Puncte cheie pentru obținerea vizei de muncă pe sectoare: Angajarea străinilor în industria alimentară și a băuturilor

Industria japoneză de alimentație și băuturi se confruntă cu o provocare structurală serioasă: lipsa acută de personal. Pentru a depăși această situație, multe companii au găsit o soluție în angajarea forței de muncă străine. Totuși, angajarea străinilor nu se limitează doar la procesul de recrutare, ci presupune și respectarea strictă a reglementărilor legale, inclusiv a “Legii japoneze privind controlul imigrației și recunoașterea refugiaților” (denumită în continuare “Legea imigrației”). Dacă o companie angajează străini fără permisul de ședere adecvat, aceasta se poate confrunta cu infracțiunea gravă de promovare a muncii ilegale, ceea ce poate duce la sancțiuni penale atât pentru companie, cât și pentru reprezentanții sau personalul de resurse umane. Prin urmare, pentru a asigura succesul angajării străinilor în industria alimentației și băuturilor, este esențială o perspectivă managerială care integrează strategia de recrutare cu conformitatea legală. Străinii care doresc să lucreze în Japonia trebuie să obțină un “permis de ședere” corespunzător activității pe care o vor desfășura. Există două tipuri principale de permise de ședere care permit angajarea în industria alimentației: permisele de ședere bazate pe statut sau poziție, care nu impun restricții asupra activității de muncă, și permisele de ședere specifice activității (cunoscute în general ca vize de muncă), care permit angajatului să se ocupe doar de anumite activități permise. Ultima categorie include permise pentru profesioniști specializați în “tehnică, cunoștințe umaniste și afaceri internaționale”, pentru bucătari calificați sub categoria “aptitudini” și pentru angajarea personalului de teren sub categoria “aptitudini specifice”, fiecare cu cerințe și restricții diferite. Acest articol își propune să ofere directorilor de companii și personalului juridic și de resurse umane din industria alimentației și băuturilor îndrumări legale și practice pentru a lua decizii informate în ceea ce privește angajarea străinilor. Vom explica în detaliu cerințele specifice fiecărui tip de permis de ședere, domeniul de activități permise și obligațiile legale pe care companiile trebuie să le îndeplinească, bazându-ne pe legislația relevantă. 

Imaginea de ansamblu a statutului de rezidență care permite angajarea străinilor în industria alimentară și a băuturilor sub legislația japoneză

Atunci când se ia în considerare angajarea străinilor, este esențial să se înțeleagă corect diferența legală dintre „viza” și „statutul de rezidență”. „Viza”, emisă de reprezentanțele diplomatice japoneze (ambasade și consulate generale), este un document care atestă că pașaportul străinului este valid și că nu există impedimente pentru intrarea în Japonia. Pe de altă parte, „statutul de rezidență” este calificarea care permite legal activitățile în interiorul Japoniei și este acordată de Agenția pentru Servicii de Imigrație și Rezidență. Cartea de rezidență, care dovedește acest statut de rezidență, este un document oficial de identificare, iar companiile au obligația legală de a verifica întotdeauna conținutul cărții de rezidență deținute de candidați în timpul procesului de recrutare.

Statutul de rezidență care trebuie luat în considerare atunci când se angajează străini în industria alimentară și a băuturilor este împărțit în două categorii principale, în funcție de natura lor legală.

Prima categorie este „statutul de rezidență bazat pe statut sau poziție”. Aceasta include „rezidenți permanenți”, „soții de japonezi etc.”, „soții de rezidenți permanenți etc.” și „rezidenți stabili”. Aceste tipuri de statut de rezidență sunt acordate pe baza statutului personal sau a legăturii cu Japonia și nu impun nicio restricție asupra activităților de muncă în interiorul Japoniei. Astfel, străinii care dețin aceste calificări pot lucra în orice funcție, inclusiv în gătit, servicii pentru clienți și curățenie, care sunt considerate „muncă simplă” și vor fi discutate mai jos, la fel ca cetățenii japonezi. Aceștia sunt cei mai flexibili candidați pentru companii, dar există și puncte de atenție. Statutul de rezidență „soții de japonezi etc.” și „soții de rezidenți permanenți etc.” presupune că relația de căsătorie continuă să existe. Dacă se pierde acest statut prin divorț sau deces, reînnoirea statutului de rezidență poate să nu fie permisă, ceea ce ar putea însemna că persoana nu va mai putea continua să lucreze. Companiile trebuie să verifice periodic validitatea cărții de rezidență și să gestioneze riscurile de conformitate.

A doua categorie este „calificarea bazată pe tipul de activitate”, adică viza de muncă. Aceasta este calificarea acordată pentru a desfășura activități profesionale specifice și activitățile care nu sunt incluse în domeniul de muncă permis sunt strict limitate. Problema în industria alimentară și a băuturilor este că multe dintre activitățile de teren, cum ar fi serviciul în sala de mese, spălarea vaselor sau aranjarea simplă a farfuriilor, sunt clasificate ca „muncă simplă” care nu necesită specializare, conform interpretării legii imigrației. Vizele de muncă destinate profesioniștilor tradiționali, în special „tehnici, cunoștințe umanistice și afaceri internaționale”, nu permit în principiu ca această muncă simplă să fie activitatea principală. Această restricție legală a fost un obstacol major pentru industria alimentară și a băuturilor în angajarea străinilor ca personal de operare a magazinelor de-a lungul anilor. Pentru a rezolva această problemă structurală, a fost creată calificarea „competență specifică”, care va fi discutată mai jos. Înțelegerea acestui context este primul pas în a înțelege scopul și restricțiile fiecărui statut de rezidență și în a angaja legal personalul potrivit nevoilor companiei.

Calificările de Reședință pentru Profesioniști și Manageri: „Tehnologie, Cunoștințe Umaniste și Afaceri Internaționale” sub Legislația Japoneză

Calificarea de reședință „Tehnologie, Cunoștințe Umaniste și Afaceri Internaționale” este concepută pentru străinii care lucrează în domenii ce necesită competențe și cunoștințe tehnice specializate în științele naturale sau umaniste, sau care implică gândire și sensibilitate bazate pe cultura străină. În industria alimentară, aplicabilitatea acestei calificări este limitată, dar poate juca un rol important sub anumite condiții.

Activități Permise și Interzise

Esentialul acestei calificări de reședință este că se limitează la activități profesionale non-operative. Activitățile permise includ, de exemplu, marketingul, finanțele, resursele umane, planificarea strategică și responsabilitățile de dezvoltare a afacerilor internaționale în cadrul funcțiilor centrale ale companiei. De asemenea, pozițiile de supervizor (SV) sau manager de zonă care se concentrează exclusiv pe activități de management, cum ar fi analiza datelor de vânzări, dezvoltarea programelor de formare a angajaților și elaborarea strategiilor de marketing, pot fi eligibile.

Pe de altă parte, activitățile operaționale precum gătitul, servirea clienților, curățenia și lucrul la casă sunt considerate „muncă simplă” care nu necesită specializare și, prin urmare, nu intră în sfera de activitate a acestei calificări de reședință. Chiar și cu titluri precum „manager de magazin” sau „manager”, dacă majoritatea activităților reale sunt operaționale, acestea nu vor fi permise. Activitățile operaționale incidentale care sunt inevitabile în îndeplinirea sarcinilor nu constituie imediat un motiv de refuz, dar autoritățile de imigrație vor face o evaluare substanțială bazată pe conținutul specific al activităților descrise în contractul de muncă și în documentele de descriere a postului.

Această distincție strictă este strâns legată de dimensiunea și structura organizațională a companiei. În cazul restaurantelor mici, deținute de persoane fizice, este adesea dificil să se argumenteze necesitatea unui personal dedicat exclusiv activităților de management, deoarece activitățile de management și cele operaționale sunt considerate inseparabile. În contrast, în cazul companiilor de lanț care operează numeroase locații, necesitatea de a avea personal de management specializat la sediul central sau în departamentele de supervizare este mai ușor de recunoscut obiectiv. Prin urmare, posibilitatea de a obține o viză „Tehnologie, Cunoștințe Umaniste și Afaceri Internaționale” poate servi și ca un indicator al faptului că o companie a atins o dimensiune și un grad de maturitate organizațională care necesită profesioniști specializați în activități non-operative.

Cerințele pentru Solicitanți și Companii

Pentru a obține această calificare de reședință, atât străinul cât și compania care îl angajează trebuie să îndeplinească cerințe stricte.

Cerințele impuse străinului includ educația sau experiența profesională. În principiu, este necesar să fi absolvit o universitate într-un domeniu relevant pentru activitatea pe care dorește să o desfășoare sau să fi absolvit o școală profesională în Japonia. Dacă nu se îndeplinesc cerințele educaționale, este posibil să se substituie cu o experiență de lucru de peste 10 ani în domeniul „tehnologiei” sau „cunoștințelor umaniste” sau de peste 3 ani în „afaceri internaționale” (traducere, interpretare, tranzacții internaționale etc.). Este esențial ca există o legătură clară între educație sau experiența profesională și activitățile pe care le va desfășura în Japonia.

Cerințele impuse companiei includ stabilitatea și continuitatea afacerii și oferirea unor condiții de muncă adecvate. La momentul aplicării, este necesar să se demonstreze o situație financiară sănătoasă prin intermediul documentelor financiare. De asemenea, remunerația plătită străinului angajat trebuie să fie egală sau mai mare decât remunerația unui angajat japonez care desfășoară activități similare. Aceasta este o reglementare menită să prevină angajarea străinilor ca forță de muncă ieftină și să asigure un tratament adecvat pentru specialiștii calificați.

Calificarea de ședere pentru bucătarii experimentați: „Competențe”

Calificarea de ședere „Competențe” este destinată străinilor care lucrează în domenii specializate ale industriei japoneze, necesitând „competențe calificate”. În industria alimentară, aceasta este folosită în practică ca o calificare de ședere dedicată angajării bucătarilor specializați în bucătăria străină (cooks).

Experiență practică de peste 10 ani și dovada acesteia

Cea mai strictă și centrală cerință pentru viza „Competențe” este, în principiu, experiența practică de peste 10 ani. Această experiență trebuie să fie ca bucătar specializat într-un anumit tip de bucătărie străină (de exemplu, chineză, franceză, indiană etc.). Nu este permisă combinarea experienței în diferite genuri de bucătărie. De exemplu, experiența acumulată lucrând 5 ani într-un restaurant chinezesc și 5 ani într-un restaurant francez nu se consideră îndeplinirea cerinței de 10 ani. Totuși, există o excepție pentru bucătarii de mâncăruri thailandeze, unde cerința de experiență practică este relaxată la peste 5 ani, pe baza unui acord bilateral între Japonia și Thailanda.

Dovada acestei experiențe practice este unul dintre cele mai mari obstacole în procesul de aplicare. Solicitanții trebuie să obțină „certificate de angajare” oficiale de la toate restaurantele unde au lucrat anterior, care să indice perioada de angajare, poziția și responsabilitățile deținute. Autoritățile de imigrație examinează cu strictețe autenticitatea acestor certificate și, uneori, efectuează verificări prin apeluri telefonice internaționale la restaurantele menționate pentru a confirma faptul că solicitantul a lucrat acolo. Dacă locurile de muncă anterioare nu mai există sau dacă solicitantul nu a părăsit locul de muncă în termeni amiabili și i se refuză emiterea unui certificat, devine extrem de dificil să se adune documentele obiective necesare pentru aplicare. Această operare strictă este o măsură pentru a preveni abuzul acestei calificări ca o cale de a introduce forță de muncă în mod facil, iar companiile trebuie să evalueze cu atenție în prealabil dacă pot verifica istoricul profesional al candidaților la angajare.

Cerințe pentru restaurant și conținutul muncii

Există, de asemenea, cerințe pe care restaurantul angajator trebuie să le îndeplinească. În primul rând, restaurantul trebuie să fie unul care oferă autentic bucătăria străină în care bucătarul este specializat. De exemplu, dacă angajează un bucătar chinez, majoritatea meniului trebuie să fie compusă din mâncăruri chinezești autentice. Restaurantele care se concentrează pe mâncăruri precum ramen sau curry rice, care s-au dezvoltat în mod unic în Japonia, s-ar putea să nu fie recunoscute.

În al doilea rând, domeniul de activitate al bucătarului trebuie să fie strict limitat la activitățile de gătit în sine. Nu este permis să se angajeze în activități auxiliare, cum ar fi servirea la masă, curățenia, spălatul vaselor sau lucrul la casă. Prin urmare, companiile trebuie să demonstreze că au asigurat separat personal pentru servire și spălare.

În al treilea rând, dimensiunea restaurantului este, de asemenea, un subiect de evaluare. Este necesar ca restaurantul să aibă un meniu variat, un număr suficient de locuri pentru clienți (în general, se consideră că un standard este de cel puțin 25 de locuri) și o scară de afaceri care să justifice obiectiv necesitatea angajării unui bucătar specializat experimentat. Acest lucru este necesar pentru a verifica stabilitatea afacerii și pentru a asigura că restaurantul poate oferi un mediu în care bucătarul să se poată concentra pe munca sa specializată și să poată plăti o remunerație egală sau mai mare decât cea a lucrătorilor japonezi în mod continuu.

Calificările de rezidență pentru personalul de teren: „Aptitudini Specifice” sub legislația japoneză

Statutul de rezidență „Aptitudini Specifice” este un sistem relativ nou, creat în aprilie 2019 (Reiwa 1), pentru a accepta străini cu anumite competențe și abilități profesionale în sectoare industriale specifice unde este dificil să se asigure forța de muncă internă. Industria alimentară (denumită în sistem „sectorul serviciilor alimentare”) este una dintre aceste sectoare țintă, având în vedere deficitul grav de personal, iar „Aptitudini Specifice” a devenit opțiunea centrală și cea mai practică pentru asigurarea personalului operațional care lucrează în locații.

Domeniul de activitate și etapele calificării de rezidență

Principalul avantaj al „Aptitudini Specifice” constă în gama largă de activități permise. În sectorul serviciilor alimentare, sunt autorizate toate activitățile legate de „prepararea alimentelor, serviciul clienți și gestionarea locațiilor”, inclusiv asistența în bucătărie, serviciul în sala de mese, gestionarea caselor de marcat, curățenia, administrarea stocurilor și activitățile de comandă. Acest lucru a făcut posibilă atribuirea unor sarcini esențiale de teren, care anterior nu erau posibile cu vizele de muncă convenționale, forței de muncă străine.

Acest statut de rezidență este împărțit în două niveluri, în funcție de nivelul de competență.

„Aptitudini Specifice de tip 1” reprezintă punctul de intrare de bază în sistem. Pentru a obține această calificare, este necesar să treci atât testul de măsurare a competențelor în sectorul serviciilor alimentare pentru „Aptitudini Specifice de tip 1”, cât și un test de competență în limba japoneză necesar pentru muncă („Testul de bază în limba japoneză al Fundației Japoneze pentru Schimburi Internaționale” sau „Testul de competență în limba japoneză N4 sau mai sus”). Perioada de rezidență este limitată la un total de maximum 5 ani și, în principiu, nu este permisă aducerea familiei în Japonia (însoțirea familiei).

„Aptitudini Specifice de tip 2” este o calificare superioară la care pot trece cei care au finalizat tipul 1 și pot demonstra un nivel mai înalt de competență. În sectorul serviciilor alimentare, pe lângă o experiență practică de cel puțin doi ani (inclusiv experiența de a instrui și superviza mai mulți angajați), este necesar să treci un test de competență mai avansat pentru „Aptitudini Specifice de tip 2” și „Testul de competență în limba japoneză N3 sau mai sus”. Obținerea tipului 2 elimină limita de reînnoire a perioadei de rezidență, permițând practic o muncă pe termen lung. În plus, este permisă însoțirea familiei, inclusiv soțul/soția și copiii, ceea ce permite crearea unei căi profesionale cu perspectiva stabilirii în Japonia.

Obligațiile legale impuse companiilor

Companiile care acceptă străini cu „Aptitudini Specifice” (instituții afiliate cu aptitudini specifice) sunt supuse unor obligații legale multiple și grele, care nu există pentru alte statuturi de rezidență. Acestea sunt menite să asigure o operare corectă a sistemului și protecția lucrătorilor străini, iar companiile trebuie să construiască un sistem pentru a respecta aceste obligații.

1. Angajare directă: Străinii cu „Aptitudini Specifice” trebuie să fie angajați direct de compania gazdă și nu pot fi acceptați ca angajați temporari.
2. Elaborarea și implementarea unui plan de asistență: Companiile au obligația de a oferi asistență străinilor de tip 1 în viața profesională, de zi cu zi și socială. Conținutul acestei asistențe este definit prin lege în 10 puncte, incluzând furnizarea de informații înainte de intrarea în țară, transportul de la aeroport, asistența pentru asigurarea locuinței, orientarea pentru viața de zi cu zi, oferirea de oportunități de învățare a limbii japoneze, răspunsul la consultări și plângeri etc. Aceste servicii de asistență pot fi efectuate de companie însăși, dar multe companii le delegă „organizațiilor de asistență înregistrate” aprobate de Comisarul Agenției pentru Servicii de Imigrare și Rezidență. Delegarea implică costuri suplimentare.
3. Admiterea în consiliul consultativ: Toate companiile care acceptă străini cu „Aptitudini Specifice” în sectorul serviciilor alimentare sunt obligate să se alăture „Consiliului Consultativ pentru Aptitudini Specifice în Industria Alimentară” stabilit de Ministerul Agriculturii, Silviculturii și Pescuitului. Această procedură de aderare trebuie efectuată înainte de a aplica pentru prima dată pentru statutul de rezidență al străinului cu „Aptitudini Specifice”.
4. Restricții privind locul de muncă: Este interzis să angajezi străini cu „Aptitudini Specifice” în locații care desfășoară activități de divertisment și ospitalitate, conform „Legii privind reglementarea afacerilor de divertisment și ospitalitate și asigurarea unei gestionări adecvate a acestora” din Japonia (de exemplu, cluburi de noapte, cluburi de gazde etc.).

Aceste obligații nu sunt doar proceduri administrative, ci ar trebui văzute ca un fel de contract social între guvern și companii. Companiile au responsabilitatea de a sprijini adaptarea forței de muncă străine la societatea japoneză ca o contraprestație pentru obținerea forței de muncă. Înțelegerea completă a acestui aspect și integrarea sistemului de asistență și a costurilor asociate în planul de afaceri sunt cheia pentru utilizarea eficientă a sistemului.

Compararea tipurilor de viză: Care este cea mai potrivită alegere?

Fiecare tip de viză de rezidență pe care l-am explicat până acum are scopuri și cerințe diferite. Pentru a alege tipul de viză de rezidență cel mai potrivit nevoilor de angajare ale companiei dvs., este esențial să comparați caracteristicile acestora în mod transversal și să luați decizii strategice. De exemplu, tipul de viză de rezidență pe care ar trebui să-l alegeți pentru un specialist înalt calificat care se ocupă de strategia de marketing la sediul central și pentru personalul de bucătărie și servire necesar la deschiderea unei noi locații diferă fundamental. Tabelul de mai jos compară și rezumă caracteristicile principalelor tipuri de vize de rezidență pentru muncă utilizate în industria alimentară. Utilizați acest tabel pentru a evalua în mod cuprinzător avantajele și dezavantajele fiecărui tip de viză, precum și obligațiile impuse companiei.

După cum este evident din această comparație, dacă doriți să angajați personal cu competențe specializate și de management și care deține educație sau experiență profesională în domenii relevante, atunci “Tehnologie, Cunoștințe Umaniste și Afaceri Internaționale” devine o opțiune. Pe de altă parte, dacă doriți să asigurați un bucătar cu abilități avansate într-o anumită bucătărie străină, “Competențe” este singura opțiune. În plus, dacă doriți să angajați personal care să se ocupe de activitățile esențiale de operare a unui restaurant, cum ar fi bucătăria, servirea și managementul magazinului, atunci “Competențe Specifice” reprezintă cea mai practică și eficientă soluție. Totuși, atunci când utilizați “Competențe Specifice”, este necesar să înțelegeți pe deplin obligațiile legale unice impuse companiei, cum ar fi implementarea unui plan de suport și aderarea la un consiliu consultativ, și să pregătiți infrastructura și costurile necesare pentru aceasta.

Proceduri specifice pentru angajarea străinilor în Japonia

După ce ați decis să angajați un talent străin, pentru ca acea persoană să înceapă să lucreze legal în Japonia, este necesar să urmați procedurile oficiale stabilite de Legea Imigrației japoneze. Procesul de procedură variază semnificativ în funcție de dacă persoana străină în cauză locuiește în străinătate sau dacă deja se află în Japonia cu un alt tip de statut de rezidență.

Angajarea cetățenilor străini rezidenți în străinătate: Aplicarea pentru ‘Certificatul de Elibilitate pentru Rezidență’ în Japonia

Când angajați un cetățean străin care locuiește în străinătate pentru a-l aduce și a-l angaja în Japonia, trebuie să aplicați pentru ‘Certificatul de Elibilitate pentru Rezidență’ (Certificate of Eligibility: COE). Această procedură este reglementată de articolul 7-2 al Legii Imigrației Japoneze. COE confirmă, printr-o examinare preliminară efectuată de Ministrul Justiției, că activitățile pe care străinul intenționează să le desfășoare în Japonia corespund cerințelor pentru statutul de rezidență. Acest certificat facilitează emiterea rapidă a vizei la consulatele din străinătate și inspecția la sosirea în Japonia.

Fluxul general al procedurii este următorul:

1. Compania și cetățeanul străin încheie un contract de muncă.
2. Compania din Japonia acționează ca agent și aplică pentru ‘Certificatul de Elibilitate pentru Rezidență’ la Biroul Regional de Imigrație care are jurisdicție asupra locației companiei.
3. În urma evaluării, dacă este aprobat, COE va fi emis. Perioada standard de evaluare este de aproximativ 1-3 luni.
4. Compania trimite originalul COE (sau COE electronic) cetățeanului străin care se află în străinătate.
5. Cetățeanul străin aplică pentru o viză la ambasada sau consulatul Japoniei din țara sa, atașând COE.
6. După emiterea vizei, cetățeanul intră în Japonia. Perioada de valabilitate a COE este de 3 luni de la emitere, și trebuie să intre în Japonia în acest interval.

Documentele necesare pentru aplicare variază în funcție de statutul de rezidență vizat (cum ar fi ‘Tehnologie, Cunoștințe Umaniste și Afaceri Internaționale’, ‘Aptitudini’, ‘Aptitudini Specifice’ etc.), dar în general sunt solicitate următoarele:

• Formularul de aplicare pentru ‘Certificatul de Elibilitate pentru Rezidență’
• Fotografia aplicantului
• Plic pentru răspuns
• Certificatul de înregistrare al companiei care angajează și documentele financiare recente
• Documente care atestă educația și experiența profesională a aplicantului (certificat de absolvire, certificat de angajare etc.)
• Copie a contractului de muncă

Este extrem de important să verificați cele mai recente formulare de aplicare și detaliile documentelor necesare pe site-ul oficial al Agenției de Imigrație și Rezidență din Japonia.

Referință: Agenția de Imigrație și Rezidență din Japonia: ‘Aplicarea pentru Certificatul de Elibilitate pentru Rezidență’

Când angajați străini rezidenți în Japonia: Cererea de „Permisiune de Schimbare a Statutului de Rezidență”

Când angajați un străin care deja se află în Japonia cu un anumit statut de rezidență, cum ar fi cel de student sau alte vize de muncă, și activitatea pe care urmează să o desfășoare nu este permisă de actualul statut de rezidență, este necesar să aplicați pentru „Permisiunea de Schimbare a Statutului de Rezidență”. Această procedură se bazează pe articolul 20 din Legea Japoneză a Imigrației. Un exemplu ar fi angajarea unui student străin care a absolvit o universitate din Japonia ca viitor supervisor de magazin sub calificarea de „Tehnologie, Cunoștințe Umaniste și Afaceri Internaționale”.

Fluxul general al procedurii este următorul:

1. Încheiați un contract de muncă între companie și străin.
2. Străinul însuși aplică ca solicitant la Biroul Regional de Imigrație care are jurisdicție asupra locului său de rezidență pentru „Permisiunea de Schimbare a Statutului de Rezidență”. În principiu, nu se acceptă reprezentanți, dar avocații, consultanții administrativi sau personalul instituției gazdă care au primit aprobarea necesară pot acționa ca „reprezentanți autorizați” pentru a efectua procedura în numele solicitantului.
3. În urma evaluării, dacă este aprobat, se va emite un card de rezidență nou care indică noul statut de rezidență. Perioada standard de evaluare este de aproximativ două săptămâni până la o lună.

Cel mai important aspect al acestei cereri este să o efectuați înainte de expirarea perioadei de rezidență a statutului actual. Chiar dacă perioada de rezidență expiră în timpul evaluării, dacă cererea este în curs, există o perioadă specială care permite continuarea legală a șederii pentru maximum două luni de la data expirării.

Documentele necesare variază în funcție de statutul de rezidență actual și cel dorit, dar, similar cu aplicarea pentru COE, documentele de bază includ formularul de cerere, raportul legal al companiei, dovezi ale educației și experienței profesionale ale persoanei și contractul de muncă.

Referință: Agenția de Servicii de Imigrație din Japonia: „Cererea de Permisiune de Schimbare a Statutului de Rezidență”

Aspecte legale deosebit de importante pentru companii

Pentru a asigura succesul angajării străinilor, este esențial nu doar să gestionăm procedurile de obținere a statutului de rezidență, dar și să respectăm reglementările legale conexe și să stabilim un sistem de management al riscurilor potențiale.

În primul rând, trebuie să subliniem din nou riscul legat de “infracțiunea de încurajare a muncii ilegale”. Aceasta se aplică atunci când o companie angajează străini peste limitele permise de statutul lor de rezidență sau când angajează străini care rămân în țară ilegal după expirarea perioadei de rezidență. Scuzele precum necunoașterea nu sunt acceptate, iar compania și persoanele responsabile pot fi supuse sancțiunilor penale. Prin urmare, este esențial să verificăm cu atenție cardul de rezidență la momentul angajării și să gestionăm cu strictețe perioada de rezidență după angajare.

În al doilea rând, există obligația de a înrola angajații în asigurările sociale și de muncă. Chiar și pentru angajații de altă naționalitate, dacă îndeplinesc cerințele de aderare, cum ar fi numărul de ore sau de zile de muncă, există o obligație legală de a-i înrola în asigurările de sănătate, pensii, șomaj și accidente de muncă, la fel ca pentru angajații japonezi. Nerespectarea acestor proceduri poate duce la sancțiuni și amenzi pentru încălcarea legilor.

În al treilea rând, este utilizarea strategică a “scrisorii de motivare a angajării”. Deși nu este un document obligatoriu de depus în cadrul cererii de statut de rezidență, joacă un rol extrem de important în evaluarea autorităților de imigrație. Scrisoarea de motivare explică în mod concret și logic de ce este necesar să angajezi un anumit străin în locul unui japonez, și cum competențele și abilitățile specifice ale persoanei sunt esențiale pentru activitățile companiei. În special pentru statutul de rezidență care cere o legătură strictă între conținutul muncii și specializarea persoanei, cum ar fi “Tehnologie, Cunoștințe Umaniste și Afaceri Internaționale”, o scrisoare de motivare convingătoare poate fi decisivă în rezultatul evaluării. La redactarea acestui document, este necesar să acordăm o atenție deosebită pentru a evita orice contradicții cu alte documente depuse, cum ar fi CV-ul sau contractul de muncă.

Concluzie

În industria ospitalității din Japonia, forța de muncă străină a devenit o prezență esențială pentru creșterea și supraviețuirea afacerilor. Totuși, angajarea acestora se bazează pe reguli complexe și stricte stabilite de “Legea japoneză privind controlul imigrației și recunoașterea refugiaților”. Așa cum am detaliat în acest articol, principalele vize de muncă, cum ar fi “Tehnologie, Cunoștințe Umaniste și Afaceri Internaționale”, “Competențe” și “Competențe Specifice”, diferă semnificativ în ceea ce privește profilul candidaților vizați, domeniul de activitate permis și obligațiile impuse companiilor. Managerii de companii trebuie să înțeleagă profund aceste diferențe legale și să aleagă cu perspicacitate calificările de rezidență potrivite strategiei de afaceri și nevoilor de recrutare ale companiei lor. Pentru a evita riscurile legate de întârzierile procedurale, refuzul autorizațiilor și, mai grav, munca ilegală, este esențial să se dispună de cunoștințe precise bazate pe legislația actuală și de o abordare prudentă în practica de afaceri.

Cabinetul de Avocatură Monolith este o firmă de avocatură cu expertiză profundă în domeniile IT, internet și afaceri. De-a lungul anilor, am oferit asistență juridică legată de angajarea străinilor pentru numeroși clienți din Japonia. Cabinetul nostru include avocați și personal care dețin calificări juridice străine și vorbesc engleza, având o vastă experiență în abordarea provocărilor juridice complexe din mediul de afaceri internațional. De la aplicarea pentru calificările de rezidență până la crearea contractelor de muncă și construirea unui sistem de conformitate, suntem capabili să susținem puternic strategia de angajare a străinilor a companiei dumneavoastră din punct de vedere juridic. Dacă aveți întrebări legate de această temă, vă rugăm să contactați cabinetul nostru pentru consultanță.