Aspecte esențiale despre legislația și sistemul juridic al Uniunii Europene pentru companiile care își extind afacerile în Europa

Dreptul UE este legea stabilită de UE în domeniile politice delegate de unele dintre statele membre ale UE. Dreptul UE are prioritate față de constituțiile și legile naționale ale statelor membre. O caracteristică majoră a dreptului UE este că același set de legi este utilizat în mai multe țări.

În funcție de tipul de drept al UE, statele membre pot înlocui legislația UE cu legislația națională. Este necesar să verificăm dacă statele membre ale UE utilizează aceeași lege sau dacă există legi naționale în fiecare stat membru și să aplicăm corespunzător legislația națională.

Aici vom explica noțiunile de bază ale dreptului UE și ale sistemului juridic în cadrul UE.

Istoria UE și evoluția statelor membre

UE este o entitate de integrare politică și economică bazată pe Tratatul Uniunii Europene, care promovează uniunea economică și monetară, politica externă și de securitate comună, precum și cooperarea în domeniul poliției și justiției penale.

Sediul central al activităților UE este situat în Bruxelles, Belgia. Pentru a forma un sistem de piață unic între statele membre UE, este esențială existența unei monede comune. În 1999, moneda unică a UE, euro, a fost introdusă.

Numărul statelor membre UE este în prezent de 27 (martie 2024). Statele fondatoare au fost șase, iar după a șasea extindere, numărul statelor membre UE a ajuns la 27.

În 2020, Marea Britanie a părăsit UE. De asemenea, Islanda, Serbia, Turcia, Macedonia și Muntenegru sunt candidate pentru aderare. UE de astăzi s-a dezvoltat pe baza Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO), fondată de Belgia, Germania, Franța, Italia, Luxemburg și Olanda.

Tradițional, UE era compusă din trei piloni: ‘Comunitatea Europeană (CE)’, ‘Politica Externă și de Securitate Comună (PESC)’ și ‘Cooperarea Polițienească și Judiciară în Materie Penală (PJCC)’. În prezent, datorită Tratatului Constituțional al UE, aceste trei structuri au fost unificate. CE a fost absorbită de UE, iar UE a primit o personalitate juridică internațională. Toate entitățile comune utilizate în UE au fost înlocuite de uniune, iar UE poate acum să semneze tratate internaționale în numele său.

Sistemul juridic al UE, semnificativ diferit de cel japonez

Sistemul juridic al Uniunii Europene este format din trei componente principale: dreptul primar, dreptul secundar și jurisprudența. Vom explica conținutul fiecărei categorii de drept.

Dreptul primar: Tratatele care stau la baza Uniunii Europene

Dreptul primar se referă la tratatele fundamentale ale Uniunii Europene, cum ar fi Tratatul de bază al UE. Acestea sunt redactate în cadrul conferințelor interguvernamentale la care participă guvernele tuturor statelor membre și sunt adoptate și instituite prin consensul tuturor statelor membre. Dreptul primar intră în vigoare prin procedurile de ratificare ale tuturor statelor membre. În Japonia, dreptul primar al UE ar corespunde Constituției.

Tratatul UE și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene au fost revizuite prin Tratatul de la Lisabona, devenind astfel tratatele fundamentale actuale. Protocoalele și documentele anexate la Tratatul UE și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene sunt, de asemenea, parte a tratatelor fundamentale. Parlamentul European și Comisia Europeană sunt organele legislative ale UE, deci trebuie să respecte dreptul primar. Dreptul primar stabilește următoarele:

• Scopurile, obiectivele și principiile fundamentale ale UE
• Instituțiile și structura organizațională
• Procedurile legislative
• Chestiuni importante privind diversele politici
• Drepturile cetățenilor UE

Pe lângă tratatele fundamentale menționate mai sus, Carta Drepturilor Fundamentale a UE, care are aceeași valoare juridică cu tratatele, și principiile generale de drept pe care se bazează Curtea de Justiție a Uniunii Europene sunt, de asemenea, incluse în dreptul primar. Dreptul primar a jucat un rol semnificativ în dezvoltarea drepturilor omului în cadrul Comunității Europene.

În plus, toate organizațiile internaționale sunt înființate pe baza dreptului internațional, astfel încât dreptul internațional consuetudinar este, de asemenea, considerat drept primar. Dreptul internațional consuetudinar se referă la regulile care trebuie respectate în comunitatea internațională. În UE, deoarece majoritatea regulilor sunt codificate, dreptul internațional consuetudinar nu este întotdeauna considerat drept primar.

Drept secundar: „Dreptul UE” stabilit pe baza tratatelor fundamentale

Dreptul secundar reprezintă legislația derivată din tratatele fundamentale, cunoscute sub numele de „Dreptul UE”. Orice drept secundar care contravine dreptului primar este invalid. Când se elaborează dreptul secundar, trebuie să se indice clar scopul legislativ.

În cazul în care scopul legislativ nu este indicat sau este insuficient, actul poate fi declarat invalid ca urmare a unei încălcări grave a cerințelor procedurale. Legislația națională a fiecărui stat membru are prioritate și adesea include aspecte relevante pentru activitățile corporative.

Există cinci tipuri de drept secundar: regulamente, directive, decizii, recomandări și avize. Acestea sunt clasificate în funcție de domeniul de aplicare și de gradul de constrângere juridică.

Regulamente

Regulamentele se aplică direct guvernelor, companiilor și persoanelor fizice din statele membre, având prioritate față de legislația națională. Regulamentele intră în vigoare imediat în toate statele membre, fără a necesita legislație națională suplimentară și exercită o forță juridică directă asupra guvernelor statelor membre. Statele membre nu au voie să obstrucționeze efectul direct al regulamentelor.

Regulamentele au o forță juridică aproape echivalentă cu legile adoptate de parlament și sunt considerate una dintre cele mai puternice forme de legislație în cadrul Uniunii Europene.

Un exemplu de regulament este Regulamentul REACH, care reprezintă reglementările UE privind gestionarea substanțelor chimice. Substanțele chimice produse sau utilizate în UE sunt supuse obligațiilor de înregistrare, evaluare, autorizare și restricție.

Directive

Directivele exercită o forță juridică directă asupra guvernelor statelor membre. Directivele stabilesc obiective politice și termene limită pentru implementare, iar odată adoptate, fiecare stat membru este obligat să atingă aceste obiective prin măsuri naționale, cum ar fi legislația. Modul în care se realizează aceste măsuri este la discreția fiecărui stat membru și nu se aplică direct companiilor sau persoanelor fizice.

Exemple de directive includ Directiva WEEE și Directiva RoHS. În februarie 2003, Directiva WEEE și Directiva RoHS au fost publicate și intrate în vigoare. Directiva WEEE este o legislație a UE privind deșeurile de echipamente electrice și electronice, creată pentru a promova reutilizarea și reciclarea și pentru a reduce deșeurile de echipamente electrice și electronice.

Directiva RoHS reglementează restricțiile privind utilizarea anumitor substanțe periculoase, pentru a evita impactul asupra sănătății umane și a mediului. În prezent, utilizarea a zece substanțe este restricționată.

Decizii

Deciziile au o forță juridică directă asupra anumitor guverne ale statelor membre, companii sau persoane fizice. Deciziile sunt măsuri individuale și specifice, iar procedura legislativă pentru adoptarea deciziilor este determinată de domeniul politic tratat. Deciziile sunt incluse atunci când legislația UE existentă, listele de standarde armonizate sau standardele europene sunt revizuite.

Un exemplu de decizie este adăugarea de excepții la aplicarea Directivei RoHS. Directiva RoHS stabilește aplicații exceptate pentru utilizarea substanțelor periculoase atunci când nu există alternative tehnice viabile.

Recomandări

Recomandările sunt exprimări clare ale Comisiei Europene care așteaptă anumite acțiuni sau măsuri din partea guvernelor statelor membre, companiilor sau persoanelor fizice. Recomandările nu au forță juridică obligatorie, dar dețin o influență politică semnificativă. Recomandările au un efect indirect, intenționând să stimuleze adoptarea legislației necesare între statele membre.

Avize

Avizele exprimă clar poziția Comisiei Europene, Consiliului European sau a Parlamentului European pe o temă specifică. Avizele nu au forță juridică obligatorie.

Concluzie: Consultați un avocat specializat în dreptul UE pentru extinderea afacerii în statele membre ale UE

Japonia are un sistem juridic format din șase categorii: Constituția la vârf, urmată de tratate, legi, ordonanțe guvernamentale, ordonanțe ministeriale și regulamente locale. Pe de altă parte, UE are un sistem juridic mai simplu, constând din drept primar, drept secundar și jurisprudență, comparativ cu Japonia.

Japonia aplică exclusiv legislația națională. În schimb, în UE există legislația națională a fiecărui stat membru și dreptul UE, care este elaborat și aplicat comun între statele membre. Dreptul UE are prioritate față de legislația națională și este aplicat în mod comun între statele membre, ceea ce reprezintă o caracteristică distinctivă.

În cadrul dreptului UE, în special directivele sunt transpuse în legislația națională a fiecărui stat membru. Există diferențe între legislațiile naționale, așadar este necesară atenție sporită atunci când se interpretează directivele.

Dreptul UE diferă în multe aspecte de cel japonez, așa că dacă aveți nelămuriri, vă recomandăm să consultați un expert. Dacă sunteți în căutarea unui partener de afaceri în domeniul juridic, vă rugăm să contactați firma de avocatură Monolith. Firma noastră este specializată în domeniul IT și oferă servicii în dreptul IT și proprietății intelectuale, precum și în gestionarea riscurilor de reputație.

Ghidul măsurilor implementate de către firma noastră

Cabinetul de Avocatură Monolith este o firmă de avocatură cu o experiență bogată în IT, și în special în domeniul internetului și al legii. În ultimii ani, afacerile globale s-au extins semnificativ, iar necesitatea verificărilor legale efectuate de experți este în continuă creștere. Firma noastră oferă soluții pentru problemele legate de dreptul internațional.

Domeniile de expertiză ale Cabinetului de Avocatură Monolith: Drept internațional și afaceri externe[ja]