Explicăm punctele cheie ale modificării Legii Japoneze de Reglementare a Persoanelor Obsedate - Meritele și Demeritele Actului de a Trimite Scrisori în Mod Continuu

Metodele stalkerilor, cum ar fi utilizarea dispozitivelor GPS, devin din ce în ce mai sofisticate de la an la an.

Pentru a face față eficient acestor acțiuni de stalking, a fost înființat un grup de experți pentru a discuta urgent despre reglementări, numit “Grupul de Discuții al Experților privind Reglementarea Stalkingului și alte aspecte similare”.

De asemenea, în ianuarie 2021, a fost elaborat un “Raport (proiect) privind Reglementarea Stalkingului și alte aspecte similare”.

În urma acestui lucru, pe 18 mai 2021, a treia modificare a Legii Japoneze privind Reglementarea Stalkingului a fost adoptată și promulgată în plenul Camerei Reprezentanților, fiind implementată în totalitate în august.

Această dată, au fost făcute modificări în următoarele patru puncte:

1. Obținerea neautorizată a informațiilor de localizare prin utilizarea dispozitivelor GPS
2. Supravegherea în apropierea locului unde se află în prezent persoana vizată
3. Trimiterea repetată de documente, în ciuda refuzului
4. Îmbunătățirea prevederilor legate de metodele de interzicere

În articolul anterior, am explicat modificările referitoare la “Obținerea neautorizată a informațiilor de localizare prin utilizarea dispozitivelor GPS” și “Supravegherea în apropierea locului unde se află în prezent persoana vizată”.

https://monolith.law/reputation/stalker-regulatory-law-amendment-gps[ja]

În acest articol, vom explica “Trimiterea repetată de documente, în ciuda refuzului” și “Îmbunătățirea prevederilor legate de metodele de interzicere”.

Actul de a trimite documente în mod repetat, în ciuda refuzului

În legea actuală privind reglementarea hărțuirii, articolul 2, alineatul 1, punctul 5, reglementează actul de a apela sau de a trimite faxuri sau e-mailuri în mod repetat, în ciuda refuzului.

Legea privind reglementarea hărțuirii și alte aspecte similare
În această lege, “hărțuirea și alte aspecte similare” se referă la acțiunile enumerate mai jos, efectuate cu scopul de a satisface sentimentele de dragoste sau alte sentimente de afecțiune față de o anumită persoană, sau sentimentele de resentimente față de faptul că aceste sentimente nu au fost îndeplinite, față de acea persoană specifică sau soțul/soția acesteia, rudele directe sau cele care locuiesc împreună cu aceasta, sau alte persoane care au o relație strânsă cu aceasta în viața socială.
5. Apelarea telefonului fără a spune nimic sau, în ciuda refuzului, apelarea telefonului în mod repetat, trimiterea de faxuri sau e-mailuri etc.

(Ordin de interzicere etc.) Articolul 2

Pe de altă parte, în legea actuală, nu există o “dispoziție care să reglementeze trimiterea repetată a documentelor”, iar dacă conținutul documentului respectiv nu contravine altor dispoziții (cum ar fi solicitarea de întâlniri sau relații, defăimarea, încălcarea sentimentelor de rușine sexuală etc.), acesta nu a fost subiectul reglementării.

Cu toate acestea, actul de a trimite documente în mod repetat este considerat un exemplu tipic de comportament în cazurile de hărțuire.

De exemplu, actul de a trimite în mod repetat documente care exprimă sentimente de afecțiune, în ciuda refuzului, este adesea înfricoșător. De asemenea, se pot observa acte de hărțuire, cum ar fi primirea zilnică de scrisori albe sau scrisori goale. Aceste acțiuni par a transmite un mesaj de obsesie și supraveghere, ceea ce este înfricoșător.

În “Raportul (proiect) privind modul de reglementare a hărțuirii și alte aspecte similare”, se consideră că este adecvat să se reglementeze actul de a trimite documente în mod repetat, nu numai prin poștă, ci și prin depunerea directă în cutia poștală a destinatarului.

În plus, se consideră că un document este în general ceva care exprimă gândurile unei persoane prin litere sau simboluri, și include nu numai scrisorile (poștale sau în plic) trimise de agresor către destinatar, ci și plicurile pe care sunt scrise numai numele destinatarului, chiar și în cazul în care nu conțin hârtie de scris sau sunt albe, sau conțin fotografii sau alte obiecte care nu sunt documente. În urma acestor considerente, “actul de a trimite documente în mod repetat, în ciuda refuzului” a fost reglementat.

Actul de a trimite documente în mod repetat unei persoane care le refuză este inclus în “hărțuire și alte aspecte similare”, și poate fi considerat o modificare binevenită a legii.

Reglementarea metodelor de emitere a ordinelor de interzicere

Articolul 5 alineatul (1) din Legea japoneză privind reglementarea stalkerilor prevede că Comisia de Siguranță Publică a Prefecturii poate emite ordine de interzicere, conform regulamentelor Comisiei Naționale de Siguranță Publică, către persoanele care au comis acte care încalcă articolul 3 al acestei legi, dacă se consideră că acestea ar putea repeta aceste acte. Durata de valabilitate a acestor ordine de interzicere este stabilită la un an conform articolului 5 alineatele (8) și (9) din aceeași lege, dar aceasta poate fi prelungită.

Legea japoneză privind reglementarea stalkerilor
Comisia de Siguranță Publică a Prefecturii (denumită în continuare “Comisia de Siguranță”) poate, la cererea părții vătămate sau din proprie inițiativă, emite ordine către persoanele care au comis acte care încalcă articolul 3, conform regulamentelor Comisiei Naționale de Siguranță Publică, cu privire la următoarele aspecte:
1. Să nu repete aceste acte.
2. Măsuri necesare pentru a preveni repetarea acestor acte.

(Ordine de interzicere) Articolul 5

De asemenea, metoda de emitere a ordinelor de interzicere este reglementată de articolul 5 din Regulamentul de aplicare a Legii privind reglementarea stalkerilor, care prevede că acestea se emit prin înmânarea unui document de interzicere. Dacă nu este posibilă înmânarea, aceasta poate fi făcută verbal, dar documentul trebuie înmânat cât mai curând posibil. De asemenea, conform articolului 10 din același regulament, atunci când se prelungește durata de valabilitate a unei ordine de interzicere, aceasta se face prin înmânarea unui document de decizie.

Însă, în cazul ordinelor de interzicere, au existat probleme atunci când persoanele refuză să primească documentul de interzicere sau documentul de prelungire a duratei de valabilitate a interdicției fără un motiv justificat, sau când persoana căreia i se înmânează documentul nu poate fi găsită.

De exemplu, au existat cazuri în care a fost necesar mai mult timp pentru a intra în contact cu persoana care a comis actul, deoarece aceasta a ignorat apelurile telefonice ale poliției, și chiar și atunci când s-a realizat contactul, persoana a refuzat să primească documentul de decizie, ceea ce a necesitat mai mult timp pentru a-i înmâna documentul după convingere.

De asemenea, au existat cazuri în care un suspect căruia i s-a emis o ordine de interzicere în timpul detenției a devenit de negăsit după eliberare, ceea ce a făcut imposibilă prelungirea duratei de valabilitate a interdicției.

Pentru a face față acestor cazuri, s-a făcut referire la prevederile Legii japoneze privind prevenirea actelor nejustificate ale membrilor bandelor de infractori. Conform acestei legi, în cazul în care este dificilă înmânarea documentelor de interzicere, cum ar fi atunci când persoana care a comis actul nu este la domiciliu sau refuză să primească documentele fără un motiv justificat, este permisă “înmânarea” documentelor la locul unde ar trebui trimise (domiciliul persoanei care a comis actul). De asemenea, dacă domiciliul persoanei care a comis actul este necunoscut, este posibilă “înmânarea prin publicare”, care permite ca documentele de interzicere să aibă efect.

Înmânarea prin publicare este o procedură care se aplică atunci când adresa părții adverse nu este cunoscută. Dacă se face o cerere la tribunal, acesta va afișa documentele pentru o perioadă de timp, iar dacă acestea sunt publicate în Monitorul Oficial cel puțin o dată, se consideră că au fost înmânate.

În lumina acestor aspecte, modificarea actuală prevede că ordinele de interzicere se emit prin înmânarea documentelor, iar în cazul în care adresa sau locul de reședință nu sunt cunoscute, este posibilă înmânarea prin publicare. Astfel, nu mai este posibil să se refuze sau să se respingă primirea acestora.

Problemele rămase

În ceea ce privește recenta modificare a Legii japoneze privind reglementarea stalkerilor, am explicat în partea anterioară despre “obținerea neautorizată a informațiilor de localizare prin utilizarea dispozitivelor GPS” și “supravegherea în apropierea locului unde se află persoana vizată”, iar în partea următoare am discutat despre “trimiterea repetată de documente în ciuda refuzului” și “îmbunătățirea prevederilor legate de metodele de interzicere”.

Deși este o modificare care se potrivește cu schimbările timpului și este binevenită, nu este suficientă și se pare că există încă probleme. De exemplu, în Parlamentul care a discutat această propunere de modificare, au existat numeroase opinii ale parlamentarilor care au pus la îndoială faptul că Legea privind reglementarea stalkerilor limitează cerințele la “scopul de a satisface sentimentele de dragoste sau alte sentimente de bunăvoință” și exclude urmărirea cauzată de simple probleme.

În realitate, în procesele care judecă actele de stalking, partea suspectă citează adesea:

Legea privind reglementarea actelor de stalking etc.
În această lege, “urmarirea etc.” se referă la faptul de a face una dintre acțiunile enumerate mai jos cu scopul de a satisface sentimentele de dragoste sau alte sentimente de bunăvoință sau resentimentul față de faptul că acestea nu au fost satisfăcute, față de o anumită persoană sau soțul acesteia, rudele directe sau cele care locuiesc împreună sau alte persoane care au o relație strânsă cu acea persoană în viața socială.

(Definiție) Articolul 2

și susține adesea că acțiunile sale nu aveau “scopul de a satisface sentimentele de dragoste sau alte sentimente de bunăvoință sau resentimentul față de faptul că acestea nu au fost satisfăcute”.

Partea suspectă în cazul de stalking care a folosit GPS, care a devenit o problemă de data aceasta, susține că inculpatul a recurs la acest lucru pentru a înțelege motivul pentru care victima i-a spus că se despart, pentru a obține indicii despre relațiile cu sexul opus ale victimei în timpul perioadei de relație, în scopul unei investigații de infidelitate, și că nu avea “scopul de a satisface sentimentele de dragoste sau alte sentimente de bunăvoință sau resentimentul față de faptul că acestea nu au fost satisfăcute”.

În răspuns la aceasta, instanța a respins:

Actul infracțional în acest caz a durat aproximativ 10 luni, de la 23 aprilie 2016 până la 23 februarie 2017, și inculpatul a efectuat peste 600 de căutări de informații de localizare în acest timp, și chiar dacă bateria dispozitivului GPS instalat era plină, nu dura mai mult de o săptămână până la 10 zile, așa că a trebuit să găsească mașina victimei de fiecare dată, să recupereze dispozitivul GPS, să-l reîncarce și apoi să-l reatașeze la mașina victimei.
Se poate observa o insistență obsesivă care provine din problemele dintre bărbați și femei în acțiunile sus-menționate ale inculpatului, și este rezonabil să se recunoască că inculpatul avea scopul menționat mai sus la momentul respectiv, și această concluzie nu este afectată chiar dacă scopul investigației de infidelitate coexista.

Judecata din 22 ianuarie 2018 a Tribunalului Districtual Saga

De data aceasta, instanța a respins argumentul suspectului, dar în viitor, ar putea apărea cazuri în care este dificil să se recunoască “scopul de a satisface sentimentele de dragoste sau alte sentimente de bunăvoință sau resentimentul față de faptul că acestea nu au fost satisfăcute”.

Stalkerii sunt, la urma urmei, obsesivi, și nu sunt întotdeauna cauzați de “sentimente de dragoste sau alte sentimente de bunăvoință”.

De exemplu, există posibilitatea unui “scop de a satisface sentimentul de resentiment” care provine din discriminare, și chiar dacă nu este vorba de sentimente de dragoste, sentimentul de justiție distorsionat față de declarațiile etc. ale celeilalte părți poate escalada și poate duce la comportament care poate fi văzut ca fiind obsesiv. Multe voci de îngrijorare spun că “cerința de dragoste” ar putea fi punctul de modificare următor.

Concluzie

Legea japoneză privind reglementarea stalkerilor a fost modificată de-a lungul timpului pentru a se adapta la schimbările societății. Cu toate acestea, această modificare nu va fi ultima. Modificările vor continua să fie făcute pentru a se potrivi cu vremurile respective. În acest context, este esențial ca dezvoltarea legislației să nu fie întotdeauna în urma evenimentelor, ci să răspundă la progresul tehnologiei de informare și comunicare.

https://monolith.law/reputation/stalker-regulation-law[ja]

Orientări privind măsurile luate de biroul nostru

Biroul nostru de avocatură Monolis este specializat în IT, în special în aspectele legale ale internetului.

Dacă victimele de stalking devin mai grave, există riscul ca informațiile personale și defăimările nefondate să se răspândească pe internet. Aceste daune devin o problemă majoră sub forma “tatuajului digital”. Biroul nostru oferă soluții pentru gestionarea acestui “tatuaj digital”. Detalii sunt prezentate în articolul de mai jos.

https://monolith.law/digitaltattoo[ja]