Se poate ajunge la defăimare și prin retweet? 3 situații de defăimare pe X (fostul Twitter) la care trebuie să fiți atenți

X (fostul Twitter) este o rețea de socializare convenabilă, care permite multor utilizatori să interacționeze anonim, însă utilizarea incorectă poate duce la defăimare. Dar în ce situații anume poate apărea defăimarea?

Aici vom explica posibilitatea apariției defăimării pe X (fostul Twitter), împărțind discuția în trei scenarii: „postările”, „retweet-urile” și „mesajele directe (DM)”.

Ce este defăimarea?

Codul Penal japonez definește defăimarea astfel:

Articolul 230, alineatul (1) din Codul Penal japonez

Oricine face publice fapte și astfel aduce atingere onoarei unei persoane, indiferent de adevărul acestor fapte, va fi pedepsit cu închisoare de până la 3 ani sau muncă silnică, sau cu amendă de până la 500.000 de yeni.

Prin urmare, defăimarea se constituie atunci când cineva „public”, „expune fapte” și „aduce atingere onoarei unei persoane”.

Termenul „public” înseamnă „în fața unui număr nedefinit de persoane”, iar acest „număr nedefinit” se referă la „nedefinit sau mulți”, însemnând că este suficient să fie îndeplinită una dintre aceste condiții. Expresiile pe internet sunt, în principiu, recunoscute ca fiind „publice”.

În legislație, cuvintele „fapt” și „adevăr” sunt folosite cu semnificații clar distincte. Pentru ca defăimarea să fie stabilită, conținutul expresiei trebuie să fie un „fapt”, care înseamnă „o chestiune concretă” și se referă la „o chestiune a cărei veridicitate poate fi verificată prin dovezi”.

„Onoarea” se referă la evaluarea obiectivă și socială pe care o primește o persoană în ceea ce privește caracterul, virtutea, renumele, credibilitatea și alte valori personale, iar actul de a diminua această evaluare socială constituie defăimare.

Articolul asociat: Ce presupune scăderea evaluării sociale necesară pentru constituirea defăimării? Explică un avocat[ja]

X (fostul Twitter) și defăimarea prin „postări”

În cazurile de defăimare pe X (fostul Twitter), să luăm de exemplu situația în care reclamantul, care este directorul executiv al companiei a, a cerut despăgubiri pentru încălcarea drepturilor sale la onoare, susținând că a fost defăimat prin articole postate pe X (fostul Twitter) și pe blogul Ameba de către pârâtul care a lucrat temporar ca angajat part-time la compania a.

Pârâtul a susținut în articolele postate că reclamantul, în calitate de director executiv al companiei a, a efectuat tranzacții cu o companie asociată cu organizații mafiote și că atât reclamantul cât și fiica sa sunt strâns legați de mafia, că reclamantul a folosit activele companiei pentru a cumpăra roluri pentru fiica sa, care este o celebritate, și că reclamantul a fost implicat în trafic de persoane, spălare de bani, omor și alte activități criminale sau comparabile. Instanța a recunoscut că aceste articole scad evaluarea socială a reclamantului, deoarece le-ar putea face pe cititorii generali să creadă că faptele prezentate sunt adevărate.

În continuare, instanța a decis că nu există dovezi suficiente pentru a considera aceste fapte ca fiind adevărate. Ca motiv, a fost menționat faptul că majoritatea dovezilor prezentate de pârât constau în alte articole postate pe internet sau în articole din reviste săptămânale, care, chiar și după o examinare atentă, nu depășesc nivelul de zvonuri bazate pe interesul pentru lumea divertismentului. Mai mult, unele articole aveau o sursă necunoscută sau nu era clară legătura lor cu reclamantul, astfel încât nu se putea accepta că faptele menționate sunt adevărate. De asemenea, instanța a constatat că pârâtul nu avea motive întemeiate să creadă că aceste fapte sunt adevărate, deoarece materialele și bazele prezentate nu erau suficient de convingătoare. Prin urmare, instanța a recunoscut defăimarea și a ordonat pârâtului să plătească daune morale de 1.000.000 de yeni și costuri de avocat de 100.000 de yeni, în total 1.100.000 de yeni. (Decizia Tribunalului Districtual Tokyo din 12 septembrie 2019)

Acesta este un exemplu tipic de caz de defăimare prin postările pe X (fostul Twitter).

X (fostul Twitter) și defăimarea prin „Retweet”

Pe X (fostul Twitter), utilizatorii nu doar că își pot posta propriile declarații, dar pot de asemenea să citeze postările altora (tweet-ul original) sub forma unui post (retweet).

Referință: Termenii și condițiile de utilizare a serviciului X

Când se face un retweet, există două metode: una este să transmiți tweet-ul original fără a adăuga un comentariu propriu (retweet simplu), iar cealaltă este să adaugi un comentariu propriu și să transmiți sub numele tău (retweet cu citat). Există cazuri în care postările de pe X (fostul Twitter) care constau în retweet-uri simple au fost considerate defăimătoare, și astfel, persoanele care au efectuat retweet-ul simplu, adică cele care doar au transmis mai departe mesajul, au fost găsite responsabile de defăimare.

Retweet Simplu și Defăimare

Pârâtul în acest caz este un jurnalist cu peste 180.000 de urmăritori, iar reclamantul este o persoană care a ocupat în trecut funcțiile de primar al orașului Osaka și guvernator al prefecturii. Pârâtul a găsit pe X (fostul Twitter) un articol despre reclamant care spunea: “Când a devenit guvernator al prefecturii Osaka în anii ’30, a vorbit cu mult tupeu superiorilor săi cu peste 20 de ani mai în vârstă, i-a adus până la sinucidere, nu-i așa? Rușine să-ți fie!” și a retweetat simplu această postare pe X (fostul Twitter).

Fostul guvernator și fostul primar, în calitate de reclamant, susține că această postare creează impresia în rândul cititorilor că reclamantul este o persoană care folosește poziția sa pentru a exercita un hărțuială de o intensitate atât de mare încât împinge oamenii la sinucidere, ceea ce constituie defăimare. Prin urmare, reclamantul a cerut despăgubiri pentru daune bazate pe un act ilicit împotriva pârâtului care a retweetat postarea pe X (fostul Twitter).

Argumentele ambelor părți privind simplul retweet

În ceea ce privește simplul retweet, reclamantul a susținut că, deși în postarea în cauză s-a folosit forma de retweet care citează tweetul original, chiar și în cazul unui retweet, atunci când este postat pe contul propriu, acesta trebuie tratat ca și cum ar fi o declarație proprie și, prin urmare, ar trebui considerat în mod firesc ca un act de exprimare al pârâtului.

În răspuns, pârâtul a argumentat că funcția de retweet include nu doar transmiterea propriilor opinii, ci și prezentarea și răspândirea conținutului postării unei terțe părți (conținutul tweetului original). Scopul acestei răspândiri poate varia, incluzând cazuri în care se exprimă acordul cu conținutul tweetului original sau, dimpotrivă, se prezintă tocmai pentru că se critică acel conținut. Pârâtul a afirmat că a făcut simplul retweet al tweetului original doar cu scopul de a furniza informații, astfel încât postarea în cauză ar trebui considerată ca fiind declarația autorului tweetului original și nu poate fi evaluată în mod automat ca fiind postarea (declarația) pârâtului, nici nu poate fi considerat pârâtul ca fiind subiectul acțiunii postării în cauză.

Decizia instanței: Retweet-ul simplu este un act de exprimare a acordului

Instanța a decis că un retweet simplu reprezintă un act de exprimare prin care se indică intenția de a fi de acord cu conținutul tweet-ului original. Ca fundament pentru această decizie, instanța a menționat că este improbabil ca cineva să citeze un tweet original fără a adăuga niciun comentariu, dacă scopul este de a critica conținutul tweet-ului original sau de a-l introduce (răspândi) altora pentru a iniția o discuție. De asemenea, este obișnuit ca, pentru a clarifica faptul că poziția postării persoanei care retweetează diferă de cea a autorului tweet-ului original, să se adauge un comentariu critic sau neutru la tweet-ul original. Prin urmare, este adecvat să se interpreteze un retweet simplu ca fiind o declarație sau o opinie a inculpatului însuși, care exprimă acordul cu conținutul tweet-ului original, iar inculpatul ar trebui să fie responsabil pentru conținutul postării ca autor al acțiunii respective.

În plus, instanța a stabilit că partea expresiei “a împins până la sinucidere” din retweet-ul în cauză este elementul central al postării și că aceasta susține o afirmație specifică despre o altă persoană, care poate fi verificată prin dovezi pentru a determina existența sau inexistența acesteia. Astfel, postarea în cauză sugerează faptul că reclamantul, care era guvernatorul prefecturii Osaka, a vorbit în mod insolent cu un funcționar superior din prefectura Osaka și a împins pe cineva dintre acești funcționari la sinucidere. Pe baza atenției și modului de citire al cititorului obișnuit, această afirmație creează impresia că reclamantul este o persoană care a exercitat hărțuirea la locul de muncă până la punctul de a împinge un subaltern la sinucidere. Instanța a stabilit că această afirmație nu este adevărată și că postarea în cauză este o expresie care scade evaluarea socială a reclamantului, recunoscând astfel defăimarea și acordând daune morale de 300.000 de yeni și cheltuieli de judecată de 30.000 de yeni, totalizând 330.000 de yeni, pe care inculpatul a fost ordonat să le plătească (Decizia Tribunalului Districtual Osaka din 12 septembrie 2019).

În ciuda faptului că inculpatul a făcut apel, Curtea Superioară de Justiție Osaka a respins apelul (Decizia Curții Superioare de Justiție Osaka din 23 iunie 2020).

Mesajele Directe (DM) nu sunt considerate “publice”

Pe X (fostul Twitter), există o funcție care permite trimiterea de Mesaje Directe (DM) către o anumită persoană. DM este o funcție similară cu “email-ul”, care permite trimiterea mesajelor doar către destinatarii specifici, iar conținutul unui DM nu este publicat în mod general și poate fi citit doar de către persoana căreia i-a fost trimis.

Pe X (fostul Twitter), apare un simbol sub forma unei scrisori, iar dacă deschizi ecranul destinatarului și apeși pe acest simbol, poți trimite un DM persoanei respective. Există setări care permit refuzul DM-urilor de la persoane care nu te urmăresc și setări care acceptă toate DM-urile, dar în mod normal, DM-urile de la persoanele care te urmăresc vor fi primite.

Dacă prin DM primești mesaje persistente precum “ești dezgustător” sau “morți”, ești insultat, hărțuit sexual sau amenințat, poți ajunge să te simți hărțuit și, în cazuri grave, unii oameni pot dezvolta chiar nevroze. Dar este posibil să se invoce încălcarea drepturilor în cazul unor astfel de DM-uri?

Din păcate, chiar dacă ești subiectul unor calomnii nefondate prin DM pe Twitter, nu poți invoca defăimarea. Așa cum am explicat anterior, defăimarea este stabilită atunci când se “publică în mod deschis” “fapte” care “deteriorează reputația unei persoane”, dar în cazul DM-urilor, deoarece doar persoana care le primește le poate citi, acestea nu sunt considerate “publice”.

Bineînțeles, există posibilitatea ca să fie aplicabile infracțiuni precum amenințarea, constrângerea, șantajul sau încălcarea Legii Japoneze de Reglementare a Stalkerilor, și de fapt, există cazuri în care comportamentul prin DM a fost judecat ca infracțiune penală, dar nu poți invoca defăimarea.

Articolul asociat: Calomnia și amenințarea pe internet[ja]

Concluzie: Consultați un avocat pentru calomniile de pe rețelele sociale

Chiar și în cazul simplului retweet, atunci când postați pe X (fostul Twitter), este necesară prudență. Dacă activitățile de postare pe X (fostul Twitter) se desfășoară cu astfel de considerații, putem spune că caracteristicile X (fostul Twitter) sunt valorificate și se formează un spațiu de discurs liber și interactiv. Calomniile pe rețelele sociale, dacă sunt ignorate, pot duce la daune semnificative. Vă rugăm să consultați neapărat un specialist.

Ghidul măsurilor implementate de firma noastră

Cabinetul de Avocatură Monolith este specializat în IT, având o expertiză deosebită în domeniul internetului și al legii. În ultimii ani, ignorarea informațiilor legate de daunele reputaționale și calomniile răspândite pe internet poate duce la consecințe grave. Firma noastră oferă soluții pentru gestionarea riscurilor de reputație și pentru situații de criză. Detalii suplimentare sunt furnizate în articolul de mai jos.

Domeniile de practică ale Cabinetului de Avocatură Monolith: Strategii de gestionare a daunelor reputaționale[ja]