Cadrul legal al transferului de acțiuni în dreptul societăților comerciale japoneze

Transferul de acțiuni sub Legea Companiilor din Japonia constituie un element esențial al managementului corporativ și al activităților de investiții. În cadrul societăților pe acțiuni, transferul de acțiuni este recunoscut ca principalul mijloc prin care acționarii își pot recupera capitalul investit. Deși Legea Companiilor din Japonia garantează, în principiu, libera transferabilitate a acțiunilor, anumite tipuri de acțiuni pot fi supuse restricțiilor de transfer. Pentru investitorii străini care investesc în companii japoneze, înțelegerea precisă a regulilor legale privind aceste transferuri de acțiuni este de o importanță vitală. În special, procedurile de aprobare pentru acțiunile cu restricții de transfer, gestionarea adecvată a registrului acționarilor și obligațiile de notificare specifice investitorilor străini, conform Legii japoneze privind schimburile valutare și comerțul exterior (Foreign Exchange and Foreign Trade Act), sunt cunoștințe esențiale pentru a evita riscurile legale neprevăzute. Acest ghid detaliat a fost creat pentru a ajuta vorbitorii de limba engleză care studiază japoneza să înțeleagă clar aspectele complexe ale transferului de acțiuni sub Legea Companiilor din Japonia. De la principiile de bază ale transferului de acțiuni în sistemul legal japonez, la procedurile specifice pentru acțiunile cu restricții de transfer, rolul registrului acționarilor și reglementările specifice cu care se confruntă investitorii străini, explicăm în mod clar și accesibil, citând articolele specifice ale legislației.

Principiile fundamentale și condițiile de opozabilitate ale transferului de acțiuni sub legislația japoneză

Principiul libertății de transfer al acțiunilor

Legea companiilor din Japonia stabilește că, în principiu, acțiunile unei societăți pe acțiuni pot fi transferate liber. Acest principiu este extrem de important pentru a asigura acționarilor oportunitatea de a-și recupera investițiile și pentru a încuraja investițiile în acțiuni. Principiul transferului liber al acțiunilor este clarificat în articolul 127 al Legii companiilor din Japonia.

Articolul 127 al Legii companiilor din Japonia prevede succint că “acțiunile pot fi transferate”, indicând astfel că transferul acțiunilor este, în principiu, liber. Această prevedere constituie baza pentru ca acționarii să-și gestioneze flexibil investițiile și să asigure lichiditatea acțiunilor pe piață.

Principiul transferului liber al acțiunilor nu doar că protejează drepturile acționarilor, dar este și o bază legală esențială pentru funcționarea sănătoasă a piețelor de capital și pentru creșterea durabilă a companiilor. Garantarea transferului liber permite acționarilor să vândă ușor acțiunile și să-și recupereze fondurile după cum este necesar. Aceasta este o caracteristică atractivă pentru investitori și un criteriu important în deciziile de investiții. Un mediu în care investitorii pot investi cu încredere este avantajos pentru companii în strângerea de fonduri. Acțiunile cu lichiditate ridicată atrag mai mulți investitori și facilitează obținerea de capital necesar pentru creșterea companiei. Astfel, principiul transferului liber al acțiunilor joacă un rol esențial în asigurarea lichidității investițiilor și, în consecință, în promovarea creșterii companiilor.

Semnificația condițiilor de opozabilitate ale transferului de acțiuni

Transferul de acțiuni produce efecte între cedent și cesionar prin acordul dintre aceștia, dar pentru a invoca acest transfer în fața companiei sau a altor terți, trebuie îndeplinite anumite condiții. Acestea sunt cunoscute sub numele de “condiții de opozabilitate”. Deși Legea companiilor din Japonia conține articole directe privind condițiile de opozabilitate ale transferului de acțiuni, acestea se bazează pe conceptul de condiții de opozabilitate ale cesiunii de creanțe din Codul civil japonez.

Articolul 467 din Codul civil japonez prevede că, în cazul cesiunii unei creanțe, dacă cedentul nu notifică debitorul sau dacă debitorul nu consimte, cesiunea nu poate fi opusă debitorului sau altor terți. În plus, pentru a opune cesiunea terților care nu sunt debitori, este necesară o notificare sau un consimțământ cu “dată certă” înscrisă într-un document.

Și în cazul transferului de acțiuni, ca o condiție de opozabilitate față de companie, se cere schimbarea numelui în registrul acționarilor. Aceasta este o procedură esențială pentru ca compania să determine cine trebuie tratat ca acționar. În cazul companiilor care nu emit certificate de acțiuni, înregistrarea în registrul acționarilor devine condiția de opozabilitate a transferului. Registrul acționarilor este singura înregistrare oficială care clarifică cine este recunoscut de companie ca acționar și cui trebuie să i se acorde dreptul de vot sau dividendele. Până când nu se efectuează schimbarea numelui, compania nu va recunoaște cesionarul ca acționar. Acest sistem previne conflictele, cum ar fi transferurile duble de acțiuni, și aduce claritate și stabilitate în relațiile legale între companie, acționari și terți. Informațiile înregistrate în registrul acționarilor sunt recunoscute oficial, asigurând astfel siguranța tranzacțiilor. Prin urmare, registrul acționarilor nu este doar un simplu înregistrare, ci funcționează ca un “mijloc de publicitate” pentru a stabili efectele legale ale transferului de acțiuni față de companie și terți, jucând un rol extrem de important în menținerea stabilității legale a guvernanței corporative și a tranzacțiilor de capital.

Sistemul Acțiunilor cu Restricții de Transfer și Procedura de Aprobare Sub Legislația Japoneză

Definiția acțiunilor cu restricție de transfer și prevederile statutare sub legislația japoneză

O societate pe acțiuni din Japonia poate stabili în statutul său că transferul tuturor sau al anumitor tipuri de acțiuni emise necesită aprobarea societății. Aceste acțiuni sunt cunoscute sub numele de “acțiuni cu restricție de transfer”. În cazul companiilor ne-cotate din Japonia, este obișnuit să se includă restricții de transfer în statut pentru a asigura stabilitatea structurii acționarilor și pentru a preveni intrarea nedorită a terților.  

Articolul 107 din Legea Societăților Comerciale din Japonia prevede că o companie poate stabili restricții de transfer pentru toate acțiunile pe care le emite. În plus, Articolul 108 din aceeași lege stabilește că, în cazul emiterii de diferite tipuri de acțiuni, se pot atașa restricții de transfer unui anumit tip de acțiuni. Statutul trebuie să conțină prevederi specifice privind necesitatea aprobării transferului și, în anumite cazuri, se consideră că aprobarea a fost acordată.  

Acțiunile cu restricție de transfer sunt stabilite în statutul companiei conform Articolului 107 și Articolului 108 din Legea Societăților Comerciale din Japonia. Faptul că restricțiile de transfer sunt comune în rândul companiilor ne-cotate din Japonia este deosebit de important. Restricțiile de transfer limitează capacitatea acționarilor de a vinde liber acțiunile, permițând astfel menținerea stabilității structurii acționarilor. Aceasta permite conducerii să prevină eficient preluările ostile și intrarea acționarilor nedoriti. În special în cazul companiilor private, unde există adesea o relație strânsă între conducere și acționari, se pune accent pe continuitatea managementului și pe rapiditatea luării deciziilor. Restricțiile de transfer funcționează ca un instrument strategic pentru atingerea acestor obiective de guvernanță. Prin urmare, acțiunile cu restricție de transfer nu doar că limitează lichiditatea acțiunilor, ci sunt și o parte esențială a strategiei de guvernanță a companiilor private pentru a asigura stabilitatea managementului, menținerea unei anumite structuri a acționarilor și eliminarea influențelor externe nedorite.  

Metoda de solicitare a aprobării transferului sub Legea Japoneză a Companiilor

Acționarii care doresc să transfere acțiuni cu restricții de transfer trebuie să solicite aprobarea companiei. Această solicitare se face clarificând tipul și numărul de acțiuni care urmează să fie transferate, precum și numele sau denumirea persoanei care le va primi. În cererea de aprobare a transferului, se poate specifica de asemenea că, în cazul în care compania refuză transferul, compania sau o persoană desemnată de aceasta să cumpere respectivele acțiuni. Această declarație de intenție de cumpărare este foarte importantă atât pentru persoana care transferă acțiunile, cât și pentru cea care le primește.

Articolul 138 din Legea Japoneză a Companiilor detaliază metoda de solicitare a aprobării transferului. Acest articol cere ca atât persoana care transferă acțiunile și solicită aprobarea transferului (conform Articolului 136 din Legea Japoneză a Companiilor), cât și persoana care a dobândit deja acțiunile și solicită aprobarea (conform Articolului 137, Paragraful 1 din Legea Japoneză a Companiilor), să clarifice aceleași aspecte.

Decizia de Aprobare și Notificarea

Când o companie primește o cerere de aprobare a transferului, aceasta trebuie să decidă dacă va acorda sau nu aprobarea. În principiu, această decizie este luată de consiliul de administrație în cazul companiilor care au un astfel de consiliu, iar pentru celelalte companii, decizia este luată de adunarea generală a acționarilor. După luarea deciziei, compania trebuie să notifice solicitantul aprobării transferului despre conținutul acesteia.

Articolul 139 din Legea Companiilor din Japonia (Japanese Companies Act) clarifică organul decizional pentru aprobarea transferului și stabilește obligația de notificare după luarea deciziei. Cu toate acestea, este posibil să se stabilească dispoziții diferite în statutul companiei. Neglijarea acestei notificări poate duce la riscul unei “aprobări prezumate”.

Răscumpărarea de către Companie sau de către Persoana Desemnată să Răscumpere

În cazul în care o companie decide să nu aprobe transferul de acțiuni și, în același timp, solicitantul aprobării de transfer cere răscumpărarea, compania are obligația de a răscumpăra acțiunile respective. Când compania decide să răscumpere, este necesară o rezoluție specială a adunării generale a acționarilor. Compania poate, de asemenea, să desemneze o “persoană desemnată să răscumpere” pentru a răscumpăra toate sau o parte din acțiunile vizate în locul său. Această desemnare se face, în principiu, printr-o rezoluție a adunării generale a acționarilor sau a consiliului de administrație.

Când compania decide să răscumpere acțiunile, trebuie să depună suma corespunzătoare prețului de răscumpărare la un depozitar și să furnizeze solicitantului aprobării de transfer un document care atestă această depunere.

Articolul 140 din Legea Companiilor din Japonia (Japanese Companies Act) stabilește obligația companiei de a răscumpăra în cazul refuzului de a aproba transferul și despre desemnarea persoanei desemnate să răscumpere. Articolul 141 din aceeași lege detaliază procedurile privind notificarea răscumpărării de către companie, depunerea prețului de răscumpărare și depunerea certificatelor de acțiuni.

Sistemul de Aprobare Presupusă sub Legea Japoneză a Companiilor

Când o companie primește o cerere de aprobare a transferului și nu efectuează procedurile adecvate în perioada stabilită, se consideră că transferul a fost aprobat. Acest lucru este cunoscut sub numele de “aprobare presupusă”.

Articolul 145 din Legea Japoneză a Companiilor stabilește condițiile specifice pentru ca aprobarea presupusă să fie efectivă. De exemplu, dacă compania nu notifică respingerea în termen de două săptămâni de la data solicitării de aprobare a transferului (sau în perioada scurtată stabilită prin statut), sau dacă, după notificarea de respingere, compania sau persoana desemnată pentru achiziție nu emite o notificare de achiziție sau un document care să ateste depunerea în termenul stabilit, aceste situații sunt aplicabile. La calculul acestui termen se aplică principiul articolului 97 alineatul (1) din Codul Civil Japonez (principiul atingerii).

Articolul 145 din Legea Japoneză a Companiilor reglementează sistemul de “aprobare presupusă”, stabilind că, dacă compania nu efectuează notificarea sau procedurile de achiziție într-o anumită perioadă (de exemplu: două săptămâni, 40 de zile/10 zile), se consideră că transferul a fost aprobat. Acest lucru impune companiei o obligație strictă de respectare a termenului. Depășirea termenului poate duce la o aprobare neintenționată a transferului de acțiuni, având un impact semnificativ asupra structurii acționarilor și a managementului. Dacă compania nu respectă acest termen, situația nu se limitează la o simplă întârziere procedurală, ci poate duce la riscul de a fi acuzată de încălcarea obligației de diligență sau a obligației de loialitate a conducerii. În special pentru companiile private care au stabilit restricții de transfer pentru a evita intrarea acționarilor nedoriti, aprobarea presupusă poate provoca probleme grave de guvernanță. Sistemul de “aprobare presupusă” evidențiază necesitatea ca companiile să acorde o atenție foarte mare și să răspundă rapid în gestionarea acțiunilor cu restricții de transfer. Acesta nu doar că subliniază necesitatea de a finaliza procedurile, ci și că o gestionare strictă a termenelor în acest proces afectează direct stabilitatea legală a companiei și realizarea strategiei de management.

Rolul și gestionarea registrului acționarilor sub legislația japoneză

Elementele de înregistrare în registrul acționarilor sub legislația japoneză

Societățile pe acțiuni au obligația de a crea și menține un „registrul acționarilor” pentru a înregistra informații esențiale despre acționari. Registrul acționarilor servește drept fundament pentru identificarea acționarilor și recunoașterea drepturilor lor ca acționari. Articolul 121 din Legea Companiilor din Japonia specifică în mod concret elementele care trebuie înregistrate în registrul acționarilor.

Conform articolului 121 din Legea Companiilor din Japonia, registrul acționarilor trebuie să conțină sau să înregistreze următoarele informații:

1. Numele sau denumirea și adresa acționarului. În cazul persoanelor fizice, se înregistrează numele și adresa, iar pentru persoanele juridice, denumirea și sediul central.
2. Numărul de acțiuni deținute de acționar. În cazul companiilor care emit acțiuni de diferite tipuri, se vor înregistra și tipurile de acțiuni, precum și numărul acestora pentru fiecare tip.
3. Data la care acționarul a dobândit acțiunile. Aceasta se referă la data la care transferul de acțiuni devine efectiv sau la data la care compania primește cererea de transfer de nume.
4. În cazul în care societatea pe acțiuni emite certificate de acțiuni, numărul certificatului corespunzător acțiunilor respective. De asemenea, se vor înregistra informații legate de dreptul de gaj (conform articolului 148 din Legea Companiilor din Japonia) și despre indicarea proprietății fiduciare (conform articolului 154-2 din Legea Companiilor din Japonia). În cazul acțiunilor transferabile emise de companiile listate, se aplică Legea Japoneză privind Transferul de Obligațiuni, Acțiuni etc., iar registrul acționarilor este înlocuit și înregistrat în sistemul de transfer. Rezidenții străini sunt înregistrați în caractere kanji sau katakana, iar non-rezidenții străini sunt înregistrați, în principiu, în caractere alfanumerice.

Registrul acționarilor trebuie să includă în mod obligatoriu numele, denumirea și adresa acționarilor, iar în cazul acțiunilor transferabile, rezidenții străini sunt înregistrați în caractere kanji sau katakana, iar non-rezidenții străini sunt înregistrați în caractere alfanumerice. Pentru acționarii străini, nu este suficient să se înregistreze doar numele și adresa, ci este necesară și ajustarea modului de înregistrare pentru a se conforma sistemului japonez. În special pentru non-rezidenții străini, în timp ce nu se cere înregistrarea în limba japoneză, este esențială înregistrarea precisă în caractere alfanumerice. Această diferență sugerează provocările practice care pot apărea din neconcordanța înregistrărilor sau erorile în informațiile înregistrate, ceea ce ar putea duce la dificultăți pentru acționarii străini în verificarea informațiilor lor de acționar sau în primirea notificărilor de la companie. De exemplu, dacă notificarea schimbării adresei nu este efectuată corespunzător, acționarul ar putea suferi dezavantajul de a nu primi notificări importante. Prin urmare, când acționarii străini dobândesc acțiuni japoneze, este necesar nu doar să achiziționeze acțiunile, ci și să înțeleagă importanța gestionării informațiilor și practicile specifice japoneze legate de înregistrarea în registrul acționarilor, precum și să ia măsurile adecvate în acest sens.

Rolul Administratorului Registrului Acționarilor în Japonia

În cazul companiilor listate sau al celor cu un număr mare de acționari, crearea și gestionarea registrului acționarilor, administrarea adunărilor generale ale acționarilor, plata dividendelor și alte procesări administrative variate sunt necesare. Aceste sarcini necesită cunoștințe specializate și sisteme la scară largă. Prin urmare, companiile pot delega aceste sarcini unui “administrator al registrului acționarilor”, care este un agent specializat, conform statutului companiei.

În practica japoneză, bănci de încredere precum Mitsubishi UFJ Trust and Banking, Sumitomo Mitsui Trust Bank și Mizuho Trust Bank, precum și agenți specializați în servicii de securitate, cum ar fi Japan Securities Agents, Tokyo Securities Transfer Agent și IR Japan, îndeplinesc rolul de administratori ai registrului acționarilor.

Administrarea registrului acționarilor implică o gamă largă de sarcini și, în special pentru companiile mari, generează un volum imens de procesare administrativă. Articolul 123 din Legea Companiilor din Japonia (Japanese Companies Act) prevede că aceste sarcini pot fi delegate unui administrator specializat al registrului acționarilor. Prin delegarea către un agent specializat, companiile sunt eliberate de sarcina complexă a gestionării acționarilor. Astfel, companiile pot să se concentreze pe activitatea lor principală și să distribuie resursele de management mai eficient. Administratorii specializați ai registrului acționarilor își desfășoară activitatea pe baza unor cerințe legale stricte și a sistemelor avansate de procesare a informațiilor. Acest lucru asigură acuratețea și fiabilitatea registrului acționarilor, îmbunătățind transparența și eficiența întregului piață de capital. Investitorii pot avea încrederea că drepturile lor sunt gestionate corespunzător. Prin urmare, sistemul administratorului registrului acționarilor nu se limitează la o simplă delegare administrativă, ci funcționează ca o infrastructură esențială pentru realizarea unei gestionări eficiente a companiilor japoneze și, în același timp, pentru îmbunătățirea fiabilității și funcționalității pieței de capital.

Dreptul de consultare și de copiere a registrului acționarilor sub legislația japoneză

Societățile pe acțiuni sunt obligate să păstreze registrul acționarilor la sediul lor principal în Japonia. În cazul în care există un administrator al registrului acționarilor, acesta va fi păstrat la biroul de afaceri al administratorului. Acționarii și creditorii pot solicita oricând, în timpul orelor de funcționare ale companiei, să consulte sau să obțină copii ale registrului acționarilor.

Articolul 125 din Legea Societăților Comerciale din Japonia stabilește obligația de a păstra registrul acționarilor și dreptul acționarilor și creditorilor de a-l consulta și de a solicita copii. Cu toate acestea, compania poate refuza cererea dacă solicitantul o face în scopuri care nu sunt legate de asigurarea sau exercitarea unui drept, dacă cererea ar putea împiedica desfășurarea activităților companiei, dacă ar putea prejudicia interesele comune ale acționarilor, sau dacă solicitantul intenționează să folosească informațiile obținute pentru a informa terțe părți în scopul obținerii unui beneficiu, în cazul în care cererea corespunde unor motive specifice.

Aspecte legale de reținut pentru investitorii străini care achiziționează acțiuni în Japonia

Domeniul de aplicare al Legii japoneze privind schimburile valutare și comerțul exterior (Fugyo-Ho)

Când investitorii străini achiziționează acțiuni ale unei companii japoneze, trebuie să ia în considerare nu doar Legea japoneză a companiilor, ci și Legea japoneză privind schimburile valutare și comerțul exterior (Fugyo-Ho). Această lege impune notificări prealabile sau raportări ulterioare pentru a examina dacă investițiile străine în companiile japoneze („investiții directe străine etc.”) nu reprezintă un pericol pentru securitatea națională a Japoniei.

Când investitorii străini dobândesc acțiuni în Japonia, sunt supuși nu doar Legii japoneze a companiilor, ci și Legii japoneze privind schimburile valutare și comerțul exterior (Fugyo-Ho). Acest lucru înseamnă că o singură tranzacție, cum ar fi transferul de acțiuni, poate fi reglementată de mai multe legi diferite. În timp ce Legea companiilor reglementează validitatea și procedura transferului de acțiuni în sine, Fugyo-Ho impune obligații suplimentare de notificare și raportare cu scopul de a monitoriza impactul investițiilor asupra securității naționale. Investitorii străini trebuie să îndeplinească cerințele din mai multe jurisdicții legale simultan: legile proprii, Legea japoneză a companiilor și Legea japoneză Fugyo-Ho. Acest lucru crește complexitatea conformității și face dificilă finalizarea procedurilor adecvate fără asistență juridică specializată. Pentru investitorii străini, achiziționarea de acțiuni în Japonia nu este o problemă legală singulară, ci o tranzacție transfrontalieră complexă, implicând multiple legi, iar înțelegerea și respectarea cuprinzătoare a cerințelor fiecărui domeniu legal este cheia succesului.

Prezentarea Investițiilor Directe Interne și a Achizițiilor Specifice sub Legea Japoneză

Termenul “investitor străin” în legislația valutară japoneză se referă la persoane fizice nerezidente, corporații străine, companii în care corporații străine dețin mai mult de 50% din drepturile de vot, parteneriate care desfășoară activități de investiții și entități în care majoritatea ofițerilor sunt nerezidenți.

• Investiții Directe Interne: Investițiile directe interne includ achiziția de acțiuni sau drepturi de vot în companii listate în Japonia (când procentul de participare sau raportul drepturilor de vot depășește 1%), achiziția de acțiuni sau părți sociale în companii nelistate în Japonia (excluzând transferurile de la alți investitori străini), consimțământul la schimbări substanțiale în scopurile de afaceri ale unei corporații interne și înființarea de sucursale în Japonia.
• Achiziții Specifice: Achizițiile specifice se referă la transferul de acțiuni sau părți sociale în companii nelistate în Japonia de la “alți investitori străini”. Aceasta este o categorie diferită de investiții directe interne.

Procedurile în legislația valutară japoneză sunt clasificate după cum urmează:

• Notificare Prealabilă: Necesară când naționalitatea sau țara de rezidență a investitorului străin nu este Japonia sau țara gazdă, sau când afacerea în care se investește include sectoare desemnate.
• Raportare ulterioară: Necesară în alte cazuri, adică atunci când naționalitatea sau țara de rezidență a investitorului străin este Japonia sau țara gazdă, sau când afacerea în care se investește nu include sectoare desemnate. Raportarea ulterioară este necesară și atunci când se utilizează sistemul de exonerare de la notificarea prealabilă.
• Sistemul de Exonerare de la Notificarea Prealabilă: Un sistem care permite omiterea notificării prealabile și consideră suficientă raportarea ulterioară, presupunând respectarea anumitor standarde. Acest sistem este disponibil pentru un număr limitat de investitori străini, cum ar fi anumite instituții financiare străine sau fonduri suverane de investiții. Nerespectarea standardelor de exonerare poate duce la emiterea de ordine de remediere.

Proceduri de notificare prealabilă și raportare ulterioară

Când este necesară o notificare prealabilă, investitorii străini trebuie să depună un document de notificare la Ministerul Finanțelor și la ministrul competent pentru afaceri prin intermediul Băncii Japoniei, cu până la șase luni înainte de data planificată a tranzacției. După acceptarea notificării, se stabilește o “perioadă de interdicție” de 30 de zile în principiu, în timpul căreia tranzacția nu poate fi efectuată, dar această perioadă poate fi scurtată dacă se decide că nu există probleme legate de securitatea națională. Cu toate acestea, dacă evaluarea necesită mai mult timp, perioada de interdicție poate fi extinsă până la maximum patru luni.

Tranzacțiile care necesită raportare ulterioară trebuie raportate prin depunerea unui raport în termen de 45 de zile de la finalizarea tranzacției. Obligația de notificare prealabilă revine investitorilor străini, iar companiile gazdă nu au în principiu o obligație de notificare.

Riscurile și sancțiunile încălcării Legii valutare străine în Japonia

În cazul încălcării obligației de notificare conform Legii valutare străine din Japonia, investitorii străini pot fi supuși unor sancțiuni severe. De exemplu, dacă se efectuează o notificare falsă în ciuda necesității unei notificări prealabile, se poate impune o amendă de peste 100 de milioane de yeni (aproximativ 1 milion de dolari). În plus, dacă se efectuează investiții fără notificare sau dacă nu se respectă ordinele de măsuri, se poate ajunge la sancțiuni penale sau la ordine de măsuri precum vânzarea de acțiuni impusă de Ministrul Finanțelor și de ministrul responsabil cu afacerile. Aceste încălcări sunt tratate cu strictețe, deoarece afectează interesele naționale de securitate economică, inclusiv riscul de scurgere a tehnologiei.

Obligația de notificare conform Legii valutare străine din Japonia revine investitorilor străini și, în caz de încălcare, pot fi impuse sancțiuni grele, cum ar fi amenzi mari sau ordine de vânzare a acțiunilor. Când o companie japoneză acceptă investiții de la investitori străini, nu există o obligație directă de notificare pentru companie, ceea ce poate duce la situații în care compania nu este conștientă de nerespectarea de către investitorul străin a procedurilor Legii valutare străine. Cu toate acestea, dacă un investitor străin încalcă Legea valutare străine, investiția în sine poate deveni ilegală și, în cele din urmă, poate afecta și compania investită, inclusiv prin ordine de vânzare a acțiunilor. Aceasta poate deveni un risc de management neașteptat pentru compania investită. Chiar dacă compania investită nu are o obligație directă de notificare conform Legii valutare străine, verificarea respectării acestei legi de către investitorul străin este extrem de importantă pentru stabilitatea legală și continuitatea afacerii companiei investite. Investitorii străini trebuie să fie conștienți că respectarea lor a conformității este direct legată de stabilitatea companiei investite, iar companiile investite trebuie să formeze și să verifice un acord clar cu investitorii străini în ceea ce privește respectarea Legii valutare străine, pentru a evita riscurile potențiale.

Concluzie

Regulile privind transferul de acțiuni sub Legea Companiilor din Japonia se bazează pe principiul transferului liber, dar sunt structurate printr-un cadru legal complex, care include proceduri de aprobare pentru acțiunile cu restricții de transfer, gestionarea registrului acționarilor și reglementările legate de investitorii străini conform legii valutare externe. Înțelegerea precisă a acestor reguli complexe și efectuarea procedurilor adecvate sunt esențiale pentru realizarea unui transfer de acțiuni fără probleme și pentru evitarea riscurilor legale neașteptate. Firma noastră de avocatură Monolith oferă o gamă largă de servicii juridice, având o experiență vastă și cunoștințe specializate în domeniul afacerilor corporative, fuziunilor și achizițiilor și tranzacțiilor internaționale, servind o multitudine de clienți, de la companii listate la startup-uri, în interiorul Japoniei. În mod special, avem mai mulți membri care sunt vorbitori de engleză cu calificări de avocat în alte jurisdicții, cum ar fi statul California, care înțeleg profund atât sistemul juridic japonez, cât și practicile de afaceri internaționale, permițându-ne să oferim suport precis și din multiple perspective pentru provocările legale complexe cu care se confruntă investitorii străini. Pentru consultanță în legătură cu transferul de acțiuni în Japonia, vă rugăm să vă adresați cu încredere firmei de avocatură Monolith.