Explicarea procesului de defăimare și a contraprocesului

În septembrie 2020 (Anul Reiwa 2), un profesor universitar care a fost dat în judecată pentru defăimare de către un senator al Partidului Liberal Democrat, în urma unui post pe Twitter, a depus o contrajudecată la Tribunalul Districtual Tokyo, cerând daune de 1,5 milioane de yeni, susținând că procesul este un proces SLAPP cu scop de hărțuire.

Astfel, contrajudecata este un proces în care inculpatul într-un proces (procesul principal) depune o acțiune împotriva reclamantului în același proces, cerând judecarea de către aceeași instanță în cadrul procedurilor procesuale.

Aici, vom explica cum sunt tratate contrajudecățile, care pot fi întâlnite și în procesele de defăimare, în procesele reale.

Ce sunt acțiunea principală și acțiunea reconvențională

O persoană care a devenit pârât într-un proces poate iniția o acțiune reconvențională la instanța de judecată care se ocupă de acțiunea principală, până la încheierea dezbaterilor orale, numai dacă scopul este o cerere legată de metoda de apărare sau de cererea care este obiectul acțiunii principale (Articolul 146 alineatul (1) din Legea japoneză a procedurii civile).

“În cazul în care scopul este o cerere legată de acțiunea principală”, de exemplu, în cazul unei cereri de despăgubire din partea reclamantului împotriva pârâtului într-un accident de circulație, pârâtul poate, la rândul său, să solicite despăgubiri de la reclamant.

De asemenea, “în cazul în care scopul este o cerere legată de metoda de apărare”, un exemplu ar fi într-un proces în care reclamantul solicită pârâtului să plătească o sumă de bani, iar pârâtul susține o apărare de compensare împotriva reclamantului și solicită plata sumei rămase după compensare.

Acțiunea reconvențională poate fi observată și în procesele privind încălcarea drepturilor de onoare. Așa cum am menționat la început, dacă credeți că a fost intentat un proces nejustificat, ar trebui să luați în considerare inițierea unei acțiuni reconvenționale, iar dacă vă aflați într-o situație de conflict intens, nu trebuie să lăsați responsabilitatea pentru încălcarea drepturilor să fie urmărită unilateral ca pârât.

Aici, este important de reținut că inițierea unei acțiuni reconvenționale trebuie să aibă loc “până la încheierea dezbaterilor orale”, adică până la încheierea procesului de fapt, care este de obicei judecat la instanța superioară, și, în plus, “când va întârzia semnificativ procedura judiciară”, inițierea unei acțiuni reconvenționale nu este permisă (Articolul 146 alineatul (1) punctul 2 din Legea japoneză a procedurii civile). În astfel de cazuri, acțiunea reconvențională va fi respinsă ca fiind ilegală.

Defăimare și cerere de sancțiune disciplinară și contra-acțiune

Există un caz în care un avocat a intentat o contra-acțiune împotriva unui reclamant care a solicitat o sancțiune disciplinară și a cerut despăgubiri pentru defăimare cauzată de un articol postat (Hotărârea Tribunalului Districtual Tokyo, 16 octombrie 2018 (Anul 2018 al calendarului gregorian)).

https://monolith.law/reputation/defamation[ja]

Desfășurarea procesului

Reclamantul este o societate pe acțiuni care se ocupă cu proiectarea, construcția, vânzarea și operarea de căsuțe temporare. Pârâtul este un avocat care administrează un blog al firmei de avocatură la care este afiliat.

Avocatul pârât a postat pe acest blog că societatea reclamantă, care strânge investiții pentru facilități de cazare pentru lucrătorii implicați în operațiunile de reconstrucție după Marele Cutremur din Estul Japoniei, “în timp ce decontaminarea este în plină desfășurare, există o lipsă de cazare pentru angajați, iar dacă se construiesc 320 de camere, se pot obține 28,8 milioane de yeni pe lună. Costul de construcție este de 600 de milioane de yeni, dar se poate ajunge la 1,3 miliarde de yeni în 40 de luni, deci investiția se poate recupera rapid”. Avocatul a numit explicit societatea reclamantă și a postat că “înșelăciunea este sensibilă la tendințe”, “pare o poveste plauzibilă, dar este complet falsă și nu are nicio bază. Dacă greșiți și oferiți fonduri, nu se vor întoarce niciodată”. În fața acestui post, societatea reclamantă a depus o cerere de sancțiune disciplinară la baroul avocatului respectiv și, în același timp, a intentat un proces, susținând că a redus evaluarea socială și a împiedicat afacerile.

În răspuns, avocatul care a devenit pârât a susținut că reclamantul este o companie frauduloasă și că solicitarea de investiții a reclamantului a fost o acțiune de înșelăciune pentru a înșela banii, dar reclamantul, deși a recunoscut acest lucru, a acționat ca și cum postarea pe blogul respectiv ar fi fost ilegală și a efectuat acțiuni precum cererea de sancțiune disciplinară, iar aceste acțiuni ale reclamantului sunt considerate acte ilegale și a intentat o contra-acțiune.

Judecata instanței cu privire la acțiunea principală

În primul rând, instanța a recunoscut că articolul postat de pârât este unul care indică faptul că reclamantul a propus o poveste de investiții fără bază pentru cazarea angajaților care lucrează la operațiunile de decontaminare legate de accidentul de la Centrala Nucleară Fukushima Daiichi, și că această poveste de investiții este o înșelăciune, și că aceste fapte indică defăimarea creditului și a reputației reclamantului.

Pe de altă parte, s-a recunoscut că scopul postării acestui articol este de a conștientiza cititorii care văd acest articol pentru a nu deveni victime ale înșelăciunii indicate în articol, și astfel, s-a recunoscut că scopul pârâtului de a posta acest articol este în primul rând de a servi interesul public, și că faptele indicate sunt legate de interesele publice.

În plus, instanța a examinat dacă faptele indicate în acest articol sunt adevărate sau dacă pârâtul are un motiv justificat pentru a crede că acestea sunt adevărate, și a recunoscut că afacerea legată de povestea de investiții propusă de reclamant este una care presupune un contract de închiriere fără bază și că nu există nicio perspectivă de recuperare a investiției, și că reclamantul, cunoscând acest lucru, a încurajat investiția în afacere pretinzând că investiția poate fi recuperată rapid și că se poate aștepta la profit, și astfel, a recunoscut că acesta este un act de înșelăciune, și a respins cererea reclamantului legată de acțiunea principală, considerând că defăimarea prin acest articol nu este ilegală și că nu există nicio faptă ilicită.

Judecata instanței cu privire la contra-acțiune

În primul rând, instanța a recunoscut că cererea de sancțiune disciplinară la baroul de avocați la care aparține este lipsită de temei legal, și a recunoscut că reclamantul a recunoscut în mod natural că este subiectul înșelăciunii, și astfel, a recunoscut că reclamantul a depus cererea de sancțiune disciplinară în ciuda cunoașterii faptului că aceasta este lipsită de temei legal, și că această cerere de sancțiune disciplinară este ilegală deoarece este lipsită de adecvare în lumina scopului și obiectivului sistemului de sancțiuni disciplinare pentru avocați, și a recunoscut că există o faptă ilicită a reclamantului împotriva pârâtului în legătură cu această cerere de sancțiune disciplinară.

De asemenea, în ceea ce privește acuzația în acest caz, instanța a recunoscut că reclamantul a intentat acțiunea în acest caz în ciuda cunoașterii faptului că drepturile reclamantului susținute în acțiunea principală sunt lipsite de temei legal, și astfel, actul de a intenta acțiunea este considerat a fi lipsit de adecvare în lumina scopului și obiectivului sistemului judiciar și nu poate evita evaluarea că este ilegal în termeni de faptă ilicită, și a ordonat plata a 1 milion de yeni ca despăgubire pentru cererea de sancțiune disciplinară și acuzația în acest caz.

Deși există multe cazuri în care acțiunea principală este admisă și contra-acțiunea este respinsă, există și cazuri, ca acesta, în care acțiunea principală este respinsă și contra-acțiunea este admisă. Dacă sunteți acuzat de un proces injust, nu numai că puteți lupta în acel proces, dar puteți și intenta o contra-acțiune pentru a urmări responsabilitatea adversarului.

Defăimarea și contrasuita

Un caz a implicat un reclamant care administrează un site despre acvarii (echipamente pentru creșterea animalelor marine) pe internet, care a dat în judecată un pârât care administrează un site similar, susținând că acesta a postat un articol pe 2chan care defăimează reputația și credibilitatea reclamantului. În răspuns, pârâtul a susținut că reclamantul a postat un articol pe site-ul său care încalcă reputația și intimitatea pârâtului în legătură cu progresul acestui caz, și a depus o contrasuită (Judecătoria Kanazawa, 20 martie 2019).

Desfășurarea procesului

Reclamantul a susținut că pârâtul a folosit expresii extreme și vulgare precum “Un acvariu plin de crab, gobi și alge expus pe FB”, “Rugină care vine de la sine. Așa se întâmplă când te ridici pe un piedestal și lovești pe alții”, “Idiot”, “Senil”, “Inapt ca om”, “Subestimează oamenii”, făcându-i pe cititori să creadă că reclamantul este o persoană cu o morală scăzută care se comportă inadecvat sau incorect în circulația informațiilor, și a redus semnificativ evaluarea socială a reclamantului.

În răspuns, pârâtul a susținut că reclamantul a expus numele real, orașul de reședință și numele afacerii pârâtului pe site-ul său în legătură cu progresul acestui caz, și că scopul publicării procesului nu este de a asigura echitatea procedurilor judiciare și de a face cunoscut conținutul procesului publicului.

Deoarece conținutul fiecărui proces nu este cunoscut în mod larg publicului, actul de a descrie în mod concret și detaliat numele real și conținutul părților în procedurile judiciare este considerat o încălcare a dreptului la reputație sau a intimității. Prin urmare, pârâtul a cerut despăgubiri pentru acest caz și a depus o contrasuită.

Judecata instanței cu privire la acțiunea principală

În ceea ce privește acțiunea principală, instanța a constatat că, deși reclamantul nu a răspuns imediat la întrebările care ar putea fi defavorabile activității sale comerciale, cum ar fi faptul că lumina LED pe care o vinde nu are marcajul PSE și ar putea avea probleme legale, a recunoscut că postările pârâtului, care îl descriu pe reclamant ca pe o persoană care “tulbură” afacerea pârâtului, reduc evaluarea socială a reclamantului. De asemenea, a constatat că, având în vedere modul în care sunt folosite expresii precum “idiot” și “inapt ca om”, nu se poate considera că acestea au fost făcute cu scopul de a promova exclusiv interesul public, și a recunoscut defăimarea. Instanța a ordonat pârâtului să plătească 700.000 de yeni pentru daune morale, 367.200 de yeni pentru cheltuieli, 70.000 de yeni pentru onorariul avocatului, în total 1.137.200 de yeni.

Judecata instanței cu privire la contrasuită

În ceea ce privește contrasuita, instanța a constatat că reclamantul a postat articole pe forumul său, identificându-l pe pârât, care este reprezentantul unei companii din aceeași industrie, ca fiind “infractorul” care a “defăimat” reclamantul și site-ul său, și a scris în mod repetat “a depus o cerere de despăgubire pentru defăimare și discreditare și pentru acte de defăimare comercială”, “comite acte de hărțuire (trolling prin impostură)” și alte afirmații false cu o mare răutate. Acestea au fost recunoscute ca fiind expresii care reduc evaluarea socială a pârâtului, dacă sunt citite cu atenția obișnuită a unei persoane obișnuite, și au fost recunoscute ca defăimare împotriva pârâtului.

Însă, instanța a recunoscut ca adevărat faptul că pârâtul a postat “obsesie delirantă”, “plin de minciuni” etc. în articolul său pe FB, și a considerat că expresiile “afirmații false cu o mare răutate”, “dualitate extrem de polarizată”, “comportament și delir al pârâtului care depășesc limita” etc. nu pot fi considerate atacuri personale unilaterale în comparație cu conținutul postărilor pârâtului, cum ar fi “obsesie delirantă”, “plin de minciuni” etc. Prin urmare, chiar dacă exprimarea opiniilor sau a criticilor reclamantului prin articolul postat pe site-ul său este considerată defăimare, nu se poate considera că există ilegalitate sau intenție sau neglijență, și a constatat că nu există motive pentru partea a contrasuitului care este considerată defăimare.

Pe de altă parte, instanța a constatat că articolul postat pe site-ul reclamantului, care dezvăluie numele, pseudonimul, numele prefecturii și orașului de reședință al pârâtului pe internet ca parte într-un proces de despăgubire pentru defăimare, este un conținut pe care o persoană obișnuită nu ar dori să-l publice în mod arbitrar. Chiar dacă pârâtul a publicat numele, pseudonimul și adresa pe internet din necesități comerciale, este evident că nu ar dori să fie publicate în legătură cu un proces de despăgubire pentru defăimare. Prin urmare, instanța a recunoscut încălcarea intimității și a ordonat reclamantului să plătească 200.000 de yeni pentru daune morale și 20.000 de yeni pentru onorariul avocatului, în total 220.000 de yeni.

Ca în acest caz, există cazuri în care atât acțiunea principală, cât și contrasuita sunt recunoscute, și în aceste cazuri, spre deosebire de acest caz, acțiunea principală poate fi recunoscută doar parțial, iar contrasuita poate fi recunoscută în totalitate.

https://monolith.law/reputation/cases-not-recognized-as-defamation[ja]

Rezumat

Dacă pârâtul inițiază o contrasusținere după ce procesul principal a fost demarat și audierea a avansat semnificativ, aceasta poate fi văzută ca o încercare disperată. Pe de altă parte, dacă pârâtul are un drept de revendicare legitim împotriva reclamantului, este adesea rezonabil să inițieze o contrasusținere în stadiile incipiente ale procesului principal.

În cazul în care sunteți dat în judecată, ar fi bine să consultați un avocat cu experiență cât mai curând posibil pentru a decide dacă ar trebui să inițiați o contrasusținere.