Cazurile în care calomnia online corespunde delictului de defăimare și delictului de obstrucționare a activității

Pentru a șterge paginile web sau postările pe forumuri care constituie defăimare pe internet sau pentru a identifica autorul, este necesar să susțineți că “acest articol este ilegal”. Motivul pentru această “ilegalitate”, care ar trebui examinat în primul rând, este defăimarea (încălcarea dreptului la onoare).

Însă, dacă este vorba de un act care defăimează reputația în afaceri, în codul penal, acesta poate fi considerat o infracțiune de defăimare a creditului sau o infracțiune de obstrucționare a afacerilor, și astfel, pentru astfel de postări, se va face o afirmație de defăimare a creditului sau obstrucționare a afacerilor.

Articolul 233 din Codul Penal Japonez

Oricine răspândește zvonuri false sau folosește înșelăciune pentru a defăima creditul unei persoane sau pentru a obstrucționa afacerea acesteia, va fi pedepsit cu închisoare de până la 3 ani sau cu o amendă de până la 500.000 de yeni.

Aceste acțiuni sunt ilegale și constituie un act ilicit în dreptul civil.

Articolul 709 din Codul Civil Japonez

Oricine încalcă drepturile sau interesele protejate de lege ale altei persoane, intenționat sau din neglijență, este responsabil pentru compensarea daunelor cauzate de aceasta.

În plus, separat de responsabilitatea generală pentru acte ilicite în dreptul civil, conform articolului 2, paragraful 1, punctul 14 al Legii Japoneze privind prevenirea concurenței neloiale (Legea privind prevenirea concurenței neloiale), se pot face cereri de oprire, prevenire sau compensare a daunelor pentru concurența neloială care anunță sau răspândește fapte false care prejudiciază reputația în afaceri. Cu toate acestea, părțile implicate în actul de defăimare a creditului sub Legea privind prevenirea concurenței neloiale trebuie să fie într-o relație de concurență. Deci, în ce cazuri se consideră că “a defăimat creditul”? Să ne uităm la exemple tipice de cazuri în care s-a considerat că “a defăimat creditul”.

https://monolith.law/reputation/netslander-against-companies[ja]

Exemplu de caz în care o postare într-o comunitate mixi a fost considerată defăimătoare

În comunitatea “Gândindu-ne la gestionarea clinicii de osteopatie” de pe site-ul de socializare “mixi”, există un exemplu în care un autointitulat “Producător profesionist (specialist) în deschiderea de clinici de acupunctură și osteopatie, înființarea de școli de osteopatie, gestionarea asigurărilor de sănătate, stabilirea organizațiilor de asigurări” a scris: “Începând cu descoperirea unei fraude de asigurări organizate de 21 de miliarde de yeni de către un grup de osteopatie din Osaka, perchezițiile oficiale la clinici de osteopatie și chiropracticieni obscure, în funcție de grupul de afiliere al fiecărui osteopat, au început. De fapt, clinicile care au fost afectate de acest lucru vor da faliment. Membrii primesc plăți pentru cererile de membri, adăugând facturi pe care membrii nu le cunosc deloc și obținând plăți. În această situație, odată ce inspecția intră, suma de restituire a despăgubirilor cerută de asigurători de la membri devine enormă, și clinicile dau faliment în mod inevitabil, fie fugind în miez de noapte, fie comițând sinucidere în familie. Este o realitate tragică.”

Plângătorul, cunoscut sub numele de “Zenjukyo”, este o cooperativă care are membri osteopați și acupunctori, și a înființat și o școală de formare pentru osteopați și acupunctori, Școala Medicală Heisei (anul 1989 în calendarul gregorian). Acesta a dat în judecată pentru plata daunelor nemateriale pentru defăimare și discreditare, bazându-se pe articolul 709 din Codul Civil Japonez și pe articolul 2, paragraful 1, punctul 14 al Legii Japoneze privind prevenirea concurenței neloiale. În acest sens, Curtea Districtuală Osaka a stabilit că:

“Dacă ne bazăm pe atenția și interpretarea obișnuită a unui cititor obișnuit (membru al acestei comunități), putem recunoaște că se sugerează faptul că a fost efectuată o investigație de către procuratură asupra reclamantului și că apartenența la reclamant ar aduce prejudicii. Prin urmare, putem spune că faptele prezentate de a doua postare în cauză reduc evaluarea socială și credibilitatea reclamantului, astfel încât reclamantul a fost defăimat și discreditat de a doua postare în cauză.”

Hotărârea Curții Districtuale Osaka din 21 octombrie 2010

Prin urmare, a ordonat inculpatului să plătească 500.000 de yeni pentru daunele nemateriale suferite și 50.000 de yeni pentru cheltuielile de avocat. Cu toate acestea, nu a putut recunoaște că inculpatul se afla într-o relație de concurență cu reclamantul, astfel încât nu a recunoscut cererea reclamantului bazată pe Legea Japoneză privind prevenirea concurenței neloiale.

https://monolith.law/reputation/honor-infringement-and-intangible-damage-to-company[ja]

Exemplu în care accesul neautorizat a fost considerat o acțiune de discreditare

Un fost angajat al unui furnizor de jocuri online a accesat ilegal programul de gestionare a jocului, a crescut cantitatea de monedă virtuală din joc și a vândut-o unor comercianți care tranzacționează monedă virtuală și articole pentru bani reali. Acest act a fost considerat o acțiune ilegală care a discreditat reputația furnizorului, iar furnizorul a cerut despăgubiri fostului angajat. Fostul angajat a fost deja inculpat pentru încălcarea legii privind interzicerea accesului neautorizat și a primit o sentință de închisoare de un an, cu suspendare a executării pedepsei pentru patru ani. În acest caz civil, Tribunalul Districtual Tokyo a declarat:

Reclamantul, care deținea dreptul de a menține și gestiona sistemul jocului online, a fost accesat ilegal de către inculpat în programul de gestionare, a modificat datele, a crescut numărul de monede virtuale și le-a vândut comercianților RMT, ceea ce a dus la o creștere semnificativă a volumului de monede virtuale care au o funcție similară cu moneda reală în jocul online. Această acțiune a reclamantului este o acțiune care discreditează dreptul de gestionare a jocului online al reclamantului și sistemul de joc care include moneda virtuală și sistemul de gestionare al reclamantului, și poate fi considerată o acțiune ilegală în relația cu reclamantul.

Judecătoria Districtuală Tokyo, 23 octombrie 2007

Și a ordonat plata a 3 milioane de yeni ca daune pentru discreditare și 300.000 de yeni pentru cheltuieli de avocat, totalizând 3,3 milioane de yeni. Acesta este un exemplu în care discreditarea a fost recunoscută, luând în considerare faptul că este probabil ca veniturile din jocuri să fi fost afectate negativ de discreditare, și că a existat un anumit impact asupra persoanelor care nu sunt utilizatori ai jocului online, deoarece acest caz a fost larg mediatizat.

https://monolith.law/reputation/unauthorized-computer-access[ja]

Precedent privind sfera de aplicare a creditului în defăimare

Există un caz în care o persoană a injectat detergent de uz casnic într-un pachet de suc de portocale cumpărat de la un magazin de tip convenience, a făcut o declarație falsă către poliție că a fost introdus un obiect străin și a făcut ca mass-media să raporteze că sucul de portocale contaminat cu un obiect străin a fost expus și vândut în magazinul de tip convenience. Acesta este un proces penal, dar este o decizie adesea citată ca extinzând sfera de aplicare a “creditului” în defăimare. Curtea Supremă a Japoniei a declarat:

Delictul de defăimare prevăzut de articolul 233 din Codul Penal Japonez este destinat să protejeze evaluarea socială a unei persoane din punct de vedere economic, iar “creditul” menționat în acest articol nu ar trebui să se limiteze la încrederea socială în capacitatea sau intenția de plată a unei persoane, ci ar trebui să includă și încrederea socială în calitatea produselor vândute.

Decizia Curții Supreme a Japoniei din 11 martie 2003 (Anul 2003 al calendarului gregorian)

Și a stabilit că “inculpatul a răspândit zvonuri false că vinde produse de calitate inferioară, deteriorând încrederea socială în produsele vândute de magazinul de tip convenience”, respingând apelul împotriva sentinței inițiale de un an și șase luni de închisoare, cu suspendare a executării pedepsei pe o perioadă de trei ani, și pedeapsa a devenit definitivă. Până acum, se considera că delictul de defăimare nu se realizează decât dacă se deteriorează “încrederea socială în capacitatea sau intenția de plată a unei persoane” (Decizia Curții Supreme a Japoniei din 18 decembrie a anului Taisho 5 (1916) și Decizia Curții Supreme a Japoniei din 12 aprilie a anului Showa 8 (1933)), dar nu există niciun motiv pentru a limita creditul la creditul legat de plată. În lumina acestei decizii, se consideră acum că delictul de defăimare se realizează și în cazul “transmiterii de informații false care denigrează calitatea produselor sau serviciilor oferite de o companie”.

Exemplu de caz în care postările defăimătoare pe un site au fost considerate acte de discreditare

Există un caz în care un client care a cumpărat o barcă pentru pescuit în mare, nemulțumit de răspunsul companiei care a fabricat barca și al reprezentantului acesteia în legătură cu un accident de scufundare a bărcii, a postat comentarii atacatoare la adresa companiei producătoare de bărci pe un forum pe care l-a creat pe propria pagină de internet, iar cititorii care au răspuns la acestea au continuat să posteze defăimări, pe care le-a ignorat, ceea ce a dus la defăimarea reputației. În acest caz, compania și reprezentantul C au cerut despăgubiri de la cititorul B care a făcut aceste comentarii și de la administratorul paginii de internet A care le-a ignorat.

A, cumpărătorul bărcii, a susținut că cauza scufundării a fost un defect al bărcii, dar în realitate, cauza accidentului a fost faptul că A a instalat un motor auxiliar pe partea nereinforțată a pupa bărcii fără a consulta compania producătoare sau reprezentantul acesteia. În plus, accidentul de scufundare a avut loc la aproximativ 3 ani și 4 luni după livrarea bărcii, iar în contractele de vânzare-cumpărare pentru bărci de aceeași dimensiune este de obicei specificat că perioada de garanție a calității este de un an. Prin urmare, este rezonabil să presupunem că perioada de garanție a calității pentru barca în cauză a fost similară. În plus, în circumstanțele speciale ale instalării motorului auxiliar menționat mai sus, instanța a decis că producătorul nu are responsabilitatea de a garanta calitatea.

A fost considerat că A “a ascuns faptul cel mai important despre acest accident de scufundare, adică instalarea motorului auxiliar pe partea nereinforțată a pupa bărcii, inducând în eroare sau creând prejudecăți greșite la mulți cititori care nu cunosc situația și îi încurajează să participe la această activitate de postare, ceea ce contravine principiilor de corectitudine și echitate, care sunt esențiale pentru dezvoltarea liberă și sănătoasă a societății de exprimare pe internet”.

De asemenea, B, care a răspuns la A, a fost considerat că “nu a încercat să înțeleagă corect relația de fapt cu privire la cauza acestui accident de scufundare, și a folosit efectul de escaladare a atacurilor personale pe internet pentru a scrie critică agresivă și extremă la adresa reclamanților pentru cititori, influențând continuarea acestei activități de postare”.

Datorită articolelor lor, această barcă de pescuit în mare nu a mai fost vândută deloc, și practic a fost forțată să înceteze producția și vânzarea bărcilor. În data de 17 iunie 2009 (Anul 21 al erei Heisei), Curtea Superioară din Tokyo a ordonat:

• A să plătească 500.000 de yeni ca despăgubire pentru suferința psihică pe care C a suferit-o din cauza postărilor sale pe forum și a ignorării postărilor lui B, 50.000 de yeni pentru cheltuielile de avocat ale lui C, 1.000.000 de yeni pentru daunele economice intangibile pe care compania C le-a suferit din cauza discreditării, și 100.000 de yeni pentru cheltuielile de avocat ale companiei C
• B să plătească 150.000 de yeni ca despăgubire pentru suferința psihică pe care C a suferit-o din cauza postărilor sale pe forum, 10.000 de yeni pentru cheltuielile de avocat ale lui C, 300.000 de yeni pentru daunele economice intangibile pe care compania C le-a suferit din cauza discreditării, și 30.000 de yeni pentru cheltuielile de avocat ale companiei C

Instanța a ordonat plata acestor sume. A fost o decizie care a recunoscut defăimarea și discreditarea și a acordat daune pentru prejudicii intangibile.

https://monolith.law/reputation/defamation[ja]

https://monolith.law/reputation/expressions-and-defamation[ja]

Concluzie

Cel mai simplu mod de a provoca daune unei companii este “a-i distruge reputația”. În cazul companiilor cu probleme de lichidități, dacă se răspândește zvonul că “această companie este pe punctul de a da faliment”, situația poate deveni de necontrolat. Crearea unei reputații necesită timp, dar distrugerea acesteia este ușoară. Defăimarea a existat în multe forme chiar și înainte de internet, dar cu răspândirea internetului, metoda de “răspândire a zvonurilor pe internet” a devenit comună. Defăimarea pe internet se răspândește pe o arie largă și rapid, deci dacă nu se răspunde imediat, situația poate deveni ireversibilă. Delictul de defăimare nu este un delict care necesită plângere, deci poliția poate acționa chiar și fără o plângere. Cu toate acestea, în realitate, în majoritatea cazurilor, poliția nu acționează dacă nu se face o plângere, iar chiar dacă acționează, poate dura ceva timp, deci este necesar să se trateze ca un delict care necesită plângere. Este necesar să consultați un avocat și să luați măsuri adecvate înainte ca situația să devină prea gravă.