Explicarea clauzei dreptului de solicitare de conversie în contractele de investiții pentru startup-uri

“Contractul de investiții” este un contract încheiat între o companie și un investitor atunci când compania primește investiții. Contractul de investiții include o varietate de conținut, cum ar fi numărul și valoarea acțiunilor, condițiile de plată și altele.

Pentru a preveni diluarea acțiunilor preferențiale deținute de investitori, este important să se stabilească în mod corespunzător “clauza de drept de conversiune” în acest contract de investiții.

În acest articol, vom explica în detaliu ce drepturi sunt “dreptul de conversiune” acordat acționarilor preferențiali în contractul de investiții al unei startup-uri și ce conținut ar trebui stabilit în “clauza de drept de conversiune”.

Ce înseamnă “conversia” de la acțiuni preferențiale la acțiuni obișnuite

Dintre tipurile de acțiuni, acțiunile care au drepturi preferențiale în anumite probleme sunt numite “acțiuni preferențiale”. Acționarul care deține aceste acțiuni preferențiale (acționarul preferențial) are dreptul de a solicita companiei emitente să convertească aceste acțiuni preferențiale în acțiuni obișnuite, acest drept fiind numit “dreptul de solicitare a conversiei”.

Conform Legii societăților comerciale japoneze (Articolul 108, paragraful 1, punctul 5), este permisă emiterea de acțiuni de tip special pe care acționarul le poate solicita societății respective. Ca plată pentru achiziționarea acestor acțiuni, societatea poate oferi bani, obligațiuni, drepturi de subscriere la acțiuni noi, acțiuni obișnuite sau alte tipuri de acțiuni. Dreptul unei societăți de a achiziționa acțiuni preferențiale și de a oferi acțiuni obișnuite ca plată acționarului respectiv (adică, de a “conversia” acțiunilor preferențiale în acțiuni obișnuite) este numit “dreptul de solicitare a conversiei”, diferit de “dreptul de solicitare a achiziției”.

Dacă doriți să aflați mai multe despre “acțiunile de tip special” specificate în contractele de investiții ale startup-urilor, vă rugăm să consultați articolul de mai jos împreună cu acest articol.

https://monolith.law/corporate/issuance-of-class-shares[ja]

Când se exercită dreptul de conversie?

Când se exercită dreptul de conversie, acționarul respectiv pierde diversele drepturi asociate cu acțiunile preferențiale, deci în mod normal nu ne-am aștepta ca un acționar preferențial să exercite el însuși acest drept. Cu toate acestea, există cazuri limitate în care acesta poate fi exercitat, cum ar fi:

Când un startup face o ofertă publică inițială (IPO)

În Japonia, acțiunile care sunt listate public sau înregistrate la bursă sunt de obicei “acțiuni obișnuite”, deci când un startup face o IPO, este necesar să convertească în prealabil “acțiunile preferențiale” în “acțiuni obișnuite”.

Când un startup este achiziționat

Atunci când un startup se confruntă cu dificultăți în management și este achiziționat, cumpărătorul poate solicita eliminarea acțiunilor preferențiale, cerând acționarilor preferențiali să exercite dreptul de conversie. Cu toate acestea, în cazul achiziționării unui startup de succes, prețul acțiunilor ar trebui să crească, deci există posibilitatea ca acționarii preferențiali să obțină un avantaj mai mare prin conversia în acțiuni obișnuite.

Metoda de ajustare a valorii de conversie în clauza dreptului de solicitare a conversiei

Raportul de conversie la transformarea acțiunilor preferențiale în acțiuni obișnuite se numește “rata de conversie”. De obicei, rata de conversie la momentul emiterii acțiunilor preferențiale este stabilită la 1:1, dar dacă ulterior sunt efectuate divizări de acțiuni obișnuite sau alocări gratuite, numărul total de acțiuni obișnuite crește și valoarea pe acțiune scade (acțiunile se diluează). În acest caz, pentru a nu prejudicia interesele acționarilor preferențiali, este necesară o clauză de drept de solicitare a conversiei pentru ajustarea ratei de conversie.

De exemplu, în cazul în care acțiunile preferențiale de tip B sunt emise la o valoare mai mică decât suma plătită pentru acțiunile preferențiale de tip A deja emise (※), se stabilește o clauză pentru ajustarea valorii de conversie pentru a preveni diluarea.
(※) Această tip de finanțare este de obicei numit “down round”.

Există două metode principale de ajustare a valorii de conversie pentru a preveni diluarea: metoda “full ratchet” și metoda “media ponderată”.

Metoda Full Ratchet

O metodă avantajoasă pentru investitori este metoda Full Ratchet (Ajustare Full Ratchet). Această metodă presupune reducerea valorii de conversie la valoarea de emitere a acțiunilor preferențiale noi în cazul unui downround.

De exemplu, dacă valoarea inițială de conversie a acțiunilor preferențiale de tip A este de 1.000 de yeni, iar valoarea de emitere a acțiunilor preferențiale de tip B este de 500 de yeni, noua valoare de conversie va fi de 500 de yeni. Astfel, deținătorii de acțiuni preferențiale de tip A vor putea să le convertească în acțiuni obișnuite de două ori mai multe.

Metoda mediei ponderate

Metoda cea mai frecvent utilizată este metoda mediei ponderate (Weighted Average Adjustment), unde noua valoare de conversie poate fi calculată folosind următoarea formulă:

Noua valoare de conversie = Valoarea veche de conversie x【｛Numărul de acțiuni deja emise + (Numărul de acțiuni nou emise x Prețul de emisiune) ÷ Valoarea veche de conversie｝÷ (Numărul de acțiuni deja emise + Numărul de acțiuni nou emise)】

În plus, în funcție de definiția “numărului de acțiuni deja emise” în formula de mai sus, aceasta se împarte în metoda ① broad-based și metoda ② narrow-based.

Metoda broad-based

În metoda broad-based, “numărul de acțiuni deja emise” include totalul următoarelor numere de acțiuni, astfel încât ajustarea este mai mică:

• Acțiuni obișnuite deja emise
• Acțiuni obișnuite obținute prin conversia acțiunilor preferențiale
• Acțiuni potențiale, cum ar fi opțiunile pe acțiuni (drepturile de rezervare pentru acțiuni noi) sau acțiunile cu drepturi de rezervare pentru conversie

Metoda narrow-based

În metoda narrow-based, “numărul de acțiuni deja emise” nu include “acțiunile potențiale” menționate mai sus, astfel încât ajustarea este mai mare și este considerată avantajoasă pentru acționarii preferențiali. De asemenea, în metoda narrow-based, numărul de acțiuni obișnuite deja emise poate fi considerat “numărul de acțiuni deja emise”.

Să examinăm diferența dintre prețul de conversie în metoda broad-based și metoda narrow-based atunci când un startup care a emis trei tipuri de acțiuni emite noi acțiuni preferențiale de tip B.

• Acțiuni obișnuite　　　　　　　　10,000 acțiuni
• Acțiuni preferențiale de tip A　　　3,000 acțiuni (@100,000 Yen = Valoarea veche de conversie)
• Opțiuni pe acțiuni　　　2,000 acțiuni
• Acțiuni preferențiale de tip B planificate pentru emisiune 4,000 acțiuni (@50,000 Yen = Prețul de emisiune)

【Calcularea prețului de conversie folosind metoda broad-based】

Noua valoare de conversie = 100,000 Yen x [(10,000 + 3,000 + 2,000) + (4,000 x 50,000 Yen) ÷ 100,000 Yen] ÷ [(10,000 + 3,000 + 2,000) + 4,000] = 89,474 Yen
(※ Fracțiunile sub 1 Yen sunt rotunjite la cel mai apropiat număr întreg, la fel și în continuare)

【Calcularea prețului de conversie folosind metoda narrow-based】

Noua valoare de conversie = 100,000 Yen x [(10,000 + 3,000) + (4,000 x 50,000 Yen) ÷ 100,000 Yen] ÷ [(10,000 + 3,000) + 4,000] = 88,235 Yen

Ca rezultat al calculului, în cazul de mai sus, metoda narrow-based este mai avantajoasă pentru acționarii preferențiali de tip A, deoarece pot achiziționa acțiuni obișnuite cu 1,239 Yen mai ieftin.

În cazul în care nu se face ajustarea valorii de conversie

Deși este obișnuit să se stabilească ajustarea valorii de conversie în contractele de investiții, există cazuri excepționale în care se poate stabili că nu se va face ajustarea valorii de conversie, cum ar fi următoarele:

În cazul în care există acordul acționarilor de un anumit tip

La fel ca în cazul exercitării dreptului de conversie menționat anterior, poate exista o situație în care un nou investitor face o investiție de salvare într-o companie cu performanțe slabe, cu condiția ca acționarii preferențiali existenți să nu ajusteze prețul de conversie.

Pentru a face față acestui tip de caz, este obișnuit să se stabilească că nu se va face ajustarea prețului de conversie în cazul în care acționarii de un anumit tip sunt de acord.

În cazul emiterii de opțiuni pe acțiuni

Cantitatea de opțiuni pe acțiuni care pot fi emise fără acordul prealabil al investitorilor este de obicei numită “pool de opțiuni pe acțiuni”, iar în contractele de investiții este adesea stabilit că nu se va face ajustarea prețului de conversie atunci când se emit opțiuni pe acțiuni, împreună cu pool-ul de opțiuni pe acțiuni.

Acest lucru se datorează faptului că investitorii înțeleg că emiterea de opțiuni pe acțiuni va dilua acțiunile atunci când sunt de acord cu pool-ul de opțiuni pe acțiuni.

Clausa Pay to Play

Un alt caz în care nu se face ajustarea valorii de conversie este cel al clauzei “Pay to Play”. Aceasta este o clauză care impune o anumită penalizare acționarilor preferențiali care nu subscriu la acțiunile noi, în principal în investițiile de tip “downround”.

Exemple de penalizări includ următoarele:

• Nu se face ajustarea valorii de conversie pentru acționarul preferențial în cauză
• Nu se face nicio ajustare a valorii de conversie pentru acționarul preferențial în cauză în viitor
• Conversia forțată a acțiunilor preferențiale deținute de acționarul preferențial în acțiuni obișnuite

Rezumat: Despre clauza dreptului de conversiune în contractele de investiții

Clauza dreptului de conversiune, stabilită în contractele de investiții pentru startup-uri, reglementează în principal prevenirea diluării acțiunilor preferențiale în cazul unui downround, dar include și conținut important, cum ar fi metoda de ajustare a ratei de conversiune și prevederi excepționale.

Atunci când se stabilește clauza dreptului de conversiune într-un contract de investiții, nu trebuie să se creeze contractul doar în considerarea intereselor investitorilor, ci și a celor ale companiei. Prin urmare, vă recomandăm să consultați în prealabil un avocat cu cunoștințe și experiență specializată.

Dacă doriți să aflați mai multe despre “clauza privind acțiunile” stabilită în contractele de investiții, vă rugăm să consultați articolul de mai jos, împreună cu acest articol.

https://monolith.law/corporate/investment-contract-shares-provision[ja]

Orientări privind măsurile luate de biroul nostru

Biroul nostru de avocatură Monolis este specializat în IT, în special în aspectele legale ale internetului. Crearea unui contract este necesară pentru contractele de investiții. Biroul nostru se ocupă cu crearea și revizuirea contractelor pentru o varietate de cazuri, de la companiile listate pe Tokyo Stock Exchange Prime (Bursa de Valori Tokyo Prime) până la startup-uri. Dacă aveți probleme cu contractul, vă rugăm să consultați articolul de mai jos.

https://monolith.law/contractcreation[ja]