MONOLITH LAW OFFICE+81-3-6262-3248Zilele săptămânii 10:00-18:00 JST[English Only]

MONOLITH LAW MAGAZINE

IT

Cui îi aparține dreptul de autor al codului sursă al unui program?

IT

Cui îi aparține dreptul de autor al codului sursă al unui program?

În Legea drepturilor de autor japoneză, este explicit menționat că programele sunt considerate “opere de autor”.

Însă, spre deosebire de operele de autor precum romanele sau picturile, programele legate de dezvoltarea de sisteme sunt, de obicei, create în colaborare de mai mulți angajați sau de numeroase corporații.

Prin urmare, relațiile de drepturi tind să devină ambigue, ceea ce duce ușor la conflicte complexe.

În acest articol, vom discuta cine deține drepturile de autor asupra programelor, punctele de conflict frecvente și soluțiile la acestea, împreună cu exemple de cazuri juridice.

Ce este Legea Drepturilor de Autor

Legea Drepturilor de Autor este o lege care protejează drepturile autorilor asupra operelor lor, cum ar fi romane, filme, picturi etc., oferind un stimulent pentru creație și contribuind astfel la “dezvoltarea culturii”.

De asemenea, o caracteristică a Legii Drepturilor de Autor este că, spre deosebire de Legea Brevetelor, drepturile apar în mod natural în momentul creării operei, fără a fi necesară înregistrarea sau alte formalități la nivel național.

Relația dintre “opera program” și “codul sursă”

În Legea Drepturilor de Autor, “programul” este considerat o “operă”, la fel ca un roman sau o pictură, și este explicit menționat în lege că poate fi subiectul protecției Legii Drepturilor de Autor (Articolul 10, paragraful 1, punctul 9 al Legii Drepturilor de Autor).

Articolul 10 (Exemple de opere)

Exemplele de opere menționate în această lege sunt în general următoarele:

9. Opera program

Articolul 10, paragraful 1, punctul 9 al Legii Drepturilor de Autor

De asemenea, “programul” este definit astfel:

O combinație de instrucțiuni pentru un calculator electronic, exprimată astfel încât să poată obține un anumit rezultat

Articolul 1, paragraful 1, punctul 10 al Legii Drepturilor de Autor

Pe de altă parte, “codul sursă”, deși nu este definit legal, este în general exprimat în limbajul în care oamenii scriu instrucțiuni pentru un computer (cum ar fi JavaScript sau Python).

Computerul execută aceste instrucțiuni prin conversia (compilarea) codului sursă în limbajul mașinii.

Prin urmare, în lumina definiției de mai sus a “programului”, se poate spune că codul sursă este protejat ca “operă program” în conformitate cu Legea Drepturilor de Autor.

https://monolith.law/corporate/internet-technology-system-copyright-problem[ja]

Problemele legate de drepturile de autor care pot apărea în cadrul dezvoltării de sisteme

Cazurile în care drepturile de autor devin o problemă în cadrul dezvoltării de sisteme pot fi împărțite în două categorii principale.

Cine devine titularul drepturilor de autor?

Identificarea titularului drepturilor de autor este o problemă legată de succesul sau momentul transferului drepturilor de autor.

În cadrul dezvoltării de sisteme, deoarece adesea există numeroși lucrători care contribuie la proiect din partea furnizorului, titularul drepturilor poate deveni neclar, ceea ce poate duce la conflicte complexe.

De asemenea, există situații în care pot apărea dispute cu privire la dacă drepturile de autor pot fi transferate sau nu, în momentul în care rezultatele sunt transferate de la furnizor la utilizator.

Au fost încălcate drepturile de autor sau nu?

Aceasta este o problemă legată de “dacă a avut loc sau nu încălcarea drepturilor de autor” în legătură cu reproducerea sau adaptarea unei opere.

Problemele precum dacă un program “foarte asemănător” creat de altcineva este “doar o referință” sau “o copie” se încadrează în această categorie.

În ceea ce privește problemele de încălcare a drepturilor de autor legate de programe, explicăm în detaliu în articolul de mai jos.

https://monolith.law/corporate/copyright-infringement-relatedtothe-program[ja]

Prin urmare, în acest articol, având în vedere imaginea de ansamblu a problemelor menționate mai sus, ne vom concentra pe “cine devine titularul drepturilor de autor” și vom explica mai jos.

Cunoștințe de bază despre drepturile de autor ale codului sursă

Vom explica cunoștințele de bază legate de drepturile de autor, atribuirea acestora, transferul dezvoltării și contracte.

Principiul este că drepturile de autor aparțin ‘persoanei care a creat’

În primul rând, vom clarifica cui aparțin drepturile de autor. La fel ca în cazul operelor literare sau picturale, principiul este că drepturile de autor aparțin creatorului (persoana care a creat opera).

Însă, conform legii japoneze a drepturilor de autor, în cazul în care opera este creată în cadrul unui serviciu, drepturile de autor aparțin entității care utilizează serviciul.

Creatorul unei opere de programare creată în cadrul unui serviciu de către o persoană care lucrează pentru o entitate, pe baza ideilor acestei entități, este considerat, în absența unei dispoziții speciale în contractul de la momentul creării, regulamentul de muncă sau altceva, acea entitate.

Articolul 15 alineatul (2) al Legii japoneze a drepturilor de autor

Prin urmare, drepturile de autor ale unui program creat în timpul lucrului de către un angajat al unui furnizor aparțin furnizorului.

Încredințarea dezvoltării nu înseamnă transferul drepturilor de autor

Drepturile de autor, cu excepția drepturilor morale ale autorului, sunt drepturi care presupun transferul sau cesiunea.

Însă, ceea ce trebuie să reținem aici este că faptul de a plăti pentru a încredința dezvoltarea și transferul drepturilor de autor sunt probleme separate.

Există cazuri în care se înțelege greșit că drepturile de autor ale programului sunt transferate odată cu livrarea, deoarece se plătește pentru dezvoltare.

Însă, principiul conform legii japoneze a drepturilor de autor este că ‘drepturile aparțin persoanei care a creat’, nu ‘drepturile aparțin persoanei care a suportat costurile de creare’.

Prin urmare, dacă persoana care a încredințat dezvoltarea dorește să obțină și drepturile, este necesar să se întocmească un contract în prealabil și să se stabilească acest lucru ca parte a conținutului contractului.

Existența sau absența unei clauze privind transferul drepturilor de autor în contracte etc.

În ceea ce privește acordurile privind transferul drepturilor de autor, acestea pot fi împărțite în următoarele categorii:

  • Cazul în care există o dispoziție privind transferul drepturilor de autor în contracte etc.
  • Cazul în care nu există un contract sau nu există o clauză privind transferul drepturilor de autor în contracte etc.

Dacă există o dispoziție privind transferul drepturilor de autor în contracte etc., desigur, puteți primi transferul drepturilor de autor de la partea cealaltă. Drepturile de autor sunt drepturi care pot fi transferate, iar titularul drepturilor de autor a acceptat acest transfer.

Pe de altă parte, în cazul în care nu există un contract sau nu există o clauză privind transferul drepturilor de autor în contracte etc., adică în cazul în care nu există un acord explicit privind transferul drepturilor de autor, este posibil ca drepturile de autor să nu poată fi transferate?

În continuare, vom explica pe baza unui caz de judecată care a judecat dacă transferul drepturilor de autor este valabil în cazul în care nu există un acord explicit privind transferul drepturilor de autor.

Exemple de judecată în cazul în care nu există un acord explicit privind transferul drepturilor de autor

În cazul în care nu există un acord explicit privind transferul drepturilor de autor, există exemple de judecată care au confirmat transferul drepturilor de autor și exemple care l-au negat. Care este diferența dintre acestea?

Exemple de judecată care a aprobat transferul drepturilor de autor

Deși este un domeniu diferit de dezvoltarea de sisteme, următorul exemplu de judecată poate fi util.

În cazul designului unui monument amplasat la intrarea într-o stație, s-a disputat existența unei încălcări a drepturilor de autor între reclamantul care a creat designul monumentului și județul care a construit monumentul cu unele modificări ale designului, precum și compania de proiectare a designului care a primit contractul de la județ.

În acest caz, nu exista niciun acord explicit privind transferul drepturilor de autor între reclamant și inculpați. Inculpații au susținut că nu se poate recunoaște o încălcare a drepturilor de autor, deoarece reclamantul a acceptat în mod efectiv că drepturile de autor asupra designului respectiv aparțin inculpaților și a acceptat modificarea desenelor.

Astfel, în acest caz, s-a disputat dacă transferul drepturilor de autor a avut loc sau nu, iar în acest sens, instanța a indicat următoarele:

Luând în considerare aceste fapte (faptul că a primit plata pentru design și faptul că a acceptat să modifice designul fără a trece printr-un proces de consultare a proiectării, etc.) și faptul că monumentul în cauză a fost planificat de la început să fie instalat la intrarea sudică a stației Gifu și că nu se putea gândi la niciun alt scop, este rezonabil să recunoaștem că apelantul, în momentul în care a lucrat la producerea monumentului, a fost de acord, cel puțin implicit, să transfere drepturile de autor asupra designului monumentului (care este subiectul drepturilor de autor) către compania apelată, chiar dacă acesta este o operă de artă protejată de drepturile de autor (compania apelată va transfera toate drepturile de autor către județul apelat în baza contractului de comision menționat mai sus). Apelantul a propus designul pentru monument și a primit remunerația pe care a solicitat-o de la compania apelată (chiar dacă este dificil să recunoaștem că a existat un acord clar privind transferul drepturilor de autor, este evident că apelantul a fost de acord, cel puțin implicit, că compania apelată va realiza designul monumentului în cauză, adoptând parțial designul apelantului în baza comisionului județului apelat, și că județul apelat va construi monumentul în cauză pe baza acestuia, și a propus designul pentru monument și a primit remunerația pentru acesta.)

Hotărârea Curții de Apel Tokyo, 13 mai 2004 (Heisei 16)

Prin urmare, chiar dacă nu există un acord explicit privind transferul drepturilor de autor, dacă se consideră că autorul a fost de acord implicit să transfere drepturile de autor în considerarea diverselor circumstanțe în cursul îndeplinirii sarcinilor, se poate spune că transferul drepturilor de autor este recunoscut.

Exemplu de proces în care a fost negată transferul drepturilor de autor

Pe de altă parte, există și cazuri în care transferul drepturilor de autor nu a fost recunoscut în absența unui acord explicit cu privire la acesta.

În acest caz, reclamantul, care a încredințat dezvoltarea software-ului pârâtului, a susținut că pârâtul a încălcat obligația contractuală de a preda codul sursă al software-ului și a solicitat despăgubiri pentru neexecutarea obligațiilor și penalități pentru întârziere.

Pârâtul a negat transferul drepturilor de autor ca premisă pentru negarea obligației de a preda codul sursă. Deși transferul drepturilor de autor a devenit un punct de dispută în acest caz, instanța nu a recunoscut transferul drepturilor de autor, așa cum se arată mai jos:

(1) Lipsa acordului de transfer al drepturilor de autor în urma îndeplinirii contractului de încredințare
Reclamantul susține că, pe baza contractului de încredințare, a fost convenit transferul drepturilor de autor asupra software-ului și codului sursă, și că, în consecință, a apărut și obligația de a preda codul sursă.
Conform punctului 1(2), se poate recunoaște că pârâtul a creat codul sursă și că drepturile de autor asupra codului sursă aparțin inițial pârâtului.
Pe de altă parte, nu există nicio dispoziție cu privire la transferul drepturilor de autor asupra software-ului și codului sursă în documentele schimbate între reclamant și pârât, cum ar fi estimările menționate la punctul 1(2)(3).
Conform punctului 1, pârâtul nu a dezvăluit sau predat codul sursă reclamantului și nu a răspuns la solicitarea de predare a codului sursă de la reclamant.
În plus, nici reclamantul nu a solicitat pârâtului furnizarea codului sursă până în noiembrie 2011 (anul 23 al erei Heisei), și, așa cum se arată la punctul 1(7), reprezentantul reclamantului a întrebat pârâtul dacă poate furniza codul sursă, ceea ce indică faptul că reprezentantul reclamantului a recunoscut că furnizarea nu era o obligație contractuală.
Prin urmare, nu se poate recunoaște că pârâtul a convenit cu reclamantul să transfere drepturile de autor asupra codului sursă sau să îl predea, și, mai degrabă, este rezonabil să se recunoască că nu a existat un astfel de acord.

Hotărârea Curții de District Osaka din 12 iunie 2014 (anul 26 al erei Heisei)

Deși termenul “acord implicit” nu este menționat în hotărârea de mai sus, se poate spune că se face referire la existența sau nu a unui “acord implicit”, având în vedere că se neagă că a existat un “acord de transfer al drepturilor de autor” în absența unui acord explicit cu privire la transferul drepturilor de autor.

Principalele motive pentru care “acordul implicit” cu privire la transferul drepturilor de autor a fost negat în acest caz sunt următoarele:

  • Nu s-a solicitat inițial dezvăluirea sau predarea codului sursă, care este o operă protejată de drepturile de autor
  • S-a întrebat dacă este posibilă dezvăluirea sau furnizarea codului sursă

Adică, în acest caz, s-a considerat că, dacă ar fi existat un acord cu privire la transferul drepturilor de autor, nu ar fi fost necesar să se întrebe dacă este posibilă furnizarea operei, ci drept titular al drepturilor de autor, s-ar fi solicitat predarea operei de la început.

Așadar, în absența unui acord explicit cu privire la transferul drepturilor de autor, este dificil de prezis cine este titularul drepturilor de autor, deoarece se face o judecată rațională în funcție de circumstanțele cazului, pe baza intențiilor părților și a comportamentului acestora.

Prin urmare, este important să se clarifice în prealabil titularul drepturilor de autor în contracte etc., pentru a evita disputele.

Mijloacele de a clarifica autorul drepturilor de autor ale codului sursă

Vă vom explica trei metode pentru a clarifica autorul drepturilor de autor ale codului sursă.

Identificarea dezvoltatorului programului vizat

Sistemele IT sunt, în mod normal, compuse dintr-o multitudine de programe, create în colaborare de mai multe persoane. Prin urmare, primul pas este să investigăm și să identificăm cine este dezvoltatorul programului care este subiectul disputei.

În acest caz, indicii puternice pot fi numele persoanei înscrise în coloana responsabilă din programul de lucru al furnizorului sau informațiile despre autorul notelor adăugate la codul sursă.

Clarificarea relației dintre dezvoltator și companie

După cum am menționat anterior, dacă se încadrează în categoria de creație în cadrul serviciului, drepturile de autor aparțin nu persoanei care a scris codul sursă, ci entității legale care este angajatorul acelei persoane.

Dacă dezvoltarea programului se desfășoară sub supravegherea și controlul companiei la care aparține dezvoltatorul, este relativ ușor de recunoscut natura sa ca fiind o creație în cadrul serviciului.

Pe de altă parte, dacă presupunem o relație bazată pe relații personale, cum ar fi “ajutorul”, există posibilitatea ca natura sa ca fiind o creație în cadrul serviciului să fie disputată.

https://monolith.law/corporate/work-for-hire-copyright-disputes[ja]

Considerarea prealabilă a acordului de transfer al drepturilor de autor

Dacă comanditarul susține că a primit drepturile de la furnizor, acesta va avea responsabilitatea de a dovedi acest lucru. De asemenea, succesul sau eșecul transferului drepturilor de autor poate fi stabilit liber între părți.

Prin urmare, pentru a evita astfel de dispute în avans, este de dorit să se stabilească în prealabil, la etapa de încredințare a dezvoltării sistemului, aspecte precum atribuirea și transferul drepturilor de autor și domeniul de aplicare al licenței de utilizare de la furnizor, și să se specifice acestea în contract.

De asemenea, în modelul de contract numit “Modelul de contract al Ministerului Economiei, Comerțului și Industriei” (Ministerul Economiei, Comerțului și Industriei al Japoniei), publicat de agențiile guvernamentale, sunt incluse următoarele prevederi ca referință:

Articolul 45 (Drepturile de autor asupra produselor livrate)
Cu excepția drepturilor de autor asupra operelor de artă pe care Partea A sau o terță parte le-a deținut anterior, drepturile de autor asupra produselor livrate vor aparține Părții B.

(Omis)

Ministerul Economiei, Comerțului și Industriei “Contractul model pentru sistemul de informații (dezvoltare contractată (inclusiv o parte din planificare), întreținere și operare) Ediția a doua[ja]

* Partea A este utilizatorul, Partea B este furnizorul. Modelul de mai sus este doar un exemplu și atribuie drepturile de autor furnizorului, dar este posibil și un contract care atribuie drepturile de autor utilizatorului.

Concluzie: Asigurați-vă că drepturile de autor asupra codului sursă sunt clar definite în contracte

Conflictele legate de drepturile de autor în dezvoltarea de sisteme pot fi prevenite prin crearea de contracte în prealabil.

Însă, crearea unui contract necesită cunoștințe juridice. Dacă doriți să evitați problemele înainte de a apărea în procesul de creare a contractului, ar fi mai sigur să apelați la un avocat cu expertiză în domeniul juridic.

Dacă aveți probleme cu drepturile de autor, nu ezitați să ne contactați la biroul nostru.

Prezentarea măsurilor noastre de către firma noastră

Biroul nostru de avocatură Monolis este un birou de avocatură cu o înaltă specializare în IT, în special în domeniul internetului și al legii. În ultimii ani, drepturile de proprietate intelectuală legate de drepturile de autor au atras atenția, iar necesitatea verificărilor legale este în creștere. Firma noastră oferă soluții legate de proprietatea intelectuală. Detalii sunt prezentate în articolul de mai jos.

https://monolith.law/practices/corporate[ja]

Managing Attorney: Toki Kawase

The Editor in Chief: Managing Attorney: Toki Kawase

An expert in IT-related legal affairs in Japan who established MONOLITH LAW OFFICE and serves as its managing attorney. Formerly an IT engineer, he has been involved in the management of IT companies. Served as legal counsel to more than 100 companies, ranging from top-tier organizations to seed-stage Startups.

Category: IT

Tag:

?napoi la ?nceput