Explicație detaliată privind rambursarea contribuțiilor la companiile cu răspundere limitată în dreptul societăților japoneze

Compania cu răspundere limitată, așa cum este definită de legea companiilor din Japonia (Japanese Companies Act), oferă o structură organizațională și o operare mai flexibile comparativ cu societatea pe acțiuni, motiv pentru care utilizarea acesteia a crescut în ultimii ani în cadrul unei game variate de entități de afaceri. Unul dintre aspectele importante ale acestei flexibilități este sistemul de ‘răscumpărare a contribuțiilor’ care permite membrilor să-și mențină statutul în timp ce solicită returnarea unei părți sau a întregului capital investit. În cazul societăților pe acțiuni, din perspectiva protecției creditorilor, se aplică un principiu strict de menținere a capitalului, iar acționarii, în calitate de investitori, nu sunt în principiu autorizați să solicite companiei returnarea directă a capitalului investit. Acționarii își recuperează capitalul investit prin transferul acțiunilor către terți. Pe de altă parte, sistemul de răscumpărare a contribuțiilor în cadrul companiei cu răspundere limitată oferă membrilor un mijloc alternativ de recuperare a capitalului, dar acesta nu este permis nelimitat. Acest sistem este supus unei discipline procedurale extrem de stricte de către legea companiilor din Japonia, pentru a echilibra interesele membrilor cu protecția creditorilor companiei. În acest articol, vom explica în detaliu cadrul legal al răscumpărării contribuțiilor în cadrul companiei cu răspundere limitată sub legea companiilor din Japonia, de la cerințele necesare și procedurile specifice, până la responsabilitățile legale în cazul nerespectării procedurilor, bazându-ne pe articolele specifice ale legii.

Definiția și semnificația legală a rambursării contribuțiilor într-o companie cu răspundere limitată în Japonia

Articolul 624, alineatul (1) din Legea Companiilor din Japonia stabilește că un asociat al unei companii cu răspundere limitată poate solicita companiei rambursarea contribuțiilor deja efectuate. Această “rambursare a contribuțiilor” se referă la actul prin care un asociat al unei companii cu răspundere limitată, fără a-și pierde statutul de asociat, solicită companiei returnarea totală sau parțială a proprietății financiare sau altei proprietăți pe care a contribuit-o anterior. Acesta este un concept distinct de “rambursarea participației asociate cu retragerea” (conform articolului 611 din Legea Companiilor din Japonia), care se aplică atunci când un asociat părăsește compania (se retrage) și primește rambursarea valorii totale a participației sale.

Sursa fondurilor pentru rambursarea contribuțiilor nu provine din distribuirea profiturilor companiei, ci din capitalul propriu contribuit de asociat. Mai exact, aceasta se plătește din contul de capital social sau din contul de surplus de capital prezentat în bilanțul companiei. Rațiunea existenței acestui sistem este profund legată de natura participației într-o companie cu răspundere limitată. Spre deosebire de acțiunile unei societăți pe acțiuni, participațiile unei companii cu răspundere limitată, în general, nu sunt lichide pe piață și transferul lor necesită adesea consimțământul celorlalți asociați, având astfel o lichiditate semnificativ redusă. Prin urmare, asociații unei companii cu răspundere limitată nu pot adopta cu ușurință strategii de ieșire, cum ar fi vânzarea participațiilor pe piața de capital pentru a-și recupera capitalul investit. Sistemul de rambursare a contribuțiilor funcționează ca un mecanism important care garantează legal asociaților posibilitatea de a-și recupera capitalul investit în cadrul unei companii cu răspundere limitată, care se bazează pe relații închise și personale.

Cele două principale cerințe legale care reglementează rambursarea aporturilor sub Legea Japoneză a Companiilor

Rambursarea aporturilor reprezintă un drept al acționarilor, dar în același timp poate reduce baza financiară a companiei, motiv pentru care este necesară protecția intereselor creditorilor companiei. Din acest motiv, Legea Japoneză a Companiilor impune două cerințe legale stricte pentru a efectua rambursarea aporturilor.

Prima cerință: Reducerea valorii aportului prin modificarea statutului

În primul rând, ca cea mai importantă condiție preliminară, articolul 632 alineatul (1) din Legea Japoneză a Companiilor stipulează că membrii unei companii cu răspundere limitată pot solicita rambursarea aporturilor doar în cazul în care se modifică statutul pentru a reduce valoarea aportului acelui membru. Aceasta înseamnă că rambursarea aporturilor nu este doar o simplă tranzacție financiară între membru și companie, ci un act oficial de drept organizațional care implică modificarea statutului, care este regulamentul fundamental al companiei.

Conform articolului 637 din Legea Japoneză a Companiilor, modificarea statutului unei companii cu răspundere limitată necesită, în principiu, consimțământul tuturor membrilor. Cu toate acestea, este posibil să se relaxeze această cerință prin stabilirea unei prevederi speciale în statut. Această cerință de consimțământ al tuturor membrilor conferă un înțeles semnificativ de guvernanță actului de rambursare a aporturilor. Dacă un membru dorește rambursarea aporturilor, dar ceilalți membri nu sunt de acord, modificarea statutului necesară nu poate avea loc, ceea ce înseamnă că, de facto, fiecare membru are drept de veto asupra retragerii capitalului de către alți membri. Acest mecanism funcționează ca o măsură puternică de protecție pentru a preveni ca unii membri să schimbe unilateral structura de capital a companiei și să prejudicieze interesele altor membri, în special ale celor minoritari.

A doua cerință: Reglementarea surselor de finanțare și limitarea excedentului

În al doilea rând, după îndeplinirea cerinței procedurale de modificare a statutului, suma care poate fi rambursată este strict limitată de situația financiară a companiei. Articolul 632 alineatul (2) din Legea Japoneză a Companiilor prevede că valoarea contabilă a banilor sau a altor bunuri care sunt transferate membrilor prin rambursarea aporturilor (suma rambursată) nu poate depăși niciuna dintre următoarele două sume:

1. Suma excedentului companiei la data la care s-a solicitat rambursarea aporturilor
2. Valoarea redusă a aportului membrului respectiv prin modificarea statutului

Termenul “sumă excedentă” menționat aici nu se referă la simpla adunare a “capitalului excedentar + profitul excedentar”, ci la suma calculată conform metodelor stabilite de regulile de contabilitate ale companiei (vezi articolul 632 alineatul (2) din Legea Japoneză a Companiilor). Această dublă restricție este o reglementare esențială pentru asigurarea protecției creditorilor și echității între membri. Stabilirea excedentului ca limită superioară previne situația în care activele nete ale companiei scad sub valoarea capitalului social (așa-numita “ruptură de capital”), menținând astfel baza financiară a companiei și protejând toți creditorii companiei. Pe de altă parte, stabilirea valorii reduse a aportului stabilită prin statut ca limită superioară asigură că actul financiar de rambursare corespunde exact cu actul de drept organizațional al modificării statutului, prevenind astfel scurgerea nejustificată a activelor către anumiți membri fără o bază în statut.

Proceduri specifice în cazul reducerii sumei capitalului social sub legislația japoneză

Decizia de reducere a capitalului

Când contribuțiile care urmează să fie rambursate sunt contabilizate ca “capital social”, procedura devine mai complexă. În acest caz, rambursarea contribuțiilor implică un proces numit “reducerea sumei capitalului social” (reducerea capitalului), conform articolului 626 din Legea Companiilor din Japonia. Procedura de reducere a capitalului pentru o companie cu răspundere limitată este concepută cu prioritate maximă pentru protecția creditorilor și necesită urmarea unor pași riguroși.

În primul rând, decizia de reducere a capitalului se face, în absența unei prevederi speciale în statut, prin consensul majorității membrilor care execută operațiunile companiei.

Următorul pas, care este cel mai important și consumator de timp, este “procedura de protecție a creditorilor” stabilită de articolul 627 din Legea Companiilor din Japonia. Această procedură oferă creditorilor oportunitatea de a-și exprima obiecțiile cu privire la reducerea capitalului companiei, care reprezintă garanția finală pentru ei. Mai exact, compania trebuie să ia următoarele măsuri:

Anunțul în Monitorul Oficial

Compania trebuie să anunțe în Monitorul Oficial al Japoniei intenția de a reduce suma capitalului social și faptul că creditorii pot exprima obiecții într-o perioadă determinată de cel puțin o lună. În plus, “dacă suma rambursată depășește valoarea activelor nete ale respectivei companii cu răspundere limitată, calculată conform metodei stabilite prin ordinul Ministerului Justiției”, perioada devine de cel puțin două luni și anunțul în Monitorul Oficial devine obligatoriu (articolul 635 alineatul (2) și alineatul (3)). Un exemplu de anunț este următorul:

Anunț de reducere a capitalului social
Compania noastră a decis să reducă suma capitalului social cu ●●● milioane de yeni. Creditorii care au obiecții față de această decizie sunt rugați să se adreseze în termen de o lună de la data publicării acestui anunț.
Data Reiwa (2023) ●● luna ●● ziua ●●
Tokyo, Chuo-ku, Ginza ● chome ● banchi ● go
Compania cu răspundere limitată ●●●●
Reprezentantul executiv Taro Shiodome

Notificarea individuală

Pe lângă anunțul în Monitorul Oficial, compania trebuie să trimită o notificare cu același conținut tuturor creditorilor cunoscuți. Cu toate acestea, o companie care a stabilit în statutul său o metodă alternativă de anunț (cum ar fi publicarea într-un ziar zilnic sau anunțuri electronice) și care efectuează un anunț dublu, combinând anunțul în Monitorul Oficial cu metoda stabilită în statut, poate omite această notificare individuală.

Obiecțiile creditorilor

Dacă un creditor prezintă obiecții, compania nu poate continua procedura de reducere a capitalului fără să plătească datoria respectivului creditor, să ofere o garanție adecvată sau să încredințeze o proprietate corespunzătoare unei companii de încredere în scopul plății datoriei.

Intrarea în vigoare a reducerii capitalului

Spre deosebire de o societate pe acțiuni, efectul reducerii capitalului pentru o companie cu răspundere limitată nu se produce la o dată aleasă de companie. Articolul 627 alineatul (6) din Legea Companiilor din Japonia stabilește că efectul se produce la finalizarea tuturor procedurilor de protecție a creditorilor. Acest lucru se referă, de obicei, la momentul în care perioada de obiecție a creditorilor a expirat și toate obiecțiile au fost rezolvate. După intrarea în vigoare, compania trebuie să efectueze înregistrarea schimbării sumei capitalului social la biroul de registru. Această serie de proceduri publice și consumatoare de timp are efectul de a descuraja companiile cu răspundere limitată să-și schimbe frecvent capitalul social. Astfel, se asigură stabilitatea capitalului nu printr-o interdicție absolută legală, ci printr-o abordare diferită de cea a societăților pe acțiuni, prin intermediul unei sarcini procedurale.

Compararea sistemelor de capital între societățile pe acțiuni și societățile cu răspundere limitată din Japonia

Pentru a înțelege mai bine caracteristicile sistemului de rambursare a contribuțiilor în cadrul societăților cu răspundere limitată, este utilă comparația cu sistemul de capital al societăților pe acțiuni. În cazul societăților pe acțiuni, principiul menținerii capitalului este aplicat strict pentru a asigura proprietatea companiei și pentru a proteja creditorii. Acest principiu presupune că capitalul subscris de acționari la înființarea companiei trebuie să rămână ca bază patrimonială a acesteia și, în principiu, nu poate fi returnat acționarilor. Principalul mijloc prin care acționarii își pot recupera capitalul investit este vânzarea acțiunilor deținute către terți.

În contrast, sistemul societăților cu răspundere limitată poate fi descris ca având “flexibilitate procedurală”. Rambursarea capitalului este posibilă, dar pentru aceasta sunt necesare mai multe proceduri complexe, cum ar fi consimțământul tuturor partenerilor, restricții privind sursele de finanțare limitate la excedentul de fonduri și, în cazul reducerii capitalului social, proceduri stricte de protecție a creditorilor. Această diferență reflectă natura diferită a celor două tipuri de organizații. Tabelul de mai jos rezumă principalele diferențe între sistemele de capital ale celor două tipuri de companii.

Consecințele juridice ale încălcării procedurilor: Responsabilitatea angajaților care execută operațiuni

Procedurile stricte stabilite de Legea Companiilor din Japonia (Japanese Companies Act) privind rambursarea contribuțiilor sunt susținute de un mecanism de aplicare puternic, destinat să asigure respectarea acestora. În centrul acestui mecanism se află responsabilitatea angajaților care execută operațiuni, prevăzută de articolul 636 din Legea Companiilor din Japonia.

Acest articol stipulează că, în cazul în care o societate cu răspundere limitată efectuează rambursarea părților sociale (ceea ce se aplică și rambursării contribuțiilor) încălcând reglementările privind resursele financiare (articolul 635 din Legea Companiilor din Japonia), angajații care au executat acele operațiuni de rambursare sunt obligați, solidar cu angajații care au primit rambursarea, să restituie companiei sumele rambursate ilegal. Această responsabilitate nu se limitează doar la companie, ci se extinde și asupra proprietății personale a angajaților care execută operațiuni.

Deosebit de important este faptul că responsabilitatea pentru dovedirea acestei responsabilități este inversată. Adică, angajații care execută operațiuni nu pot scăpa de responsabilitate decât dacă demonstrează că nu au fost neglijenți în îndeplinirea îndatoririlor lor. Aceasta este o “presupunere de neglijență”, care reprezintă o povară foarte grea pentru angajații care execută operațiuni. Mai mult, această obligație nu poate fi, în principiu, exonerată, iar chiar dacă există consimțământul tuturor partenerilor, exonerarea este permisă doar în limita sumei de bani rămase după rambursarea ilegală, ceea ce reprezintă o restricție severă. Această prevedere de responsabilitate personală funcționează ca o ultimă fortificație pentru asigurarea eficacității sistemului de protecție a creditorilor. Angajații care execută operațiuni și care iau decizii de management sunt puternic motivați să se asigure că procedurile legale sunt complet respectate atunci când efectuează rambursarea contribuțiilor, jucând un rol esențial în prevenirea scurgerii facile de capital.

Concluzie

Sistemul de rambursare a contribuțiilor la companiile mixte sub legea japoneză oferă membrilor flexibilitate în recuperarea capitalului investit, în timp ce impune o disciplină legală extrem de strictă în exercitarea acestuia. Procedura constă în mai multe etape, inclusiv modificarea statutului prin consensul tuturor membrilor, reglementarea surselor financiare pentru a menține baza patrimonială a companiei și, în cazul reducerii capitalului social, proceduri de protecție a creditorilor care necesită timp și costuri. Neglijarea oricăreia dintre aceste proceduri poate face rambursarea ilegală și poate duce la responsabilități personale semnificative pentru membrii executivi implicați în gestionarea afacerilor. Prin urmare, atunci când se ia în considerare rambursarea contribuțiilor, este esențial să înțelegeți corect prevederile legii companiilor și să procedați cu prudență.

Cabinetul de avocatură Monolith deține o vastă experiență în domeniul dreptului societar japonez și oferă servicii legale specializate unei game largi de clienți, atât naționali cât și internaționali. Avem o înțelegere profundă și experiență în ceea ce privește înființarea companiilor mixte, gestionarea acestora, precum și procedurile complexe de schimbare a structurii de capital, inclusiv rambursarea contribuțiilor și reducerea capitalului. Cabinetul nostru include experți vorbitori de engleză cu calificări juridice străine, care pot asigura o comunicare eficientă în contextul afacerilor internaționale, astfel încât clienții noștri să respecte pe deplin reglementările japoneze și să-și atingă obiectivele strategice cu un suport complet.