Până unde este permisă asemănarea mărcilor comerciale? Explicarea criteriilor de similaritate și a cazurilor de încălcare a drepturilor de marcă comercială

Ce ar trebui să faceți dacă observați că produsele cu un “logo” sau “nume” foarte asemănătoare cu cele ale companiei dvs. sunt vândute pe piață? De asemenea, când dezvoltați un produs nou și descoperiți că o altă companie comercializează produse cu un nume similar, cum ar trebui să procedați? Aceste situații nu se limitează doar la competiția dintre companii, ci pot deveni probleme legale serioase sub forma “încălcării drepturilor de marcă” conform legii japoneze.

Acest articol va explica conceptul de “similaritate”, care este crucial nu doar la înregistrarea mărcilor, dar și în exercitarea drepturilor legale, folosind cazuri din instanță și exemple concrete sub legislația japoneză.

Ce este dreptul de marcă înregistrată în Japonia

Dreptul de marcă înregistrată reprezintă dreptul de a proteja „semnele distinctive” utilizate pentru a diferenția produsele sau serviciile unei companii de cele ale altor companii. Aceste semne distinctive pot include litere, forme grafice, simboluri, culori, sunete și chiar forme tridimensionale. Deținerea unei mărci înregistrate conferă puterea legală de a preveni utilizarea neautorizată a aceleiași sau a unei mărci similare de către alte persoane.

Dreptul de marcă înregistrată prezintă următoarele caracteristici:

Este un drept exclusiv și excludent

Deținătorul dreptului de marcă înregistrată are dreptul de a folosi marca în mod exclusiv. În același timp, deține și dreptul de a exclude utilizarea neautorizată de către alte persoane, prevenind astfel confuzia pe piață care ar putea fi cauzată de utilizarea unei mărci similare de către concurenți.

Contribuie la protecția valorii brandului

Marca reprezintă simbolul imaginii de brand a unei companii sau a unui produs. Deținerea dreptului de marcă înregistrată reduce riscul ca valoarea brandului să fie afectată de imitații sau utilizări neautorizate.

De exemplu, protejarea logo-urilor sau a mărcilor unor branduri renumite ca mărci înregistrate facilitează pentru consumatori distingerea între produsele autentice și cele contrafăcute.

Semnificația dreptului de marcă înregistrată

Dreptul de marcă înregistrată nu doar protejează interesele companiilor, ci și oferă consumatorilor informațiile necesare pentru a lua decizii de cumpărare informate. Faptul că consumatorii pot privi o marcă și pot judeca cu încredere calitatea și originea este posibil datorită existenței acestui drept.

În plus, dreptul de marcă înregistrată poate fi obținut nu doar la nivel național, ci și internațional, protejând astfel expansiunea afacerilor pe piețele globale. În ultimii ani, încălcările drepturilor de marcă înregistrată care traversează frontierele au devenit o problemă, ceea ce face ca protecția adecvată a drepturilor de marcă înregistrată să fie tot mai necesară.

Dreptul de marcă înregistrată se stabilește prin înregistrarea la Oficiul de Brevete. Pentru a revendica drepturile de marcă înregistrată în străinătate, este necesar să se efectueze înregistrarea mărcii și în țara în care se pretinde încălcarea. Mărcile neînregistrate nu beneficiază de protecție legală, astfel încât înregistrarea mărcii este esențială pentru companiile care au o strategie de brand.

Articolul asociat: Ce sunt riscurile de încălcare a drepturilor de proprietate intelectuală și cum să le gestionăm[ja]

Ce înseamnă similitudinea mărcilor înregistrate?

Similitudinea mărcilor înregistrate se referă la problema dacă mărcile sunt “asemănătoare” sau nu.

Un exemplu de caz în care Curtea Supremă a Japoniei a oferit o decizie privind similitudinea mărcilor este cazul Iceberg (Hotărârea Curții Supreme, anul Showa 39 (1964), nr. 110, 27 februarie anul Showa 43 (1968), Volumul 22, Numărul 2, pagina 399).

Decizia privind similitudinea mărcilor a fost exprimată astfel:

La evaluarea similitudinii mărcilor, trebuie să se ia în considerare în mod global impresia, memoria și asocierile pe care le provoacă aspectul exterior, conceptul și modul de pronunțare al mărcii asupra comercianților, și este adecvat să se judece pe baza realităților tranzacționării produsului respectiv.

Prin urmare, similitudinea mărcilor nu trebuie evaluată doar pe baza unui singur element, ci trebuie apreciată în mod comprehensiv, ținând cont de contextul specific al tranzacțiilor și perspectiva consumatorilor.

În continuare, vom explica elementele specifice care trebuie luate în considerare în această evaluare.

Elementele fundamentale de evaluare a similitudinii mărcilor comerciale sub Legea Japoneză

Sub legea japoneză, evaluarea similitudinii mărcilor comerciale se bazează pe posibilitatea ca marca respectivă să creeze confuzie sau erori în ceea ce privește originea produselor sau serviciilor. În acest proces de evaluare, următoarele trei elemente sunt esențiale:

Similitudinea Aspectului Exterior

Termenul “similitudinea aspectului exterior” se referă la asemănarea formei exterioare a unei mărci comerciale, adică la confuzia vizuală care poate apărea. În mod fundamental, asemănarea sau diferența aspectului exterior se judecă pe baza formei generale a mărcii comerciale.

Totuși, uneori se extrage forma esențială și importantă a componentelor care constituie marca comercială pentru a judeca asemănarea aspectului exterior.

Majoritatea mărcilor comerciale considerate asemănătoare din punct de vedere al aspectului exterior sunt constituite din figuri, dar există cazuri rare când și mărcile comerciale formate din caractere sunt judecate ca fiind asemănătoare vizual.

Concret, se compară cât de mult se aseamănă aspectul vizual al mărcilor comerciale. Se iau în considerare designul logo-ului, forma caracterelor, combinațiile de culori și altele asemenea.

Similaritatea denumirii (similitudinea pronunțării)

Similaritatea denumirii se referă la confuzia auditivă care poate apărea din pronunțarea caracterelor, figurilor sau simbolurilor ce compun o marcă comercială. Evaluarea similarității sau diferențelor în denumire se bazează pe pronunțarea întregii compoziții a mărcii comerciale, deși uneori se poate lua în considerare pronunțarea unei părți importante a acesteia.

În multe cazuri, mărcile comerciale formate din caractere sunt considerate similare în denumire, dar există și situații în care se poate considera că există o similaritate în pronunțarea unei mărci comerciale figurative.

Când o marcă comercială este pronunțată, punctul esențial este cât de mult se aseamănă pronunția acesteia.

Similitudinea Conceptuală

Similitudinea conceptuală se referă la confuzia care poate apărea din semnificația sau conținutul literelor, figurilor sau simbolurilor ce compun o marcă comercială. În principiu, se consideră că există o similitudine conceptuală atunci când conținutul semnificativ este identic.

Elementul cheie aici este cât de mult se aseamănă semnificațiile sau imaginile evocate de mărcile comerciale. De exemplu, chiar dacă sunt exprimate în limbi diferite, termeni precum “cer albastru” și “Blue Sky” pot fi considerați similari conceptual, deoarece reprezintă același concept.

Articolul asociat: 【Reiwa 6 (2024) Aprilie Implementare】Punctele cheie ale amendamentelor Legii Mărcilor Comerciale și Legii Designului în Japonia? Explicarea modificărilor esențiale de care trebuie să fiți conștienți[ja]

Puncte specifice în evaluarea similitudinii

Evaluarea similitudinii se bazează pe percepția consumatorilor, adică a cumpărătorilor de produse sau utilizatorilor de servicii, pentru a determina dacă sunt “asemănătoare”, astfel încât, pe lângă cele trei elemente menționate anterior, se vor lua în considerare și următoarele aspecte.

Categoria produselor

Când produsele sau serviciile unde se utilizează marca sunt identice sau similare, este mai probabil să se recunoască similitudinea. De exemplu, utilizarea unor mărci similare în cadrul aceleiași categorii de alimente poate duce la confuzia consumatorilor, ceea ce adesea rezultă în recunoașterea unei încălcări.

Realitățile tranzacționării

Contextul și realitățile tranzacționării în care se utilizează marca sunt luate în considerare. De exemplu, dacă consumatorii acordă o atenție deosebită numelui produsului sau mărcii atunci când decid să facă o achiziție, criteriile de evaluare a similitudinii pot varia în funcție de tipul tranzacției.

Criteriile de Examinare ale Oficiului de Brevete din Japonia

Oficiul de Brevete din Japonia a stabilit criterii specifice pentru evaluarea similitudinii mărcilor comerciale, conform articolului 4, alineatul (1), punctul 11 al Legii Mărcilor Comerciale din Japonia.

• Dacă aspectul, denumirea sau conceptul unei mărci comerciale este similar cu altul, există posibilitatea ca aceasta să fie considerată o marcă comercială similară.
• Totuși, dacă unul dintre cele trei elemente diferă semnificativ sau dacă, pe baza realităților tranzacționării, se consideră că nu există riscul de confuzie, atunci marca poate fi considerată nesimilară.

Mai mult, Oficiul de Brevete din Japonia ia în considerare și similitudinea cu mărci comerciale neînregistrate, conform articolului 4, alineatul (1), punctul 10 al Legii Mărcilor Comerciale.

“În cazul în care o marcă comercială neînregistrată, care este larg recunoscută de consumatori, este similară cu o altă marcă, chiar dacă aspectul și denumirea sunt diferite, dar există o legătură conceptuală, aceasta poate fi considerată similară.”

În practica de examinare, mărcile comerciale care sunt similare în denumire sunt adesea considerate similare, dar dacă există diferențe semnificative în aspect sau concept, acestea pot fi considerate nesimilare.

Referință: Criteriile de Examinare ale Mărcilor Comerciale ale Oficiului de Brevete din Japonia[ja]

Exemple de cazuri în care s-a recunoscut similitudinea mărcilor înregistrate în Japonia

Până acum, am explicat elementele care sunt luate în considerare pentru a determina similitudinea. Dar în ce situații este recunoscută efectiv această similitudine? În continuare, vom prezenta câteva cazuri în care similitudinea a fost recunoscută de instanțele de judecată.

Cazul 1: Cazul în care numele produselor au fost considerate asemănătoare

În cazul băuturii “Kōju” (decizia Curții Supreme de Justiție pentru Proprietate Intelectuală din 14 aprilie 2009 (Heisei 21) (Heisei 20 (Gyo Ke) Nr. 10150)), s-a discutat dacă marca înregistrată a reclamantului “皇寿” și marca folosită de pârât “黄寿” sunt similare în pronunție și concept. Deși cele două mărci aveau caractere chinezești diferite, pronunția lor era foarte asemănătoare și ambele erau vândute ca băuturi pentru sănătate.

Curia pentru Proprietate Intelectuală a decis că există o probabilitate ridicată ca consumatorii să confunde pronunția și semnificația mărcilor la momentul achiziției. Mai exact, “皇寿” și “黄寿” se citesc ambele “kōju” și ambele sugerează concepte de “sănătate” și “longevitate”, astfel că s-a recunoscut similitudinea în pronunție și concept.

Cazul 2: Cazul în care numele brandurilor au fost considerate asemănătoare

În cazul “Laurel” (decizia Curții Superioare de Justiție din Tokyo din 4 septembrie 1974 (Showa 49) (Showa 48 (Gyo Ke) Nr. 51)), s-a discutat dacă marca înregistrată a reclamantului “Laurel” și marca folosită de pârât “Lorrel” ar putea crea confuzie printre consumatori. În acest caz, similitudinea conceptuală a fost în mod special un punct de dispută.

Curtea Superioară din Tokyo a subliniat că atât “Laurel”, cât și “Lorrel” evocă imaginea “laurului” și a decis că există similitudine atât în aspectul vizual, cât și în pronunție, recunoscând astfel similitudinea mărcilor.

Cazul 3: Cazul în care formele logo-urilor produselor au fost considerate asemănătoare

În cazul produsului de lustruire pentru automobile “SurLuster” (decizia Curții Superioare de Justiție din Tokyo din 7 martie 2000 (Heisei 12) (Heisei 10 (Gyo Ke) Nr. 210)), s-a discutat dacă marca înregistrată a reclamantului folosită pe ambalajul produsului de lustruire pentru automobile și marca vizual asemănătoare folosită de pârât sunt similare. În acest caz, situația în care consumatorii aleg produsul vizual a fost un factor important de decizie.

Instanța a subliniat că aspectul vizual al mărcilor era foarte similar și că elementele vizuale aveau un impact semnificativ asupra alegerii consumatorilor, determinând o probabilitate ridicată de confuzie cu privire la originea produsului și, prin urmare, a recunoscut similitudinea vizuală a mărcilor.

Cazul 4: Cazul în care, chiar și cu schimbarea ordinii literelor, s-a considerat că există similitudine conceptuală

În cazul “Fugu no Ko” (decizia din 12 iunie 1986 a Oficiului de Brevete pentru anularea deciziei (Showa 61) (Showa 60 (Gyo Ke) Nr. 7)), s-a discutat dacă mărcile “ふぐの子” și “子ふぐ” sunt similare în concept și pronunție. În acest caz, recunoașterea ca produs regional tradițional și imaginea încorporată în marca înregistrată au fost puncte de dispută.

Instanța a decis că, deși aspectul vizual al secvențelor de caractere era diferit, ambele mărci evocau produse legate de “fugu” (peștele balon), având astfel un concept comun, și că sunetul pronunției era foarte similar. Prin urmare, s-a recunoscut similitudinea atât în concept, cât și în pronunție.

Exemple concrete când mărcile sunt considerate similare sub Legea Japoneză

Până acum, am prezentat criteriile și elementele pe baza cărora mărcile sunt considerate similare, bazându-ne pe jurisprudență. În continuare, vom introduce situații în care este probabil ca mărcile să fie considerate similare.

În cazul formelor abreviate

• Exemplu: Când avem “モノリス” și “Mリス”.
• Judecată: Datorită similitudinii în pronunție și concept, este foarte probabil să se recunoască similitudinea conceptuală.

Diferența dintre Katakana și alfabetul latin

• Exemplu: Dacă marca “モノリス” a fost înregistrată în Katakana, iar partea adversă folosește “Monolith”.
• Judecată: Este frecvent să se recunoască similitudinea în pronunție și concept.

Diferența dintre text și logo

• Exemplu: Dacă marca “モノリス” a fost înregistrată ca text, iar partea adversă folosește un logo cu designul “モノリス”.
• Judecată: Există posibilitatea ca similitudinea vizuală să fie stabilită.

Când doar un caracter este diferit

• Exemplu: Dacă marca “モノリス” a fost înregistrată și partea adversă folosește “ホノリス” sau “モノリズ”.
• Judecată: Chiar dacă pronunția nu este exact aceeași, dacă diferența este de doar un sunet, în special la sfârșitul cuvântului sau într-un sunet ușor de ignorat într-o secvență lungă, este posibil să se recunoască similitudinea în pronunție.

Când sunt incluse cuvinte fără sens

• Exemplu: Dacă marca “モノリス” a fost înregistrată și partea adversă folosește “モノリスA” sau “モノリス articole juridice”.
• Judecată: Chiar dacă marca în ansamblu este diferită, dacă “partea diferită” nu are putere de distincție (caracteristică), acea parte poate fi ignorată în evaluarea similitudinii. Prezența sau absența puterii de distincție este determinată în funcție de relația cu produsele sau serviciile pentru care marca este folosită (produse sau servicii desemnate). Prin urmare, în exemplul de mai sus, “articole juridice” sau “A” nu au putere de distincție, astfel că, în esență, se compară marca “モノリス” cu “モノリス”, ceea ce face ca similitudinea să fie foarte probabil recunoscută.

Exemplele de mai sus sunt doar câteva, dar percepția generală și judecata privind similitudinea drepturilor de marcă pot diferi, așa că este necesară prudență pentru a nu presupune că “dacă sunt aceste diferențe, nu există similitudine”, deoarece acest lucru poate duce la încălcarea drepturilor de marcă.

Articolul asociat: Învățați din exemple: criteriile și sancțiunile pentru încălcarea drepturilor de marcă (închisoare, amendă) în Japonia[ja]

Măsuri pe care companiile le pot lua pentru a evita litigiile

În cazul în care se descoperă suspiciuni de încălcare a mărcii înregistrate sau există neliniști legale legate de marcă, companiile sunt solicitate să acționeze rapid în următoarele moduri:

1. Consultarea unui expert: Solicitarea sfaturilor de la un avocat specializat în proprietate intelectuală.
2. Colectarea dovezilor: Documentarea utilizării mărcii suspectate de încălcare.
3. Înregistrarea și monitorizarea preventivă: Înregistrarea timpurie a mărcii și monitorizarea continuă a pieței pentru a identifica problemele cât mai curând posibil.

De asemenea, este important să începeți negocierile cât mai curând posibil în cazul în care există suspiciuni de similitudine cu competiția, pentru a evita prelungirea litigiilor în instanță.

Concluzie: Consultați un avocat pentru încălcarea drepturilor de marcă înregistrată

Criteriile de judecată pentru similitudinea mărcilor se bazează pe trei elemente principale: aspectul, denumirea și conceptul. Acestea depind de realitățile tranzacționării produselor și de impresia pe care o primesc consumatorii. Pentru companii, este esențial să ia în considerare jurisprudența și standardele Oficiului Japonez de Brevete (Japan Patent Office), și să acționeze corespunzător. Folosiți acest articol ca un ghid pentru a evalua înregistrarea mărcilor și pentru a lua măsuri împotriva riscurilor de încălcare a drepturilor de marcă înregistrată.

Drepturile de marcă înregistrată pot fi o armă puternică pentru o companie, dar, în același timp, pot deveni un risc major atunci când sunt încălcate. Dacă există posibilitatea ca propria companie să încalce drepturile de marcă sau să fie victima unei încălcări, este recomandat să consultați cât mai curând posibil un avocat cu experiență.

Ghidul măsurilor noastre de intervenție

Cabinetul de Avocatură Monolith este o firmă de avocatură cu o înaltă specializare în IT, în special în domeniul internetului și al legii. În ultimii ani, drepturile de design și mărcile comerciale, ca forme de proprietate intelectuală, au atras o atenție sporită. Cabinetul nostru oferă soluții legate de proprietatea intelectuală. Detalii suplimentare sunt furnizate în articolul de mai jos.

Domeniile de practică ale Cabinetului de Avocatură Monolith: Servicii juridice IT și de proprietate intelectuală pentru diverse companii[ja]