Emiterea avantajoasă în dreptul societăților comerciale japonez și punctele de atenție în practica juridică

Conceptul de “emisiune avantajoasă” sub legea companiilor din Japonia (Japanese Corporate Law) este un punct de discuție extrem de important în cadrul strângerii de fonduri și politicilor de capital ale întreprinderilor. Acesta se referă la emiterea de noi acțiuni către anumiți acționari sau terți la un preț semnificativ mai mic decât prețul pieței. Această practică poate întări baza financiară a companiei, dar, în același timp, poate avea un impact semnificativ asupra intereselor acționarilor existenți, motiv pentru care este supusă unor reglementări legale stricte.

Emisiunea avantajoasă este folosită în special de către companiile startup pentru strângerea de fonduri, în succesiunea afacerilor sau ca parte a strategiilor de fuziuni și achiziții. Cu toate acestea, dacă procedurile și stabilirea prețului sunt greșite, aceasta poate provoca reacții negative din partea acționarilor existenți și poate duce la riscul de litigii legale. Legea companiilor din Japonia pune un accent deosebit pe principiul egalității acționarilor, iar emisiunea avantajoasă poate duce la diluarea procentului de acțiuni deținute de acționarii existenți și la scăderea valorii pe acțiune, astfel legalitatea acesteia este strict examinată.

Acest articol explică în detaliu definiția emisiunii avantajoase sub legea companiilor din Japonia, procedurile de decizie, criteriile pentru determinarea unei sume de plată echitabile și principalele cazuri de jurisprudență relevante. De asemenea, abordăm responsabilitatea legală și mijloacele de remediere pentru emisiunile avantajoase inadecvate, străduindu-ne să oferim cititorilor o înțelegere profundă a acestui concept juridic complex.

Definiția și fundamentul legal al emisiunii avantajoase sub Legea Japoneză a Companiilor

În cadrul Legii Companiilor din Japonia, emisiunea avantajoasă este definită ca “cazul în care suma plătită pentru subscrierea acțiunilor este în mod special avantajoasă pentru persoana care subscrie acțiunile” (articolul 199, alineatul 3, din Legea Japoneză a Companiilor ). Această definiție se referă la situațiile în care suma plătită pentru noile acțiuni emise este semnificativ mai mică decât prețul de piață sau valoarea echitabilă de evaluare. Termenul “în mod special avantajos” este interpretat în general ca fiind un preț deosebit de scăzut în comparație cu suma echitabilă de plată . Determinarea acestei “sume echitabile de plată” diferă între companiile publice și cele private.  

Emisiunea avantajoasă are un impact direct asupra intereselor acționarilor existenți. Principalele efecte sunt următoarele două puncte . În primul rând, emiterea de noi acțiuni la un preț scăzut duce la creșterea numărului total de acțiuni emise, ceea ce rezultă într-o diminuare relativă a valorii pe acțiune pentru acționarii existenți, cunoscută sub numele de “efectul de diluare (Dilution Effect)”. În al doilea rând, acționarii existenți pierd oportunitatea de a achiziționa noi acțiuni la un preț mai mic decât cel de piață, ceea ce poate duce la pierderi economice.  

Aceste efecte pot contraveni principiului egalității acționarilor, care este un aspect esențial în Legea Companiilor din Japonia. Emisiunea avantajoasă nu se limitează la o simplă definiție de emitere a acțiunilor la un preț scăzut; esența sa este că poate prejudicia interesele acționarilor existenți și poate intra în conflict cu principiul egalității acționarilor, care stă la baza Legii Companiilor din Japonia. Această contradicție fundamentală generează necesitatea unor reglementări stricte și a unei varietăți de remedii legale. Datorită impactului asupra principiului egalității acționarilor, Legea Companiilor din Japonia solicită o rezoluție specială pentru emisiunile avantajoase și, în cazuri inadecvate, prevede remedii legale precum cereri de interdicție, acțiuni de anulare și urmărirea responsabilității directorilor.

Procedura de Decizie pentru Emiterea Avantajoasă a Acțiunilor: Diferențe între Companiile Publice și Cele Private în Japonia

Când o societate pe acțiuni din Japonia emite noi acțiuni, trebuie să stabilească “elementele ofertei” precum numărul de acțiuni oferite, suma de plată și termenul de plată (conform Legii Japoneze a Companiilor, articolul 199, alineatul 1). În principiu, decizia privind aceste elemente ale ofertei se face printr-o rezoluție specială a adunării generale a acționarilor (conform Legii Japoneze a Companiilor, articolul 199, alineatul 2, articolul 309, alineatul 2, punctul 5). Acest lucru este necesar deoarece emiterea de acțiuni are un impact semnificativ asupra acționarilor existenți și, prin urmare, necesită o decizie prudentă.  

În special, când suma de plată pentru acțiunile oferite este “în mod special avantajoasă pentru persoana care subscrie acțiunile”, decizia privind elementele ofertei necesită o rezoluție specială a adunării generale a acționarilor (conform Legii Japoneze a Companiilor, articolul 199, alineatul 2, articolul 309, alineatul 2, punctul 5). În acest caz, directorii trebuie să explice în adunarea generală a acționarilor motivele pentru care este necesară subscrierea la acea sumă.  

Pentru companiile publice (definite în articolul 2, alineatul 5 al Legii Japoneze a Companiilor), decizia privind elementele ofertei care nu constituie o emitere avantajoasă se poate face printr-o rezoluție a consiliului de administrație (conform Legii Japoneze a Companiilor, articolul 201, alineatul 1, articolul 199, alineatul 2). Aceasta este o dispoziție specială care permite companiilor publice să strângă fonduri rapid. Cu toate acestea, chiar și în cazul companiilor publice, o emitere avantajoasă necesită o rezoluție specială a adunării generale a acționarilor (conform Legii Japoneze a Companiilor, articolul 199, alineatul 2, articolul 309, alineatul 2, punctul 5).

În cazul companiilor private (companii la care toate acțiunile sunt supuse restricțiilor de transfer), tendința este de a proteja mai puternic menținerea procentului de acțiuni deținute de acționari. Când se emit noi acțiuni prin alte metode decât alocarea către acționari (de exemplu, alocarea către terți), impactul asupra procentului de acțiuni deținute de acționarii existenți este semnificativ, astfel încât o rezoluție specială a adunării generale a acționarilor este esențială. În companiile private, deoarece notificarea și anunțul privind elementele ofertei nu sunt reglementate prin lege, există posibilitatea ca acționarii să fie privați de oportunitatea de a opri emiterea de noi acțiuni, ceea ce este considerat important din punct de vedere al protecției acționarilor.  

Obținerea unei rezoluții speciale a adunării generale a acționarilor este o cerință legală, dar uneori aceasta nu este suficientă. De exemplu, în decizia Curții Districtuale din Kyoto din 28 martie 2018 (cazul Amita Holdings), deși se obținuse o rezoluție specială a adunării generale a acționarilor, emiterea de noi acțiuni a fost considerată “o emitere realizată printr-o metodă extrem de nedreaptă” și, prin urmare, cererea de oprire a fost acceptată. Motivul a fost că menținerea controlului de către actualii manageri a fost scopul principal și explicațiile privind motivele emiterii de noi acțiuni au fost insuficiente. Această decizie arată că obținerea formalei rezoluții speciale a adunării generale a acționarilor nu garantează întotdeauna legalitatea unei emiteri avantajoase. Elementele substanțiale, cum ar fi “scopul principal” al emiterii și “adecvarea și suficiența explicațiilor” oferite acționarilor, sunt extrem de importante în evaluarea legalității. Acest caz subliniază necesitatea ca întreprinderile să recunoască importanța nu doar a procedurilor formale, ci și a guvernanței corporative substanțiale și a dialogului cu acționarii. Scopuri inadecvate și explicații insuficiente pot crește riscul de litigii legale, chiar dacă există o rezoluție a adunării generale a acționarilor.

Criterii de determinare a sumei corecte de plată și puncte de atenție în practica de afaceri japoneză

Decizia dacă o sumă este „deosebit de avantajoasă” se face prin comparație cu valoarea corectă a acțiunilor respective.  

În cazul companiilor publice din Japonia, există un preț de piață, care servește drept referință. În general, se consideră că nu este o emisiune avantajoasă dacă suma este cel puțin 90% din prețul pieței de pe ziua anterioară hotărârii consiliului de administrație. Pentru companiile listate, „Ghidul privind alocarea de acțiuni terților” publicat de Asociația Industriei de Valori Mobiliare din Japonia constituie un standard important în practică. Acest ghid stipulează că „suma de plată trebuie să fie cel puțin 0.9 ori valoarea acțiunilor pe ziua anterioară hotărârii consiliului de administrație (sau, dacă nu au existat tranzacții în acea zi, valoarea cea mai recentă înainte de acea zi)”. De asemenea, se ia în considerare și suma care reprezintă 0.9 ori media prețurilor pe o perioadă de până la șase luni.

Pentru companiile private din Japonia, în absența unui preț de piață, se folosesc diverse metode de evaluare pentru a calcula valoarea corectă a acțiunilor. Printre metodele principale de evaluare se numără:  

• Metoda de comparare cu sectoare similare: se evaluează acțiunile prin compararea cu prețurile acțiunilor companiilor listate similare, luând în considerare dividende, profituri, valoarea activelor nete etc. Este adesea aplicată companiilor mari și medii.
• Metoda valorii activelor nete: se evaluează pe baza activelor nete ale companiei, calculând diferența dintre totalul activelor și datoriile. Este frecvent aplicată companiilor mici și celor care dețin anumite active specifice.
• Metoda randamentului dividendelor: se evaluează valoarea acțiunilor pe baza dividendelor primite de acționari. Poate fi utilizată pentru evaluarea acțiunilor deținute de acționari minoritari.

Aceste metode de evaluare sunt selectate în funcție de mărimea și caracteristicile companiei, precum și de scopul evaluării, fără a exista un standard unic clar. Prin urmare, este extrem de important să se determine prețul de emisiune printr-o metodă de calcul cel puțin rațională, bazată pe documente obiective.  

Decizia privind suma corectă de plată diferă semnificativ între companiile publice și cele private din Japonia. În special pentru companiile private, Curtea Supremă a Japoniei a oferit o perspectivă inovatoare în decizia sa din 19 februarie 2015 a primei instanțe mici. Această decizie a subliniat că există o varietate de metode pentru calcularea prețului acțiunilor unei companii ne-listate și că nu există un standard clar, menționând de asemenea că evaluarea include elemente de judecată cu un anumit grad de incertitudine, cum ar fi profiturile viitoare. În plus, a stabilit că nu este adecvat ca instanțele să folosească metode de evaluare diferite sau valori previzionale diferite pentru a judeca retroactiv dacă suma a fost „deosebit de avantajoasă”, chiar dacă consiliul de administrație a stabilit prețul de emisiune pe baza unei metode de calcul cel puțin raționale, bazate pe documente obiective.

Această decizie înseamnă că, în practică, nu doar „valoarea de evaluare corectă” este disputată retroactiv, ci și „procesul” prin care directorii au ajuns la stabilirea prețului și „raționalitatea documentelor de bază” devin puncte legale de dispută. Această judecată subliniază importanța ca directorii să efectueze procesul de calcul al prețului cu mai multă prudență și să documenteze clar baza acestuia. Acest lucru influențează direct modul în care companiile private din Japonia efectuează due diligence atunci când emit acțiuni avantajoase și crește necesitatea ca întreprinderile să pregătească nu doar determinarea prețului, ci și rapoarte detaliate de evaluare și minute ale discuțiilor din consiliul de administrație pentru a demonstra că prețul este „cel puțin rațional”. Aceasta este o măsură esențială pentru a reduce riscul de litigii legale în viitor.

Analiza Principalelor Precedente Juridice Privind Emiterea Avantajoasă Sub Legislația Japoneză

Jurisprudența Curții Supreme din Japonia privind emisiunea avantajoasă de acțiuni de către companiile ne-cotate: Decizia din 19 februarie 2015 (2015) a Primei Instanțe Mici a Curții Supreme

Această decizie a abordat problema dacă prețul de subscriere pentru noi acțiuni emise de o companie ne-cotată la bursă constituie un “preț în mod deosebit avantajos”. În instanțele inferioare, s-a considerat că există o discrepanță semnificativă între valoarea echitabilă calculată de instanță și prețul de emisiune, ceea ce a dus la concluzia că emisiunea a fost avantajoasă.

Totuși, Curtea Supremă din Japonia a subliniat că există diverse metode de calcul al valorii acțiunilor unei companii ne-cotate și că nu există criterii clare, luând în considerare și elemente de judecată largi, cum ar fi profiturile viitoare. Pe această bază, Curtea a decis că nu este adecvat ca instanțele să folosească metode de evaluare diferite sau valori previzionale alternative pentru a determina dacă prețul de emisiune a fost “în mod deosebit avantajos”, după ce consiliul de administrație a stabilit prețul de emisiune folosind o metodă de calcul “oarecum rațională” bazată pe materiale obiective.

Decizia subliniază importanța procesului prin care directorii unei companii ne-cotate din Japonia calculează valoarea echitabilă a noilor acțiuni și a materialelor obiective care stau la baza acestuia. Astfel, directorii trebuie să fie mai pregătiți să justifice raționalitatea stabilirii prețului în mod retrospectiv.

Exemplu de emitere considerată extrem de inechitabilă: Decizia Curții Districtuale Kyoto din 28 martie 2018 (Cazul Amita Holdings)

Acest caz a implicat un acționar care a dobândit peste 25% din acțiunile unei companii și care se afla în conflict cu aceasta, în timp ce compania încerca să emită noi acțiuni printr-o alocare către terți, în scopul de a strânge fonduri. Acționarul a cerut oprirea acestei emiteri de noi acțiuni.

Curtea a stabilit că principalul scop al emiterii de noi acțiuni era menținerea controlului de către actualii manageri. Chiar dacă se obținuse o rezoluție specială a adunării generale a acționarilor, explicațiile privind motivele emiterii de noi acțiuni au fost considerate insuficiente. Prin urmare, Curtea a decis că emiterea a fost realizată printr-o metodă “extrem de inechitabilă” și a admis cererea acționarului de oprire a emiterii.

Această decizie subliniază că, chiar dacă se obține formal o rezoluție specială a adunării generale a acționarilor, emiterea de noi acțiuni poate fi considerată ilegală dacă scopul real este menținerea inechitabilă a controlului sau dacă explicațiile acordate acționarilor sunt insuficiente. Aceasta evidențiază importanța clarificării scopului emiterii de noi acțiuni de către directori și asumarea responsabilității de a furniza informații adecvate și explicații acționarilor.

Jurisprudență privind taxarea emiterii avantajoase de acțiuni: Decizia Curții Supreme din Japonia din 24 februarie 2017 (Cazul Shin-Kobe Shoji) și Decizia Curții de Apel Tokyo din 15 decembrie 2010

Cazul Shin-Kobe Shoji se referă la situația în care acțiunile obținute de Shin-Kobe Shoji prin majorarea de capital a unei filiale din Thailanda au fost considerate ca fiind acțiuni emise avantajos conform legii japoneze privind impozitul pe profit, ceea ce a dus la impunerea unui impozit pe beneficiile primite.

Curtea Supremă din Japonia a respins cererea de admitere a recursului depusă de Shin-Kobe Shoji, ceea ce a condus la confirmarea pierderii procesului de către companie. Astfel, s-a menținut decizia conform căreia diferența dintre valoarea de piață a acțiunilor și suma plătită reprezintă “suma profitului” conform articolului 22, alineatul 2 din legea japoneză privind impozitul pe profit și este taxată ca beneficiu primit. Această decizie indică posibilitatea ca taxarea emiterii avantajoase de acțiuni să apară în cazul majorării de capital efectuate de compania-mamă la valoarea nominală pentru o filială străină supusă reglementărilor privind investițiile străine.

Decizia Curții de Apel Tokyo din 15 decembrie 2010 a abordat, de asemenea, relația de impozitare a subscrisului în cazul emiterii de noi acțiuni, în special dacă diferența dintre valoarea de piață a acțiunilor și prețul de subscriere constituie “suma profitului” conform legii japoneze privind impozitul pe profit.

Aceste cazuri juridice demonstrează că emiterea avantajoasă de acțiuni nu este doar o problemă a dreptului societar din Japonia, ci are și un impact semnificativ în cadrul legislației fiscale japoneze (legea privind impozitul pe profit). Chiar dacă procedurile conform dreptului societar sunt adecvate, autoritățile fiscale pot considera diferența dintre valoarea de piață a acțiunilor și suma plătită ca fiind un beneficiu primit și, prin urmare, impozitabil. Este deosebit de important faptul că această problemă devine evidentă în situația specifică a majorării de capital pentru o filială străină supusă reglementărilor privind investițiile străine. Acest lucru sugerează că standardele de evaluare a emiterii avantajoase de acțiuni conform dreptului societar și cele conform legislației fiscale (în special metoda de calcul a valorii de piață) nu coincid întotdeauna. Prin urmare, în tranzacțiile internaționale, este necesar să se examineze nu doar legalitatea procedurilor conform dreptului societar, ci și riscurile fiscale. Chiar dacă emiterea de acțiuni este legală conform dreptului societar, ignorarea riscurilor fiscale poate duce la sarcini fiscale neașteptate și substanțiale. Aceasta subliniază puternic necesitatea ca întreprinderile să solicite sfaturi cuprinzătoare și coordonate de la experți în drept și fiscalitate atunci când elaborează strategii de finanțare.

Răspunderea legală și mijloacele de remediere în cazul emiterii inadecvate de acțiuni preferențiale sub legislația japoneză

Când are loc o emitere inadecvată de acțiuni preferențiale, legea companiilor din Japonia prevede multiple răspunderi legale și mijloace de remediere. Acestea sunt concepute pentru a echilibra protecția acționarilor cu stabilitatea structurii corporative.

Răspunderea directorilor pentru daunele aduse companiei

Dacă directorii își neglijează îndatoririle și cauzează daune companiei, aceștia sunt răspunzători pentru compensarea daunelor (conform articolului 423, alineatul 1 al Legii Companiilor din Japonia). În cazul unei emiteri inadecvate de acțiuni preferențiale, de exemplu, emiterea de noi acțiuni la un preț avantajos fără o rezoluție specială a adunării generale a acționarilor, directorii pot fi răspunzători pentru compensarea diferenței dintre suma echitabilă de plată și prețul de subscriere al acțiunilor emise. De asemenea, acționarii care subscriu acțiuni la un preț semnificativ inechitabil pot fi obligați să plătească suma corespunzătoare diferenței față de suma echitabilă de plată.

Cererea de oprire a emiterii de noi acțiuni

Înainte ca efectele emiterii de noi acțiuni să se producă, acționarii pot solicita companiei să oprească emiterea dacă aceasta încalcă legile sau statutul companiei, sau dacă se realizează printr-o metodă semnificativ inechitabilă (conform articolului 210 al Legii Companiilor din Japonia). Această cerere funcționează ca un mijloc preventiv de remediere pentru a corecta ilegalitatea sau inechitatea înainte de executarea emiterii de noi acțiuni. În special în cazul companiilor private, unde nu există obligația de notificare sau anunț a acționarilor, această oportunitate de oprire este importantă din perspectiva protecției acționarilor.

Acțiunea în anularea emiterii de noi acțiuni

După ce efectele emiterii de noi acțiuni au avut loc, pentru a contesta validitatea acesteia este necesar să se inițieze o “acțiune în anularea emiterii de noi acțiuni” (conform articolului 828, alineatul 1, punctul 2 al Legii Companiilor din Japonia). Această acțiune este supusă unor termene stricte de depunere a plângerii. În cazul companiilor publice, termenul este de șase luni de la data la care efectele emiterii de acțiuni au avut loc, iar pentru companiile private, termenul este de un an (conform articolului 828, alineatul 1, punctul 2 al Legii Companiilor din Japonia). Această limitare de timp este stabilită pentru a proteja stabilitatea relațiilor juridice care se formează după emiterea de noi acțiuni.

Acțiunea în anularea emiterii de noi acțiuni este admisibilă doar în cazul în care procedura de emitere prezintă “defecte grave”. De exemplu, emiterea de acțiuni care depășește numărul total de acțiuni autorizate, emiterea de acțiuni de tipuri care nu sunt prevăzute în statut, și în special în cazul companiilor private, lipsa unei rezoluții speciale a adunării generale a acționarilor sunt situații care se încadrează în această categorie. Există și jurisprudență care stabilește că, în cazul companiilor publice, lipsa unei rezoluții a consiliului de administrație nu constituie un motiv de invaliditate dacă a fost efectuată de către directorul reprezentativ (decizia Curții Supreme din 31 martie 1961 și decizia Tribunalului din Tokyo din 29 octombrie 2008). Cu toate acestea, decizia Curții de Apel din Tokyo din 15 iulie 2020 a stabilit că jurisprudența sub vechiul Cod Comercial nu se aplică cazurilor în care se aplică actuala Lege a Companiilor, și că, având în vedere scopul actual al legii de a proteja interesele acționarilor existenți în companiile private, lipsa unei rezoluții a adunării generale a acționarilor constituie un motiv de invaliditate. Efectele unei decizii de invaliditate se extind și asupra terților, dar au efect doar pentru viitor și nu retroactiv (conform articolelor 838 și 839 ale Legii Companiilor din Japonia).

Aceste mijloace de remediere nu există doar în paralel, ci formează un sistem ierarhic cu diferite scopuri și funcții. Cererea de oprire este preventivă, acțiunea în anularea emiterii de noi acțiuni este un mijloc final de corectare a ilegalităților grave menținând stabilitatea juridică post-factum, iar răspunderea directorilor vizează sancționarea celor care au comis acte ilegale și compensarea companiei. Această ierarhie sugerează cum Legea Companiilor din Japonia încearcă să echilibreze stabilitatea activităților corporative cu protecția acționarilor. Sistemul subliniază importanța pentru companii de a evalua riscurile legale în mod exhaustiv încă din faza de planificare a emiterii de noi acțiuni și de a urma procedurile adecvate. Pentru acționari, acesta indică faptul că momentul exercitării drepturilor și alegerea mijloacelor pot avea un impact semnificativ asupra rezultatului.

Rezumat: Expertiza și Suportul Oferit de Firma de Avocatură Monolith

Emisiunea de acțiuni cu avantaje speciale sub legea companiilor din Japonia reprezintă un mijloc esențial pentru finanțarea corporativă, dar implică provocări legale extrem de complexe, de la definiția și procedura de decizie, la evaluarea corectă a prețului și responsabilitățile legale aferente. În special, legalitatea acestora este întotdeauna strict examinată din perspectiva protecției intereselor acționarilor existenți și a principiului egalității acționarilor. Proceduri inadecvate sau scopuri necorespunzătoare pot duce la consecințe grave, cum ar fi dispute legale, responsabilitate pentru daune și chiar invalidarea emisiunii de noi acțiuni.

Firma de Avocatură Monolith deține o experiență vastă și cunoștințe aprofundate în domeniul legii companiilor din Japonia, în special în cazurile legate de emisiunea de acțiuni și emisiuni cu avantaje speciale, oferind servicii unui număr mare de clienți din Japonia. De la companii publice la cele private, oferim sfaturi practice pentru a minimiza riscurile legale și a sprijini la maximum strategiile de afaceri ale clienților noștri în situații de finanțare, fuziuni și achiziții (M&A), și succesiunea afacerilor.

În cadrul firmei noastre, avem mai mulți avocați vorbitori de engleză cu calificări legale străine, capabili să ofere suport detaliat în ambele limbi, japoneză și engleză. Ne străduim să oferim explicații clare și ușor de înțeles despre complexa lege a companiilor și practicile comerciale din Japonia, astfel încât clienții noștri străini să poată avansa cu încredere în strategiile lor legale.