Ce este o 'Creație în cadrul serviciului'? Explicăm cele 4 cerințe și metoda prin care o corporație poate obține drepturi de autor

Conform Legii drepturilor de autor japoneze, principiul de bază este că persoana care a creat efectiv o operă este considerată autorul acesteia. Și acest autor deține drepturile de autor asupra operei.

Totuși, de exemplu, dacă drepturile de autor asupra unui articol de știri scris de un jurnalist aparțin, conform principiului, jurnalistului care l-a scris, compania nu va putea publica sau modifica articolul online fără consimțământul jurnalistului. Pentru a evita această situație nefavorabilă, Legea drepturilor de autor japoneze introduce un sistem numit “opera creată în exercitarea atribuțiilor”, care modifică acest principiu.

Astăzi, vom explica conținutul acestui sistem de “opera creată în exercitarea atribuțiilor”, condițiile în care acesta este recunoscut și cum să procedăm în cazul în care aceste condiții nu sunt îndeplinite.

Ce înseamnă drepturi de autor

“Drepturile de autor” se referă la dreptul de a utiliza în mod exclusiv “operele” pe care le-ați creat, cum ar fi romane, picturi, filme sau programe. Drepturile de autor apar în același timp cu crearea operei, fără a fi necesară o procedură de aplicare, cum ar fi pentru drepturile de brevet.

Opera și autorul

Definiția “operei” este stabilită în articolul 2 alineatul 1 punctul 1 al Legii japoneze a drepturilor de autor astfel:

Articolul 2 alineatul 1 punctul 1: Se referă la lucrările care exprimă în mod creativ gânduri sau sentimente și care aparțin domeniilor literaturii, științei, artei sau muzicii.

Operele pot include următoarele:

• Teze, romane, scenarii, poezii, haiku, discursuri
• Melodii și versuri care însoțesc melodii
• Coregrafii pentru dansuri japoneze, balet, dans și pantomime
• Picturi, gravuri, sculpturi, benzi desenate, caligrafie, decoruri de scenă
• Clădiri artistice
• Hărți și desene științifice, diagrame, modele
• Filme pentru teatru, drame de televiziune, videoclipuri online
• Fotografii, gravuri
• Programe de computer

“Autorul” este, în principiu, persoana care a creat efectiv opera. Și drepturile de autor aparțin autorului care a creat opera. Prin urmare, persoana care a scris un roman sau a pictat o pictură devine autor și deținător al drepturilor de autor.

Însă, dacă de fiecare dată când o companie utilizează o operă creată de un angajat prin intermediul muncii sale, trebuie să obțină permisiunea de la angajat, acest lucru ar necesita mult timp și efort, și ar împiedica desfășurarea eficientă a activității. În plus, există posibilitatea ca drepturile de autor să fie transferate unui concurent după ce angajatul a demisionat.

Prin urmare, pentru a remedia aceste inconveniente, Legea japoneză a drepturilor de autor prevede un sistem în care, atunci când sunt îndeplinite anumite condiții, compania care angajează angajatul, nu angajatul care a creat efectiv opera, este considerată autor. Acest lucru este cunoscut sub numele de “opera de serviciu”. Și, deoarece compania este considerată autor, deține toate drepturile de autor (și drepturile morale ale autorului) asupra operei.

Cerințele privind creațiile de serviciu

Articolul 15 alineatul (1) din Legea japoneză a drepturilor de autor (Legea nr. 48 din 1970) prevede următoarele în legătură cu creațiile de serviciu:

Articolul 15 alineatul (1): În cazul în care o persoană care lucrează pentru o corporație sau alt angajator (denumită în continuare “corporație etc.”) creează o operă în cursul îndeplinirii îndatoririlor sale (cu excepția operelor de program), pe baza intenției corporației etc., și corporația etc. publică opera sub numele său de autor, autorul operei este corporația etc., cu excepția cazului în care există o dispoziție specială în contract, regulamentul de muncă sau altfel la momentul creării.

În rezumat, o creație de serviciu este stabilită atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții:

1. Creația operei se bazează pe intenția corporației etc.
2. Opera este creată de o persoană care lucrează pentru corporația etc. în cursul îndeplinirii îndatoririlor sale
3. Opera este publicată sub numele de autor al corporației etc.
4. Nu există o dispoziție specială în contract, regulamentul de muncă sau altfel

Vom explica în detaliu fiecare dintre aceste condiții în continuare.

https://monolith.law/corporate/work-for-hire-copyright-disputes[ja]

1. Ce înseamnă “bazat pe intenția corporației etc.”

În primul rând, opera trebuie să fie creată “pe baza intenției corporației etc.”

“Bazat pe intenția corporației etc.” înseamnă că intenția de a crea opera depinde direct sau indirect de decizia angajatorului. Tipic, acest lucru ar putea implica angajatorul planificând și supervizând crearea operei și instruind angajații să efectueze activitatea de creare.

Chiar și în absența unei instrucțiuni sau aprobări specifice din partea angajatorului, dacă se așteaptă în mod rezonabil ca angajații să creeze opera în cadrul departamentului sau domeniului de activitate în care lucrează, această condiție este considerată îndeplinită.

Există o varietate de cazuri în care “intenția” este afirmată în jurisprudență. Prin urmare, în cazurile importante, este necesar să se creeze și să se păstreze dovezi și documente care să susțină “intenția” corporației etc.

2. Ce înseamnă “o persoană care lucrează pentru corporație etc. creează opera în cursul îndeplinirii îndatoririlor sale”

În al doilea rând, “o persoană care lucrează pentru corporație etc.” trebuie să creeze opera “în cursul îndeplinirii îndatoririlor sale”.

Exemplul tipic al “unei persoane care lucrează pentru corporație etc.” este un angajat care a încheiat un contract de muncă cu angajatorul.

Chiar și în absența unui contract de muncă, dacă se poate evalua că angajatorul și angajatul se află într-o relație de muncă în sensul real, această condiție poate fi îndeplinită. De exemplu, un scriitor independent care lucrează sub comanda și controlul unei edituri, în aceeași poziție cu ceilalți angajați, în legătură cu crearea de articole pentru o revistă, ar putea fi considerat “o persoană care lucrează pentru corporație etc.”

În contrast, o persoană externă care nu are o relație de muncă și care a fost doar angajată pentru a crea opera nu este considerată “o persoană care lucrează pentru corporație etc.” Prin urmare, atunci când se solicită crearea unei opere unei terțe părți prin intermediul unui contract de prestări servicii, este necesar să se stipuleze în mod explicit în contract că drepturile de autor vor fi transferate.

“Creează opera în cursul îndeplinirii îndatoririlor sale” se referă la crearea operei ca parte a îndatoririlor sale, indiferent dacă este în timpul orelor de lucru sau nu.

Prin urmare, dacă un angajat creează o operă independentă, care nu are legătură cu îndatoririle sale, în timpul liber, sau dacă creează o operă care nu are nicio legătură cu îndatoririle sale, chiar și în timpul orelor de lucru, compania nu devine autorul acelei opere.

3. Ce înseamnă “publicată sub numele de autor al corporației etc.”

În plus, opera creată trebuie să fie “publicată sub numele de autor al corporației etc.”

“Sub numele de autor al corporației etc.” înseamnă că nu este suficient doar să se noteze numele corporației pe operă, ci trebuie să se afișeze numele corporației ca nume de autor al operei.

În plus, “opera care urmează să fie publicată” include nu numai operele care au fost efectiv publicate sub numele de autor al corporației etc., ci și operele care sunt planificate să fie publicate, precum și operele care, deși nu sunt publicate, ar fi publicate sub numele de autor al corporației etc. dacă ar fi publicate.

În ceea ce privește operele de program, nu se cere ca acestea să fie “publicate sub numele de autor al corporației etc.” (articolul 15 alineatul (2)). Acest lucru se datorează faptului că multe opere de program nu sunt destinate publicării.

https://monolith.law/corporate/copyright-infringement-relatedtothe-program[ja]

4. Ce înseamnă “nu există o dispoziție specială în contract, regulamentul de muncă sau altfel”

Chiar dacă sunt îndeplinite toate condițiile de mai sus, dacă există o dispoziție specială în contract, regulamentul de muncă sau altfel la momentul creării operei care prevede că angajatul este autorul, nu se poate stabili o creație de serviciu. Prin urmare, în acest caz, angajatul devine autorul.

Este important de reținut că această dispoziție specială trebuie să existe la momentul creării operei. Acest lucru se datorează faptului că schimbarea statutului de autor după crearea operei ar crea confuzie în relațiile juridice.

Cum poate o companie să obțină drepturi de autor fără a îndeplini cerințele pentru drepturile de autor ale muncii

Dacă nu se îndeplinesc cerințele pentru drepturile de autor ale muncii, în principiu, angajatul devine autorul. Prin urmare, compania nu poate deveni autor.

Cu toate acestea, compania poate prelua drepturile de autor deținute de angajatul care este autor. Prin urmare, vom prezenta două metode prin care o companie poate obține drepturi de autor de la angajați.

Stabilirea în regulamentul de muncă

“Regulamentul de muncă” se referă la regulile stabilite de companie pentru angajați în ceea ce privește munca.

Prin urmare, există o metodă prin care compania stabilește în prealabil în regulamentul de muncă conținutul privind preluarea drepturilor de autor de la angajați. Concret, se poate considera stabilirea unei astfel de prevederi:

• Drepturile asupra lucrărilor create de angajați prin intermediul muncii lor (inclusiv drepturile prevăzute de articolele 27 și 28 ale Legii japoneze a drepturilor de autor) aparțin companiei.

Prin stabilirea unei astfel de prevederi, compania poate obține drepturi de autor de la angajații asupra cărora se aplică regulamentul de muncă.

Crearea unui contract individual

Există o metodă prin care se încheie un contract individual de transfer al drepturilor de autor între angajatul care deține drepturile de autor și companie. Regulamentul de muncă nu se aplică persoanelor care nu sunt într-o relație de muncă, deci este necesară această metodă.

Conform acestei metode, este necesar să se încheie un contract individual cu fiecare angajat. În acest moment, puteți stabili condiții individuale pentru fiecare angajat. Prin urmare, chiar dacă sunteți într-o relație de muncă, dacă doriți să stabiliți condiții individuale, ar fi mai bine să încheiați un contract de transfer al drepturilor de autor.

Atenție la drepturile morale ale autorului!

“Drepturile de autor” pot fi transferate, dar “drepturile morale ale autorului”, care sunt recunoscute exclusiv autorului, nu pot fi transferate.

Dacă angajatul își păstrează drepturile morale ale autorului, există posibilitatea ca nu să puteți modifica liber lucrarea. Prin urmare, în plus față de obținerea drepturilor de autor, ar trebui să conveniți cu angajatul să nu exercite drepturile morale ale autorului față de companie.

Concluzie: Consultați un avocat dacă aveți probleme cu drepturile de autor în cadrul muncii

Am explicat sistemul în care o entitate juridică care nu este creatorul unei opere devine excepțional autorul acesteia, cunoscut sub numele de drepturi de autor în cadrul muncii.

Companiile trebuie să verifice dacă operele create de angajații lor îndeplinesc condițiile pentru a fi considerate drepturi de autor în cadrul muncii.

Chiar dacă entitatea juridică consideră că îndeplinește condițiile pentru drepturile de autor în cadrul muncii, angajații care se retrag nu gândesc întotdeauna la fel, iar acest lucru poate duce adesea la probleme ulterioare. Înțelegerea corectă a condițiilor pentru drepturile de autor în cadrul muncii și dacă acestea se aplică în realitate poate preveni astfel de probleme.

Dacă este dificil să determinați dacă se aplică drepturile de autor în cadrul muncii, vă recomandăm să consultați un avocat.