Este permisă neplata integrală a indemnizației de concediere în cazul concedierii disciplinare? Explicarea hotărârii Curții Supreme din 2023 (Reiwa 5)

Dacă un angajat comite o trădare gravă împotriva companiei și este concediat ca măsură disciplinară, este posibil să nu i se plătească deloc indemnizația de plecare?

La data de 10 martie 2023 (Reiwa 5), Curtea Supremă a Japoniei a emis o decizie importantă referitoare la neplata indemnizației de plecare în cazul concedierilor disciplinare. Această hotărâre va avea un impact semnificativ asupra companiilor.

Acest articol va explica în detaliu decizia Curții Supreme din 2023 (Reiwa 5) și va examina relația dintre concedierea disciplinară și indemnizația de plecare.

Natura indemnizației de retragere

Când un angajat comite un act criminal sau alte infracțiuni, compania poate fi nevoită să îl concedieze disciplinar. În urma concedierii disciplinare, este posibil să se decidă neplata indemnizației de retragere. Dar, este oare permisă neplata indemnizației de retragere? Având în vedere că indemnizația de retragere nu reprezintă doar o recompensă pentru serviciul prestat, ci și o plată ulterioară a salariului și o asigurare pentru viața de după pensionare, se poate argumenta că neplata acesteia nu ar trebui să fie permisă.

Problema a apărut în cazul unui funcționar public. Un județ a decis să nu plătească indemnizația de retragere unui profesor de liceu public, care era funcționar local, pe motiv că acesta a provocat un accident material în timp ce conducea sub influența alcoolului, concediindu-l disciplinar pe funcționarul respectiv. În acest caz, funcționarul public a devenit reclamant, cerând anularea deciziei de neplată totală a indemnizației de retragere. Cazul, din anul Reiwa 5 (2023), a atras atenția deoarece a fost prima dată când Curtea Supremă a judecat o restricție a indemnizației de retragere a unui funcționar public.

Concluzia este că, deși decizia de neplată a indemnizației de retragere este lăsată la discreția autorităților locale publice, în acest caz, Curtea Supremă a declarat că decizia a fost legală și se încadrează în limitele discreției.

Deși acest caz implică un funcționar public, nu înseamnă neapărat că va avea un impact direct asupra companiilor private, unde se aplică legea muncii. Cu toate acestea, chiar și în relația dintre județ și funcționarul public, există asemănări cu relațiile de muncă din sectorul privat. Rămâne de văzut dacă această decizie va influența modul în care companiile private decid să nu plătească indemnizația de retragere angajaților lor.

Exemple de demitere pentru conducere sub influența alcoolului de către funcționari publici

Reclamantul a fost un cadru didactic la un liceu public din prefectura Miyagi. A fost angajat ca profesor în școlile publice de către prefectura Miyagi în aprilie 1987 (anul 62 al erei Showa) și a lucrat ca profesor de atunci. Nu a avut alte sancțiuni disciplinare în afară de această demitere disciplinară, iar situația sa de muncă nu a prezentat probleme speciale.

La 28 aprilie 2017 (anul 29 al erei Heisei), pentru a participa la o petrecere de bun venit a unui coleg de la liceul unde lucra, a condus mașina personală de la liceu și a parcat-o într-o parcare din apropierea locului petrecerii, unde a participat timp de aproximativ 4 ore și a consumat alcool. Apoi, a condus mașina personală pentru a se întoarce acasă, la peste 20 km distanță, dar după ce a parcurs 100m, a cauzat un accident din neglijență, provocând daune materiale.

Prefectura Miyagi, la data de 17 mai 2017 (anul 29 al erei Heisei), a decis să-l demită pe reclamant pentru conducere sub influența alcoolului și provocarea unui accident material, fără a-i acorda nicio indemnizație de retragere (17.246.467 yen), aplicând o sancțiune de neplata totală a indemnizației de retragere.

Decizia Curții Supreme: Limitarea totală a plății pensiei de retragere depășește sfera de discreție

Reclamantul a intentat un proces împotriva Prefecturii Miyagi, solicitând anularea deciziei de demitere disciplinară și a deciziei de a nu plăti deloc pensia de retragere.

În instanța inițială, Curtea Superioară Sendai a constatat că decizia de demitere disciplinară a fost legală. Cu toate acestea, având în vedere „faptul că a servit cu sinceritate timp de aproximativ 30 de ani, că prejudiciul cauzat de incident a fost limitat la daune materiale care au fost deja remediate și că a arătat remușcare”, a judecat că limitarea totală a plății pensiei de retragere de către Comisia de Educație a Prefecturii Miyagi a depășit sfera de discreție legală și a fost ilegală, stabilind că ar trebui să se plătească 30% din pensia de retragere, acceptând astfel parțial cererea reclamantului.

În fața acestei decizii, Prefectura Miyagi a făcut recurs, iar la Curtea Supremă s-a disputat legalitatea deciziei de limitare a plății.

Decizia Curții Supreme: Nu constituie o abatere de la discreție și este legală

Curtea Supremă a stabilit că măsura de limitare a plății în cazul de față nu constituie o abatere semnificativă de la limitele discreției sau un abuz al acesteia, conform normelor sociale, și, prin urmare, este legală. A concluzionat că decizia prefecturii Miyagi de a nu efectua nicio plată nu a depășit limitele discreției sale. Motivarea acestei decizii este următoarea:

În primul rând, decizia privind limitarea plății indemnizației de pensionare este lăsată la discreția autorității de gestionare a indemnizațiilor de pensionare, care este bine informată despre realitățile zilnice ale angajaților și ale muncii lor. Instanțele de judecată ar trebui să considere ilegală o astfel de decizie doar dacă aceasta depășește semnificativ limitele discreției sau abuzează de aceasta, într-un mod care contravine normelor sociale.

În plus, Curtea a subliniat gravitatea accidentului provocat de reclamant, impactul acestuia asupra încrederii și executării responsabilităților în școlile publice, și a concluzionat că, chiar și luând în considerare faptul că reclamantul nu a avut sancțiuni timp de 30 de ani și a arătat remușcare, decizia prefecturii nu a depășit limitele discreției sau nu a abuzat de aceasta într-un mod care contravine normelor sociale.

Concluzie: Consultați un avocat pentru legalitatea neplății indemnizației de retragere

Acesta este un caz referitor la funcționari publici, iar impactul acestei decizii asupra companiilor private ar trebui considerat minor. Decizia subliniază că judecata privind neplata indemnizației de retragere de către prefectură este lăsată la discreția acesteia, efectuând o revizuire bazată pe larga discreție a prefecturii și ajungând la concluzia că decizia de a nu plăti deloc indemnizația de retragere este legală.

Pe de altă parte, cheia acestei decizii, discreția prefecturii în luarea deciziei de neplată a indemnizației de retragere, nu ar putea fi considerată aplicabilă în cazul companiilor private. În cazul companiilor private, clauzele de reducere sau neplată a indemnizației de retragere în caz de concediere disciplinară sunt evaluate din perspectiva dacă există motive suficient de grave pentru a anula meritele de lungă durată, având în vedere caracterul de plată ulterioară a salariului și cel de recompensă pentru serviciile prestate. Dacă motivele nu sunt atât de grave, măsurile de reducere sau neplată pot fi considerate invalide ca fiind împotriva ordinii publice.

Totuși, a determina dacă neplata indemnizației de retragere este legală nu este o sarcină ușoară. Atunci când decideți dacă este adecvat să nu plătiți indemnizația de retragere unui angajat sancționat disciplinar, luați în considerare consultarea unui avocat.

Ghidul măsurilor noastre

Cabinetul de Avocatură Monolith este specializat în IT, având o expertiză deosebită în domeniul internetului și al legii. În ultimii ani, diversificarea modurilor de muncă a adus în atenție legislația muncii. Cabinetul nostru oferă soluții pentru gestionarea „tatuajelor digitale”. Detalii sunt furnizate în articolul de mai jos.

Domeniile de practică ale Cabinetului de Avocatură Monolith: Servicii juridice pentru IT și startup-uri[ja]