Posibilitatea încălcării drepturilor de autor în gestionarea unui bar de jocuri video

Creșterea numărului de baruri de jocuri și riscurile legale

În ultimii ani, a crescut tendința de deschidere a barurilor de jocuri, unde clienții se pot bucura de mâncare și băuturi în timp ce se joacă împreună jocuri de consolă.
Cu toate acestea, în administrarea unui bar de jocuri, este esențial să se acorde o atenție deosebită problemelor legate de încălcarea drepturilor de autor.
Afișarea jocurilor pe ecrane mari în barurile de jocuri contribuie la popularizarea și dezvoltarea acestora, iar din perspectiva promovării e-sporturilor, pare necesar să se ia în considerare crearea unui mediu legal care să permită desfășurarea acestor activități în mod legal.
Cu toate acestea, în gestionarea unui bar de jocuri, este crucial să se acorde atenție riscurilor legale, în special celor legate de încălcarea drepturilor de autor, și să se ia măsuri adecvate pentru a le gestiona.

Relația dintre dreptul de proiecție în cadrul Legii japoneze a drepturilor de autor și barurile de jocuri video

În realitate, în iunie, anul Heisei 30 (2018), în orașele Kyoto și Kobe, au avut loc cazuri în care proprietarii de baruri de jocuri video au fost arestați sub suspiciunea de încălcare a Legii japoneze a drepturilor de autor (articol din ziarul Asahi din 2 august, anul Heisei 30 (2018), intitulat „Prima investigație a barurilor de jocuri video: Ce este dreptul de proiecție?”).
În acest caz, acțiunea de a afișa ecranele de jocuri video de uz casnic pe ecranele de televiziune a fost considerată o încălcare a dreptului de proiecție, așa cum este reglementat de articolul 22-2 din Legea japoneză a drepturilor de autor.
Dreptul de proiecție se referă la dreptul de a proiecta public operele protejate, adică dreptul de a afișa operele pe ecrane sau monitoare și de a le face vizibile sau audibile unui număr nedeterminat sau determinat de persoane.

Deși există diverse opinii cu privire la clasificarea jocurilor ca opere protejate, în cazul precedent al Curții Supreme privind vânzarea de software de jocuri second-hand (cazul menționat ulterior), s-a recunoscut că anumite jocuri se încadrează în categoria „opere cinematografice”, iar protecția ca opere cinematografice se extinde asupra unui anumit domeniu de jocuri.
În acest context, dacă un bar de jocuri video afișează jocuri pe ecrane sau monitoare mari și oferă un mediu în care mai mulți clienți din interiorul locației pot viziona simultan, riscul de a fi acuzat de încălcarea dreptului de proiecție este considerabil.

Pe de altă parte, în cazul în care jocurile sunt jucate în cabine individuale, unde doar jucătorul poate vedea ecranul, nu există vizionare de către persoane nedeterminate, astfel încât posibilitatea de a încălca dreptul de proiecție este relativ scăzută.
Există loc de discuție cu privire la aplicarea excepției din a doua parte a alineatului 3 al articolului 38 din Legea japoneză a drepturilor de autor, similară cu difuzarea TV, asupra ecranelor de jocuri, dar, conform legislației actuale, jocurile nu sunt considerate opere difuzate, astfel încât aplicarea acestei excepții este dificilă, conform opiniei generale.

În plus, chiar dacă nu se constată o încălcare a dreptului de proiecție, nu se poate exclude posibilitatea ca locațiile barurilor de jocuri video să fie supuse reglementărilor Legii japoneze privind locurile de divertisment sau Legii japoneze privind afacerile de divertisment și moravuri.
De asemenea, având în vedere că multe companii de jocuri interzic utilizarea comercială a software-ului de jocuri, dacă software-ul de jocuri este utilizat de clienți fără încheierea unui contract de licență, există posibilitatea apariției unor probleme de încălcare a contractului.