Există drepturi de publicitate pentru obiecte?

Ce înseamnă drepturile de publicitate, când apar acestea și în ce cazuri nu sunt recunoscute, sunt detaliate într-un alt articol.

https://monolith.law/reputation/publicityrights[ja]

Luând în considerare valoarea financiară adusă de atractivitatea numelui și a imaginii unei persoane, există posibilitatea de a nu limita această atractivitate doar la oameni. Dacă un obiect are atractivitate pentru clienți, este posibil să susținem că proprietarul acelui obiect ar trebui să aibă drepturi de publicitate. Dacă folosiți fără permisiune numele unui jucător de baseball sau de fotbal real într-un joc video, acesta va fi considerat o încălcare a drepturilor de publicitate, la fel ca și în cazul utilizării imaginii lor. Dar ce se întâmplă dacă folosiți numele sau imaginea unui cal de curse deținut de o persoană într-un joc video?

Termenul de “drepturi de publicitate” nu este un termen legal. Este un drept relativ nou, care a devenit treptat clar și recunoscut prin procese judiciare. Drepturile de publicitate ale unui obiect au fost, de asemenea, contestate în instanță, în cazul unui joc video produs fără permisiunea proprietarului, folosind numele unui cal de curse.

Cazul Gallop Racer (Tribunalul Districtual Nagoya, ianuarie 2000 (Anul 2000 în calendarul gregorian))

22 de proprietari de cai de curse au dat în judecată producătorii și vânzătorii jocului video “Gallop Racer”, care folosește numele cailor de curse pe care îi dețin, solicitând interzicerea vânzării și despăgubiri pentru acte ilicite pe baza drepturilor de publicitate. În acest joc, jucătorii devin jockeyi, călăresc caii de curse pe care îi aleg (inclusiv caii care participă la cursele de premii G1, G2 și G3 ale Asociației Centrale de Curse din Japonia) și desfășoară curse pe un ecran care reproduce hipodromul real.

Tribunalul Districtual Nagoya a stabilit că,

“Chiar și pentru numele ‘obiectelor’ care nu sunt ‘celebrități’, pot exista cazuri în care se recunoaște valoarea publicității, și nu se poate spune că nu există niciun loc pentru a recunoaște drepturile de publicitate pentru ‘obiecte’. În plus, drepturile de publicitate recunoscute pentru celebrități sunt considerate a avea o valoare economică independentă de drepturile de personalitate, cum ar fi dreptul la viață privată și dreptul la imagine, deci nu există niciun motiv pentru a limita lucrurile care au valoare de publicitate la ‘celebrități’ care au drepturi de personalitate.

Valoarea publicității pe care o au numele acestor obiecte derivă din faima, evaluarea socială, notorietatea etc. a obiectului, deci ar trebui să fie protejate ca beneficii sau drepturi patrimoniale care aparțin proprietarului obiectului (după cum se va menționa mai jos, când obiectul dispare, persoana care îl deținea devine titularul dreptului.)

Hotărârea Tribunalului Districtual Nagoya, 19 ianuarie 2000 (Anul 2000 în calendarul gregorian)

și a recunoscut drepturile de publicitate ale obiectelor.

De asemenea, a declarat că “luând în considerare că dreptul de publicitate al unui obiect este doar dreptul de a obține valoare economică, la acest stadiu, nu se poate recunoaște o interdicție pe baza dreptului de publicitate al unui obiect”, dar “totuși, chiar și în cazul dreptului de publicitate al unui obiect, se poate recunoaște că este un drept sau un interes care ar trebui protejat legal ca obiect al despăgubirilor pentru acte ilicite, deci se poate considera că despăgubirile sunt recunoscute”. În consecință, a ordonat producătorilor și vânzătorilor să plătească despăgubiri cuprinse între 41.412 yen și 608.420 yen către 20 de proprietari de cai de curse care au participat la cursele G1.

Cazul Gallop Racer (Curtea Superioară Nagoya, martie 2001)

Decizia de apel a stabilit că, în ceea ce privește protecția împotriva utilizării neautorizate a numelui de cal prin legea mărcilor, “numele de cal înregistrat ca marcă este protejat prin legea mărcilor numai atunci când este utilizat pentru produsele sau serviciile legate de propria afacere”. Prin urmare, “pentru a proteja beneficiul economic sau valoarea reprezentată de atractivitatea pentru clienți care rezultă din renumele, evaluarea socială și notorietatea pe care un cal de curse le are pentru proprietarul său, protecția prin legea mărcilor nu este suficientă, și este rezonabil să se recunoască și să se protejeze dreptul de publicitate al unui obiect sub anumite condiții”. Acesta a susținut decizia Curții Districtuale Nagoya care a recunoscut dreptul de publicitate al unui obiect, dar a limitat recunoașterea dreptului de publicitate numai la caii de curse care au câștigat curse de nivel G1.

În ceea ce privește cererea de interzicere a vânzării,

Dreptul de publicitate al unei persoane celebre, care este strâns legat de drepturile sale personale, inclusiv dreptul la viață privată și dreptul la imagine, este recunoscut, iar cererea de interzicere bazată pe acest drept de publicitate este acceptată. În schimb, dreptul de publicitate al unui obiect nu este legat de drepturile personale ale proprietarului obiectului, ci de beneficiul economic reprezentat de atractivitatea pentru clienți a obiectului, și nu poate fi tratat în același mod ca dreptul de publicitate al unei persoane celebre.

Decizia Curții Superioare Nagoya, 8 martie 2001

La fel ca în cazul primei instanțe, Curtea Districtuală Nagoya, nu a fost recunoscut.

Cazul Derby Stallion (Tribunalul Districtual Tokyo, august 2001 (Anul 2001 în calendarul gregorian))

23 de proprietari de cai de curse au dat în judecată producătorii și vânzătorii jocului de simulare a creșterii cailor de curse “Derby Stallion” (în total 4 versiuni), care folosea numele cailor de curse pe care îi dețineau. Ei au cerut interzicerea vânzării pe baza dreptului de publicitate și despăgubiri pentru acte ilicite. Tribunalul Districtual Tokyo a declarat: “Acest tribunal nu poate confirma existența ‘dreptului de proprietate care controlează în mod exclusiv valoarea economică, cum ar fi atractivitatea pentru clienți a obiectelor’, care este susținut de reclamanți”, negând astfel dreptul de publicitate asupra obiectelor.

Tribunalul Districtual Tokyo a stabilit:

1: Pentru a recunoaște un drept exclusiv, este necesară o bază legală pozitivă (inclusiv cele care nu sunt explicit menționate, cum ar fi drepturile morale). Nu se poate justifica ‘dreptul de a controla în mod exclusiv valoarea economică a obiectelor’, pe care reclamanții îl susțin, prin înțelegerea extinsă a funcționării drepturilor de proprietate și morale, care sunt recunoscute ca drepturi exclusive de la bun început.

2: Așa cum s-a menționat mai sus, pentru a recunoaște un drept exclusiv, este necesară o bază legală pozitivă. În lumina scopului sistemului întregii legi actuale care a stabilit sistemul de proprietate intelectuală, nu se poate recunoaște existența unui drept exclusiv în domeniul care nu este acoperit de protecția legii proprietății intelectuale. În plus, chiar dacă se consideră că, dacă practica socială de a respecta ‘beneficiul de a controla în mod exclusiv valoarea economică a obiectelor’ continuă pentru o perioadă lungă de timp, aceasta poate fi ridicată la nivelul legii obișnuite, chiar dacă nu există o bază explicită, nu se poate confirma dreptul exclusiv pe care îl susțin reclamanții.

Hotărârea Tribunalului Districtual Tokyo, 27 august 2001 (Anul 2001 în calendarul gregorian)

În ceea ce privește punctul 1, instanța a adăugat că “acest tip de putere exclusivă este recunoscută numai atunci când se consideră că drepturile morale pe care o persoană fizică le are în mod natural au fost încălcate. Spre deosebire de acesta, în primul rând, chiar dacă o terță parte utilizează bunul altcuiva, nu încalcă imediat drepturile morale ale proprietarului bunului, deci nu se poate justifica puterea exclusivă pe care o susțin reclamanții pe baza drepturilor morale.” În ceea ce privește punctul 2, instanța a adăugat că “drepturile exclusive acordate de legea privind proprietatea intelectuală ar trebui interpretate ca limitând protecția monopolistică pentru titularul dreptului și ca stabilind limitele legalității acțiunilor terților. Prin urmare, dacă o terță parte acționează într-un mod care nu este inclus în sfera drepturilor exclusive stabilite de legea privind proprietatea intelectuală, aceasta ar trebui considerată o acțiune legală.”

Cazul Derby Stallion (Curtea Superioară din Tokyo, septembrie 2002 (Anul 2002 în calendarul gregorian))

Reclamanții, cărora nu li s-a recunoscut interdicția de vânzare și despăgubirile pentru acte ilicite în prima instanță, au făcut apel, dar Curtea Superioară din Tokyo a respins apelul.

Curtea Superioară din Tokyo a declarat:

Este bine cunoscut faptul că utilizarea numelui și a portretului unei persoane celebre în publicitatea și promovarea unui produs are un efect asupra vânzărilor acestuia. Numele și portretul unei persoane celebre, care simbolizează acea persoană, au în sine o atracție pentru clienți și reprezintă un interes economic sau o valoare independentă, diferită de cea a unei persoane obișnuite. O persoană fizică, chiar și una obișnuită, are dreptul, bazat pe drepturile sale personale, să nu permită utilizarea numelui și a portretului său de către terți fără un motiv justificat. Prin urmare, este natural ca o persoană celebră, care atrage clienți prin numele și portretul său, să aibă dreptul de a controla exclusiv beneficiul economic sau valoarea care rezultă din acest nume și portret. Acest drept al unei persoane celebre poate fi numit “dreptul la publicitate”, dar acest drept ar trebui considerat ca fiind bazat pe drepturile personale.

Decizia Curții Superioare din Tokyo, 12 septembrie 2002 (Anul 2002 în calendarul gregorian)

și a afirmat că “dreptul la publicitate este bazat pe drepturile personale”,

Dreptul la publicitate al unei persoane celebre, așa cum am menționat mai sus, ar trebui interpretat ca fiind bazat pe drepturile personale, deci este evident că nu se poate recunoaște dreptul la nume, dreptul la portret sau dreptul la publicitate ca fiind bazat pe drepturile personale în cazul unui cal de curse.

Idem

a concluzionat.

Cazul “Gallop Racer” (Curtea Supremă, februarie 2004)

Așa cum am menționat mai sus, judecățile au fost diferite pentru “Gallop Racer” și “Derby Stallion”. În apelul cazului “Gallop Racer”, Curtea Supremă a anulat decizia inițială, a respins cererea reclamanților și a negat dreptul de publicitate al obiectului.

Curtea Supremă, urmând precedentul stabilit în cazul “Kao Maokun’s Self-Written Jianzhong Jiaoshen Tie”, pe care l-am prezentat într-un alt articol de pe acest site, “Este permis să fotografiezi și să publici proprietatea altcuiva fără permisiune?”, a declarat: “Reclamanții de la primul proces dețin sau au deținut caii de curse în cauză. Cu toate acestea, dreptul de proprietate asupra unui obiect, cum ar fi un cal de curse, se limitează la dreptul de control exclusiv asupra aspectului fizic al obiectului. Nu se extinde la dreptul de a controla exclusiv aspectele intangibile, cum ar fi numele obiectului. Prin urmare, chiar dacă o terță parte utilizează valoarea economică a aspectelor intangibile ale unui cal de curse, cum ar fi puterea de atracție a clienților pe care o are numele calului, fără a încălca dreptul de control exclusiv al proprietarului asupra aspectului fizic al calului, această utilizare nu ar trebui considerată o încălcare a dreptului de proprietate asupra calului de curse.”

https://monolith.law/reputation/photographing-others-property[ja]

Curtea Supremă a declarat:

“Chiar dacă numele unui cal de curse are putere de atracție a clienților, nu este adecvat să se recunoască dreptul de utilizare exclusivă sau alte drepturi similare proprietarului calului de curse pentru utilizarea aspectelor intangibile ale obiectului, cum ar fi numele calului de curse, fără nicio bază legală. În plus, în ceea ce privește legalitatea utilizării neautorizate a numelui calului de curse, nu se poate spune că domeniul și modul de acțiune care sunt considerate ilegale sunt clar definite prin lege sau alte reglementări la acest moment. Prin urmare, nu se poate afirma că există o încălcare a legii în acest caz. Prin urmare, nu se poate afirma că există o încălcare a legii sau o acțiune ilegală în acest caz.”

Curtea Supremă, 13 februarie 2004

Prin urmare, Curtea Supremă a negat existența unei încălcări a legii sau a unei acțiuni ilegale. De asemenea, proprietarii cailor de curse au depus un apel și o cerere de acceptare a apelului împotriva deciziei de apel a Curții de Apel din Tokyo în cazul “Derby Stallion”, dar acestea au fost respinse și declarate inadmisibile în aceeași zi.

Concluzie

Jurisprudența a negat acordarea unui drept de publicitate similar celui recunoscut pentru celebrități și sportivi, în cazul obiectelor. În ceea ce privește constituirea unui act ilicit, s-a stabilit că, în principiu, nu există un act ilicit în cazul utilizării unui obiect ca un bun intangibil. Putem considera că s-a ajuns la o concluzie în ceea ce privește dreptul de publicitate al obiectelor.