Puncte de atenție în dreptul de autor pentru materialele de învățare e-learning în creștere?

Utilizarea rețelelor pentru a desfășura lecții școlare sau instruirea angajaților, precum și cazurile în care furnizorii de servicii de învățământ la distanță oferă lecții și cursuri plătite prin intermediul rețelelor, sunt în creștere. În astfel de situații, ce responsabilități legale au școlile, companiile sau furnizorii de servicii în ceea ce privește drepturile de autor?

Aici, vom discuta despre materialele de e-learning și drepturile de autor.

Cazul instituțiilor educaționale non-profit

Conform Articolului 35, paragrafele 1 și 2 din Legea Japoneză a Drepturilor de Autor, în cazul utilizării operei de către instituțiile educaționale non-profit în procesul de predare, dacă se îndeplinesc anumite condiții, instituția poate efectua transmisii publice fără permisiunea titularului drepturilor de autor, cu condiția ca instituția să plătească o compensație globală către organizația de gestionare desemnată de Comisarul Agenției pentru Afaceri Culturale.

Acest “Sistem de compensare pentru transmisia publică în scopul predării”, care a fost nou creat prin amendamentul Legii Drepturilor de Autor din 2018 (anul 2018 al calendarului gregorian), trebuia să fie implementat în termen de trei ani de la data promulgării (până în mai 2021). În lumina situației din domeniul educației cauzate de pandemia de COVID-19, implementarea a fost accelerată și a început la 28 aprilie 2020. De asemenea, acest “Sistem de compensare pentru transmisia publică în scopul predării” se aplică și drepturilor conexe de autor.

În instituțiile educaționale non-profit, persoanele responsabile cu educația și cei care primesc educație pot reproduce sau transmite public operele publicate, în măsura în care este necesar pentru utilizarea în procesul de predare, sau pot transmite public operele publicate care sunt transmise public, folosind un dispozitiv de recepție. Cu toate acestea, acest lucru nu se aplică dacă, în funcție de tipul și scopul operei și de numărul de reproduceri și de modul de reproducere, transmisie publică sau transmitere, acesta ar prejudicia în mod nejustificat interesele titularului drepturilor de autor.

2. În cazul în care se efectuează o transmisie publică în conformitate cu prevederile paragrafului anterior, persoana care a stabilit instituția educațională trebuie să plătească titularului drepturilor de autor o compensație echitabilă.

Articolul 35 din Legea Japoneză a Drepturilor de Autor

Pentru a fi permisă reproducerea sau transmiterea publică fără permisiune, trebuie îndeplinite următoarele condiții:

1. Este o instituție educațională non-profit
2. Persoanele responsabile cu educația și cei care primesc educație sunt principalii actori
3. Este necesar pentru utilizarea în procesul de predare
4. Este o operă publicată
5. Nu prejudiciază în mod nejustificat interesele titularului drepturilor de autor

Aceste condiții trebuie îndeplinite.

De asemenea, în cazul în care cursurile din locul principal sunt transmise în timp real la locul secundar, transmiterea publică a materialelor de curs utilizate la locul principal la locul secundar este exclusă din compensația care trebuie plătită (Articolul 35, paragraful 3 al Legii Japoneze a Drepturilor de Autor), iar conform Articolului 36 al aceleiași legi, dacă se îndeplinesc anumite condiții, se poate efectua o transmisie publică a operei ca întrebare de examen fără permisiunea titularului drepturilor de autor, folosind o rețea.

Ce înseamnă școlile și alte instituții de învățământ

Conform Articolului 35 din Legea Japoneză a Drepturilor de Autor, școlile și alte instituții de învățământ (cu excepția celor stabilite cu scopul de a obține profit) sunt instituții de învățământ non-profit care desfășoară activități educaționale în mod organizat și continuu. Acestea includ instituțiile stabilite în conformitate cu Legea Japoneză a Educației Școlare și alte legi de bază (inclusiv ordonanțele și regulamentele stabilite de autoritățile locale).

Instituțiile de învățământ stabilite de Legea Japoneză a Educației Școlare includ grădinițe, școli primare, gimnazii, școli obligatorii, licee, școli de învățământ secundar, școli de sprijin special, colegii tehnice superioare, școli de diferite tipuri, școli profesionale, universități etc.

Instituțiile de învățământ stabilite de Legea Japoneză a Asistenței pentru Copii, Legea privind Promovarea Furnizării Integrate de Educație și Îngrijire pentru Copiii Preșcolari includ creșe, grădinițe acreditate, și after-school.

Instituțiile de învățământ stabilite de Legea Japoneză a Educației Sociale, Legea Muzeelor, Legea Bibliotecilor etc. includ centre comunitare, muzee, galerii de artă, biblioteci, centre pentru tineret, centre de învățare pe tot parcursul vieții etc.

În plus față de acestea, există și instituții de învățământ stabilite prin legi și ordonanțe de organizare ale diferitelor ministere, cum ar fi Universitatea de Apărare, Universitatea Fiscală, precum și instituții de învățământ stabilite de companii cu scop lucrativ, care au fost recunoscute prin Legea Japoneză a Zonei Speciale de Reformă Structurală, cum ar fi școlile administrate de companii de înființare a școlilor.

Ce înseamnă “lecție”

Conform Articolului 35 din “Legea japoneză a drepturilor de autor”, termenul “lecție” se referă la activitățile educaționale desfășurate de către cei responsabili cu educația sub supravegherea unei școli sau alte instituții de învățământ.

Prin urmare, următoarele sunt considerate a fi “lecții”:

• Prelegeri, laboratoare, seminarii, etc.
• Activități speciale de educație primară și secundară (activități de clasă, activități de club, activități ale consiliului de elevi, evenimente școlare, etc.), activități extracurriculare, cursuri de remediere, etc.
• Învățământul la distanță, inclusiv lecții față în față, lecții prin corespondență, lecții prin media, etc.
• Cursuri publice organizate de școli sau alte instituții de învățământ ca parte a activităților lor
• Cursuri și conferințe organizate de instituțiile de educație socială ca parte a activităților lor

Pe de altă parte, următoarele nu sunt considerate a fi “lecții”:

• Ședințe de informare pentru potențialii studenți, lecții demonstrative la zilele porților deschise, etc.
• Întâlniri ale personalului didactic
• Activități extracurriculare în învățământul superior (activități de club, etc.)
• Activități de voluntariat independente (care nu sunt recunoscute pentru credite)
• Întâlniri ale părinților
• Conferințe organizate de asociațiile de studenți sau cursuri pentru părinți și copii organizate de PTA în facilitățile școlare sau alte instituții de învățământ

De asemenea, în cazul în care se încarcă și se transmite pe un server web un document (o lucrare a altcuiva) distribuit în timpul unei lecții la școală, astfel încât să poată fi văzut de studenții care nu sunt înregistrați pentru acea lecție, acest lucru depășește limita necesară pentru utilizarea în cadrul procesului de predare și nu poate fi făcut fără permisiune.

Ce înseamnă reproducerea

Conform Articolului 35 din Legea Japoneză a Drepturilor de Autor, “reproducerea” se referă la “reproducerea într-o formă tangibilă” (Articolul 2, paragraful 1, punctul 15 al Legii Drepturilor de Autor) a unei părți sau a întregului conținut al unei opere existente, prin metode precum scrierea de mână, introducerea de date prin tastatură, imprimarea, fotografierea, copierea, înregistrarea audio, înregistrarea video sau alte metode similare.

Prin urmare, următoarele acțiuni sunt considerate a fi reproducere:

• Scrierea unei opere literare pe tablă
• Notarea unei opere literare într-un caiet
• Copierea unei opere tipărite pe hârtie
• Salvarea pe un dispozitiv de stocare a unui fișier PDF obținut prin scanarea unei opere tipărite pe hârtie
• Salvarea pe un computer sau smartphone a unui fișier în care a fost introdusă o operă prin tastatură sau alte mijloace similare
• Salvarea pe o memorie USB a unui fișier cu o operă stocată pe un computer sau alt dispozitiv similar
• Stocarea pe un server a unui fișier cu o operă (inclusiv backup)
• Înregistrarea unui program de televiziune pe un hard disk
• Copierea unei picturi pe o foaie de hârtie
• Reproducerea unei sculpturi folosind argilă de modelat

Se consideră că acestea sunt incluse.

De asemenea, următoarele acțiuni sunt considerate a fi parte a procesului de predare:

• Reproducerea de către studenți sau persoane similare a operelor transmise
• Reproducerea de către profesori sau persoane similare în etapa de pregătire a materialelor de curs sau în revizuirea post-curs
• Reproducerea de către profesori sau studenți sau persoane similare pentru a păstra înregistrări proprii

https://monolith.law/corporate/government-office-document-copyright[ja]

Ce înseamnă transmiterea publică

Conform Articolului 35 din Legea Japoneză a Drepturilor de Autor (Japanese Copyright Law), “transmiterea publică” se referă la transmiterea prin radiodifuziune, cablu, internet (inclusiv “facilitarea transmiterii”) sau alte metode către un număr nespecificat sau un număr mare de persoane (Articolul 2, Paragraful 1, Punctul 7 al 2-lea, și Articolul 2, Paragraful 5 din Legea Japoneză a Drepturilor de Autor).

Prin urmare, următoarele sunt considerate a fi transmitere publică:

• Afișarea operei pe pagina de internet a școlii
• Transmiterea operei stocate pe un server situat în afara școlii, la cererea studenților sau a altor persoane
• Trimiterea operei prin e-mail către un număr mare de studenți sau alte persoane (publicul)
• Transmiterea prin televiziune
• Transmiterea prin radio

În schimb, transmiterea în cadrul școlii, folosind echipamente de difuzare sau servere situate în aceeași locație (excluzând cele accesibile de la distanță), cum ar fi difuzarea în interiorul școlii, nu este considerată transmitere publică.

Ce înseamnă să prejudiciezi în mod nedrept interesele titularului de drepturi de autor

Conform Articolului 35 din Legea Japoneză a Drepturilor de Autor, “prejudicierea nedreptă a intereselor titularului de drepturi de autor” se referă la situația în care, prin acțiuni de reproducere sau transmitere publică efectuate în instituții educaționale precum școlile, se produce o scădere reală a vânzărilor de produse comerciale sau se inhibă potențialele canale de vânzare pentru lucrările de autor în viitor.

Aceasta are legătură și cu “limita considerată necesară”, dar este limitată la numărul de utilizări la nivel de clasă sau de lecție (numărul de studenți care participă la lecția respectivă, inclusiv prelegerile în săli mari de conferințe la universități, sau lecțiile care depășesc cadrul unei clase). De asemenea, nu este permisă reproducerea sau transmiterea publică într-un mod care ar înlocui achiziționarea de materiale în care sunt publicate lucrări de autor, cum ar fi manualele pentru profesori, cărți de referință, colecții de materiale, partituri utilizate ca materiale didactice în cursuri, partituri utilizate în activități de club precum corul sau orchestra, sau colecții de probleme, exerciții, caiete de lucru, teste (inclusiv colecții de probleme din trecut) pe care fiecare le folosește pentru studiu, pe care profesorii sau studenții le-ar cumpăra în mod normal sau le-ar folosi în baza unui contract de furnizare sau împrumut.

În special, nu trebuie să oferiți lucrări de artă, fotografii, partituri etc., într-o calitate sau manieră care ar afecta vânzările de produse comerciale, sau să utilizați un număr mare de astfel de lucrări de autor extrase dintr-o singură publicație.

Dacă utilizarea lucrărilor de autor în cursuri prejudiciază în mod nedrept interesele titularului de drepturi de autor, este necesar să obțineți permisiunea titularului de drepturi de autor, deoarece aceasta depășește limita utilizării fără permisiune și fără plată sau fără permisiune, dar cu plată (compensare).

În cazul în care scopul este profitul

Excepțiile privind transmiterea publică care are loc în cadrul procesului de învățământ la școli etc., nu se aplică celor care desfășoară o afacere de e-learning în scopuri de profit. Adică, transmiterea publică care are loc în cadrul procesului de învățământ la școli etc., nu este permisă în primul rând dacă este realizată în scopuri de profit, și este necesară permisiunea titularului drepturilor, conform principiului. De exemplu, nu se poate realiza transmiterea publică a materialelor de instruire în cadrul formării angajaților unei companii fără permisiune.

În cazul e-learning-ului, ca rezultat al digitalizării și transformării materialelor de învățământ în conținut multimedia, domeniul de utilizare a operei altor persoane s-a extins și mai mult, cu adăugarea programatorilor, naratorilor și muzicii, deci este necesară precauție.

Transmiterea publică a întrebărilor de examen

Conform Articolului 36 din Legea japoneză a Drepturilor de Autor, transmiterea publică fără permisiune a unei opere publicate este permisă atunci când este utilizată ca întrebare de examen pentru examene de admitere sau examene de cunoștințe și abilități, sub următoarele condiții:

• Să fie necesar pentru scopul examenului etc.
• Să fie o operă deja publicată
• Să nu prejudicieze în mod nedrept interesele titularului drepturilor de autor
• În cazul în care scopul este profitul, să se plătească o compensație titularului drepturilor

Adică, chiar și furnizorii de e-learning privați cu scopuri de profit pot realiza transmiterea publică fără permisiune atunci când o utilizează ca întrebare de examen. Cu toate acestea, examenele simulate pentru care se percepe o taxă de examinare sunt un exemplu tipic de scop profitabil, deci apare obligația de a plăti o compensație.

De asemenea, furnizorii de e-learning pot posta opere deja publicate pe site-ul lor web ca întrebări de examen și le pot transmite fără permisiune candidaților care au introdus un ID și o parolă, dar nu pot posta și transmite fără permisiune opere nepublicate ca întrebări de examen candidaților care au introdus un ID și o parolă, și nu trebuie să posteze întrebările de examen pe pagina de start etc. după examen, deoarece acest lucru “depășește limita necesară pentru scopul examenului etc.”, deci trebuie să fiți atenți.

Rezumat

Școlile și furnizorii de e-learning care dețin informații despre performanța individuală, nu sub formă de date statistice, ci într-un format care permite identificarea individuală, pot fi responsabili în fața persoanei a cărei informații le dețin, în cazul în care aceste informații sunt divulgate. Această responsabilitate poate fi contractuală (Articolul 415 din Codul Civil Japonez) sau pentru fapte ilicite (Articolul 709 din Codul Civil Japonez). Prin urmare, atunci când implementați e-learning, trebuie să fiți atenți nu numai la responsabilitățile legate de drepturile de autor, ci și la cele legate de informațiile personale.

https://monolith.law/corporate/act-on-the-protection-of-personal-information-privacy-issues[ja]

https://monolith.law/corporate/information-leak-crisis-management[ja]

Orientări privind măsurile luate de biroul nostru

Biroul nostru de avocatură Monolis este specializat în IT, în special în aspectele legale ale internetului. În ultimii ani, drepturile de proprietate intelectuală legate de drepturile de autor au atras atenția, iar necesitatea verificărilor legale este în creștere. Biroul nostru oferă soluții legate de proprietatea intelectuală. Detalii sunt prezentate în articolul de mai jos.

https://monolith.law/practices/corporate[ja]