Cum sunt protejate drepturile de autor în străinătate? Explicație despre două tratate internaționale

Chiar dacă aveți cunoștințe despre drepturile de autor în Japonia, modul în care se abordează drepturile de autor în străinătate poate fi foarte diferit. “Legea drepturilor de autor” diferă de la o țară la alta, astfel încât, atunci când utilizați opere de artă în străinătate, este important să înțelegeți și să respectați “Legea drepturilor de autor” a țării respective.

Acest articol explică conceptele de bază ale drepturilor de autor în străinătate și două tratate importante. Înainte de a utiliza opere de artă în străinătate, vă rugăm să luați în considerare aceste informații.

Ce este Legea Drepturilor de Autor

Drepturile de autor reprezintă drepturile acordate creatorului unei opere. Acestea există pentru a proteja interesele autorilor împotriva utilizării sau reproducerii neautorizate a operelor lor, inclusiv riscul de utilizare secundară fără permisiune prin diverse medii, cum ar fi internetul.

Autorii pot refuza utilizarea operelor lor de către terți și pot permite utilizarea acestora, fie contra cost, fie gratuit. De asemenea, este posibil să permită utilizarea operelor lor în condiții specifice.

Conform articolului 2, alineatul 1, punctul 1 al Legii Drepturilor de Autor, o operă este definită ca fiind “o expresie creativă a ideilor sau sentimentelor”, acoperind în principal domenii precum literatura, știința, arta și muzica. De exemplu, lucrările științifice, muzica, romanele, filmele, fotografiile, picturile, anime-urile și jocurile sunt incluse în această categorie.

Sursa: Agenția pentru Cultură | “Opere – Articolul 2 (Definiție)”[ja]

Este important de menționat că drepturile de autor sunt acordate automat la momentul creării operei, fără necesitatea înregistrării acesteia la vreo instituție.

În era internetului, drepturile de autor au devenit și mai relevante, subliniind importanța protejării acestora. Atunci când o companie difuzează informații, există riscul de a încălca drepturile de autor ale altora prin reproducere sau utilizare secundară fără permisiune, ceea ce face esențială înțelegerea drepturilor de autor.

Abordarea drepturilor de autor în străinătate

Mulți se întreabă cum sunt tratate în străinătate operele publicate în Japonia. În acest articol, vom explica în detaliu abordarea drepturilor de autor în străinătate, concentrându-ne în special pe acest aspect.

Drepturile de autor nu cunosc frontiere

Drepturile de autor asupra operelor din Japonia se aplică automat și în străinătate, deoarece drepturile de autor nu cunosc frontiere.

Există două tratate internaționale care protejează drepturile de autor la nivel mondial: Convenția de la Berna și Convenția Universală asupra Dreptului de Autor.

Japonia este membră a acestor tratate, iar Convenția de la Berna este semnată de 168 de țări, iar Convenția Universală asupra Dreptului de Autor de 100 de țări din întreaga lume. Prezența acestor tratate asigură protecția drepturilor de autor în mod similar în toate țările membre.

Pe de altă parte, în țările care nu sunt membre ale acestor tratate, drepturile de autor protejate în Japonia pot să nu aibă niciun efect. De exemplu, în Iran și Etiopia, care nu sunt membre ale acestor tratate, drepturile de autor din Japonia pot să nu aibă nicio valoare.

Totuși, pe lângă aceste tratate privind drepturile de autor, există și Acordul TRIPS, un tratat internațional care vizează protecția drepturilor de proprietate intelectuală (drepturi de proprietate intelectuală) legate de comerț. În țările membre ale acestui acord, drepturile de autor pot fi, de asemenea, eficace.

Perioada de protecție adoptată este cea mai scurtă

“70 de ani după moartea autorului” este perioada de protecție a drepturilor de autor stabilită de legea japoneză a drepturilor de autor, însă există țări în străinătate care au stabilit perioade diferite de protecție.

De exemplu, țările Uniunii Europene (UE), Statele Unite ale Americii și Australia au stabilit aceeași perioadă de protecție de 70 de ani după moarte ca și Japonia, dar în țări din Orientul Mijlociu precum Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită, Pakistan, precum și în Taiwan și Egipt, perioada este mai scurtă, de 50 de ani după moarte, iar în Mexic, perioada este cea mai lungă, de 100 de ani după moarte.

Deși drepturile de autor nu au frontiere, există diferite abordări privind perioada de protecție în diferite țări.

Pe de altă parte, fiecare tratat stabilește o perioadă minimă de protecție de bază. Perioadele minime de protecție stabilite de fiecare tratat sunt următoarele:

Conform Convenției de la Berna, este stabilită o perioadă minimă de protecție de 50 de ani după moartea autorului.

Convenția Universală asupra Dreptului de Autor stabilește o perioadă de protecție de 25 de ani după moartea autorului, dar aceasta este doar o perioadă minimă de protecție. Țările pot stabili perioade mai lungi de protecție. Tratatul prevede că, în principiu, trebuie să se acorde o protecție echivalentă cu cea internă și pentru operele din alte țări.

În cazul operelor străine, chiar dacă legea proprie a unei țări stabilește o perioadă de protecție de 25 de ani după moarte, în Japonia este necesar să se protejeze drepturile de autor pentru aceleași opere timp de 70 de ani după moarte.

Similar, chiar și pentru operele japoneze, dacă într-o altă țară este stabilită o perioadă de protecție de 25 de ani după moarte, în acea țară se va aplica protecția drepturilor de autor pentru 25 de ani după moarte.

De exemplu, în Japonia, operele unui autor egiptean sunt protejate de legea japoneză a drepturilor de autor, iar în Egipt, operele unui autor japonez sunt protejate de legea egipteană a drepturilor de autor.

Prin urmare, deoarece perioada de protecție a drepturilor de autor poate fi mai scurtă în unele țări, este important să fiți atenți când publicați opere în străinătate.

Standardele „operelor de artă” diferă de la o țară la alta

Este necesară prudență în ceea ce privește tratamentul și standardele operelor de artă în străinătate. Chiar dacă drepturile asupra unei opere de artă sunt protejate în Japonia, nu este garantat că aceleași drepturi vor fi protejate și în străinătate. Chiar și în cazul în care țara respectivă este membră a oricăruia dintre tratatele menționate, definiția unei opere de artă diferă de la o țară la alta.

Convenția de la Berna adoptă principiul „formalităților nule”, care stipulează că „nu este necesară nicio formalitate, cum ar fi înregistrarea, depunerea lucrării sau afișarea drepturilor de autor, pentru a deține și exercita drepturile de autor și drepturile conexe”. În Japonia și în multe alte țări, legile privind drepturile de autor se bazează pe acest principiu și sunt eficace.

Totuși, în trecut, acest principiu nu era valabil în Statele Unite, unde exista o perioadă în care drepturile de autor nu erau recunoscute dacă nu era afișat simbolul „©” (marca de copyright).

Aceasta se datorează faptului că, până de curând, Statele Unite adoptaseră un sistem în care „drepturile de autor erau recunoscute doar prin înregistrare la o agenție guvernamentală” (formalism), dar din anul Heisei 1 (1989), Statele Unite au semnat Convenția de la Berna și au adoptat principiul non-formalismului.

Sursa: Agenția pentru Cultură | Protecția operelor de artă străine[ja]

Admiterea sau neadmiterea la Convenția de la Berna și la Convenția Universală privind Drepturile de Autor, precum și reglementările privind recunoașterea ca operă de artă, variază de la o țară la alta, așa că este recomandat să vă informați în prealabil despre drepturile de autor în țara respectivă.

Două tratate internaționale privind drepturile de autor

În domeniul drepturilor de autor, există câteva tratate internaționale care promovează protecția rațională și consistentă a operelor de creație în fiecare țară. Aceste tratate stabilesc standarde minime de protecție, iar țările membre le aplică în jurisdicțiile lor, astfel încât drepturile de autor sunt protejate dincolo de frontiere.

Aici vom discuta despre două tratate reprezentative.

Convenția de la Berna

Convenția de la Berna (Berne Convention) este unul dintre cele mai vechi și mai importante tratate internaționale privind protecția drepturilor de autor.

Adoptată în 1886 în Berna, Elveția, cu o concentrare inițială pe țările europene, acest tratat care stabilește reguli internaționale privind drepturile de autor a fost revizuit de mai multe ori și, în prezent, este ratificat de aproximativ 180 de țări. Japonia a aderat la acest tratat în 1899 (anul Meiji 32), iar Statele Unite ale Americii în 1989.

Caracteristicile distinctive ale Convenției de la Berna includ “tratamentul național” și “principiul formalităților nule”.

Tratamentul național

Convenția de la Berna subliniază acordarea și protecția drepturilor egale pentru operele de creație străine, la fel ca pentru cele create de cetățenii țării gazdă.

Principiul formalităților nule

Convenția de la Berna stabilește principiul conform căruia drepturile de autor nu necesită niciun procedeu sau cerință specifică pentru a fi recunoscute. Drepturile de autor apar automat și opera de creație este protejată de drepturile de autor din momentul creării sale.

Tratatul Universal privind Drepturile de Autor

Tratatul Universal privind Drepturile de Autor a fost creat în 1952 la Geneva, Elveția, și a intrat în vigoare în 1955, inițiat de UNESCO și, prin urmare, este cunoscut și sub numele de Tratatul UNESCO. Japonia a semnat acest tratat în 1977.

La momentul creării Convenției de la Berna, țări precum Statele Unite ale Americii și țările din America Centrală și de Sud, care deja stabiliseră propriile tratate privind protecția drepturilor de autor, adoptaseră “principiul formalităților” (necesitatea înregistrării pentru recunoașterea drepturilor de autor) în locul “principiului formalităților nule” stabilit de Convenția de la Berna. Astfel, Tratatul Universal privind Drepturile de Autor a servit ca un pod între țările membre ale Convenției de la Berna.

Acest lucru înseamnă că, pentru operele de creație din țările membre ale Tratatului Universal privind Drepturile de Autor, este suficientă indicarea “numele autorului, anul publicării și simbolul ©” pentru a fi protejate în țările care adoptă principiul formalităților.

Promovarea protecției drepturilor de autor în străinătate

În final, vă prezentăm proiectul Agenției Japoneze pentru Afaceri Culturale privind promovarea protecției drepturilor de autor în străinătate.

Îmbunătățirea sistemului de drepturi de autor

Agenția pentru Afaceri Culturale implementează și susține dezvoltarea sistemului de drepturi de autor în regiunea Asia-Pacific (Proiectul de promovare și extindere a sistemului de drepturi de autor în regiunea asiatică).

Conținutul specific include:

• Organizarea de seminarii locale privind sistemul de drepturi de autor
• Organizarea de conferințe internaționale pe tema drepturilor de autor
• Implementarea de programe de formare în Japonia pentru sprijinirea dezvoltării sistemului

Printre altele.

De asemenea, arată o atitudine proactivă în elaborarea regulilor internaționale și în abordarea problemelor internaționale legate de drepturile de autor, depunând eforturi constante pentru a proteja operele autohtone prin participarea la negocieri pentru acorduri de parteneriat economic și discuții legate de Tratatul WIPO privind radiodifuziunea, printre alte inițiative.

Referință: Agenția pentru Afaceri Culturale | Promovarea protecției drepturilor de autor în străinătate[ja]

Sprijin pentru întărirea exercitării drepturilor

Agenția pentru Afaceri Culturale solicită întărirea aplicării legii în cazul încălcărilor drepturilor de autor prin intermediul guvernamental, efectuând în mod regulat consultări interguvernamentale, în special cu țările unde încălcările conținutului autohton sunt frecvente, pentru a asigura aplicarea adecvată a legii.

În plus, promovează dezvoltarea infrastructurii prin organizarea de seminarii de formare pentru personalul agențiilor de aplicare a legii, crearea unui manual de strategii împotriva încălcărilor drepturilor de autor în străinătate și stabilirea unor puncte de contact pentru consultanță.

Pentru detalii, vă rugăm să consultați linkul „Lista manualelor de strategii împotriva încălcărilor drepturilor de autor (versiuni piratate)”.

Include metode de combatere a încălcărilor drepturilor de autor în diferite țări și rapoarte de cercetare privind starea aplicării drepturilor de autor.

Referință: Încălcări ale drepturilor de autor (versiuni piratate) | Lista manualelor de strategii[ja]

Concluzie: Consultați un specialist pentru problemele de drepturi de autor transfrontaliere

Este un fapt că modul în care se abordează drepturile de autor variază de la o țară la alta. Există o necesitate de a cerceta în prealabil situația drepturilor de autor în țara vizată, inclusiv starea aderării la diverse tratate și regulile specifice fiecărei țări. De asemenea, trebuie să luați în considerare posibilitatea ca țările vizate să fie multiple, ceea ce ar putea complica gestionarea situației.

Vă recomandăm să consultați un specialist pentru gestionarea drepturilor de autor în străinătate.

Prezentarea măsurilor noastre

Cabinetul de avocatură Monolith este specializat în IT, având o experiență bogată atât în domeniul internetului, cât și în cel juridic. În ultimii ani, afacerile globale s-au extins semnificativ, iar necesitatea verificărilor legale efectuate de specialiști este în continuă creștere. Cabinetul nostru oferă soluții pentru problemele legate de dreptul internațional.

Domeniile de expertiză ale Cabinetului de avocatură Monolith: Drept internațional și afaceri externe[ja]