Cazurile în care se recunoaște încălcarea dreptului de publicitate și cazurile în care nu se recunoaște

Numele și portretul unei celebrități au o putere de atracție a clienților, reprezentând astfel un beneficiu economic sau o valoare. Dreptul de a controla exclusiv beneficiul economic sau valoarea derivată din numele și portretul unei celebrități (adică de a nu permite utilizarea acestora de către terți fără permisiune) este cunoscut sub numele de dreptul la publicitate.

Termenul de “dreptul la publicitate” nu este un termen legal, ci un drept relativ nou care a devenit treptat clar și recunoscut prin deciziile judecătorești. Pe 2 februarie 2012 (Anul 24 al erei Heisei), a fost emisă decizia finală în cazul “Pink Lady”, care a atras atenția ca precedent pentru semnificația și criteriile de încălcare a dreptului la publicitate.

Aici, vom explica, cu referire la precedente, în ce situații se consideră că dreptul la publicitate a fost încălcat și în ce situații nu se consideră astfel.

Procesul “Pink Lady”

Cazul “Pink Lady” se referă la o situație în care 14 fotografii au fost publicate fără permisiune într-o carte care descrie o metodă de slăbit prin exerciții care imită coregrafia cântecelor Pink Lady. Pink Lady a cerut despăgubiri editorului revistei care a publicat cartea, susținând că acest lucru constituie o încălcare a drepturilor de publicitate.

Deși acest caz a fost contestat până la Curtea Supremă, pe 2 februarie 2012 (Anul Heisei 24), Curtea Supremă a decis că, deși drepturile de publicitate ar trebui protejate legal sub anumite condiții, publicarea neautorizată a fotografiilor în acest caz a fost folosită pentru a completa conținutul articolului și nu a avut ca scop principal utilizarea atractivității Pink Lady pentru a atrage clienți. Prin urmare, Curtea a respins apelul, stabilind că nu se poate solicita despăgubiri pentru încălcarea drepturilor de publicitate.

Importanța drepturilor de publicitate și criteriile de încălcare

În prima decizie a Curții Supreme privind drepturile de publicitate, Curtea a declarat că “numele și portretele unei persoane pot avea puterea de a atrage clienți pentru a promova vânzarea de produse etc., și acest drept de a utiliza exclusiv această putere de atracție a clienților (dreptul de publicitate) se bazează pe valoarea comercială a portretului etc. în sine, și poate fi considerat ca făcând parte din drepturile derivate din drepturile personale.”

În ceea ce privește criteriile de încălcare, Curtea a declarat că “există cazuri în care portretele etc. ale unei persoane care are puterea de a atrage clienți sunt folosite în rapoarte de actualitate, editoriale, opere de creație etc., prin atragerea atenției publicului, și există cazuri în care această utilizare ar trebui tolerată ca o expresie legitimă.” Curtea a dat trei exemple de cazuri în care un act ilicit poate fi stabilit:

• Când portretul etc. este folosit ca un produs etc. care poate fi apreciat independent
• Când portretul etc. este atașat unui produs etc. în scopul de a diferenția produsul
• Când portretul etc. este folosit ca publicitate pentru un produs etc.

De atunci, această decizie a servit ca bază pentru determinarea încălcării drepturilor de publicitate.

https://monolith.law/reputation/publicityrights[ja]

Procesul „Arashi” și „KAT-TUN”

Membrii grupurilor populare „Arashi” și „KAT-TUN” au avut un caz în care au solicitat despăgubiri și oprirea publicării și vânzării a 12 cărți, 9 albume foto individuale și 3 albume foto de grup, susținând că drepturile lor de publicitate au fost încălcate.

Principalele puncte de dispută au fost „existența încălcării drepturilor de publicitate”, „suma daunelor suferite” și „posibilitatea de a solicita oprirea și distrugerea”.

Existența încălcării drepturilor de publicitate

Instanța a efectuat o examinare detaliată a fiecărei cărți și a concluzionat că „majoritatea paginilor sunt doar fotografii sau au doar scurte descrieri alăturate fotografiilor. Fiecare capitol începe cu un preambul și un titlu, dar acestea sunt doar introduceri pentru capitolele cu fotografii.” În plus, instanța a constatat că „deși există texte relativ consistente în fiecare coloană, nu există o legătură specială între conținutul specific al acestora și fotografiile publicate. Având în vedere numărul de fotografii și modul în care acestea sunt prezentate, coloanele sunt doar accesorii pentru fotografiile respective și nu au o semnificație independentă.” Astfel, instanța a considerat că toate cărțile au ca scop aprecierea fotografiilor și a recunoscut încălcarea drepturilor de publicitate, conform cazului precedent „Pink Lady”.

Suma daunelor suferite

Instanța a stabilit că daunele suferite de fiecare membru al grupului sunt echivalente cu suma pe care ar fi trebuit să o primească în mod normal pentru permisiunea de a folosi fotografiile în care apar în cărțile respective. Această sumă a fost stabilită la 10% din prețul de vânzare al fiecărei cărți, înmulțit cu numărul de exemplare publicate. De exemplu, pentru unul dintre reclamanți, A, care a apărut singur în cartea ① (28.000 de exemplare) și în grupul de 5 persoane în cartea ⑥ (39.000 de exemplare), daunele au fost calculate astfel:

1.300 de yeni × 10% × 28.000 de exemplare = 3.640.000 de yeni

1.300 de yeni × 10% × 39.000 de exemplare ÷ 5 = 1.014.000 de yeni

Adăugând la aceasta costurile avocatului de 465.400 de yeni, suma totală a daunelor recunoscute a fost de 5.119.400 de yeni.

Instanța a ordonat astfel editurii inculpate să plătească un total de aproximativ 54.000.000 de yeni ca despăgubiri celor 9 membri (la acel moment) ai grupului.

Solicitarea de oprire și distrugere

În ceea ce privește solicitarea de oprire a publicării și vânzării celor 12 cărți, precum și distrugerea acestora, instanța a decis că:

„Se poate considera că inculpatul are intenția de a publica și vinde în continuare cărțile respective sau de a vinde cărțile pe care le deține în prezent.”

„Având în vedere că drepturile de publicitate derivă din drepturile personale, reclamanții pot solicita inculpatului să oprească sau să prevină încălcarea drepturilor lor de publicitate prin oprirea publicării și vânzării cărților respective și distrugerea cărților pe care inculpatul le deține în prezent.”

Hotărârea Tribunalului Districtual Tokyo, 26 aprilie 2013

Instanța a emis astfel o hotărâre severă, acceptând solicitarea de oprire a publicării și vânzării, precum și distrugerea cărților.

În fața acestei hotărâri, editura inculpată a făcut apel, dar Curtea Superioară de Proprietate Intelectuală a respins apelul. În fața recursului depus de editură, Curtea Supremă a respins recursul, astfel că hotărârea a rămas definitivă.

Procesul „Ilustrații cu sâni”

Au existat cazuri în care opt femei celebre au cerut daune și interese unei companii de editare, acuzând-o că a încălcat drepturile lor de publicitate, drepturile morale și interesele morale, publicând și vânzând o revistă săptămânală care a folosit imagini în care fotografiile lor au fost combinate cu ilustrații ale sânilor goi.

Articolul în cauză a fost publicat pe trei pagini ale secțiunii de gravură în alb și negru a revistei, cu titlurile „Evaluare la întâmplare!!” și „Premiul pentru sâni imaginari în lumea divertismentului”. Articolul a continuat cu titlurile menționate mai sus, combinând ilustrații ale sânilor goi, publicând numele fiecărei celebrități, dimensiunea estimată a sânilor și criteriile de evaluare.

Existența încălcării drepturilor de publicitate

Instanța a recunoscut că reclamanții erau celebrități cu o reputație și o evaluare socială distincte, apărând în albume foto și emisiuni TV de la momentul publicării și vânzării revistei, și că aveau notorietatea necesară pentru a fi subiecți ai drepturilor de publicitate.

În acest context, în ceea ce privește articolul în cauză,

Se poate considera că scopul este de a face cititorii să-și imagineze (să viseze) sânii sau nuditatea femeilor celebre, inclusiv reclamanții, prin combinarea ilustrațiilor cu sânii goi și adăugarea comentariilor care includ expresii sexuale, nu de a le permite să se bucure de portretul în sine. În plus, articolul a fost publicat în secțiunea de gravură în alb și negru aproape de sfârșitul revistei de 248 de pagini, nu a fost prezentat pe copertă, iar portretul fiecărui reclamant a fost publicat ca unul dintre cei nouă sau zece pe pagină. Având în vedere aceste circumstanțe, este greu de crezut că fanii reclamanților ar cumpăra revista pentru a obține fotografiile din articol. Prin urmare, utilizarea fără permisiune a portretului reclamanților în articol nu poate fi considerată ca fiind utilizată ca un produs care poate fi apreciat independent ca portret în sine, și nici nu poate fi considerată ca având scopul de a utiliza puterea de atracție a clienților pe care o are portretul reclamanților pentru alte motive decât cele de mai sus.

Hotărârea Curții Districtuale Tokyo, 29 ianuarie 2015

Instanța nu a recunoscut încălcarea drepturilor de publicitate.

Decizia a fost că nu poate fi considerat „un produs care poate fi apreciat independent ca portret în sine” deoarece era doar pe trei pagini din 248 și fotografiile erau mici.

Suma daunelor suferite

Reclamanții au susținut că publicarea neautorizată a numelui și portretului lor în articolul în cauză încalcă drepturile lor morale, inclusiv dreptul la nume, dreptul la portret și dreptul la onoare, precum și sentimentul lor de onoare ca interes moral. Cu toate acestea, instanța a hotărât că,

Articolul în cauză încalcă în mod nejustificat sentimentul de onoare al reclamanților prin acte de insultă care depășesc limita tolerabilă în societate și constituie o utilizare a numelui și a portretului care depășește limita tolerabilă.

Hotărârea Curții Districtuale Tokyo, 29 ianuarie 2015

Și a ordonat companiei de editare să plătească fiecăruia dintre cei nouă reclamanți 750.000 de yeni ca daune morale și 50.000 de yeni ca cheltuieli de avocat, totalizând 800.000 de yeni.

Acest caz arată că este posibil să se urmărească responsabilitatea pentru încălcarea drepturilor la portret și a sentimentului de onoare, chiar dacă nu se recunoaște încălcarea drepturilor de publicitate.

Rezumat

“Dreptul de publicitate” se referă la dreptul de a nu permite utilizarea neautorizată de către terți a beneficiilor economice sau a valorii care decurg din numele sau portretul unei persoane celebre. Acest drept este relativ nou, fiind recunoscut pentru prima dată în urma verdictului din cazul “Pink Lady” din anul 2012 (Gregorian calendar year).

Deși majoritatea cazurilor celebre legate de dreptul de publicitate au vizat media tipărită, cu creșterea cererii pentru media online, este interesant de văzut ce fel de argumente și decizii vor fi făcute în viitor.

Dacă credeți că “dreptul de publicitate” vă este încălcat, vă recomandăm să consultați un avocat specializat în aceste probleme.

https://monolith.law/reputation/publicity-right-on-things[ja]