Exemple despre 'Legea drepturilor de autor' japoneză unde citarea este considerată inadmisibilă (Ediția text și imagini)

Reproducerea, modificarea sau publicarea unei opere, în funcție de situație sau scop, poate să nu constituie o încălcare a drepturilor de autor, chiar și fără permisiune.

“Momentul în care se poate utiliza liber o operă” este reglementat în detaliu de Legea Drepturilor de Autor japoneză, de exemplu:

• Reproducerea pentru uz privat (Articolul 30)
• Reproducerea în biblioteci etc. (Articolul 31)
• Publicarea în manuale școlare etc. (Articolul 33)
• Reproducerea ca întrebare de test (Articolul 36)

Împreună cu acestea, “Citatul operelor publicate (Articolul 32)” permite utilizarea operelor într-un cadru legitim.

Acest articol explică cum sunt judecate citările în cazurile reale de judecată.

https://monolith.law/reputation/relation-between-the-publication-of-photos-without-consent-and-copyright[ja]

Ce înseamnă citarea

Citarea se referă la actul de a introduce secundar în propria lucrare creațiile altor persoane, cum ar fi cazul în care se publică textul altei persoane în propria lucrare pentru a întări propriile argumente și se explică acest lucru. De asemenea, implică includerea operelor de artă ale altor persoane sau a elementelor acestora în propria lucrare.

Citarea se face fără permisiunea titularului drepturilor, dar este un act legal permis de articolul 32 al Legii japoneze a drepturilor de autor (Legea nr. 48 din 1970), iar titularul drepturilor nu poate refuza citarea. Singurul lucru pe care titularul drepturilor îl poate refuza este reproducerea ilegală fără permisiune care nu îndeplinește cerințele de citare ale Legii drepturilor de autor.

1. O lucrare publicată poate fi utilizată prin citare. În acest caz, citarea trebuie să fie în conformitate cu practicile corecte și trebuie să fie într-un interval rezonabil pentru scopul citării, cum ar fi raportarea, critica sau cercetarea.

Articolul 32 al Legii japoneze a drepturilor de autor

Cerințele pentru o citare adecvată

În articolul 32 al Legii drepturilor de autor, există cerințe precum “conformitatea cu practicile corecte” și “într-un interval rezonabil pentru scopul citării”, iar numeroase hotărâri judecătorești au stabilit următoarele criterii practice pentru a determina dacă o citare este legală sau nu:

1. Este o “lucrare publicată”
2. Este “în conformitate cu practicile corecte”
3. Este într-un interval “rezonabil” pentru scopul citării, cum ar fi raportarea, critica sau cercetarea
4. Relația “principal-secundar” între partea citată și restul este clară
5. Partea citată este clar definită prin ghilimele sau alte mijloace
6. Există o “necesitate” de a cita
7. “Sursa” este clar indicată

Dintre acestea, indicarea “sursei” este prevăzută în articolul 48 al Legii drepturilor de autor, iar neglijarea acesteia poate fi considerată plagiat.

Metodele de a face clară partea citată includ utilizarea ghilimelelor, schimbarea paragrafelor, indicarea numărului consecutiv al referințelor bibliografice sau a numelui autorului referinței bibliografice la locul relevant.

De asemenea, dacă nu este recunoscută ca “citare” și este considerată reproducere ilegală fără permisiune, există posibilitatea de a fi pedepsit cu închisoare sau amendă în conformitate cu sancțiunile prevăzute în articolul 119 și următoarele ale Legii drepturilor de autor.

Procesul privind citatele pe Twitter

Reclamantul este un producător de lichid aromatizat pentru țigări electronice și a creat un cont pe Twitter, unde a postat o imagine de profil și o imagine de header.

Un utilizator al acestui cont a postat un articol critic despre lichidul reclamantului, după care a fost blocat de către reclamant. În consecință, acesta a criticat acțiunea de blocare și a postat pe Twitter un text care atrăgea atenția asupra achiziționării lichidului vândut de reclamant, împreună cu o captură de ecran care arăta că reclamantul a blocat utilizatorul respectiv.

În plus, utilizatorul a întrebat reclamantul despre motivul blocării și a postat pe Twitter un videoclip în care reclamantul răspunde. Împreună cu textul care descrie răspunsul reclamantului în videoclip, a postat o imagine statică a unei capturi de ecran a unei părți a videoclipului, în colțul dreapta sus al căreia erau afișate imaginea de profil și imaginea de header ale reclamantului.

În urma acestor 7 postări, reclamantul a solicitat un ordin de restricție temporară la Tribunalul Districtual Tokyo și, pe baza deciziei de restricție temporară, Twitter a dezvăluit adresa IP și marcajul de timp. În urma acestui lucru, reclamantul a solicitat furnizorului de tranzit să dezvăluie informațiile despre expeditor.

https://monolith.law/reputation/indentify-poster-twitter-attorney-fee[ja]

Desfășurarea procesului

Reclamantul a solicitat dezvăluirea informațiilor despre expeditor pentru a solicita despăgubiri pentru daune, susținând că o persoană necunoscută a postat pe Twitter, fără permisiune, imaginea de profil și imaginea de header ale reclamantului, care sunt înscrise în catalogul de opere de autor, încălcând astfel dreptul de transmitere publică al reclamantului (Articolul 23, paragraful 1, din Legea japoneză a drepturilor de autor) și că a postat pe Twitter o imagine statică a unei părți a videoclipului filmat de reclamant, încălcând astfel drepturile de imagine și sentimentele de onoare ale reclamantului.

Defendantul, furnizorul de tranzit, a susținut că niciuna dintre imaginile de profil nu este o operă de autor și că, chiar dacă imaginile postate conțin imagini de profil, acestea sunt imagini ale ecranului așa cum a fost fotografiat, ceea ce constituie o citare legală conform Articolului 32 din Legea japoneză a drepturilor de autor.

Pe de altă parte, defendantul a susținut că:

• Imaginile de profil sunt afișate așa cum sunt, iar numele contului reclamantului și numele utilizatorului, care sunt sursa imaginilor de profil, sunt clar indicate.
• Imaginile respective ale reclamantului incluse în aceste imagini pot fi recunoscute și distinse clar de partea postată de expeditor.
• Dintre postările respective, partea cu imaginile de profil este foarte mică, partea postată de expeditor este principală, iar partea cu imaginile de profil este secundară.

De asemenea, a susținut că utilizatorul contului reclamantului a blocat utilizatorul contului în cauză fără un motiv justificat și că, având în vedere conținutul care îndeamnă la precauție pentru cei care cumpără lichidul de la reclamant, “expeditorul a făcut aceste postări cu scopul de a prezenta interacțiunile anterioare pentru a transmite argumentele sale într-un mod mai clar și mai convingător către cititorii generali, nu numai că necesitatea și utilitatea postării sunt recunoscute, dar și metoda este în limitele raționale conform normelor sociale”.

Judecata instanței

În primul rând, instanța a recunoscut că subiectul imaginii de profil este reclamantul și că reclamantul a primit permisiunea de a utiliza ilustrația femeii din imaginea de header și o folosește în afacerea sa, deci reclamantul este cel care a creat imaginile de profil și drepturile de autor aparțin reclamantului.

În ceea ce privește dacă este o citare legală, instanța a constatat că, având în vedere scopul și conținutul fiecărei postări, nu se poate recunoaște că exista o necesitate pentru utilizatorul contului în cauză de a posta pe Twitter imaginile de profil ale reclamantului și imaginea statică în care apare aspectul reclamantului, în timp ce critica în mod repetat faptul că reclamantul a blocat utilizatorul contului în cauză și atrăgea atenția asupra achiziționării lichidului vândut de reclamant.

De asemenea, având în vedere că imaginile de profil sunt afișate într-un mod care atrage atenția pe întregul ecran și că, prin manipulare, pot fi vizualizate la o dimensiune suficient de mare pentru a fi obiectul aprecierii independente pe ecranul unui telefon mobil, nu se poate spune că în fiecare postare, imaginile de profil citate sunt secundare și restul descrierilor sunt principale.

Și atunci,

Prin urmare, nu se poate recunoaște că metoda și maniera de citare în fiecare postare sunt în limitele raționale în raport cu scopul citării, conform normelor sociale, și nu există circumstanțe care să permită recunoașterea că utilizarea imaginilor de profil prin citare este în conformitate cu practicile corecte. Prin urmare, nu se poate spune că postarea imaginilor de profil în fiecare postare este o citare legală.

Judecata Tribunalului Districtual Tokyo din 12 februarie 2020

Și a ordonat furnizorului de tranzit să dezvăluie informațiile despre expeditor, deoarece este clar că a încălcat dreptul de transmitere publică al reclamantului.

Chiar dacă “sursa” este indicată și “partea citată” este clar definită, dacă nu există “necesitatea” de a face citarea, dacă “relația principal-secundar” nu este clară, dacă nu se poate spune că este “în limitele corecte” în funcție de scopul citării, și dacă nu se poate recunoaște că este în conformitate cu “practicile corecte”, nu se poate recunoaște ca o citare corectă.

https://monolith.law/reputation/copyright-property-and-author-by-posting-photos[ja]

Concluzie

Este permisă citarea, deoarece dacă în toate cazurile ar trebui să obținem permisiunea de la titularul drepturilor de autor și să plătim o taxă de utilizare dacă este necesar, utilizarea corectă și eficientă a operei de artă și alte produse culturale ar fi împiedicată. Acest lucru ar putea contraveni scopului sistemului de drepturi de autor, care vizează contribuția la dezvoltarea culturii.

Pe de altă parte, pentru a nu încălca în mod injust beneficiile titularului drepturilor de autor, condițiile de citare sunt strict definite și trebuie să îndeplinească un standard de judecată riguros. Deoarece există multe cazuri în care este dificil de decis dacă este o încălcare a drepturilor de autor sau nu, vă rugăm să consultați un avocat cu experiență.