Este permisă republicarea articolelor de ziar pe intranet? Explicarea jurisprudenței privind drepturile de autor ale articolelor de ziar

Ce probleme legale pot apărea atunci când se reproduce un articol de ziar? Actul de a posta un articol de ziar despre compania dvs. pe intranetul intern al companiei, pentru a furniza informații angajaților, ar putea constitui o încălcare a drepturilor de autor, în anumite circumstanțe. Există cazuri în care ziarele au solicitat despăgubiri pentru încălcarea drepturilor de autor, considerând actul de reproducere a articolelor de ziar ca fiind o încălcare a acestora.

În cazul care a devenit problematic, două companii, Chunichi Shimbun și Nihon Keizai Shimbun (Japanese Nikkei), au fost reclamanții. În ambele procese, pârâtul a fost o companie feroviară din Tokyo, care a creat date de imagine ale articolelor de ziar și le-a încărcat pe intranetul companiei, făcându-le accesibile pentru vizualizare de către angajați.

Aici vom explica deciziile judecătorești legate de drepturile de autor ale acestor două articole de ziar.

Se recunoaște dreptul de autor pentru articolele de ziar?

Conform articolului 10, alineatul (1) din Legea Dreptului de Autor japoneză, care exemplifică ce constituie o operă protejată, punctul 1 definește “opere literare precum romane, scenarii, eseuri, discursuri și alte lucrări scrise”, iar punctul 8 definește “opere fotografice”. Se poate considera că informațiile și fotografiile de presă transmise de agențiile de știri și mass-media electronică se încadrează în aceste categorii.

Pe de altă parte, alineatul (2) al aceluiași articol stipulează că “transmiterea simplă a faptelor și raportarea evenimentelor curente nu constituie opere literare menționate la alineatul (1), punctul 1”. Dacă ne concentrăm pe aspectul “transmiterii fidele a faptelor” al unui articol de ziar, se poate interpreta că “articolele de ziar nu au drept de autor”.

Aici este important să observăm utilizarea adjectivului “simplă transmitere a faptelor”. Un articol care se limitează la a raporta “cine, când, unde și din ce cauză a decedat, și ce vârstă avea” diferă de articolele în care stilul reporterului aduce variații în exprimare, care pot fi considerate opere protejate de dreptul de autor.

De asemenea, Legea Dreptului de Autor japoneză prevede cazuri “excepționale” în care drepturile de autor și altele asemenea pot fi limitate, permițând utilizarea fără consimțământul titularului de drepturi (articolele 30-47-8). Articolul 30, care se referă la “copierea pentru uz privat”, este recunoscut într-un mod relativ larg. De exemplu, înregistrarea unui program TV preferat pentru a-l viziona împreună cu familia se încadrează în această prevedere. Dar ce se întâmplă în cazul utilizării unui articol de ziar pe intranetul unei companii sau organizații? Se poate argumenta că este vorba de uz privat, deoarece este destinat vizualizării doar de către angajații din cadrul companiei limitate.

Articolul conex: Ce sunt riscurile de încălcare a drepturilor de proprietate intelectuală, cum ar fi brevetele, mărcile comerciale și drepturile de autor, și cum să le gestionăm[ja]

Precedentul privind articolele de ziar și drepturile de autor (1): Cazul în care reclamantul este Compania de Ziare Chūnichi

Compania de Ziare Chūnichi a intentat un proces împotriva unei companii feroviare, susținând că aceasta a încălcat drepturile de autor prin scanarea articolelor din ziar și crearea de imagini digitale, pe care le-a salvat pe suporturi de înregistrare pentru utilizare în intranetul companiei, permițând astfel angajaților să acceseze și să vizualizeze aceste date. Compania de ziare a solicitat despăgubiri pentru încălcarea drepturilor de reproducere și de transmitere publică, conform articolului 709 sau 715 din Codul Civil Japonez.

La data de august 2005, compania feroviară avea 533 de angajați și membri ai consiliului de administrație, iar în 2019 numărul acestora crescuse la 728. În 2005, compania a configurat câte un cont pentru fiecare dintre cele patru birouri de administrare a stațiilor și șapte conturi pentru birourile de gestionare a personalului de bord. Până în 2015, au fost instalate un total de 39 de calculatoare cu acces la intranet, iar până în 2019 numărul acestora a crescut la 57.

Referință: Ziarul Economic Japonez | Ordin de compensare pentru Metropolitan Intercity Railway Company pentru utilizarea neautorizată a articolelor din Chūnichi Shimbun[ja]

Punctul de vedere al Societății Chūnichi Shimbun

Societatea Chūnichi Shimbun susține că, până în martie 2018 (Heisei 30), nu este clar care dintre articolele postate pe forumul intranet al companiei feroviare sunt specifice. Cu toate acestea, articolele de ziar publicate sunt, de obicei, rezultatul selecției faptelor, analizei situației și evaluării adăugate de jurnaliști, exprimând creativ gândirea și emoțiile, motiv pentru care ar trebui recunoscute ca opere de autor. De asemenea, susține că deține drepturile de autor asupra acestor articole ca opere create în cadrul îndeplinirii sarcinilor de serviciu.

Articolul asociat: Ce sunt operele create în cadrul îndeplinirii sarcinilor de serviciu? Explicarea celor 4 cerințe și a modului în care persoanele juridice pot obține drepturi de autor[ja]

Argumentele companiei feroviare

În răspuns, compania feroviară acuzată a susținut că reclamantul nu a identificat în mod specific articolele presupus încălcate pentru perioada dintre 1 septembrie 2005 și 31 martie 2018 și că nu și-a îndeplinit deloc responsabilitatea de a dovedi acuzațiile de încălcare. În plus, pentru articolele publicate în anul fiscal 2018, compania a contestat că, cu excepția câtorva, toate articolele au caracter de operă protejată prin drepturi de autor.

Compania feroviară a argumentat că, în absența specificării articolelor încălcate, “reclamantul nu poate fi considerat că și-a îndeplinit responsabilitatea de a argumenta că acestea sunt opere protejate prin drepturi de autor, până când nu indică în mod concret unde se găsește originalitatea”. În plus, în ceea ce privește dacă articolele de ziar sunt sau nu opere protejate prin drepturi de autor, compania a susținut că “deși reclamantul a furnizat fapte (informații) redacțiilor de ziare pentru a fi publicate ca articole de ziar, simpla publicare a faptelor (informațiilor) așa cum au fost furnizate nu constituie o operă protejată prin drepturi de autor. Chiar și în cazul în care reclamantul a modificat informațiile furnizate, această modificare nu transformă automat articolul într-o operă protejată prin drepturi de autor. Revistele săptămânale și lunare care tratează probleme de actualitate adesea analizează faptele și adaugă evaluări, ceea ce face ca multe dintre articolele lor să fie considerate opere protejate prin drepturi de autor, însă articolele de ziar sunt diferite în acest sens”, a afirmat compania.

Decizia instanței

Instanța a stabilit inițial că, pentru unele articole, compania feroviară a contestat caracterul de operă protejată de dreptul de autor pentru articolele publicate în anul fiscal 2018 (平成30年).

Articolele publicate în anul fiscal 2018 cuprind subiecte precum accidente, introducerea de noi echipamente sau sisteme, vânzarea de produse, prezentarea de politici, introducerea de evenimente sau proiecte, planuri legate de afaceri, numele stațiilor, melodii de apropiere a trenurilor și schimbări ale uniformelor. În ceea ce privește articolele despre accidente, acestea sunt redactate astfel încât să transmită o cantitate considerabilă de informații într-un mod ușor de înțeles pentru cititori, aranjându-le într-o anumită ordine și cu o anumită expresivitate. În plus, celelalte articole sunt create prin combinarea faptelor direct legate de tema articolului cu o serie de aspecte relevante, aranjate într-o ordine și formă adecvată, și prin selectarea sau rezumarea adecvată a interviurilor sau declarațiilor părților implicate. Prin urmare, se recunoaște că toate articolele publicate în anul fiscal 2018 sunt expresii creative și constituie opere protejate de dreptul de autor.

Tribunalul Districtual Tokyo, decizia din 6 octombrie 2022 (令和4年)

Instanța a recunoscut că articolele au fost create în cadrul îndatoririlor de serviciu de către angajatul reclamant și că acestea constituie opere protejate de dreptul de autor. De asemenea, a stabilit că acțiunea de a decupa aceste articole și de a crea date de imagine pentru a le posta pe intranet a încălcat drepturile de reproducere și de transmitere publică ale reclamantului asupra acestor articole.

În plus, compania feroviară pârâtă a susținut că utilizarea articolelor era neremunerativă și de interes public și că, conform reglementărilor specifice ale reclamantului, editura de ziare, ar trebui să fie gratuită, însă instanța a stabilit că afirmația că afacerea pârâtei, o societate pe acțiuni, este neremunerativă este imposibilă și că utilizarea articolelor contribuie în cele din urmă la creșterea veniturilor pârâtei, respingând astfel argumentele acesteia.

În ceea ce privește articolele publicate înainte de anul fiscal 2018, instanța a considerat adecvat să recunoască faptul că 458 de articole aparținând reclamantului au fost publicate și a stabilit daunele la 1.374.000 de yeni. Pentru articolele publicate în anul fiscal 2018, a stabilit numărul acestora la 139 și daunele la 399.000 de yeni, ajungând la un total de 1.773.000 de yeni. Adăugând la aceasta o sumă echivalentă cu onorariul avocaților de 150.000 de yeni, instanța a ordonat companiei feroviare să plătească un total de 1.923.000 de yeni.

Precedente în materie de articole de presă și drepturi de autor (2): Cazul în care reclamantul este Societatea de Presă Nihon Keizai Shimbun

Societatea de Presă Nihon Keizai Shimbun a susținut că publicarea a unui total de 829 de articole pe intranetul unei companii feroviare între august 2005 și aprilie 2019 (Heisei 17 – Reiwa 1) a încălcat drepturile de autor asociate fiecărui articol (dreptul de reproducere și dreptul de transmitere publică) și a solicitat companiei feroviare să plătească despăgubiri pentru acte ilicite, bazate pe articolul 709 din Codul Civil Japonez și, în ceea ce privește suma daunelor, pe paragraful 3 al articolului 114 din Legea Drepturilor de Autor Japoneză.

Referință: Nihon Keizai Shimbun | Ordin de despăgubire pentru Tsukuba Express pentru utilizarea neautorizată a articolelor[ja]

Argumentele Societății de Presă Nihon Keizai Shimbun

Societatea de Presă Nihon Keizai Shimbun a argumentat că “fiecare articol exprimă gânduri și sentimente, cum ar fi aprecierea, simpatia, critica, condamnarea și valoarea informațională a autorului cu privire la subiectul articolului, prin conținutul, cantitatea și structura materialului selectat, și nu sunt simple rapoarte de deces, mutări de personal sau articole despre decorații și titluri, care sunt doar transmiteri de fapte”, și a susținut că “prin urmare, fiecare dintre articolele în cauză poate fi considerat o operă de creație”.

Argumentele companiei feroviare

În răspuns, compania feroviară a susținut că “articolele de ziar care transmit doar fapte nu sunt opere de creație” și că, chiar dacă sunt articole de ziar sau rapoarte, dacă exprimă creativ gânduri sau sentimente în domeniul literaturii sau al științei și aparțin artei literare, științifice, plastice sau muzicale, atunci pot fi considerate opere de creație. Compania a argumentat că “creația înseamnă exprimarea originală a inspirației artistice în opere de artă literare, picturale, muzicale etc., sau lucrările exprimate în acest mod”, și că “un articol de ziar care exprimă gânduri sau sentimente creativ este o operă de creație”.

Compania a adăugat că “articolele obișnuite de știri din ziare sunt, în esență, transmițători de fapte, au ca misiune acuratețea și nu trebuie să conțină creație. Din acest motiv, articolele obișnuite de știri din ziare nu au creativitate a priori și nu pot fi considerate opere de creație. Chiar dacă munca jurnalistului de a redacta un articol este o activitate intelectuală avansată, aceasta nu este direct legată de creativitate”.

Argumentul este că, deși “o operă care exprimă creativ gânduri sau sentimente” este o operă de creație, articolele de ziar “trebuie să fie precise și nu trebuie să conțină creație”, deci nu sunt opere de creație.

Decizia instanței

Instanța a decis că fiecare articol “pare să fie creat de reporterii responsabili, care, pe baza rezultatelor investigațiilor lor, au atașat titluri care rezumă clar conținutul articolului, au descris succint relațiile directe de fapt legate de tema articolului și au inclus, ca subiecte conexe, elemente care ar trebui incluse în articol, dezvoltarea articolului și metoda de exprimare în scris, toate acestea fiind rezultatul eforturilor creative de exprimare ale fiecărui reporter”, și, prin urmare, fiecare articol este “o expresie creativă a gândurilor sau sentimentelor și aparține domeniului literaturii, științei, artelor plastice sau muzicii”, adică o operă de creație (conform articolului 2, paragraful 1, punctul 1 din Legea Drepturilor de Autor Japoneză) și nu se încadrează în “rapoarte de fapte sau știri de actualitate” (conform articolului 10, paragraful 2 din Legea Drepturilor de Autor Japoneză).

Instanța a declarat:

Pentru a fi considerată o operă de creație, gradul de creativitate nu trebuie să fie de un nivel înalt de artisticitate sau originalitate, ci este suficient ca să se manifeste o anumită individualitate a autorului. Creativitatea în acest sens nu presupune ficțiunea ca element necesar sau premisă, astfel încât faptul că articolele de ziar sunt cerute să fie precise din punct de vedere al naturii lor nu contrazice și poate coexista cu creativitatea, ceea ce este incontestabil.

Decizia Tribunalului Districtual Tokyo, 30 noiembrie 2022

Prin urmare, instanța a ordonat companiei feroviare să plătească suma de 4.145.000 de yeni pentru daunele cauzate de cele 829 de articole publicate, plus 450.000 de yeni pentru costurile avocaților legate de cauzalitate, totalizând 4.595.000 de yeni.

Concluzie: Consultați un specialist în dreptul de autor

Deși sunt vorba despre decizii de primă instanță, a fost recunoscut faptul că articolele de ziar sunt opere protejate de dreptul de autor și că utilizarea acestora pe intranetul unei companii constituie o încălcare a dreptului de autor (dreptul de reproducere și dreptul de comunicare publică).

De asemenea, este important să se țină cont de faptul că, chiar și atunci când este vorba despre utilizarea în cadrul companiei, există o probabilitate mare ca aceasta să nu fie considerată utilizare privată. Chiar și în cazul republicării pe intranetul companiei, este necesar să se obțină permisiunea de la ziar, care este titularul drepturilor de autor. Trebuie să fim atenți să nu încălcăm drepturile de autor ale altora atunci când folosim operele protejate.

În ceea ce privește natura dreptului de autor asupra hărților rezidențiale, care sunt adesea copiate și utilizate în cadrul companiilor la fel ca ziarele, puteți consulta articolul de mai jos pentru mai multe detalii.

Articolul relevant: Hărțile rezidențiale sunt protejate de dreptul de autor? Explicarea litigiului Zenrin din anul Reiwa 4 (2022)[ja]

Ghidul măsurilor implementate de către firma noastră

Cabinetul de Avocatură Monolith este o firmă de avocatură cu o experiență bogată în domeniul IT, în special în ceea ce privește internetul și legea. În ultimii ani, drepturile de proprietate intelectuală, inclusiv drepturile de autor, au atras o atenție sporită. Firma noastră oferă soluții legate de proprietatea intelectuală. Detalii suplimentare sunt furnizate în articolul de mai jos.

Domeniile de practică ale Cabinetului de Avocatură Monolith: Servicii legale IT și de proprietate intelectuală pentru diverse companii[ja]