Devine o încălcare a confidențialității dacă trimitem informațiile personale ale altcuiva prin e-mail?

În lege nu există o prevedere numită “dreptul la intimitate”. Dreptul la intimitate a devenit recunoscut ca “drept” în jurisprudență pe măsură ce societatea s-a dezvoltat, iar în ceea ce privește e-mailurile, încălcarea intimității poate deveni un punct de dispută și poate duce la procese.

Articolul 230 alineatul (1) din Codul Penal Japonez stipulează că “oricine defăimează onoarea unei persoane prin dezvăluirea unui fapt în public, indiferent de existența sau inexistența acestui fapt, va fi pedepsit cu închisoare de până la 3 ani sau cu amendă de până la 500.000 de yeni”, stabilind astfel elementele constitutive ale infracțiunii de defăimare. Cu toate acestea, deoarece e-mailurile sunt adesea corespondență privată între persoane, de multe ori nu îndeplinesc criteriul “public” al defăimării, și atunci când apar probleme, încălcarea intimității devine adesea un punct de dispută.

Articolul corelat: Care sunt condițiile pentru a da în judecată pentru defăimare? Explicăm cerințele recunoscute și tarifele standard pentru daune morale[ja]

Articolul corelat: Explicăm în detaliu dreptul la intimitate. Care sunt cele trei elemente de încălcare?[ja]

Este o discuție puțin complicată, dar defăimarea este valabilă doar pentru acțiunile care au avut loc “în public”. Și acest “în public” înseamnă “pentru un număr nedefinit de persoane”. Un exemplu tipic este forumurile de pe internet. Conținutul postat pe un forum poate fi citit de oricine, deci este destinat “unui număr nedefinit de persoane”. Cu toate acestea, în cazul e-mailurilor, conținutul unui e-mail este citit doar de un număr mic de persoane specifice cărora le-a fost adresat e-mailul, deci nu poate fi considerat “destinat unui număr nedefinit de persoane”, și, prin urmare, de multe ori nu se poate stabili defăimarea.

Chiar și în cazul acestor e-mailuri citite doar de un număr mic de persoane specifice, în funcție de conținut, se poate spune că este o “încălcare a intimității”, și acesta este punctul acestei discuții.

Cazul încălcării confidențialității prin e-mail

A existat un caz în care a fost contestat dacă un e-mail în care angajatul unei companii de asigurări de viață C, care a aflat că A este recunoscut ca având o dizabilitate mintală de gradul 3 în urma unei consultări cu privire la încheierea unei asigurări cu cunoștința B, și l-a trimis către B, o terță parte, constituie defăimare și încălcare a confidențialității.

A a cunoscut pe C prin intermediul lui B și a aflat că C lucrează ca agent de recrutare pentru o companie de asigurări de viață. A a consultat cu C despre încheierea unei asigurări. În acest timp, A a dezvăluit că a suferit în trecut de depresie sau boală mintală și că a fost recunoscut ca având o dizabilitate mintală de gradul 3.

După aceea, A a făcut comentarii critice despre descrierile din jurnalul publicat pe internet de C, care are un hobby comun în viața în aer liber, și a răspândit conținut defăimător despre C către terți. C, care nu a fost mulțumit de acest lucru, a trimis un e-mail către B, un cunoscut comun, exprimând că A este “o persoană dependentă de internet care nu se poate adapta societății” și “o persoană lipsită de bun simț”, și a inclus faptul că A a fost recunoscut ca având o dizabilitate mintală de gradul 3.

A, aflând acest lucru, a intentat un proces împotriva lui C pentru daune pentru defăimare și încălcare a confidențialității, dar a primit o respingere a cererii la Tribunalul Simplificat din Tokyo (Tokyo Kan’i Saibansho) și a făcut apel. Tribunalul a refuzat să recunoască defăimarea, deși conținea expresii problematice, deoarece “a fost trimis doar unei anumite cunoștințe și nu a fost pus într-o stare în care să poată fi citit de un număr mare de terți în afara apelantului și a apelatului, și nu se poate spune că trimiterea e-mailurilor de către apelat a redus imediat evaluarea socială obiectivă a apelantului”. Adică, nu a fost “public” faptul.

Pe de altă parte, în ceea ce privește încălcarea confidențialității,

Aceste informații legate de confidențialitate, în funcție de modul în care sunt gestionate, pot prejudicia drepturile și interesele personale ale individului, deci trebuie gestionate cu grijă. Apelatul, care a aflat aceste informații personale în timpul consultării cu apelantul despre încheierea unei asigurări, nu ar trebui să le dezvăluie altora fără a se baza pe voința apelantului. Actul apelatului de a transmite aceste informații personale prin e-mail către B, care este doar un cunoscut comun și nu are nicio legătură cu încheierea asigurării, nu are nicio necesitate, trădează așteptările rezonabile ale apelantului cu privire la gestionarea adecvată a informațiilor legate de confidențialitate pe care le-a furnizat voluntar și constituie un act ilegal de încălcare a confidențialității apelantului.

Hotărârea Tribunalului Districtual Tokyo, 6 noiembrie 2009 (Anul 21 al erei Heisei)

A recunoscut acest lucru, dar “în urma actului de încălcare a confidențialității, apelantul a suferit durere mentală. Cu toate acestea, deși informațiile personale în cauză pot fi considerate informații cu un grad ridicat de confidențialitate pentru apelant, pe de altă parte, în ceea ce privește modul de încălcare a confidențialității, se limitează la trimiterea unui e-mail către o anumită cunoștință. În plus, apelantul a vorbit în trecut cu cunoștințele comune ale apelantului și ale apelatului despre faptul că a suferit de depresie sau boală mintală”, deci suma compensației pentru durere a fost considerată a fi de 30.000 de yeni (aproximativ 1.100 de lei).

Chiar dacă este vorba de informații cu un grad ridicat de confidențialitate, cum ar fi o boală, “modul de încălcare a confidențialității se limitează la trimiterea unui e-mail către o anumită cunoștință”. B nu știa acest lucru, dar “apelantul a vorbit în trecut cu cunoștințele comune ale apelantului și ale apelatului despre faptul că a suferit de depresie sau boală mintală”, deci suma compensației pentru durere a fost mică.

Articolul corelat: Este posibil să se spună că publicarea informațiilor despre boală pe internet este o încălcare a confidențialității?[ja]

În cazul e-mailurilor care conțin descrieri bazate pe interese sau dorințe sexuale

Există cazuri în care o femeie a solicitat plata unei compensații pentru daune morale, susținând că a suferit daune semnificative, atât fizice cât și psihice, după ce a primit e-mailuri cu conținut de hărțuire sexuală și a fost urmărită în mod constant. Ea a depus o cerere de mediere la Tribunalul Simplificat din Tokyo, susținând că a suferit suferință psihică din cauza e-mailurilor primite, dar medierea a eșuat, așa că apelanta a intentat procesul la Tribunalul Districtual Tokyo.

Deși povestea are multe contradicții și întrebări, apelanta (o femeie de 35 de ani) și inculpatul (un bărbat de 42 de ani) s-au cunoscut la locul de muncă, unde ambii erau supraveghetori de examen trimiși de aceeași agenție de recrutare. Inculpatul i-a dat apelantei o carte de vizită pe care era scrisă adresa sa de e-mail. Apelanta a trimis un e-mail la adresa de e-mail a inculpatului, ceea ce a dus la un schimb reciproc de e-mailuri. În aproximativ jumătate de lună, inculpatul a trimis aproximativ 120 de e-mailuri apelantei, iar apelanta a trimis aproximativ 90 de e-mailuri inculpatului.

În acest timp, apelanta susține că a primit e-mailuri cu conținut de hărțuire sexuală. De exemplu, un e-mail în care inculpatul scria “Prostituția este interzisă” a fost trimis în urma unui e-mail în care apelanta scria că este în căutarea unui loc de muncă cu plată zilnică. În răspuns, inculpatul a scris “Dacă cauți un loc de muncă cu plată zilnică pe termen scurt, cred că XX este cea mai bună opțiune. Este un loc de muncă de verificare a dispozitivelor mobile cu o plată zilnică de 10.000 de yeni. Prostituția este interzisă”. În urma unui e-mail de la apelanta care întreba ce înseamnă “Prostituția este interzisă”, inculpatul a răspuns “Îmi cer scuze dacă te-am făcut să înțelegi greșit” și au continuat să-și trimită reciproc cinci e-mailuri în aceeași zi.

Într-o altă zi, inculpatul a trimis un e-mail în care scria “Am încercat să intru într-un hotel de amor din Shibuya și să o sărut, dar ea a rezistat puternic, spunând ‘Nu, nu pot, sunt loială soțului meu…’ și m-am retras cu regret → auto-erotism”. Acest e-mail a fost trimis în urma unui e-mail în care apelanta scria “Am avut o relație cu o fostă însoțitoare de bord a JAL, acum trei ani…”. Apelanta a răspuns “Așa a fost?” și inculpatul a scris “Ne-am numit ‘sora mai mare’ și ‘Y-kun’. Am încercat să intru într-un hotel de amor din Shibuya și să o sărut, dar ea a rezistat puternic, spunând ‘Nu, nu pot, sunt loială soțului meu…’ și m-am retras cu regret → auto-erotism”. În aceeași zi, inculpatul a trimis nouă e-mailuri, iar apelanta a trimis șase e-mailuri.

Tribunalul a constatat că “nu se poate recunoaște că apelanta a respins puternic e-mailurile considerate a fi de hărțuire sexuală sau că a început să respingă inculpatul după aceste e-mailuri, și nici nu se poate recunoaște că inculpatul a înțeles că apelanta respinge e-mailurile de la el”. De asemenea, tribunalul a constatat că, având în vedere că cei doi s-au întâlnit doar de două ori, nu a existat nicio urmărire.

Luând în considerare conținutul, modul, numărul de e-mailuri trimise de inculpat, precum și conținutul, modul și numărul de e-mailuri trimise de reclamant, precum și scopul presupus al e-mailurilor trimise de inculpat, nu putem recunoaște că trimiterea e-mailurilor de către inculpat a depășit limitele acceptate social și a devenit ilegală, și nu putem spune că aceasta constituie un act ilegal.

Judecătoria Tokyo, 30 septembrie 2009 (Anul 21 al erei Heisei)

În acest sens, cererea apelantului a fost respinsă. În acest caz, nu s-a recunoscut încălcarea dreptului la viață privată, dar în hotărârea judecătorească,

Trimiterea unui e-mail care conține conținut bazat pe interese sau dorințe sexuale împotriva voinței destinatarului, poate constitui un act ilegal care încalcă drepturile de personalitate ale destinatarului, cum ar fi libertatea sexuală, sentimentul de onoare și intimitatea, dacă depășește limitele acceptabile în societate, luând în considerare scopul, conținutul și maniera e-mailului, precum și gradul și maniera refuzului destinatarului.

Ibidem

se menționează.

Chiar și în cazul unui e-mail trimis de la o persoană la alta, trimiterea unui e-mail care conține conținut bazat pe interese sau dorințe sexuale împotriva voinței destinatarului poate constitui un act ilegal care încalcă drepturile de personalitate ale destinatarului, cum ar fi libertatea sexuală, sentimentul de onoare și intimitatea, dacă depășește limitele acceptabile în societate, luând în considerare scopul, conținutul și maniera e-mailului, precum și gradul și maniera refuzului destinatarului. Deși este o decizie a instanței inferioare, este o indicație demnă de luat în considerare.

În acest caz, s-a ajuns la concluzia că nu a avut loc un astfel de act, dar este un avertisment că, dacă trimiteți un e-mail care conține conținut bazat pe interese sau dorințe sexuale împotriva voinței destinatarului, gândindu-vă că “este doar un e-mail” sau “probabil nu va fi publicat”, acesta poate constitui o încălcare a intimității.

Infringerea confidențialității prin redirecționarea e-mailurilor

Un artist de benzi desenate, care era membru al unui cerc de fanzină numit “a”, activa sub pseudonimul “B” și a deschis o pagină web pentru activitățile sale ca “B”, afișând o adresă de e-mail pentru contact. O persoană necunoscută a creat o pagină web cu titlul “Verificarea domnului B Wiki”. Pe această pagină au fost publicate articole și e-mailuri redirecționate, iar artistul a solicitat dezvăluirea informațiilor despre expeditor pentru a solicita daune morale pe baza defăimării și a încălcării confidențialității, către furnizorul de internet intermediar.

În primul rând, instanța a stabilit că este posibil să se identifice că subiectul fiecărui articol este reclamantul și a recunoscut că în articolele postate pe “Verificarea domnului B Wiki”, există expresii care dau impresia că B a plagiat lucrările altora. Fiecare articol indică faptul că B a plagiat lucrările unei terțe părți, ceea ce reduce reputația socială a lui B.

Articolul corelat: Ce este scăderea reputației sociale necesară pentru defăimare? Explicat de un avocat[ja]

De asemenea, e-mailurile pe care acest artist de benzi desenate le-a trimis unei persoane specifice și e-mailurile pe care acea persoană i le-a trimis reclamantului au fost redirecționate pe “Verificarea domnului B Wiki”. În legătură cu aceasta,

Articolele 5 până la 15 sunt postări pe această pagină web a corespondenței prin e-mail între reclamant și o persoană specifică (articolul 10 este atașat la articolul 9). Conținutul e-mailurilor schimbate între persoane nu este, în mod normal, informații pe care le-ar dori să fie publicate pe scară largă. Într-adevăr, reclamantul a declarat clar acest lucru în e-mailul respectiv (Anexa 1-7). Nu există niciun motiv rațional pentru a publica acestea pe internet, deci actul de a le publica trebuie considerat o încălcare a dreptului la confidențialitate al reclamantului (dreptul de control asupra informațiilor proprii).

Hotărârea Tribunalului Districtual Tokyo, 17 iulie 2013

Și astfel, instanța a recunoscut încălcarea confidențialității și a ordonat dezvăluirea informațiilor despre expeditor.

Aceasta este o hotărâre care recunoaște că “conținutul e-mailurilor schimbate între persoane nu este, în mod normal, informații pe care le-ar dori să fie publicate pe scară largă” și “dreptul de a decide dacă să publice sau nu” ca drept la confidențialitate.

Articolul corelat: Ce este “solicitarea de dezvăluire a informațiilor despre expeditor” pentru a identifica autorul postării?[ja]

Articolul corelat: Infracțiuni de defăimare pe internet și încălcarea confidențialității[ja]

Rezumat

Dacă credeți că intimitatea dvs. a fost încălcată prin e-mail, este recomandat să consultați un avocat cu experiență cât mai curând posibil. Încălcarea intimității prin e-mail este similară cu hărțuirea, iar în multe cazuri, persoana implicată nu este conștientă de acest lucru. Prin urmare, dacă este ignorată, există posibilitatea ca situația să se înrăutățească. Poate deveni chiar mai gravă și poate evolua în comportament de urmărire, cum ar fi “trimiterea de mesaje repetate, în ciuda faptului că este evident că sunt nedorite”. În iulie 2013 (anul 2013 în calendarul gregorian), legea japoneză privind reglementarea urmăririi a fost modificată, astfel încât e-mailurile insistente sunt acum considerate un act criminal, fiind clasificate ca comportament de urmărire.

Articolul corelat: Ce este un stalker online? Explicăm metodele de gestionare[ja]