Schimbul și transferul de acțiuni în cadrul legislației societăților comerciale din Japonia: O explicație a procedurilor de creare a unei relații complete de filială-mamă

Pe măsură ce companiile urmăresc strategii de creștere, M&A (fuziuni și achiziții) și reorganizările interne de grup devin opțiuni importante. În special, transformarea unei companii într-o subsidiară deținută 100% poate accelera procesul decizional managerial și maximiza efectul de sinergie la nivelul întregului grup. În acest context, poate apărea necesitatea de a construi o relație de companie-mamă și subsidiară completă. Legea Companiilor din Japonia (Japanese Corporate Law) prevede două sisteme principale pentru crearea unei astfel de relații: „schimbul de acțiuni” și „transferul de acțiuni”. Schimbul de acțiuni este adesea utilizat atunci când o companie existentă dorește să transforme o altă companie într-o subsidiară completă și este frecvent aplicat în contextul M&A. Pe de altă parte, transferul de acțiuni este o metodă tipică utilizată pentru a înființa o nouă companie holding (holding company) și a plasa una sau mai multe companii operaționale sub aceasta ca subsidiare complete. O caracteristică majoră a acestor sisteme este capacitatea de a realiza legal o relație de control 100% prin principiul majorității în cadrul unei adunări generale extraordinare a acționarilor, fără a obține consimțământul individual pentru transferul de acțiuni de la toți acționarii companiei vizate, inclusiv de la acționarii minoritari care se opun. Datorită acestui efect puternic, procedurile sunt strict reglementate de Legea Companiilor din Japonia, iar managerii și responsabilii juridici trebuie să înțeleagă cu precizie detaliile acestora. În acest articol, vom explica în detaliu, pe baza fundamentelor legale, definițiile schimbului de acțiuni și transferului de acțiuni conform Legii Companiilor din Japonia, diferențele dintre cele două sisteme și fluxul specific al procedurilor.

Prezentarea Generală a Schimbului și Transferului de Acțiuni în Japonia

Schimbul și transferul de acțiuni sunt ambele acțiuni de reorganizare care creează o relație de filială completă, dar diferența centrală constă în faptul că societatea care devine compania-mamă completă este fie o “companie existentă”, fie o “companie nou înființată”. Această diferență fundamentală determină scopul și cadrul procedural al fiecărui sistem.

Ce este Schimbul de Acțiuni

Schimbul de acțiuni este definit în articolul 2, punctul 31 din Legea Companiilor din Japonia (2005) ca fiind “o societate pe acțiuni care permite unei alte societăți pe acțiuni sau unei societăți cu răspundere limitată să achiziționeze toate acțiunile sale emise”. În acest proces, compania care achiziționează acțiunile și devine compania-mamă completă este deja o companie existentă. Acționarii companiei care devine filială completă transferă toate acțiunile deținute către compania-mamă completă și, în schimb, primesc acțiuni ale companiei-mamă sau bani. După schimbul de acțiuni, personalitatea juridică a companiei care devine filială completă nu dispare, ci continuă să existe, permițând astfel o integrare managerială lină și graduală, menținând în același timp autorizațiile necesare pentru afaceri, contractele de muncă cu angajații și relațiile contractuale cu partenerii de afaceri. Datorită acestei caracteristici, schimbul de acțiuni este utilizat în principal ca un mijloc de fuziuni și achiziții (M&A) pentru a aduce o companie sub controlul unei alte companii ca filială completă.

Ce este Transferul de Acțiuni

Transferul de acțiuni este definit în articolul 2, punctul 32 din Legea Companiilor din Japonia (2005) ca fiind “una sau mai multe societăți pe acțiuni care permit unei noi societăți pe acțiuni să achiziționeze toate acțiunile lor emise”. Caracteristica principală a acestui proces este că compania care devine compania-mamă completă este “nou înființată” prin procesul de transfer de acțiuni. Una sau mai multe companii existente permit noii companii să achiziționeze toate acțiunile lor și devin ele însele filiale complete ale acesteia. Ca rezultat, compania nou înființată devine o companie holding, având rolul de a coordona strategia de management a filialelor sale. Transferul de acțiuni este utilizat atunci când o singură companie dorește să treacă la un sistem de companie holding (transfer de acțiuni unic) sau când mai multe companii doresc să se integreze managerial pe o bază egală prin înființarea unei companii-mamă comune (transfer de acțiuni comun).

Diferența în natura companiei-mamă se reflectă și în denumirea documentelor care stau la baza procedurii. Schimbul de acțiuni, fiind un acord între două sau mai multe entități juridice existente, este stabilit printr-un “contract de schimb de acțiuni”. Pe de altă parte, transferul de acțiuni, fiind un act auto-conținut prin care companiile existente își reorganizează structura și înființează simultan o nouă companie, este stabilit printr-un “plan de transfer de acțiuni”.

Compararea celor două sisteme în Japonia

Înțelegerea diferențelor dintre cadrul legal și utilizarea practică a schimbului de acțiuni și a transferului de acțiuni în Japonia este extrem de importantă pentru alegerea metodei adecvate de reorganizare a unei organizații. Cea mai fundamentală diferență între cele două constă în faptul că societatea-mamă completă este fie o companie existentă, fie o companie nou-înființată, iar din această diferență derivă câteva distincții importante.

În primul rând, documentele care stau la baza procedurilor sunt diferite. Așa cum s-a menționat anterior, schimbul de acțiuni se desfășoară pe baza unui “contract de schimb de acțiuni” care consemnează acordul dintre părți, în timp ce transferul de acțiuni se desfășoară pe baza unui “plan de transfer de acțiuni” care servește drept plan pentru înființarea unei noi companii.

În al doilea rând, momentul în care reorganizarea își produce efectele diferă. Efectele schimbului de acțiuni apar la “data intrării în vigoare” stabilită de părți în contractul de schimb de acțiuni. În schimb, efectele transferului de acțiuni apar în ziua în care înregistrarea înființării noii societăți-mamă complete este finalizată. Din acest motiv, în cazul transferului de acțiuni, nu se poate stabili prin contract o dată specifică în avans ca dată de intrare în vigoare.

Aceste diferențe clarifică și principalele scopuri de utilizare ale celor două sisteme. Schimbul de acțiuni este utilizat în mod obișnuit pentru achiziții M&A de către o companie existentă sau pentru a aduce o filială sub controlul complet al unui grup de companii deja existent. Pe de altă parte, transferul de acțiuni este o metodă adecvată pentru înființarea unei companii holding care să gestioneze strategia de afaceri a întregului grup sau pentru integrarea managerială a mai multor companii pe o bază egală.

Aceste diferențe principale sunt rezumate în tabelul de mai jos.

Procedura de Schimb de Acțiuni

Procedura de schimb de acțiuni se desfășoară prin mai multe etape stabilite de Legea Companiilor din Japonia (2005). Sunt impuse cerințe stricte pentru a proteja părțile interesate, cum ar fi acționarii și creditorii.

Încheierea contractului de schimb de acțiuni în Japonia

Procesul de schimb de acțiuni începe cu încheierea unui „contract de schimb de acțiuni” între compania care va deveni compania-mamă completă și compania care va deveni subsidiara completă. În mod obișnuit, încheierea acestui contract necesită aprobarea consiliului de administrație al fiecărei companii. Articolul 768, alineatul 1 din Legea Companiilor din Japonia (2005) reglementează aspectele care trebuie specificate în contractul de schimb de acțiuni (elemente obligatorii), iar un contract care nu include aceste elemente este considerat nul. Principalele elemente obligatorii sunt următoarele:

• Denumirea și adresa companiei-mamă completă și a subsidiarei complete
• Aspecte referitoare la contraprestația oferită acționarilor subsidiarei complete (de exemplu, numărul de acțiuni ale companiei-mamă și metoda de calcul a acestora, numerar, obligațiuni, drepturi de subscriere pentru acțiuni noi etc.)
• Aspecte referitoare la alocarea contraprestației
• Condițiile în care, în cazul în care subsidiara completă emite drepturi de subscriere pentru acțiuni noi, aceste drepturi sunt oferite de către compania-mamă
• Data la care schimbul de acțiuni își produce efectele (data intrării în vigoare)

Dezvăluirea Prealabilă și Aprobarea Adunării Generale a Acționarilor în Japonia

După încheierea contractului de schimb de acțiuni, ambele companii trebuie să furnizeze acționarilor și creditorilor informațiile necesare pentru a analiza conținutul schimbului de acțiuni. Conform articolului 782 (filială deținută integral) și articolului 794 (companie-mamă deținută integral) din Legea Companiilor din Japonia, documentele de dezvăluire prealabilă, care conțin aspectele legale, trebuie să fie disponibile la sediul principal începând cu o dată stabilită, cum ar fi cu două săptămâni înainte de adunarea generală a acționarilor. Conținutul specific care trebuie inclus în aceste documente de dezvăluire prealabilă este detaliat în Regulamentul de punere în aplicare a Legii Companiilor din Japonia (de exemplu, articolul 184) și include aspecte legate de conținutul contractului de schimb de acțiuni și echitatea compensației.

În plus, schimbul de acțiuni trebuie să fie aprobat printr-o “hotărâre specială” la adunările generale ale acționarilor atât ale companiei-mamă, cât și ale filialei deținută integral, înainte de ziua anterioară datei de intrare în vigoare. Hotărârea specială este, în principiu, o cerință de decizie consolidată, care necesită prezența acționarilor ce dețin majoritatea drepturilor de vot și aprobarea a cel puțin două treimi din drepturile de vot ale acționarilor prezenți (articolul 309, alineatul 2, punctul 12 din Legea Companiilor din Japonia).

Dreptul de a solicita răscumpărarea acțiunilor de către acționarii opozanți în Japonia

Schimbul de acțiuni este decis prin vot majoritar, dar pentru a proteja interesele acționarilor care se opun, Legea Companiilor din Japonia recunoaște dreptul de a solicita răscumpărarea acțiunilor. Acesta este un drept prin care acționarii care se opun schimbului de acțiuni pot solicita companiei să le răscumpere acțiunile la un “preț echitabil” (Legea Companiilor din Japonia, articolul 785). Pentru a exercita acest drept, acționarii trebuie să notifice compania despre opoziția lor față de schimbul de acțiuni înainte de adunarea generală a acționarilor și să voteze efectiv împotriva acestuia în cadrul adunării generale. Ulterior, aceștia trebuie să solicite oficial răscumpărarea acțiunilor în perioada cuprinsă între 20 de zile înainte de data intrării în vigoare și ziua precedentă acesteia.

Un aspect important aici este interpretarea “prețului echitabil”. Acest preț nu este definit concret prin lege și, dacă nu se ajunge la un acord între părți, instanța va decide în cele din urmă. Jurisprudența japoneză oferă îndrumări importante în calcularea acestui “preț echitabil”. În special, decizia Tribunalului Districtual din Tokyo din 14 martie 2008 (cazul Kanebo) a stabilit că “prețul echitabil” este prețul pe care acțiunile l-ar fi avut dacă reorganizarea corporativă nu ar fi fost aprobată, cunoscut sub numele de preț “nakariseba”. Această abordare elimină influențele nejustificate asupra prețului acțiunilor cauzate de anunțul schimbului de acțiuni și protejează acționarii minoritari. Mai mult, aceeași decizie a subliniat că, deoarece acționarii minoritari sunt forțați să părăsească compania nu din propria voință, ci din cauza deciziei majorității, nu ar trebui aplicat un discount de preț bazat pe nelichiditate (dificultatea de a vinde pe piață) sau lipsa de control (fiind minoritari). Această hotărâre judecătorească are un impact semnificativ asupra modului în care companiile trebuie să asigure echitatea compensațiilor atunci când efectuează schimburi de acțiuni.

În cazul în care negocierile privind prețul nu se finalizează în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare, acționarii sau compania pot depune o cerere la instanță pentru stabilirea prețului în următoarele 30 de zile.

Procedura de Opoziție a Creditorilor în Japonia

În cazul schimbului de acțiuni, personalitatea juridică a filialei deținute integral continuă să existe, iar activele și pasivele acesteia sunt preluate ca atare, astfel că, în principiu, nu există un impact direct asupra poziției creditorilor. Prin urmare, spre deosebire de fuziuni, procedura de protecție a creditorilor (procedura de opoziție a creditorilor) nu este întotdeauna necesară. Această procedură devine necesară doar în cazuri specifice în care există riscul de a prejudicia interesele creditorilor.

Conform articolelor 789 și 799 din Legea Companiilor din Japonia, principalele situații în care este necesară procedura de opoziție a creditorilor sunt următoarele:

• În ceea ce privește creditorii filialei deținute integral: atunci când datoria legată de obligațiunile cu drept de subscriere de acțiuni emise de filială este preluată de compania-mamă în urma schimbului de acțiuni.
• În ceea ce privește creditorii companiei-mamă: atunci când, ca recompensă pentru acționarii filialei deținute integral, se oferă alte bunuri decât acțiunile companiei-mamă (de exemplu, numerar). Acest lucru se întâmplă deoarece activele companiei-mamă sunt transferate în afara companiei.

În cazurile în care procedura este necesară, compania trebuie să publice un anunț în Monitorul Oficial și să notifice individual creditorii cunoscuți, oferindu-le o perioadă de cel puțin o lună pentru a depune opoziții. Dacă un creditor depune o opoziție, compania trebuie, în principiu, să efectueze plata către acel creditor, să ofere o garanție adecvată sau să încredințeze o proprietate adecvată unei companii de încredere.

Efectuarea și Dezvăluirea Ulterioară

La data stabilită în contractul de schimb de acțiuni pentru intrarea în vigoare, efectul juridic al schimbului de acțiuni se produce, iar compania-mamă deține toate acțiunile filialei, iar acționarii filialei primesc compensația . După intrarea în vigoare, ambele companii trebuie să întocmească fără întârziere documentele de dezvăluire ulterioară, care includ rezultatele schimbului de acțiuni, și să le păstreze la sediul lor principal timp de 6 luni de la data intrării în vigoare, conform articolului 791 din Legea Companiilor din Japonia . Elementele care trebuie incluse în documentele de dezvăluire ulterioară sunt stabilite de Regulamentul de punere în aplicare a Legii Companiilor din Japonia, articolul 190, și includ, de asemenea, detalii despre procedura de solicitare a răscumpărării acțiunilor .

Procedura de Transfer de Acțiuni în Japonia

Procedura de transfer de acțiuni este similară în multe privințe cu schimbul de acțiuni, dar are câteva diferențe importante datorită naturii sale de a înființa o nouă companie-mamă completă.

Elaborarea Planului de Transfer de Acțiuni

Procesul de transfer de acțiuni începe cu elaborarea unui “plan de transfer de acțiuni” de către compania care va deveni o filială completă. Conform articolului 773 din Legea Companiilor din Japonia, acest plan trebuie să includă aspecte legale obligatorii. Pe lângă elementele incluse în contractul de schimb de acțiuni, planul de transfer de acțiuni trebuie să conțină informații esențiale despre noua companie-mamă care va fi înființată. Principalele aspecte legale obligatorii sunt următoarele:

• Scopul, denumirea comercială, sediul social și numărul total de acțiuni care pot fi emise de noua companie-mamă
• Alte aspecte stabilite în statutul noii companii-mamă
• Numele directorilor inițiali ai noii companii-mamă
• Numărul de acțiuni ale noii companii-mamă care vor fi distribuite acționarilor filialei complete și metoda de calcul a acestora
• Capitalul social și rezervele noii companii-mamă

Proceduri Aferente și Intrarea în Vigoare

După elaborarea planului de transfer de acțiuni, se desfășoară o serie de proceduri, cum ar fi dezvăluirea prealabilă (articolul 803 din Legea Companiilor din Japonia), aprobarea printr-o hotărâre specială a adunării generale a acționarilor, dreptul acționarilor opozanți de a solicita răscumpărarea acțiunilor (articolul 806 din Legea Companiilor din Japonia) și, dacă este necesar, procedura de opoziție a creditorilor (articolul 810 din Legea Companiilor din Japonia). Aceste proceduri sunt similare cu cele din cazul schimbului de acțiuni.

Cu toate acestea, momentul intrării în vigoare este decisiv diferit. Transferul de acțiuni intră în vigoare în ziua în care “înregistrarea înființării” noii companii-mamă, stabilită prin planul de transfer de acțiuni, este depusă la biroul juridic și finalizată. Prin această înregistrare, compania-mamă completă ia naștere ca entitate juridică și, simultan, dobândește toate acțiunile filialei complete.

După intrarea în vigoare, noua companie-mamă și filiala completă au obligația de a elabora împreună documentele de dezvăluire ulterioară și de a le păstra la sediul social al fiecăreia timp de 6 luni de la data intrării în vigoare (articolul 811 din Legea Companiilor din Japonia, Regulamentul de punere în aplicare a Legii Companiilor, articolul 210).

Proceduri Simplificate și Proceduri Sumare în Japonia

Legea companiilor din Japonia permite proceduri simplificate care omit rezoluțiile de aprobare ale adunării generale a acționarilor atunci când impactul asupra acționarilor este minor sau când există deja o relație de control solidă. Acest sistem este conceput rațional pentru a echilibra protecția drepturilor acționarilor cu cerințele unei gestionări corporative dinamice. Înțelegerea acestor proceduri este esențială pentru a avansa rapid și eficient în reorganizarea organizațională.

Schimb Simplificat de Acțiuni

“Schimbul Simplificat de Acțiuni” este un sistem care permite omisiunea rezoluției adunării generale a acționarilor de pe partea companiei-mamă completă atunci când impactul schimbului de acțiuni asupra situației financiare a companiei-mamă completă este mic (Legea Companiilor din Japonia, Articolul 796, Paragraful 2). Cerințele de aplicare a acestei proceduri sunt ca valoarea totală a compensației oferite acționarilor filialei complete (acțiuni ale companiei-mamă sau numerar etc.) să nu depășească o cincime (20%) din valoarea netă a activelor companiei-mamă complete. Totuși, chiar dacă această cerință este îndeplinită, dacă un acționar care deține mai mult de o șesime din drepturile de vot totale ale companiei-mamă complete notifică opoziția față de schimbul de acțiuni în termen de două săptămâni de la notificarea sau anunțul companiei, este necesară aprobarea adunării generale a acționarilor conform principiului de bază.

Schimb Sumare de Acțiuni

“Schimbul Sumare de Acțiuni” este un sistem care permite omisiunea rezoluției adunării generale a acționarilor de pe partea companiei controlate atunci când există deja o relație de control solidă între companiile implicate. Această procedură se aplică atunci când compania-mamă completă deține peste 90% din drepturile de vot ale filialei complete, fiind într-o “relație de control special” (Legea Companiilor din Japonia, Articolul 784, Paragraful 1, Articolul 796, Paragraful 1). În această situație, rezultatul rezoluției ar fi evident chiar dacă s-ar organiza o adunare generală a acționarilor filialei, astfel încât aprobarea nu este necesară pentru a reduce povara procedurală. Totuși, în cazuri excepționale foarte limitate, cum ar fi atunci când compensația constă în acțiuni cu restricții de transfer și filiala completă nu este o companie publică, nu se poate utiliza procedura sumară.

Concluzie

Schimbul de acțiuni și transferul de acțiuni sunt instrumente juridice puternice și flexibile oferite de Legea Companiilor din Japonia (2005) pentru a construi o relație de filială deținută 100%. Schimbul de acțiuni este potrivit pentru fuziuni și achiziții (M&A) care doresc să facă dintr-o companie existentă o companie-mamă, în timp ce transferul de acțiuni este adecvat pentru crearea unei noi companii-mamă, construirea unei structuri de holding sau integrarea managerială egală. Ambele metode permit constrângerea acționarilor minoritari printr-o hotărâre specială a adunării generale a acționarilor, dar includ și reglementări stricte pentru protejarea părților interesate, cum ar fi dreptul de a solicita cumpărarea acțiunilor de către acționarii opozanți și procedurile de obiecție ale creditorilor în anumite circumstanțe. Aceste proceduri sunt complexe și necesită respectarea strictă a termenelor legale și a obligațiilor de dezvăluire, astfel că planificarea detaliată și expertiza juridică sunt esențiale pentru implementare.

Firma de avocatură Monolith are o experiență vastă și expertiză în reprezentarea unui număr mare de clienți, atât interni, cât și internaționali, în ceea ce privește schimbul de acțiuni, transferul de acțiuni și alte reorganizări complexe, conform Legii Companiilor din Japonia. Avem mai mulți avocați bilingvi, inclusiv vorbitori de engleză cu calificări de avocați străini, care pot oferi suport cuprinzător și coerent clienților internaționali, de la planificarea strategică, redactarea contractelor, îndrumarea adunărilor generale ale acționarilor, până la respectarea diverselor proceduri legale. Dacă aveți nevoie de asistență specializată în aspectele discutate în acest articol, nu ezitați să ne contactați.