Procedura de emitere a noilor acțiuni (majorarea capitalului) în dreptul societăților comerciale japoneze și impactul asupra acționarilor existenți

Când companiile japoneze caută să strângă fonduri pentru expansiunea afacerii, promovarea de noi proiecte sau rambursarea datoriilor, emiterea de noi acțiuni, adică majorarea de capital, este una dintre cele mai importante metode. Această metodă permite strângerea de fonduri fără a genera noi datorii și oferă flexibilitate în utilizarea capitalului obținut, ceea ce poate îmbunătăți stabilitatea financiară a companiei. Cu toate acestea, deoarece emiterea de noi acțiuni poate avea un impact semnificativ asupra drepturilor acționarilor existenți, legea companiilor din Japonia solicită respectarea unor proceduri stricte.

Asigurarea flexibilității în strângerea de fonduri, în timp ce se protejează acționarii existenți, reprezintă fundamentul sistemului de emitere a noilor acțiuni sub legea companiilor din Japonia. Acest cadru legal nu se limitează la a fi un simplu ghid de procedură, ci este conceput să echilibreze cu atenție două elemente esențiale: strângerea de fonduri necesară pentru creșterea companiei și protecția drepturilor și intereselor acționarilor. Acest echilibru se realizează prin diferitele cerințe procedurale, în funcție de tipul de acțiuni emise și impactul potențial al acestora.

Acționarii existenți pot vedea o diluare a procentului de deținere și a drepturilor de vot, ceea ce poate reduce influența lor asupra managementului companiei. De asemenea, creșterea numărului total de acțiuni emise poate duce la scăderea valorii pe acțiune. Având în vedere aceste potențiale impacturi, este esențial să se urmeze procedurile legale adecvate stabilite de legea companiilor din Japonia. Nerespectarea procedurilor poate duce la litigii legale, cum ar fi contestarea validității emiterii de noi acțiuni (conform articolului 828 din legea companiilor japoneze), ceea ce reprezintă un risc semnificativ de invalidare a emiterii de noi acțiuni. Acest lucru poate cauza daune neașteptate pentru noi acționari, parteneri de afaceri și alte terțe părți, compromițând chiar scopul majorării de capital.

Acest articol explică în detaliu, pe baza legislației japoneze, principalele tipuri de emitere a noilor acțiuni, procedurile legale specifice și impactul asupra acționarilor existenți, pentru ca investitorii și companiile străine să înțeleagă ce implică o majorare de capital în Japonia. Scopul este de a oferi o înțelegere clară a emiterii de noi acțiuni sub legea companiilor din Japonia.

Principalele tipuri și caracteristici ale emiterii de noi acțiuni sub Legea Japoneză a Companiilor

Legea companiilor din Japonia stabilește trei metode principale de emitere a noi acțiuni, fiecare fiind diferențiată în funcție de către cine sunt emise noile acțiuni. Metoda de emitere aleasă are implicații semnificative asupra cerințelor procedurale ulterioare și asupra impactului pe care îl poate avea asupra acționarilor existenți.

Emiterea de noi acțiuni prin alocare către terți sub legislația japoneză

Alocarea către terți reprezintă metoda prin care noi acțiuni sunt alocate unor anumiți terți. Acest “terț” poate include și acționarii existenți, dar, cu excepția cazului în care alocarea se face egal în funcție de procentajul deținut de toți acționarii existenți, se clasifică drept alocare către terți. În special, pentru companiile private japoneze care au restricții asupra transferului de acțiuni, această metodă de alocare către terți devine cel mai comun mijloc de finanțare.

Una dintre caracteristicile principale ale acestei metode este că adăugarea de noi acționari sau achiziția inegală de acțiuni de către acționarii existenți poate duce la fluctuații semnificative în procentajele deținute. Ca rezultat, drepturile de vot și de a primi dividende ale acționarilor existenți pot fi diluate relativ. Cu toate acestea, având în vedere că se adresează anumitor investitori, această metodă oferă avantajul unei mobilități ridicate în finanțare și posibilitatea unei implementări rapide. Deoarece schimbările în procentajele deținute pot afecta drepturile de vot ale acționarilor existenți, legea companiilor din Japonia impune respectarea anumitor proceduri pentru protecția acționarilor.

Emiterea de noi acțiuni prin alocare către acționari în Japonia

Alocarea către acționari reprezintă metoda prin care se oferă noile acțiuni tuturor persoanelor care sunt deja acționari, proporțional cu numărul de acțiuni pe care îl dețin.  

Cel mai important aspect al acestei metode este că procentajul deținerilor acționarilor existenți nu se schimbă după emiterea de noi acțiuni. Astfel, există o preocupare redusă că echitatea între acționari ar putea fi afectată, iar procedurile de protecție a acționarilor existenți sunt considerate minime în comparație cu alte metode. Dacă se obține consensul tuturor acționarilor, se poate realiza rapid o strângere de fonduri, însă suma de bani care poate fi strânsă depinde de capacitatea financiară a acționarilor existenți, ceea ce poate fi inadecvat pentru strângerea de sume mari de capital.  

Emiterea de Noi Acțiuni prin Ofertă Publică Inițială în Japonia

Emiterea de noi acțiuni prin ofertă publică inițială reprezintă metoda prin care o companie solicită investiții de la un spectru larg de investitori și alocă noi acțiuni celor care aplică.  

Această metodă, similară cu alocarea către terți, poate cauza schimbări în procentajul deținerilor acționarilor existenți. Emiterea prin ofertă publică este un mijloc de finanțare utilizat în principal de companiile listate, în timp ce companiile ne-listate nu au, de obicei, acces la această metodă. Când o companie listată efectuează o ofertă publică inițială, aceasta trebuie să respecte cerințele stricte de divulgare impuse de Legea Piețelor de Instrumente Financiare din Japonia. Similar cu alocarea către terți, deoarece există o fluctuație în procentajul deținerilor, sunt necesare anumite proceduri pentru protecția acționarilor existenți.  

În procedura de emitere a noilor acțiuni, severitatea reglementărilor stabilite de Legea Companiilor din Japonia este direct legată de potențialul diluării drepturilor acționarilor existenți. Metodele care mențin în esență structura de proprietate existentă, cum ar fi alocarea preferențială acționarilor, tind să aibă obstacole reglementare relativ mai scăzute. Pe de altă parte, alocarea către terți și emiterea prin ofertă publică, care pot cauza schimbări semnificative în procentajul deținerilor, vor declanșa măsuri de protecție mai stricte. Aceasta sugerează că atunci când o companie alege metoda de finanțare, trebuie să evalueze cu atenție echilibrul între flexibilitatea în finanțare și complexitatea procedurilor legale. Acest aspect este deosebit de important atunci când se ia în considerare o alocare către terți, care poate crea noi relații de control. Investitorii străini ar trebui să înțeleagă că metoda de emitere aleasă reflectă relațiile dintre acționarii companiei și atitudinea acesteia față de conformitatea cu reglementările.

Compararea tipurilor de emisiune de noi acțiuni sub legislația japoneză

Când comparam diferitele metode de emisiune de noi acțiuni, caracteristicile acestora și impactul asupra acționarilor existenți devin mai clare.

Procedura specifică pentru emiterea de noi acțiuni sub Legea Japoneză a Companiilor

Procedura de emitere a noi acțiuni se desfășoară în mai multe etape importante, conform Legii Companiilor din Japonia. În funcție de faptul că o companie este publică (companie fără restricții de transfer al acțiunilor în statut) sau privată (companie cu restricții de transfer al acțiunilor în statut), precum și metoda de emitere aleasă, cerințele specifice pot varia.

Decizia privind Elementele de Subscriere și Organul de Decizie

Înainte de a emite noi acțiuni, o companie din Japonia trebuie să stabilească în detaliu “elementele de subscriere”. Acestea includ numărul de acțiuni oferite, suma de plată pe acțiune, conținutul și valoarea proprietății care nu este în bani, dacă aceasta este folosită ca aport, termenul sau perioada pentru plata în bani sau furnizarea proprietății, precum și aspectele legate de creșterea capitalului social și a rezervelor de capital atunci când se emit acțiuni (conform Legii Japoneze a Companiilor, articolul 199, alineatul 1) .  

Organul care decide asupra acestor elemente de subscriere variază în funcție de natura companiei. În cazul companiilor private, în principiu, este necesară o rezoluție specială a adunării generale a acționarilor (conform Legii Japoneze a Companiilor, articolul 199, alineatul 2) . O rezoluție specială necesită un nivel mai ridicat de aprobare a drepturilor de vot decât o rezoluție obișnuită, fiind o cerință mai strictă (conform Legii Japoneze a Companiilor, articolul 309, alineatul 2, punctul 5) . Pe de altă parte, în cazul companiilor publice, de obicei, este suficientă o rezoluție a consiliului de administrație (conform Legii Japoneze a Companiilor, articolul 201, alineatul 1) . Acest lucru permite companiilor publice să avanseze mai dinamic în strângerea de fonduri.  

Totuși, chiar și în cazul companiilor publice, când este vorba de o “emisiune avantajoasă” (emiterea de acțiuni la un preț deosebit de avantajos pentru anumiți subscriitori), este esențială o rezoluție specială a adunării generale a acționarilor (conform Legii Japoneze a Companiilor, articolul 201, alineatul 1, și articolul 199, alineatul 3) . În această situație, directorii au obligația de a explica în adunarea generală a acționarilor de ce este necesar să se ofere acțiuni la condiții atât de avantajoase . Această prevedere este menită să prevină abuzul de putere al directorilor care ar putea dilua în mod incorect interesele acționarilor existenți. În plus, adunarea generală a acționarilor poate delega consiliului de administrație autoritatea de a decide asupra elementelor de subscriere (conform Legii Japoneze a Companiilor, articolul 200, alineatul 1) .  

Diferențierea între companiile publice și cele private în ceea ce privește organul de decizie pentru elementele de subscriere reflectă abordările de guvernanță în fiecare tip de structură corporativă din Japonia. Companiile publice sunt presupuse a avea o lichiditate de piață ridicată și un spectru larg de acționari, astfel încât li se permite o gestionare mai flexibilă prin deciziile consiliului de administrație. În contrast, companiile private au adesea o structură de acționariat limitată și o legătură strânsă între proprietate și management, astfel încât solicită aprobarea directă a acționarilor prin rezoluții speciale ale adunării generale pentru a proteja interesele concentrate ale unui număr restrâns de acționari. Această diferență structurală arată că sistemul legal japonez recunoaște dinamica diversă a părților interesate în diferite structuri corporative. Pentru entitățile străine de afaceri, înțelegerea dacă o companie țintă este publică sau privată este extrem de importantă pentru a aprecia complexitatea și durata procedurilor de majorare de capital, precum și nivelul de implicare al acționarilor.

În special, conceptul de “emisiune avantajoasă” funcționează ca un declanșator important pentru asigurarea echității în tranzacțiile de capital conform Legii Japoneze a Companiilor. Când noi acțiuni sau drepturi de subscriere la acțiuni sunt emise la un preț sau condiții “deosebit de avantajoase” pentru subscriitori, legea suprascrie autoritatea obișnuită de decizie a consiliului de administrație (în cazul companiilor publice) și impune un nivel mai înalt de examinare a acționarilor (rezoluție specială și obligația directorilor de a explica). Acesta este un mecanism direct pentru a preveni tranzacțiile de auto-servire și diluarea incorectă de către management sau acționarii majoritari. Această prevedere legală specifică subliniază cât de mult sistemul legal japonez valorizează echitatea și transparența în tranzacțiile de capital. Investitorii străini trebuie să fie profund conștienți de această regulă, deoarece tranzacțiile care pot fi considerate o emisiune avantajoasă, chiar și în cazul companiilor publice, necesită cea mai mare atenție și transparență pentru a evita provocări legale semnificative și prejudicii reputaționale.

Notificarea sau Anunțul către Acționari

După stabilirea detaliilor emisiunii de acțiuni, compania trebuie să notifice acționarii sau să facă un anunț public cu privire la termenii emisiunii cu cel puțin două săptămâni înainte de data limită de plată (conform articolului 201, alineatul 3 din Legea Companiilor din Japonia). Această notificare sau anunț public este menită să asigure acționarilor oportunitatea de a contesta o eventuală emisiune problematică de noi acțiuni. În cazul companiilor publice, cerința de notificare poate să nu se aplice, conform ordinului Ministerului Justiției din Japonia, dacă nu există riscul de a compromite protecția acționarilor, de exemplu, atunci când compania a depus notificările prevăzute de articolele 4.1 până la 4.3 din Legea Piețelor de Instrumente Financiare din Japonia (conform articolului 201, alineatul 4 din Legea Companiilor din Japonia).

Aplicarea pentru subscripție și alocarea acțiunilor

Persoanele care doresc să subscrie la noi acțiuni trebuie să depună o cerere după ce primesc notificarea de la companie. În acest moment, este necesar să informeze compania despre numele și adresa lor, precum și numărul de acțiuni pe care doresc să le subscrie. După primirea cererii, compania decide, de regulă prin rezoluția consiliului de administrație, cui și câte acțiuni să aloce. Odată ce numărul de acțiuni alocate este stabilit, compania notifică aplicanții cu privire la numărul de acțiuni care le-au fost alocate.  

Executarea Contribuției de Capital

Subscrisorii de acțiuni noi trebuie să achite întreaga sumă alocată pentru acțiunile lor la locul de plată desemnat de companie, cum ar fi o bancă, până la data de plată specificată (conform Articolului 208, Paragraful 1 al Legii Companiilor din Japonia) . În cazul în care contribuția de capital se face prin proprietăți non-monetare (proprietăți pentru contribuții în natură), este necesar să se furnizeze aceste proprietăți în termenul sau perioada stabilită (conform Articolului 208, Paragraful 2 al Legii Companiilor din Japonia) . Dacă subscrisorul nu efectuează plata, dreptul de a deveni acționar al acelor acțiuni se pierde . De asemenea, subscrisorii de acțiuni noi nu sunt autorizați să-și compenseze datoriile legate de executarea contribuției de capital cu creanțele pe care le au față de companie (conform Articolului 208, Paragraful 3 al Legii Companiilor din Japonia) .  

Proceduri de Înregistrare

După finalizarea majorării de capital, compania trebuie să efectueze înregistrarea modificărilor legate de aceasta la Oficiul Registrului Comerțului din Japonia în termen de două săptămâni de la data intrării în vigoare a majorării de capital. Această procedură de înregistrare implică plata unui impozit pe înregistrare și licență, care reprezintă 0.7% din suma majorării de capital sau 30.000 de yeni, în funcție de care dintre acestea este mai mare. După finalizarea procedurii de înregistrare, compania trebuie, de asemenea, să elaboreze un raport de modificare a capitalului acționarilor și a altor fonduri proprii pentru a reflecta schimbările în activele nete.  

Impactul asupra Acționarilor Existenți și Protecția Legală în Japonia

Emiterea de noi acțiuni poate aduce schimbări semnificative în drepturile și interesele acționarilor existenți, motiv pentru care Legea Companiilor din Japonia (Japanese Companies Act) prevede măsuri solide de protecție legală.

Diluarea procentului de vot și impactul asupra prețului acțiunilor sub legislația japoneză

Când se emit noi acțiuni, numărul total de acțiuni emise crește. Dacă acționarii existenți nu achiziționează noi acțiuni proporțional cu cota lor deținută, procentul de proprietate și, implicit, raportul drepturilor de vot la adunarea generală a acționarilor se “diluează”. Această diluare poate slăbi influența acționarilor existenți asupra deciziilor companiei, inclusiv asupra numirii directorilor.

Creșterea numărului total de acțiuni emise poate reduce potențial valoarea pe acțiune și, ca rezultat, poate duce la scăderea prețului acțiunilor. Acționarii existenți, simțind o diminuare a influenței lor asupra companiei și a valorii acțiunilor deținute, pot decide să vândă acțiunile, ceea ce poate provoca o scădere și mai mare a prețului acțiunilor. În plus, emiterea de noi acțiuni înseamnă că același profit este distribuit unui număr mai mare de acțiuni, ceea ce duce la o reducere a profitului pe acțiune (EPS), având un impact economic.

Impactul asupra drepturilor de management și importanța protecției acționarilor sub legislația japoneză

În cazul unei majorări de capital prin alocare către terți, noii acționari pot dobândi drepturi de vot semnificative și pot solicita numirea de noi directori, influențând astfel drepturile de management ale companiei. Pe de altă parte, acest efect de diluare poate fi folosit ca măsură de apărare împotriva achizițiilor ostile, reducând procentajul de acțiuni deținut de companiile care încearcă preluarea.  

Ținând cont de impactul semnificativ asupra drepturilor de management și a drepturilor economice, Legea Companiilor din Japonia acordă o importanță deosebită protecției acționarilor existenți. Companiile trebuie să acorde o atenție deosebită pentru ca procedura de emitere a noilor acțiuni să fie efectuată în mod echitabil și să nu prejudicieze în mod incorect interesele acționarilor existenți.  

Diluarea acțiunilor și schimbările în controlul managementului nu sunt doar efecte teoretice. Acestea sunt motivele principale pentru care Legea Companiilor din Japonia impune cerințe procedurale stricte și constituie fundamentul protecției acționarilor. Deficiențele procedurale pot duce la acțiuni legale pentru invalidarea emiterii de noi acțiuni (conform articolului 828 din Legea Companiilor din Japonia), permițând acționarilor să acceseze măsuri de remediere legală. Acest fapt reprezintă o puternică forță de descurajare împotriva abuzului de procedură și întărește angajamentul sistemului legal pentru echitatea corporativă. Pentru investitorii străini, acest lucru înseamnă că, deși riscul de diluare asociat cu majorarea de capital este inerent, sistemul legal japonez oferă mijloace importante de remediere atunci când transparența și echitatea procedurilor sunt compromise. Această înțelegere poate influența deciziile de investiții și abordările de negociere ale condițiilor de majorare de capital.

Contestația privind invaliditatea emiterii de noi acțiuni sub Legea Japoneză a Companiilor

Când există motive de invaliditate în emiterea de noi acțiuni, acționarii pot iniția o contestație privind invaliditatea emiterii de noi acțiuni (conform articolului 828 din Legea Japoneză a Companiilor). Cu toate acestea, dacă emiterea de noi acțiuni a produs deja efecte și compania a început să funcționeze, declararea invalidității acesteia poate cauza daune neașteptate nu doar noilor acționari, ci și terților, cum ar fi partenerii de afaceri. Această situație reflectă impactul grav al neregulilor procedurale și modul în care legea încearcă să echilibreze stabilitatea și justiția.

Emiterea drepturilor de opțiune pentru acțiuni noi și impactul asupra acționarilor existenți sub legislația japoneză

“Drepturile de opțiune pentru acțiuni noi” reprezintă dreptul de a primi acțiuni noi emise de o companie sau de a primi acțiuni proprii ale companiei, la un preț și condiții prestabilite . Deținătorii acestor drepturi pot exercita acest drept într-o perioadă determinată, achitând o sumă specificată și astfel pot dobândi acțiuni . Acest mecanism este adesea utilizat pentru acordarea de opțiuni pe acțiuni angajaților sau pentru diversificarea metodelor de finanțare .  

Exercitarea drepturilor de opțiune pentru acțiuni noi duce la creșterea numărului total de acțiuni emise, diluând astfel drepturile de vot ale acționarilor existenți și potențial scăzând valoarea acțiunilor. Aceasta reprezintă un dezavantaj similar cu cel al emiterii directe de noi acțiuni . La emiterea drepturilor de opțiune pentru acțiuni noi, este necesară stabilirea “elementelor de subscriere” la fel ca în cazul acțiunilor oferite spre subscriere (conform articolului 238, alineatul 1 din Legea Companiilor din Japonia) . În cazul companiilor private, în principiu, este necesară o rezoluție specială a adunării generale a acționarilor (conform articolului 238, alineatul 2 din Legea Companiilor din Japonia) . Pentru companiile publice, în principiu, este suficientă o rezoluție a consiliului de administrație, dar dacă condițiile sunt deosebit de favorabile pentru subscrisori, este necesară o rezoluție specială a adunării generale a acționarilor (conform articolelor 240, alineatul 1 și 238, alineatul 3 din Legea Companiilor din Japonia) .  

Companiile pot, de asemenea, să acorde acționarilor existenți dreptul de a primi alocări de drepturi de opțiune pentru acțiuni noi (conform articolului 241, alineatul 1 din Legea Companiilor din Japonia) . Emiterea drepturilor de opțiune pentru acțiuni noi prin alocare acționarilor nu implică restricții procedurale legate de emisiuni avantajoase, așa cum se întâmplă în cazul alocărilor către terți .  

Modul în care Legea Companiilor din Japonia tratează cu prudență emiterea drepturilor de opțiune pentru acțiuni noi, similar cu emiterea directă de noi acțiuni, și în special prevederile legate de “emisiuni avantajoase”, indică faptul că legea recunoaște drepturile de opțiune pentru acțiuni noi ca un mecanism de diluare “viitoare” sau “întârziată”. Prin urmare, chiar dacă diluarea efectivă are loc la momentul exercitării drepturilor, mecanismele de protecție a acționarilor se aplică încă de la momentul emiterii. Aceasta subliniază importanța unei due diligence cuprinzătoare. Investitorii străini trebuie să examineze nu doar planurile de emitere directă de noi acțiuni, ci și drepturile de opțiune pentru acțiuni noi existente sau planificate. Acestea reprezintă riscuri de diluare viitoare și sunt reglementate de aceleași principii de protecție a acționarilor, ceea ce înseamnă o perspectivă previzionară a sistemului legal asupra schimbărilor în structura capitalului.

Pentru companiile emitente de drepturi de opțiune pentru acțiuni noi, o problemă potențială este că decizia de a exercita sau nu aceste drepturi este lăsată la latitudinea deținătorilor lor. Dacă prețul acțiunilor nu crește conform așteptărilor și drepturile nu sunt exercitate, compania riscă să nu poată strânge fondurile planificate .  

Concluzii

Înțelegerea profundă a procedurilor de emitere a noilor acțiuni sub legea companiilor din Japonia este extrem de importantă pentru orice companie care ia în considerare strângerea de fonduri în Japonia, în special pentru entitățile de afaceri străine. Alegerea metodei de emitere a noilor acțiuni (alocare către terți, alocare către acționari existenți, ofertă publică) va determina complexitatea procedurilor și gradul de impact asupra acționarilor existenți. Respectarea strictă a cerințelor legale, cum ar fi selecția organelor de decizie și obligația de notificare a acționarilor, este esențială pentru a evita litigiile legale, cum ar fi contestațiile privind invaliditatea emiterii de noi acțiuni, care pot avea consecințe grave pentru companie și părțile sale interesate.

Conceptul de “emisiune avantajoasă” și reglementările privind “drepturile de rezervare a noilor acțiuni” evidențiază cât de mult prețuiește sistemul juridic japonez protecția intereselor acționarilor și echitatea în tranzacțiile de capital. Aceste prevederi subliniază importanța pe care o are considerarea drepturilor acționarilor și asigurarea transparenței atunci când o companie își procură finanțare.

Echipa de avocați de la Monolith Law Office este capabilă să ofere sfaturi precise și suport practic pentru ca clienții străini să navigheze cu ușurință prin procedurile complexe ale legii companiilor din Japonia. Această structură servește ca un pod vital pentru companiile străine, pentru care diferențele de limbă și sistemul juridic pot reprezenta adesea bariere, în cadrul mediului juridic japonez. Pentru consultanță privind emiterea de noi acțiuni și strângerea de fonduri, vă rugăm să contactați Monolith Law Office. Firma noastră este dedicată să susțină puternic creșterea afacerii dumneavoastră din perspectiva legală.