Cadrul legal al achizițiilor ostile și al măsurilor de apărare în dreptul societăților comerciale japoneze

În ultimii ani, peisajul pieței de capital din Japonia a suferit schimbări semnificative în ceea ce privește lupta pentru controlul corporativ. Achizițiile de companii fără consimțământul conducerii acestora, cunoscute sub numele de “achiziții fără consimțământ” sau “achiziții ostile”, care odinioară erau rare, devin tot mai proeminente. În acest context, înțelegerea măsurilor de apărare împotriva achizițiilor, ca mijloace legale de protejare a valorii unei companii, nu mai este doar o problemă pentru un grup restrâns de experți, ci a devenit o parte fundamentală a guvernanței corporative. Scopul măsurilor de apărare împotriva achizițiilor nu este doar de a proteja poziția conducerii executive. Esența lor constă în faptul că acestea funcționează ca un instrument important pentru ca boardul director să mențină și să îmbunătățească valoarea corporativă pe termen mediu și lung, în interesul comun al tuturor acționarilor. Regulile din acest domeniu nu sunt fixe. În special, cadrul lor este în continuă actualizare, influențat de acumularea de cazuri judiciare importante în instanțele din Japonia și de ghiduri guvernamentale, cum ar fi “Liniile directoare pentru achizițiile corporative” publicate de Ministerul Economiei, Comerțului și Industriei în anul 2023 (Reiwa 5). Ca rezultat, companiile intră într-o eră în care sunt solicitate să se pregătească pentru autoapărare, dar și să răspundă cu seriozitate la propunerile legitime de achiziție, necesitând o abordare dinamică și complexă. În acest articol, vom explica în detaliu, dintr-o perspectivă specializată, structura legală a măsurilor de apărare împotriva achizițiilor ostile bazate pe legea companiilor din Japonia, principalele metode și cazurile judiciare importante care influențează acceptabilitatea acestora, precum și tendințele recente.

Principiile de bază ale strategiilor de apărare împotriva preluărilor ostile sub Legea Companiilor din Japonia

Legea Companiilor din Japonia nu conține articole care să reglementeze direct strategiile de apărare împotriva preluărilor ostile. Dreptul consiliului de administrație de a implementa astfel de strategii derivă din obligațiile legale fundamentale pe care le are față de companie. Mai exact, directorii au obligația de a-și îndeplini funcțiile cu atenția unui administrator prudent, conform contractului de mandat cu compania (obligația de diligență). Aceasta este aplicabilă directorilor prin intermediul articolului 644 din Codul Civil Japonez, care este transpus în Legea Companiilor din Japonia prin articolul 330 . În plus, articolul 355 din Legea Companiilor din Japonia stabilește obligația directorilor de a respecta legile, statutul companiei și hotărârile adunării generale a acționarilor, îndeplinindu-și funcțiile cu fidelitate pentru companie (obligația de loialitate) .

Pe baza acestor obligații, instanțele și agențiile guvernamentale din Japonia au stabilit două principii directoare pentru a evalua legalitatea strategiilor de apărare împotriva preluărilor ostile.

Primul principiu este cel al “valorii corporative și al interesului comun al acționarilor”. Conform acestui principiu, orice strategie de apărare trebuie să aibă ca scop asigurarea sau îmbunătățirea valorii intrinseci a companiei, adică a valorii corporative, și a interesului comun derivat al tuturor acționarilor . Strategiile de apărare care au ca scop principal menținerea poziției managementului nu sunt justificate . Acest principiu a jucat un rol central în decizia Curții Supreme din cazul Bulldog Sauce și în liniile directoare ale Ministerului Economiei, Comerțului și Industriei .

Al doilea principiu este cel al “voinței acționarilor”. Schimbarea controlului companiei este una dintre cele mai importante probleme pentru acționarii care sunt proprietarii acesteia. Prin urmare, ideea este că decizia finală ar trebui să fie lăsată la latitudinea acționarilor . Acest principiu servește ca bază pentru ca instanțele să recunoască o justificare puternică pentru strategiile de apărare susținute de voința acționarilor, exprimată de obicei printr-o hotărâre a adunării generale a acționarilor, bazată pe informații clare și suficiente .

Există o tensiune esențială între aceste două principii. Consiliul de administrație, bazându-se pe obligația de diligență, ar putea decide că o anumită ofertă de preluare, chiar dacă oferă un premium pe termen scurt, ar putea afecta valoarea pe termen lung a companiei. Pe de altă parte, unii acționari ar putea prefera beneficiile pe termen scurt și ar putea vedea rezistența consiliului de administrație ca pe o formă de autoconservare. Sistemul judiciar din Japonia, în special după cazul Bulldog Sauce, a arătat o cale de a rezolva această tensiune. Aceasta constă în faptul că instanțele nu intervin direct în deciziile de management ale consiliului de administrație, ci acordă importanță dacă decizia consiliului de administrație de a proteja “valoarea corporativă” este sau nu susținută de “voința acționarilor”, exprimată printr-o majoritate covârșitoare în adunarea generală a acționarilor. Cu alte cuvinte, principiul “voinței acționarilor” funcționează ca un mecanism principal care garantează legitimitatea principiului “valorii corporative și al interesului comun al acționarilor”. Astfel, principalul câmp de luptă s-a mutat de la tribunal la adunarea generală a acționarilor.

Strategii de apărare preventive: Pregătirea înainte de criză

Strategiile de apărare preventive se referă la măsurile de precauție adoptate în avans, înainte ca o anumită amenințare de achiziție să devină concretă. Acestea sunt introduse, în principal, prin modificări ale statutului societății care necesită o rezoluție specială a adunării generale a acționarilor.

Un exemplu este “acțiunea de aur” (acțiuni de tip special cu drept de veto). Aceasta reprezintă un tip special de acțiuni care dețin dreptul de veto asupra aspectelor importante ale companiei, cum ar fi fuziunile sau numirea și demiterea directorilor. Pentru ca această măsură de apărare să funcționeze eficient, este necesar ca acțiunile să fie deținute nu de către managementul companiei, ci de o terță parte stabilă și prietenoasă față de conducere.

De asemenea, “clauza majorității absolute” este o altă măsură de apărare introdusă prin modificarea statutului. Aceasta ridică pragul necesar de aprobare pentru rezoluții importante, cum ar fi demiterea directorilor, de la majoritatea simplă la un nivel extrem de ridicat, de exemplu 90%. Acest lucru crește semnificativ costul achiziției de acțiuni necesare pentru ca un cumpărător să stabilească un control efectiv, descurajând astfel dorința de achiziție.

Alături de aceste metode, cea mai comună și sofisticată strategie de apărare preventivă din Japonia este “strategia de avertizare preventivă”, cunoscută sub numele de “pilula otrăvită”, pe care o vom detalia în continuare.

Explicație detaliată a măsurilor de apărare de tip avertisment prealabil (Poison Pill) sub legislația japoneză

Măsurile de apărare de tip avertisment prealabil, cunoscute sub numele de Poison Pill, reprezintă cea mai răspândită strategie de apărare împotriva preluărilor ostile sub actualul sistem juridic din Japonia.

Mecanismul central al acestor măsuri se bazează pe “alocarea gratuită a drepturilor de subscriere pentru acțiuni noi” conform articolelor 277 până la 279 din Legea Companiilor din Japonia. Companiile introduc în prealabil un plan, aprobat de adunarea generală a acționarilor, care prevede alocarea gratuită a drepturilor de subscriere pentru acțiuni noi în cazul apariției anumitor evenimente. Aceste drepturi de subscriere permit acționarilor existenți să achiziționeze acțiuni noi la un preț semnificativ mai avantajos decât prețul de piață. Cel mai important aspect al acestui plan este includerea unor “condiții discriminatorii de exercitare” care nu permit exercitarea drepturilor de către cumpărătorii ostili și afiliații acestora. Odată ce măsura de apărare este activată, toți acționarii, cu excepția cumpărătorului, pot exercita aceste drepturi, ceea ce duce la o creștere explozivă a numărului total de acțiuni emise. Ca rezultat, procentul de acțiuni deținute de cumpărător se diluează semnificativ, iar pentru a finaliza preluarea, acesta va avea nevoie de fonduri suplimentare mult peste estimările inițiale, determinându-l efectiv să renunțe la preluare.

Majoritatea Poison Pills din Japonia sunt concepute ca “măsuri de tip avertisment prealabil”. Compania publică un set de reguli la momentul implementării măsurii de apărare. Aceste reguli definesc de obicei achiziționarea unui anumit procentaj din acțiunile companiei (de exemplu, 20%) ca fiind “evenimentul declanșator”. Regulile cer cumpărătorului să furnizeze informații suficiente despre scopul preluării, sursele de finanțare și planul de management post-achiziție, permițând consiliului de administrație să evalueze aceste informații într-o perioadă rezonabilă (de exemplu, între 60 și 90 de zile). Dacă cumpărătorul nu respectă această procedură, consiliul de administrație poate activa Poison Pill-ul. Pe de altă parte, dacă cumpărătorul respectă procedura, consiliul de administrație va evalua propunerea și va exprima o opinie favorabilă sau nefavorabilă acționarilor, lăsând decizia finală în mâinile acestora.

Pentru a preveni activarea arbitrară a măsurii de către management și pentru a asigura echitatea procedurii, majoritatea măsurilor de apărare includ stabilirea unui “comitet independent”. Acest comitet este format din membri independenți de management, cum ar fi directori non-executivi, auditori externi și experți independenți. Rolul său este de a evalua obiectiv dacă cumpărătorul a respectat regulile și dacă activarea măsurii de apărare corespunde intereselor comune ale acționarilor, oferind recomandări consiliului de administrație. Se așteaptă ca consiliul de administrație să respecte în mare măsură decizia comitetului independent.

Valoarea strategică a acestei măsuri de apărare constă în funcționarea sa ca un puternic factor de descurajare. În plus, în cazul în care se face o propunere de preluare, aceasta oferă consiliului de administrație timp și levier pentru negocieri, permițându-i să obțină condiții mai favorabile sau să caute un cumpărător prietenos (White Knight). Pe de altă parte, există întotdeauna riscul ca investitorii instituționali să considere măsura ca relaxând disciplina de management, afectând negativ prețul acțiunilor, sau ca cumpărătorii sau acționarii opozanți să inițieze procese pentru a opri emiterea de noi drepturi de subscriere.

Funcția esențială a Poison Pill-ului japonez nu este atât efectul financiar al diluării acțiunilor, cât “procesul” pe care îl impune. Cadrul de tip avertisment prealabil este un mecanism avansat de guvernanță care corectează asimetria informațională și impune un dialog structurat. Forța cumpărătorilor ostili constă adesea în achiziția rapidă de acțiuni pe piață, dar Poison Pill-ul neutralizează acest atac surpriză. Dacă cumpărătorul continuă să achiziționeze acțiuni fără a respecta regulile stabilite, consiliul de administrație poate activa măsuri de apărare juridic justificate. Astfel, cumpărătorul este pus în fața alegerii de a se așeza la masa negocierilor respectând procedura stabilită sau de a renunța la preluare. Acest proces schimbă discuția despre oportunitatea preluării dintr-o simplă tranzacție financiară într-una care interoghează valoarea pe termen lung și strategia de management a companiei. Prezența comitetului independent conferă acestui proces obiectivitate și echitate, făcând dificilă pentru instanțele de judecată răsturnarea deciziilor consiliului de administrație. Astfel, cea mai mare valoare a Poison Pill-ului constă în controlul asupra timpului și fluxului de informații, creând o situație în care acționarii nu sunt forțați să ia decizii pripite sub presiune, ci pot lua decizia finală pe baza unei dezbateri echitabile și bine informate.

Strategii de apărare activabile în caz de urgență: Răspuns direct la amenințări

Majorarea de capital prin alocare către terți

Strategiile de apărare activabile în caz de urgență sunt măsuri de contracarare care se declanșează de urgență după ce o propunere de achiziție ostilă devine publică.

Un exemplu reprezentativ este “majorarea de capital prin alocare către terți”. Aceasta implică emiterea de noi acțiuni de către o companie și alocarea acestora unui terț prietenos, cunoscut sub numele de “Cavaler Alb”, pentru a dilua procentul de acțiuni deținut de cumpărătorul ostil. Cu toate acestea, această metodă este extrem de riscantă din punct de vedere legal. Articolul 210 din Legea Companiilor din Japonia stabilește că acționarii pot solicita oprirea emiterii de noi acțiuni dacă aceasta se face printr-o metodă “semnificativ incorectă”. Instanțele tind să considere emisiunea ca fiind “semnificativ incorectă” dacă “scopul principal” al acesteia nu este strângerea de fonduri legitime sau alte scopuri similare, ci menținerea controlului de către actuala conducere. Cazul Nippon Broadcasting a demonstrat că pragul pentru justificarea unei astfel de emisiuni este foarte ridicat. În plus, emiterea de noi acțiuni la un “preț de emisiune deosebit de avantajos” necesită o rezoluție specială a adunării generale a acționarilor, conform paragrafului 3 al articolului 199 din Legea Companiilor din Japonia.

Bijuteriile Coroanei

“Bijuteriile Coroanei” reprezintă de asemenea o strategie de apărare activabilă în caz de urgență. Aceasta implică vânzarea de către compania vizată de achiziție a celor mai valoroase afaceri sau active (bijuteriile coroanei) către un terț sau încheierea unui contract de vânzare, pentru a reduce atractivitatea companiei pentru cumpărător și a descuraja achiziția. Dacă această acțiune constituie “transferul unei afaceri importante”, este necesară o rezoluție specială a adunării generale a acționarilor, conform Legii Companiilor din Japonia. În plus, vânzarea unor astfel de active poate fi considerată un act de distrugere intenționată a valorii companiei și poate duce la responsabilitatea directorilor pentru încălcarea obligației de diligență, reprezentând un risc semnificativ.

Achiziția de acțiuni proprii

“Achiziția de acțiuni proprii” este de asemenea utilizată ca strategie de apărare. Prin răscumpărarea acțiunilor proprii de pe piață folosind fondurile companiei, se poate reduce numărul de acțiuni flotante disponibile pentru achiziționare și se poate aștepta o creștere a prețului acțiunilor. Această procedură este strict reglementată de articolul 155 și următoarele din Legea Companiilor din Japonia. Compania trebuie să stabilească în prealabil un cadru pentru achiziția de acțiuni proprii (numărul de acțiuni ce pot fi achiziționate, suma totală etc.) printr-o rezoluție a adunării generale a acționarilor (conform articolului 156 din Legea Companiilor din Japonia) și trebuie să respecte “reglementările privind sursele de finanțare”, care permit achiziția doar în limita profiturilor distribuibile, pentru a menține baza patrimonială a companiei și a proteja creditorii (conform articolului 461 din Legea Companiilor din Japonia).

Riscurile strategiilor de apărare activabile în caz de urgență

Riscurile semnificative juridice și de responsabilitate fiduciară asociate cu aceste strategii de apărare activabile în caz de urgență fac ca practicarea lor în Japonia să fie rară și, ca rezultat, a condus la răspândirea largă a pilulelor otrăvite de tipul celor introduse în timp de pace, ca principal factor. Strategiile de apărare în caz de urgență sunt măsuri reactive luate de consiliul de administrație sub presiune extremă. Alocarea de acțiuni către Cavalerul Alb este o manipulare directă a controlului, privită cu mare scepticism de către instanțe, iar consiliul de administrație, așa cum a arătat cazul Nippon Broadcasting, poartă o grea responsabilitate de a dovedi că achiziționerul acționează în mod abuziv. Bijuteriile Coroanei reprezintă un act care, la prima vedere, încalcă obligația de diligență a consiliului de administrație prin deteriorarea activă a valorii companiei. Desfășurarea acestor acțiuni fără consimțământul prealabil al acționarilor expune directorii la responsabilitate legală personală. În contrast, pilulele otrăvite introduse în timp de pace, care sunt aprobate periodic de adunarea generală a acționarilor, oferă consiliului de administrație un arsenal pre-aprobat. Această aprobare a acționarilor servește ca un scut puternic, demonstrând că poziția defensivă a consiliului de administrație este în concordanță cu “voința acționarilor”. Astfel, sistemul juridic japonez oferă companiilor un puternic stimulent de a construi un sistem de guvernanță preventivă în timp de pace, în loc să acționeze reactiv în momente de criză.

Acceptabilitatea măsurilor de apărare împotriva preluărilor ostile, văzută prin prisma jurisprudenței japoneze

Definirea jurisprudenței japoneze în materie de apărare împotriva preluărilor ostile a fost marcată de următoarele două cazuri judiciare semnificative.

Cazul Nippon Broadcasting System (2005)

Acest caz a început când consiliul de administrație al Nippon Broadcasting System a decis, fără a convoca adunarea generală a acționarilor, să emită un număr mare de drepturi de subscriere pentru acțiuni noi către Fuji Television, care avea o relație prietenoasă cu compania, ca răspuns la o propunere ostilă de preluare din partea companiei Livedoor Co., Ltd.

În fața acestei situații, Curtea Superioară de Justiție din Tokyo a admis o măsură provizorie cerută de Livedoor pentru a opri emiterea drepturilor de subscriere. Decizia a stabilit un cadru de judecată potrivit căruia emiterea de drepturi de subscriere, chiar și în scopul de a menține sau asigura controlul unui anumit acționar, poate fi considerată “o emitere semnificativ incorectă” și, prin urmare, ilegală, dacă “scopul principal” este acela. Curtea a precizat că, în absența unor “circumstanțe speciale”, cum ar fi dovedirea că ofertantul este un “cumpărător abuziv” care intenționează să dispună în mod inadecvat de activele companiei, astfel de emisiuni destinate menținerii controlului nu sunt permise. În acest caz, s-a stabilit că nu existau dovezi suficiente pentru a considera Livedoor un astfel de cumpărător abuziv.

Importanța acestei decizii constă în faptul că a limitat semnificativ capacitatea consiliului de administrație de a folosi majorarea de capital prin alocare terților ca măsură de apărare în situații de urgență. Protejarea managementului nu este un scop legitim, iar pentru a justifica măsurile de apărare, compania vizată trebuie să demonstreze concret abuzivitatea ofertantului, ceea ce reprezintă un prag înalt de atins.

Cazul Bulldog Sauce (2007)

Confruntată cu o ofertă de cumpărare a acțiunilor de către fondul de investiții american Steel Partners, Bulldog Sauce a convocat adunarea generală a acționarilor și a obținut aprobarea pentru activarea unei măsuri de apărare de tipul “poison pill”. Această măsură a implicat alocarea gratuită a drepturilor de subscriere pentru acțiuni noi tuturor acționarilor, în timp ce Steel Partners (considerat neeligibil) nu a primit dreptul de exercitare, iar în schimb compania a optat să răscumpere aceste drepturi de subscriere pentru bani. Steel Partners a dat în judecată, susținând că aceasta încalcă principiul egalității acționarilor stabilit de articolul 109 din Legea Companiilor din Japonia.

În cele din urmă, Curtea Supremă a Japoniei a decis că această măsură de apărare este legală. Decizia a pus bazele practicii japoneze de apărare împotriva preluărilor ostile. Curtea Supremă a afirmat că principiul egalității acționarilor nu este absolut și că tratamentul discriminatoriu poate fi permis în limite rezonabile, dacă achiziția controlului de către un anumit acționar amenință “valoarea corporativă și interesele comune ale acționarilor”. De asemenea, a stabilit că acționarii înșiși, ca proprietari ai companiei, sunt cei care trebuie să decidă în cele din urmă dacă ofertantul reprezintă o astfel de amenințare. În acest caz, s-a acordat o importanță deosebită faptului că măsura de apărare a fost aprobată cu o majoritate covârșitoare de 83,4% la adunarea generală a acționarilor, unde Steel Partners a avut ocazia să participe la discuții. Curtea a subliniat că această “voință clară a acționarilor” trebuie respectată. În plus, deoarece Steel Partners a primit o compensație financiară echitabilă pentru drepturile de subscriere, s-a considerat că măsura nu lipsește de “adecvare”.

Această decizie a Curții Supreme a confirmat că, atâta timp cât o “poison pill” cu conținut discriminatoriu se bazează pe un sprijin clar și covârșitor din partea acționarilor, este legală. Astfel, principiul “voinței acționarilor” a devenit cheia pentru ca consiliul de administrație să poată implementa măsuri de apărare puternice.

Compararea principalelor metode de apărare împotriva achizițiilor

Când comparam caracteristicile strategice ale principalelor metode de apărare împotriva achizițiilor pe care le-am explicat până acum, putem organiza informațiile în tabelul de mai jos. Această comparație clarifică momentul implementării fiecărei metode, mecanismul acesteia, cerințele legale necesare și riscurile inerente, oferind astfel companiilor un ghid pentru a evalua cea mai optimă strategie în funcție de situația lor specifică.

Tendințe recente: Ghidul privind Achizițiile de Companii al Ministerului Economiei, Comerțului și Industriei și Activismul Acționarilor în Japonia

Mediul M&A din Japonia se confruntă cu două mari curente care marchează o nouă etapă.

Primul curent este reprezentat de “Ghidul privind Achizițiile de Companii” publicat în august 2023 (Reiwa 5) de Ministerul Economiei, Comerțului și Industriei. Acest ghid este considerat noul cod de conduită în practica M&A japoneză. De remarcat este schimbarea intenționată a terminologiei de la “achiziții ostile” la “achiziții fără consimțământ” și de la “măsuri de apărare împotriva achizițiilor” la “politici și măsuri de răspuns la achiziții”. Aceasta reflectă intenția politică de a reinterpreta achizițiile de companii nu doar ca o amenințare, ci ca un mijloc legitim pentru restructurarea industrială și creșterea valorii corporative. Ghidul subliniază obligația consiliului de administrație de a examina cu seriozitate propunerile autentice de achiziție și clarifică faptul că utilizarea măsurilor de apărare pentru a întârzia nejustificat examinarea propunerilor nu este acceptabilă. Acesta impune consiliului de administrație responsabilitatea de a oferi o explicație logică și convingătoare atunci când respinge o propunere de achiziție care ar putea diminua valoarea companiei, consolidând astfel poziția achizitorilor care fac propuneri serioase.

Al doilea curent este ascensiunea activismului acționarilor, cunoscuți ca “acționarii vocali”. Activitatea acestor activiști nu mai este o excepție, ci a devenit o forță principală pe piața de capital din Japonia. Activiștii susțin că măsuri de apărare împotriva achizițiilor, cum ar fi pilula otrăvită, protejează nejustificat conducerea și mențin prețul acțiunilor scăzut, privând acționarii de oportunitatea de a beneficia de o primă de achiziție și propun activ abolirea acestora. Presiunea din partea acestor activiști și recomandările de vot împotrivă din partea firmelor de consultanță în exercitarea drepturilor de vot au dus la o tendință de scădere a numărului de companii japoneze care adoptă măsuri de apărare împotriva achizițiilor.

Aceste două curente plasează consiliile de administrație ale companiilor japoneze într-o situație de “încercuire”. Pe de o parte, guvernul (Ministerul Economiei, Comerțului și Industriei) exercită presiuni pentru dialog constructiv cu propunătorii de achiziții, iar pe de altă parte, activiștii acționarilor insistă pentru eliminarea chiar a măsurilor de apărare care ar putea servi drept pârghie de negociere în acest dialog. Acest dilemă strategică schimbă fundamental natura măsurilor de apărare împotriva achizițiilor. Rolul lor de “ziduri” permanente se estompează, transformându-se în “scuturi de negociere” temporare, pentru care trebuie să justifice constant necesitatea în fața acționarilor. Ceea ce se cere acum consiliilor de administrație nu este doar să “apere”, ci să demonstreze continuu acționarilor crearea unei valori corporative pe termen lung atât de atractive încât nicio primă de achiziție să nu pară tentantă. Acesta poate fi considerat noul paradigma al guvernanței corporative în Japonia.

Concluzii

Mediul legal și strategic din jurul achizițiilor ostile și măsurilor de apărare în cadrul legislației companiilor din Japonia este extrem de dinamic și complex, influențat de acumularea de cazuri judecătorești, elaborarea de directive guvernamentale și schimbările dinamicii pieței de capital. Menținerea principiului fundamental de protejare a valorii corporative și a intereselor comune ale acționarilor, respectând în același timp voința acționarilor și implementând măsuri de contracarare eficiente în limitele legale, este o competență esențială pentru managerii corporativi moderni. Pentru a naviga adecvat în acest domeniu, este esențial să aveți la dispoziție cele mai recente practici juridice și o cunoaștere profundă de specialitate.

Cabinetul de Avocatură Monolith are o vastă experiență practică în serviciul unei game largi de clienți din Japonia, în ceea ce privește temele discutate. Am oferit sfaturi juridice practice în toate etapele, de la proiectarea și implementarea măsurilor de apărare împotriva achizițiilor, la răspunsul la solicitările activiștilor și angajamentul față de propunerile specifice de achiziție. Cabinetul nostru include mai mulți vorbitori de limba engleză cu calificări juridice străine, permițându-ne să oferim suport legal fără probleme și avansat clienților internaționali, fără a simți barierele lingvistice sau de sistem juridic. În acest domeniu complex și în rapidă schimbare, suntem pregătiți să oferim suport complet pentru a proteja și îmbunătăți valoarea corporativă a clienților noștri.