Divizarea companiilor în cadrul legislației societăților comerciale din Japonia: o analiză detaliată a tipurilor, procedurilor și excepțiilor

Divizarea companiei conform Legii Companiilor din Japonia (2005) este un instrument puternic pentru realizarea reorganizării afacerilor și eficientizarea managementului. Aceasta se referă la acțiuni de reorganizare care separă și independizează anumite departamente sau le transferă către alte companii. Divizarea companiei este utilizată într-o gamă largă de strategii de management, cum ar fi selecția și concentrarea afacerilor, reorganizarea internă a grupului, lansarea de noi afaceri și separarea afacerilor neprofitabile. Baza legală este clar stabilită în Legea Companiilor din Japonia, care impune proceduri stricte. În acest articol, vom explica tipurile specifice de divizare a companiei conform Legii Companiilor din Japonia, procedurile detaliate, protecția drepturilor acționarilor și creditorilor implicați, precum și excepțiile precum divizarea simplificată și divizarea prescurtată, având în vedere aspectele practice. Divizarea companiei nu implică doar transferul de active și pasive, ci și transferul cuprinzător al drepturilor și obligațiilor legate de afacere, inclusiv contractele de muncă, diverse autorizații și relațiile comerciale. Totuși, principiul transferului cuprinzător include proceduri excepționale pentru protejarea părților interesate, cum ar fi acționarii, creditorii și angajații. Îndeplinirea corespunzătoare a acestor proceduri este esențială pentru a asigura validitatea legală a divizării companiei și pentru a evita conflictele viitoare. Acest articol își propune să fie un ajutor pentru acționarii, managerii sau membrii departamentului juridic al companiilor care iau în considerare divizarea companiei conform Legii Companiilor din Japonia, pentru a aprofunda înțelegerea practică.

Prezentare generală și tipuri de divizări ale companiilor în Japonia

Divizarea companiei, conform Legii Companiilor din Japonia, este definită ca o acțiune de reorganizare prin care o societate pe acțiuni sau o societate cu răspundere limitată (compania divizată) transferă toate sau o parte din drepturile și obligațiile sale legate de afaceri către o altă companie (compania succesoare) sau către o companie nou-înființată prin divizare (compania înființată) (Legea Companiilor din Japonia, articolul 2, punctele 29 și 30). Scopul principal al acestei acțiuni este eficientizarea managementului, specializarea și centralizarea anumitor departamente de afaceri, sau înființarea de proiecte comune cu alte companii, pentru a răspunde mediului economic în continuă schimbare.

Există două tipuri principale de divizări ale companiilor: “divizarea prin absorbție” și “divizarea prin înființare”.

Divizare prin Absorbție în Japonia

Divizarea prin absorbție este un tip de divizare a companiei în care o companie existentă (compania divizată) transferă toate sau o parte din drepturile și obligațiile sale legate de afaceri către o altă companie deja înființată (compania succesoare). Această metodă este utilizată pentru a transfera un anumit departament de afaceri către o altă companie existentă, facilitând realocarea afacerii și utilizarea eficientă a resurselor de management. Spre deosebire de transferul de afaceri, în divizarea prin absorbție, drepturile și obligațiile transferate sunt mutate în mod cuprinzător, eliminând necesitatea transferului individual al contractelor. Acest lucru permite o reorganizare rapidă a afacerii.

Divizare prin Înființare

Divizarea prin înființare este un tip de divizare a companiei în care o companie existentă (compania divizată) transferă toate sau o parte din drepturile și obligațiile sale legate de afaceri către o companie nou înființată (compania înființată). Această metodă este utilizată atunci când se dorește independența unei anumite afaceri sau înființarea unei noi companii specializate. Data la care divizarea prin înființare devine efectivă este considerată a fi data înregistrării înființării noii companii, conform articolului 764, alineatul 1 din Legea Companiilor din Japonia. Această metodă este deosebit de eficientă atunci când se dorește construirea unei noi entități de afaceri fără a fi constrâns de structura organizațională existentă.

Clasificarea Metodelor de Transfer al Compensației

Divizarea companiei este clasificată și în funcție de metoda de transfer al compensației.

Divizare de Tip Filială (Divizare Materială)

Divizarea de tip filială, cunoscută și sub numele de “divizare materială,” se referă la o divizare în care acțiunile oferite ca și compensație sunt primite de către compania care transferă afacerea (compania divizată) însăși. Compania care preia afacerea oferă acțiuni sau bani companiei divizate. Această metodă este adoptată cu scopul de a transforma afacerea într-o filială sau de a transfera afacerea către o altă companie, permițând companiei divizate să primească compensația și să o reinvestească. Prin primirea compensației pentru afacerea transferată, compania divizată poate asigura capital nou și poate întări structura de management.

Divizare de Tip Distribuție (Divizare Umană)

Divizarea de tip distribuție, cunoscută și sub numele de “divizare umană,” se referă la o divizare în care acțiunile oferite ca și compensație sunt primite direct de către acționarii companiei divizate. Astfel, acționarii companiei divizate devin adesea acționari ai companiei care preia afacerea, caracterizându-se prin faptul că beneficiile sunt returnate direct acționarilor. Totuși, Legea Companiilor din Japonia a abolit reglementările privind această divizare de tip distribuție în mai 2006 (Heisei 18). În prezent, pentru a obține efecte similare cu divizarea de tip distribuție, se utilizează metoda de a efectua o divizare de tip filială, urmată de distribuirea acțiunilor primite de compania divizată către acționari. Această modificare legislativă este importantă pentru a înțelege conceptul de divizare umană din vechiul Cod Comercial și abordarea practică din actuala Lege a Companiilor. Este esențial să se facă o distincție clară între acest context istoric și tratamentul legal actual pentru a evita confuziile atunci când se întâlnesc documente vechi sau expresii tradiționale.

Procedura de Divizare a Companiei în Japonia

Divizarea companiei, datorită naturii sale juridice, este reglementată de proceduri stricte conform Legii Companiilor din Japonia. Respectarea corespunzătoare a acestor proceduri este esențială pentru a asigura validitatea divizării și pentru a proteja drepturile părților implicate.

Crearea Contractului de Divizare și a Planului de Divizare

În cazul unei divizări prin absorbție, compania care se divizează și compania succesoare trebuie să încheie un “Contract de Divizare prin Absorbție” conform articolului 757 din Legea Companiilor din Japonia. Acest contract trebuie să includă elementele obligatorii specificate în articolul 758 din aceeași lege. Printre principalele elemente se numără denumirea și adresa companiei care se divizează și a companiei succesoare, detalii despre activele, datoriile, contractele de muncă și alte drepturi și obligații pe care compania succesoare le va prelua de la compania care se divizează, detalii despre compensațiile oferite (cum ar fi acțiuni ale companiei succesoare, obligațiuni, drepturi de subscriere la acțiuni noi), și data la care divizarea prin absorbție va intra în vigoare. Detaliile privind drepturile și obligațiile preluate sunt adesea atașate ca un document separat, denumit “Tabelul Detaliat al Drepturilor și Obligațiilor Preluate”.

În cazul unei divizări prin înființare, compania care se divizează trebuie să elaboreze un “Plan de Divizare prin Înființare” conform articolului 762 din Legea Companiilor din Japonia. Acest plan trebuie să includă elementele obligatorii specificate în articolul 763 din aceeași lege. Printre principalele elemente se numără scopul noii companii, denumirea, sediul social, numărul total de acțiuni ce pot fi emise, numele directorilor inițiali, detalii despre activele, datoriile, contractele de muncă și alte drepturi și obligații pe care noua companie le va prelua, precum și numărul și metoda de calcul a acțiunilor noii companii care vor fi oferite companiei care se divizează ca și compensație.

Aceste contracte de divizare și planuri de divizare nu sunt doar documente formale. Deoarece divizarea companiei implică o preluare cuprinzătoare a drepturilor și obligațiilor legate de afaceri, este extrem de important să se clarifice ce va fi preluat și ce nu, pentru a preveni apariția unor conflicte viitoare. Aceste documente servesc, în esență, ca “planuri” pentru transferul afacerii. În special, domeniul de aplicare al preluării contractelor de muncă și al anumitor datorii este strâns legat de procedurile de protecție a lucrătorilor și a creditorilor, care vor fi discutate ulterior, și necesită o analiză extrem de detaliată și atentă. Dacă acest “plan” este incomplet sau neclar, riscul apariției unor probleme sau conflicte neașteptate, cum ar fi “datorii care ar fi trebuit preluate nu au fost” sau “există probleme cu transferul contractelor de muncă”, crește semnificativ.

Procedura de Dezvăluire Prealabilă în Japonia

Atunci când se efectuează o divizare a companiei, fiecare companie implicată trebuie să păstreze la sediul principal, un document sau o înregistrare electronică care conține contractul de divizare prin absorbție sau planul de divizare nou creat, precum și alte aspecte stabilite de ordinul Ministerului Justiției. Acest document trebuie să fie disponibil cu două săptămâni înainte de adunarea generală a acționarilor sau de la data notificării sau anunțului către creditori și acționari, până la șase luni după data la care divizarea devine efectivă (conform Articolelor 782, 794 și 803 din Legea Companiilor din Japonia). Acționarii și creditorii companiei pot solicita să consulte aceste documente de dezvăluire prealabilă sau să primească copii complete sau parțiale ale acestora (conform Articolelor 782 alineatul 3, 794 alineatul 3 și 803 alineatul 3 din Legea Companiilor din Japonia).

Documentele de dezvăluire prealabilă includ conținutul contractului de divizare prin absorbție sau al planului de divizare nou creat, aspecte legate de echitatea compensației pentru divizare și detalii despre evenimentele semnificative care au avut loc după sfârșitul ultimului exercițiu financiar. Transparența acestei dezvăluiri de informații este esențială pentru ca părțile interesate să înțeleagă pe deplin condițiile divizării companiei și să ia decizii informate cu privire la exercitarea drepturilor lor. Prin furnizarea de informații adecvate, acționarii și creditorii pot evalua cum va afecta divizarea companiei interesele lor și pot decide dacă să exercite dreptul de a solicita cumpărarea acțiunilor de către acționarii opozanți sau să inițieze proceduri de obiecție ale creditorilor, dacă este necesar.

Aprobarea prin Rezoluție la Adunarea Generală a Acționarilor în Japonia

În Japonia, divizarea unei companii necesită, în principiu, obținerea aprobării printr-o rezoluție specială la adunarea generală a acționarilor fiecărei companii implicate, înainte de ziua anterioară datei de intrare în vigoare a divizării (conform Articolului 309, Paragraful 2, Punctul 12, Articolului 795, Paragraful 1 și Articolului 804 din Legea Companiilor din Japonia). O rezoluție specială se referă la o decizie care necesită prezența acționarilor ce dețin majoritatea drepturilor de vot și aprobarea a cel puțin două treimi din drepturile de vot ale acționarilor prezenți. Notificarea convocării adunării generale a acționarilor trebuie, în principiu, să fie efectuată cu cel puțin două săptămâni înainte de data desfășurării adunării (conform Articolului 299, Paragraful 1 din Legea Companiilor din Japonia).

Aprobarea prin rezoluție la această adunare generală a acționarilor este extrem de importantă pentru a asigura legalitatea și legitimitatea divizării companiei, deoarece aceasta poate avea un impact semnificativ asupra intereselor economice ale acționarilor. În special din perspectiva protecției acționarilor minoritari, această procedură de aprobare este aplicată cu strictețe. Aprobarea la adunarea generală a acționarilor reprezintă o manifestare a deciziei de management că divizarea companiei servește intereselor generale ale acționarilor și constituie baza legală pentru continuarea procedurilor ulterioare.

Dreptul de a solicita răscumpărarea acțiunilor de către acționarii opozanți în Japonia

Atunci când o companie planifică o reorganizare care ar putea afecta interesele sau drepturile acționarilor, acționarii care se opun acestei reorganizări au dreptul de a solicita companiei să le răscumpere acțiunile la un preț echitabil (dreptul de a solicita răscumpărarea acțiunilor), conform articolului 116 alineatul 1, articolului 785 alineatul 1 și articolului 806 alineatul 1 din Legea Companiilor din Japonia.

Acționarii opozanți care pot exercita acest drept sunt, în principiu, cei care notifică compania despre opoziția lor față de divizarea companiei înainte de adunarea generală a acționarilor și care votează împotriva divizării la acea adunare (articolul 116 alineatul 2 punctul 1, articolul 785 alineatul 2 punctul 1 și articolul 806 alineatul 2 punctul 1 din Legea Companiilor din Japonia). Totuși, dacă acționarii nu pot exercita dreptul de vot la adunarea generală sau dacă adunarea nu are loc, notificarea prealabilă de opoziție și votul împotrivă nu sunt necesare.

Procedura de exercitare a dreptului de a solicita răscumpărarea acțiunilor se desfășoară în următoarele etape:

1. Notificarea sau anunțul companiei: Compania trebuie să notifice sau să anunțe acționarii cu privire la reorganizare și la aspectele legate de dreptul de răscumpărare cu cel puțin 20 de zile înainte de data efectivă (articolul 116 alineatul 3, articolul 785 alineatul 3, articolul 806 alineatul 3 și alineatul 4 din Legea Companiilor din Japonia).
2. Notificarea prealabilă de opoziție de către acționari: Acționarii care intenționează să își exercite dreptul trebuie să notifice compania despre opoziția lor față de propunere înainte de adunarea generală a acționarilor.
3. Votul împotrivă la adunarea generală a acționarilor: Acționarii trebuie să participe la adunarea generală și să voteze împotriva propunerii vizate.
4. Exercitarea dreptului de a solicita răscumpărarea acțiunilor: Acționarii trebuie să depună o notificare de solicitare a răscumpărării acțiunilor la companie în termen de 20 de zile de la primirea notificării sau anunțului companiei (articolul 116 alineatul 4, articolul 785 alineatul 4, articolul 806 alineatul 5 din Legea Companiilor din Japonia). Această solicitare trebuie făcută în perioada cuprinsă între 20 de zile înainte de data efectivă și ziua anterioară acesteia.
5. Negocierea prețului de răscumpărare: După data efectivă, acționarii și compania negociază prețul “echitabil” al acțiunilor. Perioada de negociere este stabilită la 30 de zile de la data efectivă (articolul 117 alineatul 1, articolul 786 alineatul 1, articolul 807 alineatul 1 din Legea Companiilor din Japonia).
6. Cererea de stabilire a prețului la tribunal: Dacă negocierile nu se finalizează în termen de 30 de zile de la data efectivă, acționarii sau compania pot depune o cerere de stabilire a prețului la tribunal în următoarele 30 de zile (de la a 31-a zi până la a 60-a zi de la data efectivă) (articolul 117 alineatul 2, articolul 786 alineatul 2, articolul 807 alineatul 2 din Legea Companiilor din Japonia).

Dreptul de a solicita răscumpărarea acțiunilor funcționează ca o măsură finală pentru protejarea intereselor economice ale acționarilor. Această procedură este complexă și are termene stricte, astfel încât acționarii trebuie să înțeleagă pe deplin aceste cerințe și termene și să răspundă corespunzător atunci când iau în considerare exercitarea dreptului lor.

Procedura de Opoziție a Creditorilor

Divizarea companiei poate influența relațiile de succesiune ale datoriilor companiei divizate, de aceea, procedurile de protecție a creditorilor sunt impuse de Legea Companiilor din Japonia (Articolul 789 și Articolul 810 din Legea Companiilor din Japonia). Această procedură este extrem de importantă pentru a asigura validitatea divizării companiei.

Procedura de protecție a creditorilor se desfășoară conform următorului flux:

1. Publicarea în Monitorul Oficial: Companiile implicate în divizare trebuie să anunțe în Monitorul Oficial intenția de a efectua divizarea, acceptarea opozițiilor din partea creditorilor, modificările capitalului și datoriilor, documentele contabile, precum și numele și sediul companiilor implicate. Acest anunț trebuie făcut cu cel puțin o lună înainte de data efectivă, pentru a oferi creditorilor o perioadă de cel puțin o lună pentru a depune opoziții.
2. Notificarea individuală a creditorilor cunoscuți: Pe lângă anunțul din Monitorul Oficial, compania trebuie să notifice individual creditorii cunoscuți despre intenția de a efectua divizarea și despre dreptul lor de a depune opoziții. Totuși, dacă statutul prevede anunțuri în ziarele zilnice sau anunțuri electronice, notificarea individuală poate fi omisă.
3. Primirea și gestionarea opozițiilor: Dacă sunt depuse opoziții în perioada alocată, compania trebuie să plătească creditorului respectiv, să ofere garanții adecvate sau să încredințeze proprietăți corespunzătoare unei companii de încredere, cu scopul de a asigura plata creditorului respectiv (Articolul 789, alineatul 5 și Articolul 810, alineatul 1, punctul 5 din Legea Companiilor din Japonia). Totuși, dacă se consideră că divizarea companiei nu va afecta creditorul respectiv, această obligație nu se aplică. Dacă nu sunt depuse opoziții, se consideră că compania a obținut acordul creditorilor și poate continua cu divizarea.

Dacă există deficiențe în această procedură de protecție a creditorilor, divizarea companiei poate fi declarată nulă. Prin urmare, gestionarea atentă a programului procedurii, în special asigurarea unei perioade de opoziție de cel puțin o lună, este esențială pentru succesul divizării companiei.

Înregistrare

După intrarea în vigoare a divizării companiei, companiile implicate trebuie să efectueze procedurile de înregistrare prescrise. În cazul unei divizări prin absorbție, trebuie să se solicite înregistrarea modificărilor pentru compania divizată și pentru compania succesoare în termen de două săptămâni de la data intrării în vigoare (conform Articolului 921 din Legea Companiilor din Japonia). În cazul unei divizări prin înființare, este necesar să se solicite înregistrarea modificărilor pentru compania divizată și înregistrarea înființării noii companii în termen de două săptămâni de la data intrării în vigoare (conform Articolului 924 din Legea Companiilor din Japonia).

Data intrării în vigoare a divizării prin înființare este considerată a fi data înregistrării înființării noii companii (conform Articolului 764, alineatul 1 din Legea Companiilor din Japonia). Prin efectuarea acestor înregistrări, divizarea companiei devine efectivă și se îndeplinesc cerințele de opozabilitate față de terți. Procedurile de înregistrare reprezintă etapa finală pentru finalizarea legală a divizării companiei și publicarea conținutului acesteia, iar realizarea lor la timp și cu acuratețe este esențială pentru a asigura stabilitatea legală a divizării companiei.

Procedura de Dezvăluire Ulterioară

După intrarea în vigoare a divizării companiei, compania divizată și compania succesoare (în cazul unei divizări noi, compania nou-înființată) trebuie să întocmească, fără întârziere de la data intrării în vigoare, un document sau un înregistrare electronică (document de dezvăluire ulterioară) care să conțină anumite informații referitoare la divizarea companiei. Aceste documente trebuie păstrate la sediul central pentru a răspunde cererilor de consultare sau de eliberare a copiilor de către acționari și creditori, conform Legii Companiilor din Japonia (articolele 801, 811 și 815).

Documentele de dezvăluire ulterioară includ data la care divizarea companiei a intrat în vigoare, informații referitoare la drepturile și obligațiile transferate, și detalii privind compensarea. Această procedură joacă un rol important în menținerea transparenței, permițând părților interesate să verifice în mod continuu conținutul divizării chiar și după finalizarea acesteia, contribuind astfel la prevenirea apariției unor îndoieli sau conflicte viitoare.

Procedurile privind transferul contractelor de muncă în Japonia

Divizarea unei companii implică și transferul contractelor de muncă, astfel că, din perspectiva protecției lucrătorilor, proceduri speciale sunt stabilite prin „Legea privind transferul contractelor de muncă în cazul divizării companiei” (denumită în continuare „Legea transferului contractelor de muncă”).

Compania care se divizează trebuie, conform Legii transferului contractelor de muncă, să notifice în scris lucrătorii care sunt implicați în principal în activitatea ce urmează a fi divizată, cu cel puțin două săptămâni înainte de data la care divizarea devine efectivă. Notificarea trebuie să includă intenția de a efectua divizarea, o prezentare generală a activității care va fi transferată, existența sau nu a transferului contractului de muncă, precum și denumirea companiei succesoare (sau a noii companii). De asemenea, dacă există un acord colectiv de muncă cu un sindicat, este necesară notificarea cu privire la existența sau domeniul de aplicare al transferului acestui acord.

Conform Legii transferului contractelor de muncă, dacă un anumit lucrător își exprimă obiecția, există posibilitatea ca, în ziua în care divizarea devine efectivă, transferul sau netransferul contractului de muncă să fie contestat. Compania care se divizează trebuie să stabilească o perioadă (de cel puțin 13 zile de la data notificării până la termenul limită pentru obiecții) în care să accepte obiecțiile lucrătorilor.

Consultările cu lucrătorii privind transferul contractelor de muncă, prevăzute la articolul 5 din Legea transferului contractelor de muncă (așa-numitele „consultări de la articolul 5”), reprezintă o procedură importantă care influențează valabilitatea transferului contractelor de muncă. Dacă aceste consultări nu au loc deloc cu un anumit lucrător sau dacă explicațiile și conținutul consultărilor oferite de compania care se divizează sunt considerate extrem de insuficiente, lucrătorul respectiv poate contesta valabilitatea transferului contractului de muncă. În acest sens, decizia Curții Supreme din 12 iulie 2010 (cazul IBM Japonia privind divizarea companiei) a arătat că deficiențele în consultările de la articolul 5 pot afecta valabilitatea transferului contractului de muncă. Această decizie subliniază importanța nu doar a notificării formale, ci și a oferirii de explicații substanțiale și a desfășurării de consultări. Formarea unui acord armonios cu lucrătorii este direct legată de stabilitatea operațiunilor de afaceri după divizarea companiei, astfel că managerii trebuie să abordeze cu atenție aceste proceduri.

Notificarea către Comisia Japoneză pentru Comerț Echitabil

Atunci când se efectuează o divizare a unei companii care depășește o anumită dimensiune, poate fi necesară o notificare prealabilă către Comisia Japoneză pentru Comerț Echitabil, conform Legii Japoneze Antimonopol. Dacă este necesară notificarea, divizarea companiei nu poate fi efectuată timp de 30 de zile de la data notificării. Totuși, dacă Comisia Japoneză pentru Comerț Echitabil aprobă, această perioadă de interdicție poate fi redusă. De asemenea, în cazul în care una dintre companiile implicate deține mai mult de nouă zecimi din drepturile de vot ale celeilalte companii, și se încadrează în categoria „divizării prin absorbție între companii aparținând aceluiași grup de întreprinderi,” această notificare nu este necesară.

Prezentare generală a divizării simplificate și a divizării sumare

Legea companiilor din Japonia prevede “divizarea simplificată” și “divizarea sumară” ca excepții pentru a simplifica procedurile de divizare a companiilor. Aceste excepții permit omiterea rezoluției de aprobare a adunării generale a acționarilor atunci când sunt îndeplinite anumite condiții, accelerând astfel procesul de reorganizare a companiei.

Divizarea simplificată

Divizarea simplificată se referă la procedura de divizare prin absorbție care se desfășoară fără rezoluția adunării generale a acționarilor companiei divizate sau a companiei succesoare, în anumite cazuri.

• Cerințe pentru compania divizată: Dacă valoarea contabilă totală a activelor transferate către compania succesoare în cadrul divizării prin absorbție nu depășește o cincime din valoarea netă a activelor companiei divizate, aceasta poate omite rezoluția de aprobare a adunării generale a acționarilor (Legea companiilor din Japonia, articolul 784, alineatul 3, articolul 805). Aceasta se aplică atunci când impactul separării unei părți a afacerii este considerat minor pentru compania divizată.
• Cerințe pentru compania succesoare: Dacă valoarea contabilă totală a activelor oferite ca plată către compania divizată în cadrul divizării prin absorbție nu depășește o cincime din valoarea netă a activelor companiei succesoare, aceasta poate omite rezoluția de aprobare a adunării generale a acționarilor (Legea companiilor din Japonia, articolul 796, alineatul 2). De asemenea, se cere ca în compania succesoare să nu apară pierderi din divizare. Aceasta se aplică atunci când plata compensației este considerată minoră pentru compania succesoare.

Divizarea simplificată oferă avantajul simplificării procedurilor atunci când impactul asupra acționarilor este considerat mic, dar condițiile de aplicare sunt strict definite. Dacă aceste condiții nu sunt îndeplinite, se revine la principiul de bază și este necesară aprobarea adunării generale a acționarilor.

Divizarea sumară

Divizarea sumară se referă la divizarea prin absorbție care se desfășoară fără rezoluția adunării generale a acționarilor companiei controlate, în cazul în care una dintre companiile implicate deține cel puțin nouă zecimi din drepturile de vot ale celeilalte companii, existând astfel o “relație de control special” (Legea companiilor din Japonia, articolul 784, alineatul 1, articolul 796, alineatul 1).

Această divizare sumară se aplică atât atunci când compania controlată devine compania succesoare, cât și când devine compania divizată. Aceasta se datorează faptului că, în situațiile în care compania-mamă controlează efectiv compania-fiică, procedurile de aprobare în cadrul adunării generale a acționarilor pot deveni formale, astfel încât se urmărește eficientizarea procedurilor. Totuși, dacă compania succesoare controlată nu este o companie publică și acțiunile acesteia sunt oferite în cadrul divizării prin absorbție, divizarea prin absorbție nu poate fi realizată prin divizarea sumară (Legea companiilor din Japonia, articolul 796, alineatul 1, clauza de excepție).

Divizarea sumară contribuie semnificativ la eficientizarea și accelerarea procedurilor în cadrul reorganizărilor interne ale grupului. Datorită criteriului clar al relației de control special, evaluarea cerințelor de aplicare este relativ ușoară.

Precedente Juridice Referitoare la Divizarea Companiilor în Japonia

Divizarea companiilor, prin natura sa, influențează diverși părți interesate, ceea ce a dus la formarea unor precedente juridice privind legalitatea, domeniul de aplicare al succesiunii drepturilor și obligațiilor, precum și echitatea compensațiilor. Aici, ne vom concentra pe explicarea precedentelor juridice care nu se referă la interzicerea sau invalidarea divizării companiilor.

Precedente Juridice privind Succesiunea Datoriilor

În cadrul divizării companiilor, succesiunea cuprinzătoare a drepturilor și obligațiilor este regula generală, dar în anumite circumstanțe, poate fi recunoscută o succesiune excepțională a datoriilor.

• Succesiunea datoriilor prin continuarea utilizării denumirii comerciale: Decizia Curții Supreme din 29 octombrie 2013 a recunoscut aplicarea prin analogie a articolului 22 alineatul 1 din Legea Companiilor din Japonia (fostul articol 26 alineatul 1 din Codul Comercial) într-un caz în care o companie de operare a unui teren de golf a transferat afacerea către o companie nou-înființată prin divizare, lăsând în urmă datoria de restituire a depozitelor către membrii clubului de golf anterior, dar continuând să utilizeze denumirea comercială a clubului de golf anterior. Această decizie a confirmat responsabilitatea companiei nou-înființate față de membrii clubului de golf (creditori) pentru restituirea depozitelor. Hotărârea arată că, chiar și în absența menționării datoriilor în planul de divizare, succesorul afacerii poate fi responsabil pentru datoriile generate de activitatea sa dacă continuă să utilizeze denumirea comercială a cedentului. Aceasta se datorează faptului că utilizarea continuă a denumirii comerciale poate induce în eroare creditorii, făcându-i să creadă că entitatea de afaceri este aceeași, recunoscând astfel responsabilitatea din perspectiva protecției creditorilor.
• Succesiunea contractului de închiriere și datoriile de penalizare: Decizia Curții Supreme din 19 decembrie 2017 a stabilit că, într-un contract de închiriere a unei clădiri care prevedea că locatorul poate rezilia contractul și solicita penalități dacă locatarul schimbă substanțial partea contractantă, locatarul nu poate evita datoriile de penalizare pe motivul succesiunii poziției contractuale prin divizare prin absorbție. Această decizie, deși se referă la un caz specific, sugerează că succesiunea poziției contractuale prin divizarea companiei poate influența obligațiile de bună-credință între părțile contractante. Atunci când se ia în considerare divizarea unei companii, este esențial să se examineze în detaliu clauzele contractuale individuale și modul în care acestea sunt afectate de divizare.

Discuții privind Echitatea Compensațiilor

În cadrul divizării companiilor, este important ca compania divizată să primească o compensație adecvată pentru valoarea activelor transferate, din perspectiva protecției intereselor acționarilor și creditorilor. Totuși, în special în cazurile în care o companie aflată de facto în stare de faliment efectuează o divizare, există riscul ca aceasta să nu obțină o compensație adecvată, ceea ce poate duce la prejudicii neașteptate pentru creditori. Asigurarea echității compensațiilor și protecția creditorilor în astfel de situații rămân subiecte de discuție continuă. Evaluarea compensațiilor în cadrul divizării companiilor trebuie să fie obiectivă și rațională, deoarece influențează direct interesele economice ale părților interesate.

Concluzie

Divizarea companiilor conform Legii Companiilor din Japonia este un instrument juridic puternic care permite reorganizarea strategică a afacerilor. Există două tipuri principale: divizarea prin absorbție și divizarea prin înființare, fiecare fiind utilizată în funcție de obiectivele de management, cum ar fi realocarea afacerilor existente sau independența noilor afaceri. De asemenea, în funcție de metoda de distribuire a compensațiilor, divizarea se clasifică în divizare de tip filială și divizare de tip distribuție, cea din urmă fiind realizată sub forma „divizării fizice + dividend” conform legii actuale a companiilor.

Procedurile de divizare a companiilor în Japonia încep cu elaborarea unui contract sau plan de divizare, urmate de dezvăluirea prealabilă, aprobarea în adunarea generală a acționarilor, dreptul acționarilor opozanți de a solicita cumpărarea acțiunilor, procedurile de obiecție ale creditorilor, înregistrarea, dezvăluirea ulterioară și procedurile privind transferul contractelor de muncă. Aceste proceduri sunt strict reglementate de Legea Companiilor din Japonia pentru a proteja drepturile diverselor părți interesate, cum ar fi acționarii, creditorii și angajații, și pentru a asigura validitatea și transparența juridică a divizării companiilor. În special, în cazul transferului contractelor de muncă, este esențial ca notificările și consultările să fie efectuate corespunzător conform Legii Transferului Contractelor de Muncă, deoarece deficiențele pot afecta valabilitatea transferului. În plus, dacă sunt îndeplinite anumite condiții, simplificarea procedurilor, cum ar fi divizarea simplificată sau divizarea prescurtată, este permisă, facilitând o reorganizare rapidă.

Jurisprudența japoneză privind divizarea companiilor evidențiază aspecte complexe din practică, cum ar fi posibilitatea excepțională a transferului de datorii în raport cu principiul succesiunii universale și importanța consultărilor în transferul contractelor de muncă. Aceste cazuri subliniază importanța evaluării corecte a riscurilor juridice și a gestionării atente a relațiilor cu părțile interesate în planificarea și implementarea divizării companiilor.

Firma de avocatură Monolith are o experiență vastă în oferirea de servicii juridice legate de acest subiect pentru numeroși clienți din Japonia. Avem mai mulți avocați vorbitori de engleză cu calificări juridice străine, capabili să ofere suport specializat dintr-o perspectivă multidimensională pentru problemele juridice complexe legate de divizarea companiilor conform Legii Companiilor din Japonia. De la considerarea divizării companiilor, la implementarea procedurilor și abordarea problemelor juridice ulterioare, oferim servicii juridice cuprinzătoare pentru a sprijini reorganizarea eficientă a afacerilor clienților noștri.