Metoda de a șterge rezultatele căutării Google pe care doriți neapărat să le eliminați prin intermediul instanței de judecată

Dacă există o pagină cu defăimări, principiul de bază este să solicitați un avocat să ceară eliminarea paginii în sine. Cu toate acestea, există cazuri în care este dificil să realizăm “eliminarea paginii în sine”, cum ar fi atunci când operatorul paginii este necunoscut. În astfel de cazuri, chiar dacă nu putem elimina pagina în sine, ne gândim dacă nu putem face ca pagina să nu apară în rezultatele căutării Google. Adică, “eliminarea din rezultatele căutării Google”. Este posibil să solicităm această eliminare prin proceduri judiciare?

Ștergerea paginii și eliminarea din motoarele de căutare

În cazul în care sunt postate comentarii care corespund cu prejudiciul de reputație, de exemplu pe forumuri precum 5chan, eliminarea acestor comentarii este baza măsurilor de combatere a prejudiciului de reputație. Dacă articolul în sine nu există, nu va mai fi nimeni care să-l vadă. Această ștergere a articolelor poate fi solicitată prin intermediul instanțelor de judecată, folosind negocieri extrajudiciare sau, în cazul eșecului negocierilor extrajudiciare, o procedură rapidă numită “dispoziție provizorie”.

https://monolith.law/reputation/provisional-disposition[ja]

Însă, dacă doriți să eliminați un articol prin intermediul instanțelor de judecată, problema jurisdicției internaționale poate apărea. Pe scurt, nu se poate solicita eliminarea unui server care este operat în străinătate fără a lua în considerare persoanele japoneze prin intermediul instanțelor de judecată japoneze.

https://monolith.law/reputation/against-facebook-amazon[ja]

Având în vedere aceste circumstanțe, dacă nu se poate elimina articolul în sine, chiar dacă este inevitabil ca articolul să existe pe internet, se dorește ca nimeni să nu vadă acel articol. În structura actuală a internetului, aceste articole sunt adesea vizualizate prin intermediul motoarelor de căutare, iar dacă articolul dispare din motorul de căutare, aproape nimeni nu va citi acel articol.

Prin urmare, în astfel de cazuri, se va solicita proprietarilor de motoare de căutare, cum ar fi Google sau Yahoo!, să nu afișeze acel articol în rezultatele căutării.

Exemple de judecată care neagă ștergerea rezultatelor căutării

Există și cazuri juridice care susțin că “în principiu, nu se poate solicita ștergerea rezultatelor căutării de pe motoarele de căutare precum Google” în legătură cu această problemă.

Cazul legat de motorul de căutare Yahoo!

De exemplu, există o decizie de judecată în legătură cu un caz care implică motorul de căutare Yahoo!, nu Google, după cum urmează:

“Chiar și atunci când o pagină web care conține o exprimare ilegală este afișată ca rezultat al căutării, operatorul serviciului de căutare nu este cel care face exprimarea ilegală, nici nu administrează pagina web respectivă. Din cauza naturii serviciului de căutare, operatorul nu este în poziția de a judeca conținutul sau legalitatea paginilor web afișate ca rezultate ale căutării. În societatea modernă, dacă o pagină web specifică care conține o exprimare ilegală este eliminată din rezultatele căutării, acest lucru ar limita semnificativ oportunitățile de comunicare și contact cu societatea pentru exprimările care nu sunt ilegale pe pagina web respectivă. Prin urmare, o persoană care este lezată de o exprimare ilegală pe o pagină web poate solicita operatorului serviciului de căutare să elimine pagina web din rezultatele căutării, ca o cerere legală, fără a solicita mai întâi eliminarea exprimării respective de către cel care a făcut-o, doar în cazul în care ilegalitatea paginii web este evidentă și, cel puțin majoritatea paginii web are un caracter ilegal, și operatorul serviciului de căutare poate recunoaște această ilegalitate prin primirea unei cereri sau asemenea, dar o ignoră.”

Decizia Curții de la Tokyo, 18 februarie 2010 (Anul 22 al erei Heisei)

Această decizie ia în considerare faptul că “operatorii, cum ar fi Google, nu sunt cei care fac exprimarea ilegală” și “nu administrează nici pagina care face exprimarea ilegală”, precum și judecata că “motoarele de căutare, din cauza sistemului lor, în principiu, nu sunt în poziția de a judeca legalitatea paginilor web care sunt rezultatele căutării”, și limitează foarte mult situațiile în care se poate solicita ștergerea rezultatelor căutării de la motoarele de căutare, luând în considerare rolul motoarelor de căutare și alte circumstanțe de fond. Adică,

• Legalitatea paginii web care este rezultatul căutării este evidentă
• Partea ilegală reprezintă întregul sau cel puțin majoritatea paginii web

Se consideră că numai atunci când ambele condiții sunt îndeplinite, se poate solicita ștergerea. În astfel de cazuri,

1. În primul rând, se face o cerere de excludere a rezultatelor căutării în afara instanței, dar dacă motorul de căutare nu efectuează ștergerea
2. După 1, se solicită ștergerea prin intermediul instanței

Numai după ce acești pași au fost urmați, se poate solicita ștergerea rezultatelor căutării în instanță.

Aceasta poate fi considerată o decizie care restrânge foarte mult cazurile în care se poate recunoaște ștergerea rezultatelor căutării, atât în sensul substanțial cât și în sensul procedural.

Cazul care a indicat că numai conținutul din snippet este subiectul judecății

“Faptul pe care inculpatul îl prezintă utilizatorilor serviciului de căutare prin afișarea rezultatelor căutării este recunoscut ca fiind doar existența și locația (URL) site-ului web care conține cuvântul de căutare în conținutul său și o parte a conținutului acestuia (partea care conține cuvântul de căutare și este afișată ca un snippet).”

Decizia Curții de la Kyoto, 7 august 2014 (Anul 26 al erei Heisei)

Acesta este un pic greu de înțeles, dar este o problemă de cadru de judecată atunci când se judecă dacă rezultatele căutării de pe motoarele de căutare precum Google sunt ilegale sau nu. Nu se poate solicita ștergerea rezultatelor căutării doar pentru că o pagină ilegală apare în rezultatele căutării, și nu se poate solicita ștergerea rezultatelor căutării decât dacă există o descriere ilegală în rezumatul paginii (snippet) din ecranul rezultatelor căutării.

Aceste decizii de judecată au recunoscut implicarea limitată a operatorilor de servicii de căutare, cum ar fi Google, în rezultatele căutării, spunând că “operatorul serviciului de căutare nu este cel care face exprimarea ilegală, nici nu administrează pagina web respectivă”, și au pus accent pe “rolul serviciilor de căutare în societatea modernă”, stabilind un prag înalt pentru recunoașterea ștergerii.

Exemple de cazuri în care se permite ștergerea rezultatelor de căutare

Însă, există și cazuri în care, așa cum se arată mai jos, se permite ștergerea rezultatelor de căutare.

Debitorul susține că, în principiu, nu se poate recunoaște o obligație de ștergere a rezultatelor de căutare pentru furnizorul de servicii de căutare, având în vedere utilitatea publică a serviciului de căutare pe internet oferit de acest site și faptul că furnizorul de servicii de căutare nu a făcut nicio declarație cu privire la acuratețea sau legitimitatea conținutului rezultatelor de căutare. Într-adevăr, este un fapt cunoscut că utilizarea serviciilor de căutare pe internet joacă un rol extrem de important în utilizarea eficientă a internetului astăzi. Cu toate acestea, este evident că elementele enumerate în paragraful 1 al dispozitivului din acest articol încalcă drepturile de personalitate ale creditorului prin titlul și fragmentul în sine, iar chiar dacă se impune debitorului o obligație de ștergere a articolului postat pe baza titlului și a fragmentului fiecărui articol postat, nu se poate spune că acest lucru ar fi un dezavantaj nejustificat pentru debitor (într-adevăr, conform documentelor de clarificare [A7, B5 până la 7], se recunoaște că debitorul are un sistem pentru a șterge articolele pe care le consideră ilegale din rezultatele căutării pe acest site). În plus, nu se poate spune că este în interesul legitim al celor care utilizează acest site să poată căuta site-uri web care conțin descrieri care încalcă în mod clar drepturile de personalitate ale altora. Prin urmare, argumentul debitorului de mai sus nu poate fi acceptat.

În plus, debitorul susține că, în principiu, nu se poate recunoaște o obligație de ștergere a rezultatelor de căutare pentru debitor, deoarece dacă se solicită administratorului site-ului web la care se face trimitere în rezultatele căutării de pe acest site să șteargă, acest lucru ar fi suficient ca remediu pentru drepturi. Cu toate acestea, este recunoscut că elementele enumerate în paragraful 1 al dispozitivului din acest catalog de articole postate încalcă drepturile de personalitate ale creditorului prin titlul și fragmentul fiecărui articol postat, așa că este natural ca debitorul, care administrează acest site, să aibă o obligație de ștergere, și argumentul debitorului de mai sus nu poate fi acceptat atâta timp cât se opune acestui lucru.

Decizia Tribunalului din Tokyo, 9 octombrie 2014 (Heisei 26)

Așadar, dacă este posibil să se solicite ștergerea rezultatelor de căutare de pe motoarele de căutare prin intermediul instanțelor de judecată a fost o temă cu multe opinii până nu demult. Au existat mai multe decizii la nivel de tribunal, dar Curtea Supremă nu a luat o decizie cu privire la această problemă, și se aștepta o decizie de la Curtea Supremă.

Însă, ca avocat care se ocupă de gestionarea daunelor de reputație, cred că ștergerea rezultatelor de căutare ar trebui să fie “în mod natural” permisă, așa cum spun aceste exemple de cazuri. Motivele sunt următoarele.

În primul rând, în cazul ștergerii generale a paginilor, de exemplu, când un articol de blog este ilegal și se solicită ștergerea acestui articol, nu numai autorul blogului, ci și compania care administrează blogul și compania care administrează serverul pot fi pârâți în instanță. Adică, dacă o persoană care a suferit daune, cum ar fi defăimarea, din cauza unui articol de blog nu știe cine este autorul blogului, poate solicita companiei care administrează blogul și companiei care administrează serverul să șteargă acel articol.

În acest sens, instanțele explică că atât administratorii de bloguri, cât și companiile care administrează serverele au o “obligație de ștergere din punct de vedere al principiului”.

Administratorii de bloguri și companiile care administrează serverele nu sunt cei care au scris articolele de blog. Cu toate acestea, tot ce s-a întâmplat este că un articol ilegal a fost creat de o terță parte pe serviciul de blog sau pe serverul pe care îl administrează. Cu toate acestea, dacă un articol ilegal care defăimează numele unei persoane este publicat pe serviciul de blog sau pe serverul pe care îl administrează și dacă administratorul poate șterge acel articol, atunci administratorul are o “obligație de ștergere din punct de vedere al principiului”. Acesta este motivul pentru care se poate solicita companiilor care administrează bloguri și servere să șteargă articolele de blog.

Obligația de ștergere prin motoarele de căutare

Chiar și în cazul motoarelor de căutare, se poate spune că pe sistemul lor, “furnizarea rezultatelor de căutare are un aspect de exprimare de către operatorul de căutare”. Cu toate acestea, este adevărat că operatorii de motoare de căutare, cum ar fi Google, nu sunt cei care au scris articolele ilegale, și “prin natura lor, în principiu, nu sunt în poziția de a judeca conținutul sau legalitatea paginilor web afișate ca rezultate de căutare”. Cu toate acestea, au un sistem pentru “ștergerea articolelor pe care le-au judecat ilegale” din rezultatele de căutare, și dacă pot șterge articolele care sunt considerate defăimătoare, nu este normal să se considere că “există o obligație de ștergere”?

După cum vom menționa mai târziu, se spune că Curtea Supremă actuală recunoaște ștergerea rezultatelor de căutare atunci când este clar că necesitatea ștergerii depășește necesitatea publicării. Dacă presupunem că ștergerea rezultatelor de căutare nu este recunoscută decât dacă este “clară”, spre deosebire de cazul ștergerii paginii în sine, întrebarea este de ce apare această diferență.

O anumită concluzie a fost indicată în decizia Curții Supreme din anul Heisei 29 (2017)

Cererea de eliminare a articolelor de arestare din rezultatele căutării

Așa cum am menționat, tema “dacă se poate solicita legal eliminarea rezultatelor de căutare de pe motoarele de căutare” a fost un subiect cu argumente pro și contra. În anul 2017 (Heisei 29), Curtea Supremă a Japoniei a oferit o concluzie definitivă în acest sens. Concluzia Curții Supreme a fost că, cel puțin atunci când necesitatea eliminării depășește clar necesitatea publicării, se poate solicita eliminarea.

Acest caz implică o persoană care a fost arestată în noiembrie 2011 (Heisei 23) pentru încălcarea Legii japoneze privind interzicerea pornografiei infantile înainte de modificare (Legea privind pedepsirea actelor legate de prostituția infantilă și pornografia și protecția copiilor), și care a fost amendată luna următoare. Această persoană a solicitat ca Google să elimine rezultatele de căutare legate de acest incident.

A fost aprobată o dată ștergerea rezultatelor căutării într-o măsură provizorie la tribunalul de district

Ștergerea rezultatelor căutării de pe motorul de căutare nu este o “acțiune în justiție”, ci poate fi realizată prin procedura rapidă a unei “măsuri provizorii”. Acest caz a început inițial ca o măsură provizorie la Tribunalul de District Saitama. Avocatul creditorului de mai sus (un concept similar cu “plângătorul” într-un proces) a solicitat ștergerea rezultatelor căutării, susținând că Google însuși încalcă dreptul la viață privată prin afișarea articolelor de arestare în rezultatele căutării. În răspuns la aceasta, Tribunalul de District Saitama a emis o decizie (cu un sens similar cu “hotărârea” într-un proces) care a permis ștergerea, afirmând că afișarea rezultatelor căutării cu articole de arestare în rezultatele căutării Google este o încălcare a dreptului la viață privată.

Curtea Superioară a făcut o nouă judecată, refuzând să admită eliminarea rezultatelor căutării

În ciuda acestei decizii, Google a depus o “obiectie de conservare”. Este o discuție tehnică, dar este un concept similar cu “apelul” în instanță. Partea care pierde într-un caz de măsuri provizorii poate solicita instanței o nouă judecată prin “obiectia de conservare”, în loc de “apel”. Și această procedură de apel pentru conservare (procedura de a face o nouă judecată) a indicat că nu se poate admite o încălcare a vieții private, deoarece cazul de arestare în cauză nu și-a pierdut încă publicitatea. În această decizie a Curții Superioare,

Se recunoaște că articolul de arestare în cauză este postat pe așa-numitul forum electronic de pe internet, și se presupune că sunt scrise multe fapte și opinii care nu au legătură cu infracțiunea în cauză. Prin urmare, în loc să solicite administratorului site-ului original să șteargă postările individuale, eliminarea paginii web a linkului legat de rezultatele căutării sau luarea de măsuri pentru a o face invizibilă, având în vedere că apelantul deține o mare parte din piața de servicii de căutare și că este extrem de dificil să descoperi direct URL-ul unui site pe internet, poate fi evaluat ca făcând practic imposibil accesul publicului la acestea, și se recunoaște că produce un rezultat care încalcă dreptul multor persoane de a se exprima liber și de a cunoaște.

A fost făcută și o astfel de indicație. Adică, spre deosebire de cazul în care se solicită administratorului unui forum să șteargă postările individuale, eliminarea din rezultatele căutării face dificil accesul la postările care nu au legătură cu articolul de arestare, și din perspectiva motorului de căutare, “dezavantajul” este mare și nu ar trebui să fie ușor admis. Aceasta este logica.

Curtea Supremă a aprobat ștergerea rezultatelor căutării

Și mai mult, în acest context, avocații au inițiat o procedură similară cu “apelul”, ceea ce a dus la o decizie a Curții Supreme, o situație problematică. În final, Curtea Supremă a dat un verdict asupra cazului care a început cu o măsură provizorie. Această decizie a Curții Supreme a stabilit un cadru care, așa cum am menționat mai sus, permite ștergerea dacă este evident că necesitatea ștergerii depășește necesitatea publicării.

Avocatul apelantului (deși apar multe termeni tehnici datorită procedurilor menționate mai sus, în esență înseamnă “plângător”) a făcut următoarele argumente în legătură cu indicațiile din decizia Curții Superioare:

1. În cazul încălcării drepturilor de autor, dacă o parte a paginii este recunoscută ca încălcând drepturile de autor, publicarea întregii pagini este interzisă explicit de legea drepturilor de autor
2. În ceea ce privește încălcarea drepturilor personale, cum ar fi încălcarea dreptului la viață privată, Curtea Supremă a indicat în așa-numitul caz al Jurnalului Nordic că există un drept de a solicita oprirea publicării unui articol
3. Această rațiune juridică este evident valabilă și în cazul drepturilor la viață privată

Avocatul a prezentat aceste contraargumente.

În ceea ce privește aceste discuții, Curtea Supremă a dat următoarea decizie:

Pe de altă parte, operatorii de căutare colectează în mod exhaustiv informațiile postate pe site-urile web de pe internet, le salvează copiile, organizează informațiile prin crearea de indici pe baza acestor copii și furnizează rezultatele căutării în funcție de condițiile specificate de utilizatori. Cu toate că colectarea, organizarea și furnizarea acestor informații se realizează automat prin intermediul unui program, acest program este creat astfel încât să poată obține rezultate în conformitate cu politica operatorului de căutare în ceea ce privește furnizarea rezultatelor căutării, astfel încât furnizarea rezultatelor căutării are un aspect de exprimare de către operatorul de căutare. În plus, furnizarea rezultatelor căutării de către operatorul de căutare joacă un rol major ca infrastructură pentru circulația informațiilor pe internet în societatea modernă, sprijinind publicul să transmită informații pe internet sau să obțină informațiile necesare din cantitatea enormă de informații de pe internet. Prin urmare, dacă furnizarea unui anumit rezultat de căutare de către operatorul de căutare este considerată ilegală și este necesară ștergerea acestuia, acest lucru poate fi considerat o restricție asupra exprimării consistente în conformitate cu politica menționată mai sus, precum și o restricție asupra rolului menționat mai sus, care este realizat prin furnizarea rezultatelor căutării.

Luând în considerare natura și alte aspecte ale furnizării rezultatelor căutării de către operatorul de căutare, dacă operatorul de căutare răspunde la o solicitare de căutare bazată pe anumite condiții referitoare la o anumită persoană și furnizează informații despre URL-ul unui site web care conține un articol care include fapte care aparțin vieții private ale acelei persoane ca parte a rezultatelor căutării, dacă acest act este ilegal sau nu ar trebui să fie determinat prin compararea și evaluarea circumstanțelor legate de natura și conținutul faptului respectiv, gradul de daune concrete suferite de acea persoană datorită furnizării informațiilor URL, etc., poziția socială și influența acelei persoane, scopul și semnificația articolului menționat mai sus, situația socială la momentul publicării articolului menționat mai sus și schimbările ulterioare, necesitatea de a descrie faptul respectiv în articolul menționat mai sus, etc., și circumstanțele legate de motivul pentru care informațiile URL, etc., sunt furnizate ca rezultate ale căutării. Ca rezultat, dacă este evident că interesul legal de a nu fi publicat faptul respectiv este superior, este rezonabil să se înțeleagă că se poate solicita operatorului de căutare să șteargă informațiile URL, etc., din rezultatele căutării.

Decizia finală, 31 ianuarie 2017 (2017)

Această decizie adoptă, în termeni simpli, un cadru de judecată care permite ștergerea rezultatelor căutării dacă este “evident” că motivele pentru excluderea rezultatelor căutării depășesc motivele pentru afișarea lor ca rezultate ale căutării. Cu toate acestea, există încă teme de discuție, cum ar fi:

• De ce trebuie să fie “evident”?
• În cazul în care motivele pentru excludere “depășesc doar puțin”, adică nu este evident că depășesc, nu se permite ștergerea?

Acestea sunt teme de discuție în curs și se consideră că practica poate fi schimbată în funcție de deciziile viitoare ale instanțelor.