după publicare

Acesta este un caz în care o fostă membră a Parlamentului a solicitat daune și publicarea de scuze către editura WAC și redactorul-șef de atunci, susținând că un articol publicat în revista lunară “Will”, care susținea că locul său de naștere este Peninsula Coreeană și că numele său este un nume coreean, și că, prin urmare, nu a luat măsuri adecvate în ceea ce privește răpirile de japonezi de către Coreea de Nord, constituie defăimare.

Tribunalul Districtual Kobe a recunoscut defăimarea și a ordonat o compensație de 2 milioane de yeni, dar în ceea ce privește publicitatea de scuze, a indicat următoarele și nu a recunoscut-o:

Numărul real de vânzări al revistei în care a fost publicat articolul în cauză este de aproximativ 40.000, iar faptele indicate în acest articol nu au fost afișate în reclamele de ziare sau în reclamele suspendate în trenuri, etc. În plus, nici titlul articolului în cauză, nici numele autorului nu au fost menționate pe coperta revistei în care a fost publicat articolul (prin urmare, chiar dacă revista în care a fost publicat articolul a fost așezată pe rafturile librăriei, nu se poate spune că conținutul articolului poate fi ușor recunoscut doar prin aceasta). Luând în considerare aceste lucruri, se poate spune că posibilitatea ca conținutul articolului în cauză să fie cunoscut pe scară largă în societate era slabă. Deși au trecut mai mult de doi ani de la publicarea revistei în care a fost publicat articolul, nu putem recunoaște faptul că existența acestui articol a constituit un obstacol major în desfășurarea activităților politice și sociale ale reclamantei în acest timp. Luând în considerare conținutul articolului și poziția revistei în lumea jurnalistică, se poate spune că influența pe care o are articolul este aproape inexistentă. Luând în considerare toate acestea, în acest caz, nu putem spune că este necesar să ordonăm măsuri de restabilire a situației inițiale, cum ar fi publicarea de scuze, în plus față de compensația financiară, pentru a restabili reputația reclamantei.

Judecata Districtuală Kobe, 13 noiembrie 2008 (Anul 20 al erei Heisei)

Aici, se iau în considerare influența revistei în care a fost publicat articolul și circumstanțele după publicare.

Așadar, în jurisprudență, dacă este sau nu defăimare este judecată în mod abstract în funcție de posibilitatea de a scădea evaluarea socială în lumina conținutului în cauză, în timp ce necesitatea de a publica scuze este judecată în funcție de cât de multe daune concrete există de fapt din cauza acestei înregistrări.

Defăimarea prin cărți și metoda de publicare a scuzelor

Vom explica cazul în care criticul A a susținut că este defăimare faptul că în cartea scrisă de criticul literar B, a fost menționat că pseudonimul lui A ca critic este al soției sale și că A nu desfășoară activități de scriere sau alte activități.

Acesta este un caz în care s-a solicitat lui B și editurii cărții respective să publice scuze în principalele ziare naționale, împreună cu despăgubiri, și să publice scuze pe paginile lor web.

Tribunalul Districtual Tokyo a recunoscut defăimarea și a ordonat ca scuzele specificate să fie postate pe pagina principală a fiecărei pagini web pentru o perioadă de o lună, după cum urmează:

… În acest caz, este clar că discursul pe internet are un impact semnificativ, și pentru a restabili reputația reclamantului, nu este suficientă doar compensația financiară, este necesar și adecvat să se oblige inculpatul Yamagata și inculpatul Media Works să publice scuzele anexate pe forumurile de pe internet, și se consideră că reputația reclamantului va fi restabilită într-o măsură semnificativă dacă acestea sunt postate timp de o lună, deci se va ordona scuzele pe forumurile de pe internet, cu excepția inculpatului Shufu no Tomo Sha, pentru această perioadă.
De asemenea, reclamantul solicită, în plus față de aceasta, publicarea de scuze în principalele ziare naționale, dar având în vedere că cartea în cauză este un domeniu oarecum special numit cultura alternativă, cu un tiraj de aproximativ 10.000 de exemplare, și nu este neapărat răspândită în societate în general, și că se poate atinge aproape acest obiectiv prin scuzele pe internet, așa cum s-a menționat mai sus, nu se va ordona publicarea de scuze în principalele ziare naționale.

Hotărârea Tribunalului Districtual Tokyo, 25 decembrie 2001 (Heisei 13)

În acest caz, se ia în considerare faptul că a existat un schimb de opinii pe internet, și se recunoaște publicarea de scuze pe site-ul web.

De asemenea, în special în cazul cărților, se consideră că există și circumstanțe precum faptul că este dificil de obicei să se presupună că aceeași persoană va cumpăra aceeași carte de mai multe ori, și că măsurile de restabilire a reputației, cum ar fi inserarea de corecturi etc. după fapt, nu sunt suficiente.

Ca menționat anterior, în principiu, este rațional ca scuzele să fie publicate în media în care a avut loc defăimarea, dar, ca în acest caz, luând în considerare modul specific de defăimare și natura media, este posibil să se urmărească o metodă de scuze mai flexibilă și mai rațională.

Concluzie: Dacă sunteți victima defăimării, luați în considerare și publicarea unei scuze publice ca măsură de restabilire a reputației

Instanțele sunt reticente în a accepta scuzele publice, dar, așa cum am menționat mai sus, există mai multe cazuri în care acestea au fost acceptate. Daunele cauzate de defăimare nu pot fi reparate doar cu bani, iar în multe cazuri, nu se poate vorbi de o rezolvare fundamentală fără a lua măsuri de restabilire a reputației, cum ar fi scuzele publice.

Prin urmare, dacă sunteți victima defăimării, nu ar trebui să vă limitați doar la solicitarea de despăgubiri, ci să luați în considerare și solicitarea de publicare a unei scuze publice ca măsură de restabilire a reputației.

Dacă doriți să luați în considerare publicarea unei scuze publice ca măsură de restabilire a reputației, vă rugăm să consultați un avocat, luând în considerare exemplele prezentate în acest articol.

Prezentarea măsurilor noastre de către firma noastră

Firma noastră de avocatură Monolis, este specializată în IT, în special în aspectele legale ale internetului. În ultimii ani, ignorarea informațiilor legate de daunele de reputație sau defăimarea răspândite pe internet poate provoca daune grave. Firma noastră oferă soluții pentru gestionarea daunelor de reputație și a crizelor online. Detalii sunt prezentate în articolul de mai jos.

https://monolith.law/practices/reputation[ja]