Până unde sunt permise adresa și numele real? Despre limitele reportajului și încălcarea dreptului la intimitate

Faptul că “a fost condamnat” sau că “a fost arestat” sunt lucruri pe care oamenii, în mod normal, nu doresc să le facă publice. Raportarea acestor fapte cu numele real poate, în general, să scadă evaluarea socială a acelei persoane și, de asemenea, poate constitui o încălcare a dreptului la viață privată.

Însă, dacă numele real în sine reprezintă un “fapt legat de interesele publice”, sau dacă beneficiul de a face public numele real este superior beneficiului de a nu-l face public, atunci este comun ca în raportările despre infracțiuni, chiar dacă se raportează numele real al suspectului sau al inculpatului, nu se consideră că s-a comis o faptă ilicită prin defăimare sau încălcare a dreptului la viață privată.

Atunci, în cadrul raportărilor cu numele real, până unde este permisă raportarea care implică dreptul la viață privată? Există un caz recent în care această problemă a fost dezbătută în instanță.

https://monolith.law/reputation/privacy-invasion[ja]

https://monolith.law/reputation/arrest-history-real-name-coverage-privacy-infringement[ja]

Desfășurarea procesului

Un cuplu de cetățeni brazilieni, unde soțul se ocupă cu vânzarea de mașini second-hand și soția cu vânzarea de produse alimentare, au fost arestați la data de 20 iunie 2018 (2018年6月20日) sub suspiciunea de încălcare a Legii Japoneze privind Controlul Stimulenților și a Legii Japoneze privind Controlul Cannabisului. Deși au fost reținuți, au fost eliberați la data de 10 iulie a aceluiași an (同年7月10日) cu cazul încă în așteptare, iar la data de 2 august (同年8月2日) au fost declarați nevinovați din cauza lipsei de suspiciuni.

Shizuoka Shimbun, un ziar zilnic citit în principal în prefectura Shizuoka, a publicat articole în edițiile de dimineață din 5 și 6 iulie ale aceluiași an. În ediția de dimineață din 5 iulie, a fost publicată adresa exactă a suspecților. (Articolul ① de acum încolo) În articolul din 6 iulie, a fost menționat că “au vândut droguri la peste 60 de persoane” și a fost publicat un articol detaliat despre modul în care s-a comis infracțiunea. (Articolul ② de acum încolo)

Prin urmare, cuplul a susținut că Articolul ①, care a publicat adresa exactă, încalcă dreptul la viață privată, iar Articolul ② constituie defăimare, și au cerut despăgubiri pentru acte ilicite, inițiind un proces împotriva ziarului Shizuoka Shimbun.

Afirmatiile ambelor parti

În ceea ce privește încălcarea dreptului la viață privată, reclamantul a susținut că ziarul Shizuoka a publicat în articolul ① nu numai numele, vârsta și ocupația reclamanților, dar și adresa lor exactă. Adresa este o informație care se referă la viața privată a reclamanților și este subiectul protecției legale, dar în articolul ① nu era necesar să se publice adresa exactă, ci doar o adresă generală. De fapt, majoritatea ziarelor nu publică adresa exactă a suspecților în rapoartele despre infracțiuni. Prin urmare, articolul ① încalcă ilegal dreptul la viață privată al reclamanților, depășind limitele acceptabile pentru raportarea infracțiunilor.

În răspuns, ziarul Shizuoka, pârâtul, a susținut că raportarea infracțiunilor, în special a arestărilor, are o semnificație importantă în a face cunoscută publicului larg exercitarea puterii de poliție de către stat și în a asigura corectitudinea investigațiilor de către agențiile de investigare, care pot deveni o restricție gravă asupra drepturilor și libertăților cetățenilor dacă nu sunt exercitate corect.

În plus,

Cea mai sigură modalitate de a identifica o persoană arestată este de a raporta întreaga adresă a suspectului. Dacă raportarea adresei este limitată la o parte, există îngrijorări cu privire la daunele de reputație asupra terților cu același nume sau nume similar în aceeași zonă. Pentru a preveni astfel de daune, este esențial și fundamental să se raporteze întregul nume, vârsta, ocupația și adresa a suspectului arestat.

Judecătoria Shizuoka, 7 mai 2021 (2021)

Acesta a fost argumentul lor.

De asemenea, ziarul Shizuoka a susținut că vârsta, ocupația și adresa reclamanților sunt informații care nu sunt confidențiale și care sunt accesibile terților și sunt publicate de către reclamanți după cum este necesar. Este greu de imaginat că există vreun prejudiciu concret cauzat de publicarea acestor informații. În ceea ce privește articolul ①, se poate argumenta că este adevărat în ceea ce privește defăimarea, dar în astfel de cazuri, nu ar trebui să se considere că există un act ilegal pe baza încălcării dreptului la viață privată.

Apărarea adevărului este principiul legal potrivit căruia defăimarea nu este stabilită dacă faptele prezentate sunt de interes public (publicitate), dacă scopul prezentării acestor fapte este pur și simplu de a servi interesul public (utilitate publică), dacă faptele prezentate sunt adevărate (adevăr) sau dacă există motive rezonabile pentru a crede că sunt adevărate (adevăr rezonabil).

https://monolith.law/reputation/expressions-and-defamation[ja]

Decizia instanței cu privire la încălcarea dreptului la intimitate

Instanța a decis că, în ceea ce privește încălcarea dreptului la intimitate, adresa unei persoane este o informație simplă folosită pentru identificarea personală și nu este neapărat necesar să fie protejată în mod strict. Cu toate acestea, chiar și aceste informații personale, este natural ca persoana în cauză să nu dorească să le dezvăluie în mod arbitrar altor persoane pe care nu le dorește. Așteptările lor în acest sens ar trebui protejate și adresa ar trebui să fie subiectul protecției legale ca informație legată de intimitatea reclamanților (Hotărârea Curții Supreme din 12 septembrie 2003 (anul 2003 al calendarului gregorian)). În cazul în care adresa este publicată împreună cu informația că reclamanții au fost arestați sub suspiciunea că dețineau droguri și canabis în scopuri de profit, așa cum este descris în articolul ①, nu se poate nega posibilitatea ca terții să viziteze locuința reclamanților sau să le trimită corespondență cu scopul de a protesta, de a-i deranja sau din simplă curiozitate, amenințând astfel liniștea vieții lor private.

De asemenea, reclamanții desfășoară activități de afaceri în mod continuu la domiciliul lor și trăiesc împreună cu patru copii minori, deci se poate spune că impactul negativ asupra vieții lor private cauzat de publicarea adresei este mare. Prin urmare, instanța a recunoscut că articolul ① încalcă ilegal dreptul la intimitate al reclamanților și constituie un act ilicit.

În ceea ce privește apărarea adevărului în legătură cu defăimarea în articolul ①, instanța a respins argumentul pârâtului că, în astfel de cazuri, nu ar trebui să se considere că există un act ilicit pe baza încălcării dreptului la intimitate. Instanța a explicat că drepturile protejate în cazul defăimării și în cazul încălcării dreptului la intimitate sunt diferite, deci nu este neapărat așa că dacă ilegalitatea este respinsă în cazul defăimării, va fi respinsă și în cazul încălcării dreptului la intimitate.

https://monolith.law/reputation/personal-information-and-privacy-violation[ja]

Judecata privind defăimarea onoarei în instanță

Articolul ②, cu titlul “Mai mult de 60 de persoane implicate în traficul de droguri?”, menționează în corpul textului că reclamanții:

• “Se pare că sunt liderii unui grup de traficanți de droguri care au peste 60 de clienți în județ, conform interviurilor cu persoanele implicate, descoperite pe 5.”
• “Poliția județeană investighează presupunerea că au realizat vânzări de cel puțin câteva milioane de yeni.”
• “Potrivit surselor, cei doi au dat instrucțiuni celor doi bărbați de naționalitate braziliană din același grup de traficanți – acuzați de încălcarea Legii Japoneze privind Controlul Stimulentelor și alte infracțiuni – și se presupune că au vândut droguri de peste 600 de ori către brazilieni și filipinezi din județ.”
• “Se spune că au repetat vânzările ilegale de droguri de peste un an și că livrau droguri în urma comenzilor telefonice primite de la clienți.”

Toate acestea nu sunt afirmații categorice, ci sunt prezentate într-o formă care indică faptul că polițiștii au aceste suspiciuni.

Instanța nu a recunoscut defăimarea onoarei din următoarele motive:

Curtea Districtuală Shizuoka a considerat că aceste articole, citite cu atenția obișnuită a unui cititor general, lasă impresia că reclamanții sunt suspectați de a fi liderii unui grup de traficanți de droguri care au vândut droguri ilegale la peste 60 de persoane în județul Shizuoka. Este clar că acestea sunt defăimătoare pentru onoarea reclamanților, deoarece acestea prezintă ca fapt important că autoritățile de investigații suspectează că reclamanții au vândut droguri ilegale ca lideri ai unui grup de traficanți de droguri în județul Shizuoka și că aceasta scade evaluarea socială a reclamanților.

Pe de altă parte, instanța a considerat că nu este adecvat să se considere că infracțiunea în sine este subiectul dovezii de adevăr pentru raportările care au fost făcute în limita în care polițiștii au aceste suspiciuni. Ea a menționat mărturiile infractorilor de trafic de droguri și a stabilit că existau motive rezonabile pentru a suspecta că reclamanții au comis o infracțiune, care erau evident obiective. La data publicării articolului ②, pe 6 iulie 2018, exista o suspiciune rezonabilă că reclamanții erau liderii unui grup de traficanți de droguri care vânduseră droguri ilegale la peste 60 de persoane în județul Shizuoka, astfel că instanța nu a recunoscut defăimarea onoarei.

Judecata privind daunele

Instanța a recunoscut că,

【Citat】Articolul ①, care a publicat toate adresele reclamanților împreună cu faptul că aceștia au fost arestați pentru deținerea de droguri ilegale, este un ziar zilnic distribuit în principal în prefectura Shizuoka. Este ușor de imaginat că reclamanții, având toate adresele lor publicate în acest ziar, au fost îngrijorați că liniștea lor personală a fost amenințată împotriva voinței lor și că au suferit de stres psihic datorită publicării articolului ①.

Judecata Curții Districtuale Shizuoka, 7 mai 2021 (Anul 2021 în calendarul gregorian)

Pe de altă parte, după publicarea articolului ①, nu a fost primită nicio scrisoare cu scop de hărțuire la adresa de domiciliu a reclamanților, iar o terță parte a vizitat locuința reclamanților doar o dată pentru a cere vânzarea de droguri. Luând în considerare aceste circumstanțe, precum și lipsa de dovezi obiective care să demonstreze că liniștea personală a reclamanților a fost într-adevăr amenințată prin publicarea adresei lor în articolul ①, instanța a ordonat Shizuoka Shimbun să plătească fiecărui reclamant câte 300.000 de yeni ca despăgubire pentru stresul psihic cauzat de încălcarea dreptului la viață privată, precum și 30.000 de yeni pentru costurile avocatului, totalizând 660.000 de yeni.

Concluzie

Acest caz se referă la faptele unui caz penal care ar trebui să fie subiectul interesului sau al criticii publice și este raportat în presă, chiar dacă se poate recunoaște că scopul publicării în ziar a fost de a servi interesul public. Cu toate acestea, afișarea adresei până la numărul de teren încalcă în mod clar și ilegal dreptul la viața privată.

De mult timp, există multe critici și îndoieli cu privire la raportarea cu numele real, dar chiar și atunci când este permis, limita acestuia ar trebui să fie strict protejată.

Orientări privind măsurile luate de biroul nostru

Biroul nostru de avocatură Monolis este specializat în IT, în special în aspectele legale ale internetului. Numărul de articole de știri care sunt republicate pe media online a crescut. Dacă acestea sunt publicate pe media online, se pot răspândi rapid și pot cauza daune grave sub forma unui “tatuaj digital”. Biroul nostru oferă soluții pentru gestionarea acestor “tatuaje digitale”. Detalii sunt furnizate în articolul de mai jos.

https://monolith.law/digitaltattoo[ja]